Managementul Si Sexul

4
Managementul. Diferențe de gen Cum numărul femeilor ce ocupă funcții de conducere este în creștere, a apărut nevoia unei diferențieri între stilurile de conducere ale celor două genuri (feminin și masculin) și evaluarea eficienței acestora. Se pace că obținerea unei funcții de conducere în vârful piramidei ierarhice dintr-o organizație este mult mai dificilă pentru femeii decât pentru bărbați (Eagly & Karau, 2001), aceștia având de două ori mai multe șanse de a obține o poziție de vârf (Eurostat, 2002). Pe măsură ce urcăm treptele ierarhiei într-o organizație găsim din ce în ce mai puține femei, lucru ce se datorează în parte sterotipului de gen și dar și, probabil, unei deficiențe ale calităților necesare asumării eficiente a funcțiilor manageriale. Eagly(1999) a arătat care sunt diferențele între bărbați și femei în ceea ce privește ocuparea unor funcții de conducere: Poziția de supervisor raportul dintre bărbați și femei este de 2 la 1 Poziția de manager raportul dintre bărbați și femei este de 4 la 1 Poziția de director executiv raportul dintre bărbați și femei este de 10 la 1 Poziția de CEO raportul dintre bărbați și femei este de 16 la 1 Literatura de specialitate abordează lidershipul din două perspective, prima fiind orientată către aspectele tehnice ale

description

Managementul Si Sexul

Transcript of Managementul Si Sexul

Managementul. Diferene de gen

Cum numrul femeilor ce ocup funcii de conducere este n cretere, a aprut nevoia unei diferenieri ntre stilurile de conducere ale celor dou genuri (feminin i masculin) i evaluarea eficienei acestora.Se pace c obinerea unei funcii de conducere n vrful piramidei ierarhice dintr-o organizaie este mult mai dificil pentru femeii dect pentru brbai (Eagly & Karau, 2001), acetia avnd de dou ori mai multe anse de a obine o poziie de vrf (Eurostat, 2002). Pe msur ce urcm treptele ierarhiei ntr-o organizaie gsim din ce n ce mai puine femei, lucru ce se datoreaz n parte sterotipului de gen i dar i, probabil, unei deficiene ale calitilor necesare asumrii eficiente a funciilor manageriale.Eagly(1999) a artat care sunt diferenele ntre brbai i femei n ceea ce privete ocuparea unor funcii de conducere: Poziia de supervisor raportul dintre brbai i femei este de 2 la 1 Poziia de manager raportul dintre brbai i femei este de 4 la 1 Poziia de director executiv raportul dintre brbai i femei este de 10 la 1 Poziia de CEO raportul dintre brbai i femei este de 16 la 1 Literatura de specialitate abordeaz lidershipul din dou perspective, prima fiind orientat ctre aspectele tehnice ale activitii i oraganizrii acesteia iar cea de-a dou vizeaz caltiatea relaiilor i comunicare, n special cu subordonaii. Cele mai multe studii au artat c aspectul tehnic al lidershipului este asociat cu masculinitatea i caracteristici specifice ale acestuia cum ar fi: independena, perseverena, competitivitatea fora i ncredere n sine. n timp ce dimensiunea expresiv este mult mai des asociat genului feminin: devotamentul, afeciunea i interesul acordat celorlai.Belghiti, un pisholog francez, plecnd de la o tipologie a managerului ideal n care se regsesc patru moduri de prezentare a acestuia: masculin, feminin, adrogin sau indiferent. Cecettorul a efectuat un studiu (Belghiti, 2004) pe un eantion format din 245 femei i 259 de brbai aflai n funcii de conducere i a indentificat o preferin a stilului androgin n ceea ce privete stilul propriu folosit n conducere, ceea ce implic trsturi specifice ale ambelor genuri, ns n ceea ce privete eficiena, att brbai ct i femeile au ales preponderent stilul masculin ca fiind asociat cu managerul ideal. De aici rezult c att brbaii ct i femeile susin importana calitilor instrumentale ale unui bun manager n comparaie cu cele relaionale.Ali doi cercetttori, Casini i Sanchez Mazaz(2005), au chestionat un eantion de 78 de persoane(brbai i femei) privind adeziunea la norma de gen masculin sau feminin. Dup care acetia au fost mpriti n dou grupuri experimentale i supui unui tratament prin care grupul 1 pus n situaia de a juca rolul unui manager de tip colaborator iar grupul 2 pe cel al managerui-ef.Cei din grupul realional, aveau ca scop explorarea managerului colaborator, n care trebuiau s ia decizii consultnd ntreaga echip, s rezolve conflictele aprute n grup, iar la sfrit s evalueze produsul final al echipei.Cei din grupul instrumental, primeau instruciuni ce urmreau comportamentul managerului ef unde individul ia decizii de unul singur, are un stil de conducere orientat spre atingerea obiectivelor ntr-un mod eficient, urmnd ca la sfrit s evalueze fiecare membrul al echipei n mod individual i n funcie de rezultatele acestora.Rezultatele au artat c nu exist diferene ntre brbai i femei n ceea ce privete preferina pentru un anumit stil de conducere. De asemnea nu exist diferene de gen nici n ceea ce privete preferina pentru stilul de conducere manager-colaborator.Totui, au existat diferene de gen privind preferina pentru stilul de conducere manager-ef, astfel c brbaii au obinut scoruri semnificativ mai mari dect femeile n ceea ce privete preferina pentru acest stil de conducere. Rezult de aici c brbaii sunt mult mai orientai spre stilul de conducerea de tip instrumental.Studiul arat c n funcie de adeziunea la o norma de gen (masculin sau feminin) preferina pentru un anumit stilul de conducere(realional sau instrumental) tinde s se inverseze: femeile aleg cu precdere stilul de conducere specific managerului-colaborator, iar brbai pe cel al managerului-sef, probabil din pricina faptului c acetia ader la un model social n care eful este un cuvnt asociat doar genului masculin.Dat fiind faptul c stilul caracteristic al liderului orientat pe relaii i oameni este mai prezent la femei, este posibil ca n viitor, numrul femeilor aflate n funcile de conducere de la vrful piramidei sa fie ocupat cu precdere de sexul frumos.

Bibliografie:Alice H. Eagly, Linda L. Carli (2007), Through the labyrinth The truth about how women became leaders, Harvard Business School, Boston, MassachusettsCasini, A. Sanchez Mazaz, M. (2005), Limpact de la norme de genre et de la culture organisationnelle sur la mobilite professionnelle ascendante, Cahaiers internationaux de psycholgie sociale, 67, pp 101-112