mana in avc

3
Recuperarea mişcărilor membrului superior • Mişcările fine şi coordonate ale membrului superior sunt esenţiale pentru activităţile zilnice, dar mai ales pentru exercitarea profesiei. • Cea mai mare parte dintre pacienţi nu revin la nivelul de abilitate anterior AVC. • Pacientul trebuie să reînveţe un număr mare de acţiuni • La hemiparetic sunt afectate atât activităţile bimanuale, cât şi dinamica generală a corpului Elemente necesare pentru folosirea mâinii: • Deplasarea acesteia la locul acţiuniişi prehensiunea ulterioară • Posibilitatea de a privi şi de a fi atent la obiectul ţintă şi la mediul înconjurător • Posibilitatea de a efectua ajustările posturale necesare pentru mişcările membrului superior • Posibilitatea de a folosi informaţiile somato senzoriale Stimularea activităţii musculare • Exerciţii simple - mişcări izolate repetitive, contracţii izometrice ale unui deget sau pumnului • Biofeedback electromiografic – poate “semnaliza” contracţia muşchilor prea slabi pentru a produce mişcare • Stimularea electrică – de preferat declanşată de trigger EMG • Practica mentală (imaginară – Page şi claboratorii, 2001) Creşterea forţei membrului superior Antrenamentul cu feedback EMG este util chiar dacă macroscopic nu există mişcare

description

mana in avc

Transcript of mana in avc

Page 1: mana in avc

Recuperarea mişcărilor membrului superior• Mişcările fine şi coordonate ale membrului superior sunt esenţiale pentru activităţile zilnice, dar mai ales pentru exercitarea profesiei.• Cea mai mare parte dintre pacienţi nu revin la nivelul de abilitate anterior AVC.• Pacientul trebuie să reînveţe un număr mare de acţiuni• La hemiparetic sunt afectate atât activităţile bimanuale, cât şi dinamica generală a corpuluiElemente necesare pentru folosirea mâinii:• Deplasarea acesteia la locul acţiuniişi prehensiunea ulterioară• Posibilitatea de a privi şi de a fi atent la obiectul ţintă şi la mediul înconjurător• Posibilitatea de a efectua ajustările posturale necesare pentru mişcările membrului superior• Posibilitatea de a folosi informaţiile somato senzorialeStimularea activităţii musculare• Exerciţii simple - mişcări izolate repetitive, contracţii izometrice ale unui deget sau pumnului• Biofeedback electromiografic – poate “semnaliza” contracţia muşchilor prea slabi pentru a produce mişcare• Stimularea electrică – de preferat declanşată de trigger EMG• Practica mentală (imaginară – Page şi claboratorii, 2001)Creşterea forţei membrului superiorAntrenamentul cu feedback EMG este util chiar dacă macroscopic nu există mişcareExerciţii simple active• Extensia pumnului are o importanţă critică pentru apucare, manipulare şi eliberarea obiectelor– Pacientul aşezat cu braţul pe o masă. Un obiect ţinut în palmă şi degete este ridicat şi coborât dincolo de marginea mesei. Ridicarea paharului de pe masă prin mişcare radială a pumnului, antebraţul fiind semi-rotat, şi plasarea acestuia la stânga şi la dreapta prin flexie sau extensie a pumnului. Bătutul în masă cu toate degetele• Exerciţii pentru supinaţie – O linie lungă ţinută în mână trebuie mişcată prin supinaţia antebraţului astfel incât să atingă marginea mesei. Întipărirea urmelor articulaţiilor degetelor în lut sau plastilină. Supinaţia şi formarea unui căuş prin turnarea în palmă (de ex seminţe) cu mâna sănătoasă. Bătutul la tobă• Controlul forţei– Ţinerea unui pahar din plastic fără a-l deforma, mutarea şi aşezarea lui la

Page 2: mana in avc

destinaţieExerciţii simple active• Activarea musculaturii umărului– Pacient întins. Terapeutul ridică şi susţine braţul în flexie, pacientul execută diferite exerciţii:• Atingerea unei ţinte; pune palma pe cap (acţiune excentrică a tricepsului); duce mâna peste cap pentru a atinge perna (acţiune excentrică a tricepsului, adductorilor şi extensorilor umărului; cu mâna pe frunte, ridică şi aşază cotul pe pernăExerciţii pentru creşterea îndemânării (abilităţii)Recuperarea comunicării• Recuperarea tulburărilor de comunicare este esenţială pentru o integrare eficientă în societate.• În ansamblul recuperării, recepţia şi expresia par a fi mai importante comparativ cu grafia şi lexia.• Succesul recuperării sindroamelor afazice depinde de tipul şi extinderea leziunilor cerebrale, momentul începerii şi ritmicitatea recuperării, indicii de performanţă iniţiali, nivelul de pregătire, vârsta şi gradul de motivare al bolnavului– o recepţie de peste 40% constituie un început favorabil recuperării• Odată cu avansarea în vârstă creşte specializarea emisferică - lateralizarea funcţională - performanţele afazicului şi gradul său de recuperabilitate fiind mai scăzute (tendinţa descrescătoare începe la 40-45 ani