8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

1/8

Monah Damaschin Grigoriatul

Povățuiri din Sfântul Munte 

C onvorbiri cu părinți athoniți contemporani  

Monahul Teodosie Dionisiatul (~1949)

Maica Pelaghia din Kalimnos - Întâmplări minunate 

Unul din cei mai simpli și mai plini de har monahi ai mânăstirii Dionisiu este părintele Teodosie.De obârșie din Tesalonic, are acum, în 1999, aproximativ 50 de ani. A trăit mai bine de douăzeci de ani în

mănăstirea sa și a slujit la numeroase ascultări, atât în mânăstire cât și în afara ei. […] 

Când m-am întors la mănăstirea Dionisiului, în 1999, ca un simplu închinător, l-am întâlnit iarăși

pe părintele Teodosie. I-am propus atunci să-mi vorbească despre părinții mănăstirii lui, precum și de alți

călugări pe care îi cunoscuse. A primit cu multă bucurie. În plus, mi -a spus că vrea să-mi vorbească și de

steaua nou-răsărită pe firmamentul Bisericii într-una din mănăstirile insulei Kalimnos. Aceasta este

Cuvioasa Pelaghia, pe care părintele Teodosie a avut-o povățuitoare duhovnicească mai bine de zece

ani. [...]

-Odată mă  aflam la mănăstirea Maicii Domnului Eleusa din Kalimnos. Mă cunoșteam cu omonahie, Pelaghia, pe care o am de atunci ca pe mama mea duhovnicească. Am mers la acea mănăstire

și, în timp ce vorbeam cu ea, dintr-o dată m-a cuprins o negrăită pace înlăuntrul meu. Mi-am adus atunci

aminte de cuvintele lui Hristos către apostoli: „Pacea Mea dau vouă” (In 14,27). M-am întors și i-am zis

maicii: „Tu ai asemenea har și poți să-l dai și altora?” Ea cumva s-a fâstâcit, a stat puțin și a spus: „Dacă

te apropii de un om și are ceva, atunci și tu te împărtășești oarecum de ceea ce are el.” Despre această

maică am multe să vă povestesc. Are atâta îndrăzneală către Domnul, încât cu rugăciunea ei poate să

rezolve orice dificultate de-a mea, oriunde m-aș afla, și atunci când o chem în rugăciune, vine îndată și

mă ajută în mod miraculos, iar prin har îmi rezolvă toate problemele. O pildă să -ți dau. Mă aflam odată

 într-o chilie de la Kavsokalivia. N-o să-ți spun acum numele ei. Am rămas acolo trei zile. Mă aflam într-o

stare plină de deznădejde deoarece eram năpădit de peste tot de pureci și nu mai aveam nici un pic destare. Bătrânul Chiliei aceleia mi-a spus: „Lasă ca să ne înțepe puțin, ca să nu ne lenevim la rugăciunea lui

Iisus!” Eu însă, chiar din prima seară, am fost atât  de atacat de pureci, încât nici nu am putut să dorm.

Durerile trupului erau insuportabile. O aveam pe maica aceea ca pe o mijlocitoare către Dumnezeu și am

 început s-o strig în ajutor: „Maică Pelaghia, vino să mă slobozești de ispită, mă mănâncă purecii!”  După

puțin timp, am auzit ca pe un fel de vijelie de vânt care a intrat în chilia mea și, încet- încet, întregul meu

trup a fost slobozit de tirania purecilor. În scurt timp, nu a mai rămas nici unul din acești tâlhari. Eram pe

8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

2/8

atunci încă mirean. L-am slăvit pe Dumnezeu. După aceea, m-am gândit să merg la mănăstirea ei din

Kalimnos. După câteva luni, m-am dus. Am găsit-o și i-am spus că rugăciunea ei m-a izbăvit de pureci.

Atunci ea mi-a spus:

-Tu, copilașul meu, să știi că te am ca pe fiul meu duhovnicesc. Ori de câte ori mă chemi în

rugăciune, îndată vin la tine și te ajut. 

-Bine, dar eu mă aflam la Sfântul Munte, iar tu ești femeie, cum ai putut să intri acolo? 

-M-am dus, cu puterea lui Dumnezeu!

-Și cum ai putut să urci pe potecile acelea grele ale Athonului, mai ales că ai un picior mai scurt

iar una din mâini îți este pe jumătate paralizată? 

-Mie, copilașul meu, să știi că Dumnezeu mi-a dat alte picioare și am ajuns la Kavsokalivia. 

Eu nu vizitasem toate sihăstriile și toate laturile Schitului Kavsokaliviei și atunci cum să nu mă

mir să aud că o bătrânică pe jumătate paralizată mi-a descris cu toate amănuntele acest schit. Ca să mă încredințez că toate câte mi le-a spus erau adevărate, data următoare când m-am dus la Kavsokalivia am

vizitat toate locurile pe care Bătrâna Pelaghia mi le descrisese. Erau exact  așa cum mi le-a spus ea. Cât

sunt de minunate lucrurile Tale, Doamne! După aceea, am întrebat-o pe maică: 

-Spune-mi, maică, cum ai reușit să alungi purecii? 

-Iată, am venit lângă tine, copilul meu. Purecii pe care îi aveai erau ghearele diavolului. Nu -i

plăcea diavolului pelerinajul tău la Sfântul Munte. A vrut să te alunge și să te întorci iarăși în lume.

Purecii ăia, să știi că erau cu miile pe tine! 

-Și apoi, am întrebat-o, ce s-a întâmplat, maică? 

-Apoi, am ridicat mâinile mele către Hristos și i-am zis: „Hristoase al meu, ia de pe el purecii și

omoară-i...” 

Atunci am văzut, continuă maica, purecii plecând de pe întreg trupul tău. M-am temut ca nu

cumva această ceată drăcească sub forma purecilor să tabere pe trupul Starețului Chiliei. Dacă s-ar fi

 întâmplat aceasta, e sigur că el ar fi părăsit Chilia de frica lor. Dar slavă lui Dumnezeu, prin intervenția

dumnezeiască a plecat toată acea ceată drăcească. Apoi s-a auzit un glas care mi-a spus: „Acum patul lui

Teodor – așa mă numeam eu ca mirean – s-a curățit cu desăvârșire.” Atunci și tu ai putut să te odihnești

câteva ore. Știu că nu dormiseși de trei zile. 

-Ce lupte duhovnicești a dus maica Pelaghia? 

-Ea, de la vârsta de doi ani, s-a aflat în mâinile duhovnicului ei. Mama ei a dus-o la acesta ca să o

 învețe să se spovedească de mică. Astfel, înlăuntrul ei a fost sădită credința în Dumnezeu, în Maica

Domnului și în Biserică. De aceea, de mic copil s-a învrednicit să o vadă adesea pe Maica Domnului și să

o simtă ca pe măicuța ei. De mai multe ori le-a spus părinților ei: „O iubesc pe Maica noastră cea Mare și

8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

3/8

vreau să stau în brațele ei.” De mic copil mergea în biserica satului ca să aprindă candelele. Deoarece era

mică de statură însă, din pricina vârstei, nu ajungea la candele și folosea o scară. Atunci i s -a arătat

Maica Domnului și i-a ținut scara. Copilița a întrebat-o:

-De ce ai venit să-mi ții scara? 

-Dacă nu aș fi ținut-o, copilul meu, să știi că de multe ori ai fi căzut. 

Ascultă, continuă părintele Teodosie, și altă întâmplare. Când mama ei a adormit, Bătrâna

Pelaghia era pe atunci de 12 ani, o fetiță. Mama ei a fost o femeie sfântă, avea duhovnic și cu multă

bucurie și-a predat copilul lui Hristos și Maicii Domnului. Înainte să moară, a venit Maica Domnului s-o

viziteze. Atunci femeia i-a spus: „Preasfânta mea Stăpână, ce se va întâmpla cu Ecaterina, care este încă

un mic copil? Lasă-mă ca să mai trăiesc ca să o cresc și, după aceea, ia-mă!” 

-Pe Ecaterina ta, îi răspunse Maica Domnului, să știi că o voi crește eu. M -a avut și mă are de

acuma ca mamă a ei de două ori, o voi îngriji ca și tine, ba încă chiar mai bine. 

 Într-adevăr, mama Ecaterinei a murit, iar Preasfânta Stăpână a luat -o pe copilă în paza ei. La

Crăciun, pe când trăia încă, mama Ecaterinei obișnuia să-i facă daruri și mâncare bună. Același lucru îl

făcea și Maica Domnului. Pe o farfurie rotundă îi punea adesea dulciuri, mâncare bună și alte daruri.

Toate acestea în chip minunat. Înainte să devină schivnică, a văzut-o în biserică pe Maica Domnului, care

a chemat-o aproape de ea ca să-i arate schima pe care o va lua. Pe atunci sora de mănăstire Ecaterina a

văzut Schima și s-a uimit foarte tare, deoarece Schima era plină de lumină dumnezeiască și cerească. 

-O, Preasfânta mea Stăpână, zise Ecaterina, dă-mi îndată darul acesta! 

-Nu încă, dar ți-o voi da peste șase luni, a zis Maica Domnului. 

Și într-adevăr, duhovnicul  a chemat-o și, după șase luni, i-a dat Schima cea îngerească și

dumnezeiască. După ce a luat marea și îngereasca Schimă, făcea mii de metanii și spunea lui Hristos

plângând: „Hristoase al meu, eu sunt o copilă foarte săracă, dar îți făgăduiesc să fac tot ce pot ca să-ți fie

pe plac. Dar vreau ca și tu, Hristoase al meu, să-mi dai trei harisme. Întâi, să-i văd pe bărbați ca pe niște

urși, nici să nu mă smintesc de ei și nici eu să nu îi smintesc pe dânșii. A doua, să am rugăciunea inimii și

să fiu împreună cu Tine zi și noapte, neîncetat. Și a treia, să nu mă întind deloc pe pat.” Așa se face că nu

s-a mai întins pe pat de la vârsta de 16 ani până la cea de 76. Când și -a terminat rugăciunea aceasta,

Domnul a coborât și i-a spus: „Copilul meu, Pelaghia, tot ce mi-ai cerut, de astăzi vei avea.” Și într-

adevăr, ce lupte a făcut, ce ispite și bătăi a răbdat de la demoni, dar și ce mângâieri duhovnicești a avut!

 În fiecare seară avea împreună cu ea trei sfinți: pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe Sfântul MareMucenic Dimitrie și pe Sfântul Tămăduitor Pantelimon. 

Acum să-ți spun cum a primit din belșug harul Sfântului Duh, pentru că atunci când intram în

chilia ei, întotdeauna aceasta era plină de bună mireasmă duhovnicească. Eu mi-am dat seama că

această mireasmă provenea de la însăși maica, dar nu am îndrăznit să -i spun ceva. Mă cunoșteam cu ea

de mai bine de șase ani. Ea a început să aibă încredere în mine și să-mi spună mai multe lucruri de taină

8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

4/8

ale vieții ei. Mă duceam la mănăstirea ei de la Tesalonic de patru ori pe an. Mă considera copilul ei

duhovnicesc, iar eu o numeam mama mea.

-Ce este asta ce răspândește bună mireasmă în chilia ta, maică? Am întrebat-o.

-Uite, copilașul meu, am aici niște tămâie. 

Tămâie însă ea nu ardea și n-am văzut în chilia nici scrum și, de fapt, nici tămâie. I-am spus

atunci:

-Maică, sunt de atâția ani împreună cu tine și te iubesc ca pe mama mea. Acum am îndrăzneală

ca un fiu al tău duhovnicesc și te tog să nu -mi ascunzi nimic. De unde vine această mireasmă și cum ai

dobândit-o?

A râs, a stat puțin pe gânduri, și-a acoperit fața cu broboada și mi-a spus:

-Nu vreau să-ți spun, fiindcă mă tem să nu o pierd.

Era o monahie foarte smerită, a fost și stareță și avea treisprezece ucenițe în vremea aceea.

După multe stăruințe și răbdare din partea mea, mi-a spus:

-Ascultă, copilul meu, mai demult a trecut pe aici un teolog și a predicat. Atunci mi-a spus: „Dacă

nu dobândim harul Sfântului Duh, n-am făcut nimic în viață.” Atunci eu am început s -o rog pe Maica

Domnului să-mi trimită în mod simțit pe Sfântul Duh, fără întreruperi sau scăderi.   Îîntr-o zi, după

dumnezeiasca Liturghie, am intrat în Sfântul Altar (avea citită rugăciune pentru aceasta de către

arhiereu), ca să aranjez anumite lucruri. Atunci am văzut înăuntru o pasăre. „Cum de pătrunsese această

pasăre în Sfântul Altar?”, mă gândeam. „Nu cumva să facă vreo stricăciune.” Și astfel, gândindu -mă, am

 încercat să o prind cu mâinile și să o dau afară. După puțin, văd că pasărea zboară și se așează tocmai pe

Sfântul Potir și intră înăuntru. Mi-am dat atunci seama despre ce fel de pasăre era vorba. Dar această

 întâmplare mai presus de fire mi-a dat o asemenea bucurie, încât numai eu pot să cunosc în întregime

măreția ei. După puțin timp, pasărea a ieșit din Sfântul Potir și s-a așezat pe umărul meu. După aceea

pasărea a intrat în gura mea, a pătruns în inimă, și de atunci o simt că a rămas acolo. 

-Și acum poți vorbi cu Dumnezeu în orice moment vrei? 

-Da, așa cum vorbesc cu tine, mi-a zis ea, tot așa vorbesc și cu Dumnezeu. Îi spun și Îi cer tot ce

vreau și, potrivit cu folosul sufletelor noastre, Domnul mă aude și îmi face voia. Dar ce război îmi duceau

demonii în fiecare zi, nu pot să descriu! Mă trăgeau de haine, îmi aruncau șiragul de metanii departe, mă

loveau, încercau să împiedice rugăciunea inimii, iar alteori strigau furioși: „Ne -ai înnebunit, ne-ai înnebunit...” 

De multe ori, continuă să istorisească părintele Teodosie, în timpul nopții cobora din cer ca un

stâlp luminos de foc și strălucea în chilia ei. În mijlocul acelei lumini uneori se arăta Hristos, Care cobora

la ea și o binecuvânta. Ucenițele ei au întrebat-o:

-Ce lumină era aceea care se vedea noaptea în chilia ta? 

8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

5/8

Iar ea le-a răspuns cu smerenie: 

-Nu a fost nimic, mi-a căzut ceva pe jos și am aprins lanterna ca să găsesc. 

Când mama monahiei Evsevia era pe moarte, s-a petrecut următoarea întâmplare. Maica

Pelaghia a chemat-o la ea pe monahia Evsevia și i-a spus:

-Ieri seară am văzut îngerii coborând la voi în sat și stând deasupra casei tale. Am văzut că au

luat sufletul mamei tale și l-au dus la tronul lui Dumnezeu. Mama ta, să știi că este foarte bine, așezată

 în rai, împreună cu Hristos, și nu trebuie să te întristezi deloc. Dimpotrivă, să te bucuri, pentru că și ea se

roagă acum pentru noi. Scopul pentru care a venit pe pământ a fost împlinit, adică să stea acum de-a

dreapta Celui Preaî nalt.

Dimineața au dat telefon de acasă și au înștiințat-o pe monahia Evsevia că mama ei murise. 

Ori de câte ori veneam, părinte Damaschin, în chilia maicii Pelaghia, totul   era plin de bună

mireasmă, cum ți-am spus. Odată discutam împreună cu ea și, după ce am terminat, am zis și eu

 înlăuntrul meu cu gândul: „Sfinte Ierarhe Nectarie, solește pentru noi!” În această clipă, ea a zâmbit. I-

am spus:

-De ce râzi? 

-Pe care sfânt l-ai rugat să se roage pentru noi? 

-Eu știu pe care sfânt l-am rugat, dar tu să-mi spui ce ai văzut și cum ai aflat că m -am rugat la un

oarecare sfânt? 

-Ascultă, copilașul meu, atunci când ai spus în taină rugăciunea ta, l-am văzut pe Sfântul Nectarie

ridicându-și mâinile și rugându-se lui Hristos pentru noi.

 Într-unul din numeroasele pelerinaje pe care le-a făcut la Sfintele Locuri, s-a dus și la Mănăstirea

Sfântului Gheoghe Hozevitul. A luat atunci o lumânare și avrut să o pună în sfeșnic. În clipa aceea, a

văzut încă o mână omenească împreună cu a ei care a luat lumânarea și a așezat -o în sfeșnic. Același

lucru l-a văzut și o altă monahie care era acolo și care n -a mai vrut s-o mai lase în nici un chip să plece. I-

a spus: „Mâna lui Hristos a venit și ți-a luat lumânarea din mână ca s-o aprindă. Dar ce fel de om ești tu

maică? Rămâi împreună cu noi!” Acolo, la mănăstirea Hozeva, fericita maică Pelaghia a rămas de multe

ori, pentru că în acel loc Dumnezeu îi descoperea multe taine. 

Ca mirean ce încă eram, am cumpărat odată un autoturism. I-am spus: „Fă, maică, puținărugăciune, ca să fie o mașină bună, să nu mi se strice pe drumuri și să mă păzească Dumnezeu de

pericole.” Atunci ea a început să-mi descrie mașina: „Este albă, cutare marcă, are cutare icoane înăuntru

ei ș.a.m.d.” 

Odată călătoream cu mama mea la o mănăstire. La o curbă, trebuia să schimb caseta pe care noi

o ascultam și cu cealaltă mână să țin volanul. În mod ciudat, volanul a început să se rotească singur și să

conducă mașina fără ca eu să înțeleg cum. 

8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

6/8

-Ți-aduci aminte, mi-a spus ulterior maica, atunci când mergeai la cutare mănăstire și la o

anumită curbă te-ai aplecat să schimbi caseta, iar mașina era să părăsească drumul? Te -am văzut cum

călătorești, am văzut pericolul și am venit să te ajut. 

Odată a venit un monah care vizitase întreg Sfântul Munte și niciunde nu -și găsise loc de odihnă

duhovnicească. Apoi a călătorit în toate insulele mării Egee, in Dodecanez, în Patmos, și în cele din urmăa ajuns la Kalimnos. Eu atunci am primit binecuvântare să rămân singur într -o Chilie care se cheamă a

Sfintei Treimi și este în preajma mănăstirii maicii Pelaghia. Părintele Gherasim, un cunoscut  de-al meu

mi-a dat telefon să-l țin pe acest monah acolo, în sihăstria Sfintei Treimi. L-am primit și, deoarece eu

eram mirean, iar acela monah, am făcut ascultare. Așa că făceam toate treburile casei. Într-o zi i-am

spus:

-Aș vrea să fac o plimbare pe malul mării. 

Dar el s-a împotrivit zicându-mi:

-Eu sunt aici responsabil, așa că nu te las să mergi. 

-Nu te-am adus aici eu ca să-mi fii stareț și nici duhovnic, ci dacă vrei să faci pe starețul, să știi că

plec pe dată la Mănăstrirea Sfântului Pantelimon. 

Am plecat, dar înăuntru meu eram cam tulburat. Iau telefonul și o sun pe maica Pelaghia. Fără

să apuc eu să zic ceva, mi-a spus ea toată pățania și că mi s-a întâmplat aceasta, deoarece n-am întrebat-

o, ca să aflu voia lui Dumnezeu. Mi-a spus, așadar, că nu era voia lui Dumnezeu ca să-l iau pe acel monah

la Sfânta Treime. Atunci i-am spus că sunt plin de tulburare. „Bine, mi-a zis ea, închide telefonul și

așteaptă!” Ea a început atunci să se roage și o negrăită bucurie m-a cuprins în întregime în scurt timp.  

Dar ce putere are rugăciunea ei! Să-i răspundă Dumnezeu la orice lucru cere! 

Altă dată mi-am programat să merg în Kalimnos pe 28 octobrie, atunci când aveam zile libere.

Mi-am orânduit lucrurile, mi-am luat liber pe o săptămână de la serviciu și am hotărât să-mi iau bilet de

avion. Era însă cu neputință să găsesc un bilet din cauza mulțimii mari de călători. Totuși, într -o seară, a

venit la mine acasă o doamnă de la Biroul de Voiaj al Companiei de Transport Aerian și mi-a spus: „Du-te

acum îndată la Biroul  de Voiaj, pentru că s-au găsit bilete tocmai pentru orele și zilele pentru care ai

cerut!” Într-adevăr, Dumnezeu a făcut o minune și, cu rugăciunile maicii Pelaghia, am putut cumpăra

biletul de avion ca s-o vizitez.

Am ajuns la mănăstirea ei și i-am cerut lămuriri pentru modul minunat în care am găsit biletul de

avion. Ea a râs, și-a acoperit fața cu broboada și în cele din urmă mi-a spus:

-Tu știi că eu mă rog pentru tine. Într-o zi, rugăciunea mi-a spus că Teodor vrea să vină aici. Eu

m-am bucurat. Altă dată, când m-am rugat, mi-a spus rugăciunea că Teodor vrea să vină, dar nu găsește

bilet. Atunci m-am dus la Sfinții Apostoli, care au cutreierat lumea ca să propăvăduiască Evanghelia lui

Hristos, și le-am spus: „Sfinților Apostoli, care ați umblat prin toată lumea, nu puteți să găsiți un bilet

pentru copilul meu, Teodor, ca să vină lângă mine?” Uite, așa s -au găsit bilete și ai putut să vii. Când ai

găsit biletul, mi-a zis maica, Hristos m-a înștiințat iarăși la rugăciune, și atunci am așteptat ca să ajungi.

8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

7/8

Ce să-ți mai spun, părinte Damaschin, îndrăzneala ei către Dumnezeu, smerenia ei, ce lucruri

minunate. Într-o zi, mi-a spus:

-Să știi că am văzut astăzi sufletul tău plin de necurății, dar m-am rugat și l-am făcut curat. Nu ai

simțit nimic? 

-Maica mea, să știi că ceva am simțit, o bucurie duhovnicească și o putere care vine și acoperă

capul meu, și nu pot să spun nimic despre aceasta. „Cel cel înțelege, să înțeleagă...” 

O doamnă evlavioasă cunoscută maicii Pelaghia dorea să ducă în America o icoană a Sfântului

Dimitrie ca s-o vândă. Bătrâna Pelaghia însă i-a spus să nu o vândă în America, pentru că acolo catolicii și

protestanții nu cinstesc icoanele sfinților noștri. Doamna a acceptat. Maica a cumpărat ea icoana și a

așezat-o la închinat în bisericuța Sfântului Dimitrie, care se află în incinta mănăstirii ei. Această bisericuță

a fost construită cu materiale pe care maica însăși le-a cărat în spate când era tânără monahie. Atât de

mult s-a bucurat Sfântul Dimitrie de această icoană, încât în noaptea aceea  i s-a arătat în somn maicii

Pelaghia și i-a spus: „M-ai îndatorat mult cu ceea ce ai făcut. Când sufletul tău va pleca din trup, să știi că

eu voi veni să-l iau și să-l înfățișez înaintea lui Dumnezeu, și să-L rog din adâncul inimii ca să te pună în

cel mai bun loc.” 

„Altă dată, mi-a spus maica Pelaghia, au venit doi demoni care m-au bătut atât de mult, încât m-

au schilodit, de șchiopătam. Niciodată n-am mancat atâta bataie de la demoni ca în acea noapte. Am

 început să plâng și, în timp ce plângeam, mi-am ridicat privirile și am văzut icoana Maicii Domnului: «Of,

Maica mea, i-am spus, vezi ce mi-au făcut?» În clipa aceea, Maica Domnului a coborât din icoană și a stat

lângă mine. M-a întrebat: «Unde te-au lovit, copilul meu, Pelaghia?» Și îndată m-a binecuvântat și toate

durerile au încetat.” 

Odată, duhovnicul mănăstirii, părintele Chiril, s-a îmbolnăvit. El, mai demult, venise în vizită laSfântul Munte. Aici primise darul Sfântului Duh și însăși Maica Domnului l -a povățuit să meargă în

Dodecanez și să-i sprijine acolo pe creștinii ortodocși. Așadar, e a venit în insulele noastre, și printre

primele sale ucenițe au fost maica Pelaghia și verișoara ei. Atunci când s-a îmbolnăvit, părintele Chiril a

fost internat la spitalul din insulă. Maica Pelaghia a făcut rugăciune pentru el cu șiragul de metanii în

acea seară. În clipele când făcea rugăciunea cu șiragul de metanii, a văzut că boabele se transformau în

flori binemirositoare. Îndată a apărut și îngerul Domnului și i-a spus: „Ia aceste flori și du-le la duhovnicul

tău la spital!” El a primit florile și s-a minunat de întâmplarea aceasta. 

Acolo unde se află mănăstirea maicii Pelaghia este o zonă de deșert și lipsită de apă, așa încât nu

crește aproape nimic. Odată, maica dorea să mănânce vinete. Și-a luat șiragul de metanii și a început să

se roage Sfântului Gheorghe, strigându-l: „Hei, tu, Sfinte Gheorghe, n-ai putea, tu, cu calul tău cu care

alergi peste tot, să-mi găsești niște vinete? Sunt de atâtea zile nemâncată și aș vrea să mănânc niște

vinete.” O femeie din satul vecin, care avea în grădina ei vinete, a auzit atunci o voce bărbătească

puternică strigându-i la ureche: „Strânge vinetele și du-te repede la maica Pelaghia de la mănăstire!”

 Într-adevăr, femeia a luat vinetele și le-a pus la picioarele maicii, fiind în mod vădit nedumerită. A

 întrebat-o:

8/19/2019 Maica Pelaghia Din Kalimnos-Grecia

8/8

-Cine a fost bărbatul acela care mi-a poruncit, fără ca să-l văd, să-ți aduc vinetele, Maică Stareță? 

-Nu știu, nu știu, ce tot spui, copilul meu? A zis Stareța. Nu știu cine te-a înștiințat ca să le aduci. 

Astfel de întâmplări din viața ei, părinte Damaschin, sunt nenumărate. Nici nu pot să mi le aduc

aminte pe toate. Multe le-am scris deja și poate că se vor tipări dimpreună cu sfânta ei viață acolo, la

mănăstirea Maicii Domnului Eleusa din Kalimnos. Înainte de sfârșitul vieții ei pământești, Dumnezeu a

 îngăduit să aibă și un atac cerebral, pentru ca ea să strălucească și mai mult în slava cea cerească. 

-Simțiți prezența ei lângă dumneavoastră și după adormirea ei, părinte Teodosie? 

-Da, și în mod foarte regulat. O chem în rugăciunile mele și îi simt ajutorul. Ea este adevărata

mea mamă, și chiar mai mult decât o mamă. Dumnezeu nu caută la față. După măsura în care ne

nevoim, ne dă și darurile Sale duhovnicești. Gherontisa Pelaghia a avut multă răbdare în întristări și în

ispite. A dus lupte pline de biruință împotriva demonilor. Li s-a împotrivit cu un cuget foarte bărbătesc.

Rugăciunea ei pentru lume era neîncetată. În loc să doarmă pe pat, stătea câte două -trei ore pe noapte

pe un scaun ca să se odihnească puțin, iar restul orelor se ruga neîncetat. Hristos și ea erau una. Sesăvârșise o unire ipostatică  între Ziditor și zidirea Lui prin harul Preasfântului Duh. Odată m-am dus la

mănăstirea ei și nu eram spovedit. Atunci ea mi-a spus:

-Teodore, Teodore, văd mărăcinii în jurul tău. 

-Ce este aceasta ce-mi spui, maică? Vezi pe îngerul meu sau pe diavolul care mă împiedică? 

-Pe amândoi îi văd, copilul meu, mi-a răspuns. 

Oricând voia, maica Pelaghia putea să viziteze raiul. Avea legături prietenești cu toți sfinții.

Vorbea cu Maica Domnului și o ruga pentru orice întâmplare din viața ei sau a altor oameni. Era unită cu

lumea cea cerească. Tot ceea ce cerea de la Hristos, primea. Nu avea nevoie să facă nici o călătorie,

mergea cu duhul oriunde voia, oricând dorea  și rămânea oricât timp dorea. S-avem parte cu toții de

rugaciunea ei și să o rugăm să mijlocească la Domnul pentru mântuirea noastră! Amin. Ca om,

Gherontisa Pelaghia s-a născut în 1910 și a adormit în 1986, la Kalimnos. 

-Părinte Teodosie, vă mulțumesc foarte mult pentru minunatele istorisiri pe care ni le-ați făcut

despre această cuvioasă a Bisericii noastre, maica Pelaghia. Sunt atât de bucuros că Dumnezeu și în zilele

noastre arată sfinți atât de mari și de bineplăcuți Lui, mai cu seamă când e vorba despre o femeie adică

de un vas mai slab. Slavă lui Dumnezeu pentru toate și mulțumiri neîncetate Maicii Domnului și Tatălui

Ceresc pentru maica Pelaghia pe care a dăruit-o Bisericii ca mijlocitoare! Rugați-vă și pentru noi părinte

Teodosie!

-Domnul să fie cu voi și maica Pelaghia să ne ajute cu rugăciunile ei pe toți!