ȘEDINȚĂ METODICĂ 25.05.2015

TEMA: „MANAGEMENTUL SITUAȚIILOR DE CRIZĂ”

Din perspectiva elementelor managementului teoretic situația de criză face referire la ”un eveniment sau un complex de evenimente inopinante, neașteptate, dar și neplanificate generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori siguranța grupei respective și a membrilor acestuia.

Gestionarea situațiilor de criză-strategii de intervenție

Clasa de elevi sau grupa de preșcolari privită ca un complex de dimensiuni și cracteristici cu o dinamică proprie trebuie abordată ca un spațiu de confruntare unde de cele mai multe ori profesorul nu beneficiaă de o poziție tocmai privilegiată.

Sursele confruntării pot veni din exterior( probleme familiale, sociale) sau din interior ( conflicte deschise, situații de criză ivite în interiorul grupei); ambele tipuri de surse ( stări complexe și multidimensionale) ” profesorul va trebui să le ia în considerate întrucât dimensiunea terapeutică a rolului social al profesorului se impune în prezent cu tot mai multă pregnanță”.

Pentru a gestiona pertinent situațiile de criză educațională, este foarte iportant să se respecte următoarele etape:

-identificarea și cunoașterea

-etiologia situației de criză,

-decizia,

-programul de intervenție,

-aplicarea măsurilor,

-controlul,

-evaluarea.

Codensat, facem precizările:

-analiza situațiilor de criză apărute trebuie să conducă la : analiza situației în sine, apariția crizei și cum s-a dezvoltat;

-descoperirea cauzelor trebuie să conducă la aflarea aspectelor care au generat situațiile de criză;

- decizia trebuie să conducă la acele măsuri care trebuie luate în aceste situații.

Pentru a face față noilor împrejurări, cadrul didactic poate recurge la trei de strategii.

a) De evitare implică: cultivarea unei toleranțe din partea profesorului- manager, plasarea conflictului în registrul glumei.

Trebuie cunoscut faptul că ”strategiile de evitare pot să aibă o anume valoare de supraviețuire, dar nu rezolvă mare lucru, atât timp cât profesorul nu câștigă nicio satisfacție profesională, iar conflictul nu este rezolvat;

b) De diminuare includ: evitarea, apeluri generalizate sau acțiuni de amânare; acestea amână unele decizii pentru a evita amplificarea unei crize, sau se ignoră deliberat sursele principale de conflict, știind că în anumite situații implicarea profesorului ar duce la precipitarea conflictului,

c) De negociere constau în procedee precum: compromisul, apelul la afiliere, pseudo-compromisul( ridică probleme ulterioare detensionării situației, legate de posibila stare de frustrare pe care o poate resimți elevul dacă nu înțeles între timp că pretențiilelui sunt exagerate sau absurde).

Concluzionâd, menționăm următoarele aspecte care joacă roluri importante în gestionarea situațiilor de criză din clasa de elevi:

*profesorul-manager trebuie întotdeauna să-și cunoască clasa (sintalitatea grupului) și elevii(individual/grupul), crizele ce apar și cauzele care le generează pentru a le putea gestiona.

*să-și însușească un set de metode, strategii, o atitudine profesonală ( de devotament și implicare)și cooperare cu elevii pentru a gestiona situații de criză în mod deziderabil

*să adapteze propriul comportament, viziunea sa la răspunsurile comportamentale ale elevilor pentru a putea identifica cele mai bune metode practice și soluții în vederea rezolvării situațiilor de criză

Puţini sunt educatorii, care s-au gândit la starea psihologică a tânărului înmomentul greşelii. Reacţia automată, aproape reflexă a adultului lagreşeală este sancţiunea, conferindu-i în această manieră unei tehnicirepresive valenţe educaţionale. Stăpânindu-ne însă în acel moment şizăbovind o clipă cu gândul la situaţie, e bine să ne punem întrebareadacă sancţiunea poate fi atât de educativă, de formativă încât săconducă la diminuarea ori chiar la eradicarea greşelii. Eficienţa uneiintervenţii educative, susţin adepţii unor asemenea procedee, se resimteatunci când efectele nu s-au mai produs într-un interval redus de timp.Este însă de dorit să spulberam efectele înainte de a ne fi oprit maiintens asupra cauzelor care le-au determinat? Probabilitatea de apariţieîntr-un interval mai lung de timp a greşelii ar fi cu mult mai mare.