Cuprins

Introducere ..3I. II. III.

Atestarea Manastirii Salindariu..4 Zestrea Manastirii...7 Sfarskul Manastirii Salindar.13

Bibliografie15

Introducere Pe actualul teren situat intre Bulevardul Gh. Gheorghiu- Dej ( azi Bdul Regina Elisabeta), Calea Victoria si Sir. Constantin mille( fosta Str. Noua in prelungire si apoi Sarindar), se afla azi Casa Centrala a Armatei, numita mai inainte Casa Ostirii si mai apoi Cercul Militar. Aceasta, masiva si impunatoare cladire, un adevarat monument de arhitectura care impodobeste Busurestiul, a fost conslruita intrc anii 1909 1912 de arhitectul Dimittie Maimarolu (1859 - 1926) pe locul fostei biserici si manastiri Sarindar care, altadata, se intindea pana in strada Brezoianu. Despre Manastirea Salindariu nu s-a scris pana in prezent nici o lucrare care sa cuprinda in iniregime toate aspectele islorice, care sa scoata in evidenta frumusetea si adevarurile manastirii ce impodobea Bucurestiul de altadata. Dintre toate articolele si siudiile ce pun in lumina adevarurile istorice despre Manaslirea Salindariu , cele mai complete sunt cele ale lui Prota George ( Din Bucurestii de altadata; Documente privitoare la istoria Bucurestiior, Voll, II, III), unde se incearca o ordoare a datelor si documentelor istorice despre Manastirea Salindariu. Lucrarea de fata incearca sa arate importanta, frumusetea si bogatia Manastirii Salindariu, intr-o ordine cat mai cronologica. Bibliografia folosita cuprinde acte, studii, si articole ce atesta asezamantul manastirii, plecand de la ctitorii ei pana la disparitia ei.

I Atestarea Manastirii Salindariu

In actele vremii, bogata manastire, o vom intalni ca fiind amplasata pe un spatiu foarte intins, care mergea in vest pana la rapa si mlastinile Lacului lui Dura negutatorul (Cismigiul) si pana spre Gorgani, la est se intindea pana sub magazinul Romarta Copiilor unde absida altarului fiind chiar in mijlocul Caii Victovici, pe aceasta latura Podul Mogosoaiei strada se frangea spre est, ocotind mult manastirea.1 Dupa unele date, aflam ca in secolul al XVI - lea, aceste locuri se aflau in propictatca boierilor Cocorasti, dintie care unul, Mihalcea, ajunsese mare ban in vremea lui Mihai Viteazul. Acestia, ar fi construit pe acest teren o ,,biserica de lemn" ce i se zicea a Coconilor", si care, pe vremea lui Matei Basarab, se gasea ruinata. Astfel ca in anul 1652, voievodul construieste, pe locul aceseia, una cu ziduri groase din caramida, chenare de piatra sculptata la usa si la ferestre. I s-a pastrat vechiul hram al Adormirea Macii Donmului", si a fost inchinata la manastirea Ton Pateiron de la Muntele Athos. Din pisanie, sapata in piatra, nu ni s-a pastrat, decat un text, incert, care a fost copiat, nu in intregime, de un fost slujitor al biseriecii. In ccea ce privesle numirea Sarintiar, sunt doua ipoteze, dintre care una, care vine din grecescu saranda ( patruzeci), fiindca era a 40- a biserica facuta sau refacuta de Matei Basarab, sau fiind o prescurtare a hramului initial Sfinti 40 de mucenici din Sevastia Armeniei", ce a fost probabil schimbat inainte de 1645, la refacerea manastirii de catre biv vel logofatul Rada Cocorascul si voievodul . Documentele vremii, din 20 mai 1634, ne arata ca ,Salindariu era manastire, care avea egumen, preot si calugari si care purta numele asta inainte de a recladi Matei Basarab, noua biserica.Un alt document se arata ca Dumitru judetul impreuna cu 12 pargari ai oraului

1

Radu Olteanu, Bucurestii in date si intamplari, Ed. Paideia, Bucuresti, 2002, pag 15.