Managementul-comunicării
-
Upload
aonigioaiei-carmen-nicoleta -
Category
Documents
-
view
10 -
download
14
description
Transcript of Managementul-comunicării
Albu Roxana
Damaschin Roxana
Bivol Geanina
Aonigioaiei Carmen
*Managementul Managementul comunicăriicomunicării şi şi al conflictului în clasa de al conflictului în clasa de elevi elevi
Pentru o bună comunicare cu elevii trebuie :
* să se vorbească la persoana întâi;
* să fim spontani;
* să ascultăm;
* să punem partenerii pe picior de egalitate;
* să asigurăm confortul necesar în timpul comunicării;
* să evităm moralizarea şi moralizările;
* să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative etc.
SURSELE BLOCAJULUI POT FI:* Control aversiv,* Subiectivism în apreciere,* Necunoaşterea personalităţii elevului sau a mediului sau social,* Cultivarea la elevi a unor motivaţii negative,* Indiferenţă la succes,* Disciplină asigurată numai prin interdicţii şi solicitări,* Tranzacţii compromiţătoare,* Încurajarea vedetismului.
”Ascultarea nu inseamna doar auzirea semnalelor sonore ci decodarea si
implimentarea lor in propriul sistem de gandire.”
Toate persoanele sunt valoroase pentru ca sunt unice .
Fiecare persoana este responsabila Fiecare persoana este responsabila pentru deciziile pe care le ia. pentru deciziile pe care le ia.
Presupune utilizarea mai multor abilitati, cum ar fi: Parafrazarea - capacitatea de reformulare a mesajului pentru a demonstra ca a fost inteles;
Sumarizarea - rezumarea celor mai importante aspecte din lectia predata ;Reflectarea - este expresia ascultarii
empatice si reprezinta intelegerea atat a continutului informational cat si a starii
emotionale a elevului,oferindu-i acestuia sentimentul ca este ascultat.
Scopul cel mai important al reflectarii este cel de validare a trairilor emotionale
ale elevului.
Asertivitatea si rolul ei in comunicarea cu elevul :
Comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale
celorlalţi, subiectul exprimându şi nevoile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente
adecvată.
„Conflictul este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o
componentă cognitivă (gândirea, percepția situației conflictuale) o
componentă afectivă (emoțiile și sentimentele) și o componentă
comportamentală (acțiunea, inclusiv comunicarea)”
B. Mayer
*Diferențele și incompatibilitățile dintre persoane*Nevoile/interesele umane*Comunicarea*Stima de sine*Valorile individului*Comportamentele neadecvate*Agresivitatea*Competențele sociale
Criteriul localizării :
*Conflictele pot avea o localizare internă, intrapsihică sau externă, socială
*Din categoria conflictelor interne fac parte conflictul „psihic”, cognitiv și cel perceptiv
*Conflictele sociale pot fi interpersonale, intra- și intergrupale, comunitare/internaționale
Criteriul aparenței
*În acest caz, persoana care ne derutează nu este conștientă de conflictul generat;
*A trata conflictul aparent este inutil;
Criteriul nivelului
*Disconfortul – este cea mai ușoară formă a conflictului, individul are sentimentul neclar că ceva nu este in ordine
*Neînțelegerea – este o discrepanță între sensul transmis și cel receptat
*Tensiunea – are loc schimbarea atitudinii în mod constant și fără echivoc
*Criza – comportamentul scapă de sub controlul rațional, are loc violența verbală sau fizică
Criteriul „ câștigătorul conflictului ”
*Conflictul de sumă zero (unul câștigă, celălalt pierde)
*Conflictul de cooperare totală (unul câștigă, celălalt pierde)
*Conflictul cu motive mixte (unul câștigă, celălalt pierde, unul câștigă, celălalt pierde)
Criteriul naturii intrinseci a conflictului
*Conflictele psihologice – apare în interiorul individului. Lagache îl definește ca fiind „ starea organismului supus la acțiunea unor motivații incompatibile”
*Conflicte biologice – conflicte generate de boli, foame, lipsa de adăpost, starea emoțională
*Conflicte socioculturale și de evoluție – conflictele adolescenței, menopauzei, pensionării
Criteriul sistemelor/părților implicate
*Endogene – exogene – în conflictele endogene părțile implicate constituie subsisteme ale unui sistem mai larg iar în cazul celor exogene, nu există un suprasistem apt de a rezolva conflictul
*Simetrice – asimetrice -
Criteriul scopului : conflicte orientate spre problemă – conflicte orientate spre structură
Conflictele orientate spre problemă se sting în momentul în care este rezolvată problema;
Celelalte țintesc schimbarea structurii sistemului;
Criteriul percepției adversarului :
*Lupta – oponentul este clar perceput ca dușman
*Jocul – este caracterizat prin analiza situației, perceperea celuilalt ca oponent iar atenția se focalizează asupra situației
*Dezbaterea – constă în schimburi de stimuli verbali
Procese psihice/psihosociale*Proiectia, ca mecanism de aparare a Eului. Proiectia ne impiedica sa il percepem corect pe celalalt prin atribuirea unor idei , sentimente , tendinte , actul comunicarii fiind serios afectat.*Rationalizarea – mecanismul prin care se incearca explicarea printr-o maniera logica ,coerenta si rationala anumite atitudini ,comportamente si idei proprii.
*Transferul – o reproducere in relatia cu celalalt a unor idei ,atitudini , sentimente,dorinte.
*Profetia care se autoindeplineste. Dam comunicarii un caracter autojustificator prin abordarea interlocutorului cu o anumita prejudecata privind intentiile sale negative fata de noi astfel intrand in rezonanata si confirmand premisa , de altfel falsa .
Comportamente care inhiba , perturba sau blocheaza comunicarea.
*Exprimarea ermetica- orice text pe care noi nu il intelegem
*Ambiguitatea- strecurata in continutul mesajului sau rezultata din neconcordanta dintre gandurile si sentimentele declarate si comportamentul vizibil.
*Intreruperea actului de ascultare , din cauza anticiparii replicii sau pozitiei vorbitorului
*Stereotipurile – le realizam fie pentru a ne masca adevaratele ganduri si sentimente , fie din comoditate .
*Sfaturi necerute – cand persoana nu vrea decat sa fie ascultata
*Neatentia – participarea formala la discutie ,ascultatorul fiin distras de un stimul din mediu sau de propriile sale ganduri.
*Ignoranta absoluta- persoana initiaza sau raspunde unei discutii , desi nu cunoaste subiectul.
*Dialogul surzilor – fiecare isi sustine cu obstinatie propria pozitie ,total opac la argumentele celuilalt.
*Monologul egocentric – nu ascultam , ffind atenti la emitator ,ci pur si simplu urmarim propriul „scenariu intern” si ne asteptam randul sa vorbim.
*A face celuilalt ceea ce noua nu ne place – gesturi , glume ,activitati care au un cu totul alt impact asupra celuilalt.
*Amenintarea ,invecinata cu santajul ,este o informare a ascultatorului asupra intentiei de a-i face rau.
*Limbajul prescriptiv – ordinul care cere supunerea neconditionata .
*Lauda in scopul obtinerii unor beneficii de la interlocutor ,in special daca este sesizata de tinta.
*Schimbarea subiectului dureros – din indiferenta fata de suferinta celuilalt sau cu bune intentii , facandu-ne iluzia ca astfel il facem sa uite .
*Prim-plan pentru propria persoana , in loc de a asculta problemele celuilalt .
*Refuzul de a accepta problema , in toata seriozitatea ei sau cel putin asa cum este perceputa de sursa.
* Lipsa de respect , de simpatie sau indiferenta fata de
vorbitor ,tradare prin elemente de paralimbaj sau prin limbajul corporal.
*Refuzul explicit de a continua comunicarea .
*Critica ,insulta , ironia , interogarea ,diagnosticarea .
*Diferentele de sex – barbatii si femeile comunica in mod diferit
*Emotiile-soc ,puternice – pot interfera cu procesul de comunicare , facand mesajul neclar sau eronat.
*Timiditatea – timidul nu poate verbaliza ceea ce simte si gandeste sau exprima un mesaj care nu-l reflecta „aici si acum”.
„Rezolvarea conflictului înseamnă lichidarea lui prin metode analitice, care presupun accederea la rădăcina problemei și obținerea unui rezultat ce este văzut de ambele părți ca fiind o soluție permanentă a problemei”
J. Burton
Rezolvarea conflictelor se bazează pe câteva idei fundamentale :
*Lărgirea sensului conceptului de conflict – include atât diferențele dintre oameni, capitale dar și minore, cât și micile probleme cotidiene
*Acceptarea conflictului – ignorarea conflictului duce la agravarea acestuia
*Transformarea conflictelor – se produce schimbarea perspectivei și a atitudinii față de conflicte, în sensul de pozitivare a acestora
*Acceptiunea comunicarii - in comunicare participa doi interlocutori, este biunivoca, nu centrata pe vorbitor*Prezentarea preocuparilor este diferita de
rezolvarea unei probleme - nu se formuleaza intr-o singura fraza doua lucruri distincte: problema si solutia dorita*Vointa de a comunica, de a comunica bine
*Alegerea momentului potrivit
*Toleranta bilaterala:
asteptari realiste fata de comunicaredreptul fiecaruia la probleme si la exprimarea lorcurajul de a comunicadreptul la reactia emotionala spontana dreptul la inconsecventa
*Exprimarea clara
*Evitarea atacului la o persoana
*Interactivitatea dialogului - vorbitorul trebuie sa si asculte si ascultatorul sa si comunice.