NOŢIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCŢIi

1. CONDIŢII TEHNICE CERUTE CONSTRUCŢIILOR

Fiecare constructie sau element de constructie trebuie sa satisfaca un ansamblu de conditii tehnice sau cerinte tehnico-economice principale, care privesc, durabilitatea în timp, rezistenta la foc, rezistenta si stabilitatea constructiei, condit 13513r1722n ii fizice si igienice, arhitectonice, economico-organizatorice etc.

Durabilitatea - durata de functionare normala în timp a principalelor elemente de constructie, fara pierderea calitatilor necesare de exploatare. Este influentata direct de materialele folosite, de modul de proiectare si executie, de conditiile de exploatare si întretinere si se refera la rezistenta materialelor si elementelor de constructie împotriva actiunilor la care sunt supuse: înghet, dezghet, umiditate, actiunea biologica a microorganismelor si rezistenta la coroziune.

Rezistenta la foc - reprezinta capacitatea constructiei de a rezista la solicitarile termice si mecanice produse în timpul si din cauza incendiilor.

Rezistenta si stabilitatea constructiilor sub actiunea solicitarilor - se refera la capacitatea portanta, deformatiile, fisurarea si oboseala elementelor de rezistenta.

Conditiile fizice si igienice de exploatare sunt legate de factorii fizici exteriori sau interiori ai încaperilor si se refera la temperatura, viteza si umiditatea aerului, variatiile de temperatura si lumina etc.

Conditiile de ordin arhitectural - estetic asigura constructiilor un aspect placut, interior si exterior, cu o plastica si o compozitie arhitectonica corespunzatoare.

Conditiile economico - organizatorice privesc în special costul constructiilor, modul de executare si posibilitatile de industrializare a constructiilor, materialele folosite, solutiile alese, termenele de executie si punere în functiune.

2. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOr

a. Clasificarea functionala sau dupa destinatie.

Constructiile se împart în cladiri si constructii ingineresti.

În functie de scopul si destinatia lor, clasificarea functionala a cladirilor este urmatoarea:

Cladiri civile ( cladiri de locuit, cladiri publice si administrative, cladiri social-culturale)

Cladiri industriale ( cladiri pentru productie, cladiri pentru deservirea productiei )

Cladiri agrozootehnice

Constructiile ingineresti cuprind: cai de comunicatie, lucrari de arta ( poduri, tuneluri, viaducte ), constructii hidrotehnice, cosuri de fum, turnuri de televiziune, conducte de apa, gaze, canal, linii de transport al energiei electrice etc.

b. Clasificarea dupa calitate. Aceasta clasificare este determinata de:

Durabilitatea si gradul de rezistenta ale principalelor elemente de constructie

Cerintele de exploatare referitoare la normele de suprafata, înaltime si volum, la gradul de confort, instalatii, dotari, calitatea lucrarilor de finisaj etc.

c. Clasificarea dupa structura de rezistenta. Din acest punct de vedere constructiile sunt alcatuite din:

Structuri cu pereti portanti realizati din: lemn, zidarie, beton

Structuri cu schelet portant ( cadre ) realizat din beton armat monolit, beton armat prefabricat, schelet metalic

Structuri cu alcatuire mixta ( cadre si diafragme )

Structuri speciale ( silozuri, buncare, castele de apa, cosuri industriale de fum etc. )

3. PĂRŢILE PRINCIPALE ALE UNEI CLĂDIRI

Partile principale ale unei cladiri sunt:

Infrastructura cladirii aflata sub cota ± 0,00 si care cuprinde fundatiile si în cazul cladirilor cu subsoluri si elementele acestora ( peretii subsolului, planseul peste subsol )

Suprastructura cladirii este partea din cladire situata deasupra terenului si cuprinde toate elementele de rezistenta, în afara fundatiilor, precum si lucrarile de finisaj si protectie a cladirii.

Elementele de rezistenta cuprind:

- Zidurile ( peretii ) - delimiteaza spatiul interior al cladirii de mediul înconjurator si împart constructia la interior în încaperi.

- Stâlpii - elemente verticale care preiau încarcarile provenite de la elementele de constructie orizontale sau înclinate ( grinzi, plansee ) si le transmit fundatiilor

- Planseele - elemente orizontale sau înclinate care separa între ele încaperile unei cladiri pe verticala, sau închid cladirea la partea superioara. Planseele preiau încarcari permanente, utile ( oameni, mobilier, utilaje, pereti despartitori etc. ) si le transmit zidurilor sau stâlpilor

- sarpanta - elementul de rezistenta al acoperisului, având rolul de a sustine învelitoarea cladirii

- Scarile - asigura circulatia între nivelurile cladirii, precum si între exterior si interior

Lucrari de finisaj si protectie. Au rolul de a da un aspect placut si estetic cladirii, respectiv de a proteja elementele de constructie. În cadrul acestor lucrari se cuprind:

- Învelitoarea - protejeaza constructiile împotriva actiunii ploilor, zapezilor etc.

- Izolatiile - au rolul de a proteja interiorul cladirilor împotriva înfiltratiilor de apa, a modificarilor temperaturii mediului exterior, precum si împotriva zgomotelor

- Tencuielile si placajele - protejeaza peretii, planseele si alte elemente de constructie

- Pardoselile - asigura o buna circulatie în interior si protejeaza planseele împotriva uzurii produse de circulatie

- Tâmplaria - asigura închiderea golurilor lasate în pereti, atât pentru circulatie, cât si pentru iluminarea si ventilarea naturala a încaperilor

- Zugravelile, vopsitoriile, tapetele - au rol de protectie si decorativ

Lucrari de instalatii. Pentru exploatarea cladirilor în bune conditiuni si pentru obtinerea unui grad ridicat de confort sunt necesare lucrari de instalatii care cuprind:

- Instalatii sanitare, pentru alimentarea cu apa, canalizare, aparare contra incendiilor

- Instalatii de încalzire, pentru asigurarea temperaturii necesare functiunilor cladirii

- Instalatii de ventilatie, pentru evacuarea aerului viciat si împrospatarea cu aer curat din exterior

- Instalatii electrice de iluminat, de forta, de curenti slabi, de protectie

- Instalatii de ascensoare

- Instalatii de alimentare cu gaze

- Instalatii de conditionarea aerului - asigurarea unor anumite conditii de temperatura si umiditate a aerului din încaperi

- Instalatii de aer comprimat ( în cazul constructiilor industriale )

4. COMPARTIMENTAREA CLĂDIRILOR

a. Compartimentarea cladirilor pe înaltime.

Spatiul interior al unei cladiri este compartimentat pe înaltime cu ajutorul planseelor asezate fiecare la o anumita cota, care depinde de functiunile cladirii.

Spatiul delimitat între doua plansee consecutive se numeste nivel. Fiecare nivel poarta o denumire, si anume:

- subsolul ( S ) - este nivelul situat sub cota ± 0,00, respectiv sub cota terenului natural

- demisol ( D ) - este nivelul rezultat în cazul în care se prevad camere de locuit la subsol, acesta se ridica deasupra cotei terenului, ramânând îngropat în pamânt circa 1 m.

- parterul ( P )- este nivelul situat la cota terenului sau putin peste aceasta

- etajele ( E ) ( I, II, III, ..) - sunt nivelurile situate deasupra parterului

- mezanin ( M ) - nivelul rezultat între parter si etajul I, dar cu înaltime mai mica decât a fiecaruia dintre acestea.

Deasupra ultimului nivel se executa acoperisul. În cazul în care acoperisul se executa cu sarpanta, spatiul între ultimul planseu al cladirii si învelitoare se numeste pod. Daca înaltimea podului este mare se pot amenaja încaperi de locuit, aceasta zona este numita mansarda.

b. Compartimentarea cladirilor pe acelasi nivel.

În cadrul aceluiasi nivel, cladirea este compartimentata în încaperi, cu ajutorul peretilor. În pereti sunt lasate goluri pentru circulatie, libere sau prevazute cu usi.

5. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

a. Definirea actiunilor

În verificarea sigurantei constructiilor se numeste actiune orice cauza capabila a genera stari de solicitare mecanica.

Actiunile sunt de diferite proveniente, datorite: greutatii proprii a elementelor de constructie, destinatiei functionale, unor factori naturali ca cei climatici sau seismici etc. sau, în anumite situatii, unor cauze cu caracter exceptional ca exploziile, schimbarea configuratiei terenului, ruperea unor elemente de constructie cu implicatii asupra altor elemente etc.

Actiunile sunt reprezentate în calcule prin încarcari ( scheme de încarcare ).

b. Clasificarea încarcarilor.

Criteriul de clasificare al încarcarilor este frecventa cu care sunt întâlnite la anumite intensitati. Din punctul de vedere al frecventei, încarcarile se clasifica astfel:

încarcari permanente P - se aplica în mod continuu cu o intensitate practic constanta în timp. În aceasta categorie intra greutatea elementelor permanente ale constructiei ,cum ar fi:

- greutatea elementelor structurale

- greutatea elementelor de închidere

- greutatea elementelor de izolare, egalizare si finisaj ( pardoseli, tencuieli, sape etc. )

- greutatea si presiunea pamântului si umpluturilor

- efectul precomprimarii etc.

încarcari temporare T - care se aplica în mod intermitent sau cu o intensitate variabila în raport cu timpul. În aceasta categorie intra urmatoarele:

- greutatea unor elemente de constructie a caror pozitie se poate modifica în decursul exploatarii ( ex. greutatea peretilor despartitori )

- greutatea utilajului specific constructiilor

- masini - unelte, motoare, recipiente etc.

- încarcari distribuite pe acoperisuri si terase

- încarcari aparute în timpul transportului si montajului elementelor de constructie

- încarcari datorita vântului, zapezii, variatiilor de temperatura exterioara

încarcari exceptionale E - care apar foarte rar, eventual niciodata în viata constructiei, la intensitati semnificative. În aceasta categorie se încadreaza urmatoarele:

- încarcarea seismica

- încarcari datorite defectelor sau defectarii utilajelor si alterarii bruste a procesului tehnologic

- încarcari datorita ruperii unor elemente de constructie

- încarcari cu caracter de soc datorite ciocnirii autovehiculelor de elementele de constructie sau exploziilor

- încarcari datorite inundatiilor catastrofale

c. Gruparea încarcarilor.

Calculul elementelor si structurilor de constructii presupune considerarea combinatiilor defavorabile, practic posibile, ale diferitelor încarcari. Aceste combinatii sunt reprezentate prin grupuri de încarcari. Gruparile utilizate în calcul se împart în doua categorii principale:

grupari fundamentale - alcatuite din încarcari permanente, temporare

grupari exceptionale - alcatuite din încarcari permanente, temporare si exceptionale

Încarcarile permanente se iau în considerare în toate cazurile. Încarcarile temporare se iau în considerare când efectele lor sunt defavorabile pentru verificarea în sectiunea si la starea limita considerata.

Încarcarile exceptionale se iau în considerare numai în cazul gruparilor speciale.

Masini,utilaje si echipamente in constructii

Malaxoare Beton :

- malaxor planetar , structura robusta , interiorul si paletete imbracate in Hardox cu suruburi , productie 12 - 60mc/h - malaxor dublu axial - structura robusta , internul su paletele in hardox schimbabile productie 20 - 135mc/h - malaxor continuu - structura robusta , inetrnul si paletele in hardox schimbabile , productie 89-300mc/h

Malaxor beton ( Betoniera ) M250

Se utilizeaza la prepararea amestecurilor de constituenti solizi si lichizi, fiind destinat mai ales prepararii betoanelor in santiere de constructii cu necesar mic de beton.

Detalii tehnice:

Volumul cupei [l] 250 / Volumul util 170 / Motor electric: Putere [kW] 1,1 / Turatie [rot/min] 1500 / Tensiune [V] 220

Malaxor beton dublu ax orizontal

Detalii :

Acest tip de malaxoare este cel mai indicat pentru staţiile de beton pentru lucrări, construcţii, baraje, etc.

Malaxarea se realizează prin intermediul a două axuri orizontale care se rotesc în sens contrar unul faţă de celalalt, ducând la amestecarea forţată între palete, ceea ce conferă betonului final o calitate deosebită şi rezistenţă maximă. Permite obţinerea unei rezistenţe sporite, cu aceeaşi cantitate de ciment. În anumite cazuri, se poate face o economie de 20%.

Numărul de braţe de malaxare variază în funcţie de dimensiunea malaxorului.

Forma deosebită, elicoidală a braţelor malaxorului şi rotaţia în sens contrar unele faţa de celelalte conferă masei o mişcare circulară care asigură omogenizarea perfectă a betonului într-un timp foarte scurt.

Faptul că axurile malaxorului sunt configurate în poziţie orizontală diminuează considerabil uzura căptuşelii cuvei, deoarece se exercită o frecare mai mică decât la alte tipuri de configuraţie, precum cea planetară sau cu ax vertical.

Malaxor beton planetar

Detalii :

Malaxorul planetar este malaxorul ideal pentru prefabricate de calitate maximă, în special semi-uscate şi colorate, ca de exemplu: pavele, dale, blocuri, betoane decorative, etc.

Sistemul său de malaxare, cu planetara încorporată, asigură o amestecare uşoară şi uniformă, indispensabilă pentru fabricarea pieselor prefabricate cu adaos de colorant.

Dispunerea rotoarelor şi a paletelor de malaxare permite golirea curată şi rapidă. Configuraţia face posibilă curăţarea uşoară, esenţială pentru amestecurile colorate.

Corpul reductor principal este susţinut de un şasiu cu şuruburi pentru uşurarea operaţiunilor de mentenanţă.

Datorită structurii sistemului rotativ, toate spaţiile cuvei, fără excepţie, sunt străbătute de palete şi de elementele periferice, eliminându-se astfel posibilele zone moarte şi obţinându-se omogenizarea amestecurilor.

Malaxor Beton Dublu Ax Orizontal

Malaxorul cu dublu ax orizontal este cel mai performant malaxor pe3 care il producem avand si cea mai mare capacitate de malaxare ( pana la 6m3 ). Acest tip de malaxor cu dublu ax orizontal este cel mai indicat pentru montare pentru statiile de beton de mare capacitate pentru lucrari, constructii, baraje, etc.

Malaxarea betonului se realizeaza prin intermediul a doua axuri orizontale care se rotesc in sens contrar unul fata de celalalt, ducand la amestecarea fortata între palete, ceea ce confera betonului final o calitate deosebita si rezistenta maxima oferind un maxim de omogenizare betonului. Mixarea cu malaxorul cu dublu ax orizontal permite obtinerea unei rezistente sporite, cu aceeasi cantitate de ciment fata de alte tipuri de malaxare ( planetara sau cu ax vertical ).In anumite cazuri de statii de beton prin folosirea acesturi tip de malaxor, se poate face o economie de 20% la cantitatea de ciment folosita.Axurile orizontale ale malaxorului sunt dotate cu brate de amestecare al caror numar variaza in functie de dimensiunea malaxorului. Timpul de malaxare este redus si optimizat prin forma elicoidala a bratelor de pe axurile malaxorului, prin rotatia in sens contrar una fata de cealalta care confera masei de mixat o miscare circulara si o omogenizare superioara.Sistemul de pozitionare orizontala a axelor malaxorului reduc considerabil uzura captuselii cuvei malaxorului, prin exercitarea unei frecari reduse a betonului de pereti spre deosebire de malaxoare planetare sau malaxoarele cu ax vertical.

Caracteristici tehnice Malaxor cu Dublu Ax Orizontal

Caracteristici tehnice 1500/1000 2250/1500 3000/2000 4500/3000 6000/4000Capacitate volumetrica de incarcare ( lts)

1500 2250 3000 4500 6000

Productie beton nevibrat per cliclu (lts)

1200 1800 2400 3600 4800

Productie beton vibrat per cliclu (lts)

1000 1500 2000 3000 4000

Productie in m³/ ora 40 60 80 120 160Putere motoare pentru malaxare (Kw)

2 x 22 2 x 30 2 x 37 2 x 55 2 x 75

Puterea motorului pentru instalatia hidraulica (Kw)

0.75 1.5 1.5 2.2 2.2

Putere motor skip (Kw)

7.5 11 2 x 11 2 x 15 -

Viteza de rotire a axurilor din malaxor (rpm)

24.3 24.3 24.3 24.3 24.3

Marimea maxima a agregatelor uscate (mm)

0/150 0/180 0/180 0/180 0/180

Numar de palete de malaxare

12 16 16 20 24

Greutate malaxor fara skip (kg)

4500 7430 7530 9300 11900

Greutate malaxor cu skip (kg)

6200 9530 11280 13850 -