Mahatma Gandhi

Mahatma Gandhi

Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar - †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi (Hindi: मो�हनदा�स करमोचं�दा गां��धी�), părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente. Numele de "Mahatma" (în sanscrită înseamnă "marele suflet") i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.

Gandhi provenea dintr-o familie indiană din pătura superioară a societăţii, aparţinând castei neguţătorilor, Vaishya. Tatăl lui, Mohandas Kaba Gandhi, a fost prim-ministru în Kathiawar în statul Vankaver. După frecventarea colegiului "Samaldas" din Bhavnagar, studiază dreptul la universităţile din Ahmadabad şi Londra şi practică pentru scurt timp avocatura în Bombay. Din anul 1890 devine vegetarian. În 1893 pleacă în Africa de Sud, în funcţie de consilier juridic al unei firme comerciale indiene, unde va rămâne timp de 21 de ani. Aici este confruntat cu o realitate teribilă, mii de imigranţi indieni sunt victime ale segregaţiei rasiale, ceea ce îl determină să se angajeze în lupta împotriva dominaţiei britanice.

Gandhi în 1906

Gandhi luptă pentru recunoaşterea drepturilor compatrioţilor săi şi, începând din anul 1906, lansează la nivel de massă metoda de revoltă bazată pe rezistenţă paşnică, denumită Satyagraha, o formă de refuz radical al oricărei colaborări cu autorităţile britanice. Guvernul sudafrican admite, în cele din urmă, adoptarea unor reforme în favoarea muncitorilor indieni: anularea unora din regulile discriminatorii, recunoaşterea drepturilor civile pentru imigranţi şi validitatea căsătoriilor religioase.

În 1915 Gandhi se întoarce în India, unde fermenta deja nemulţumirea populaţiei autohtone împotriva dominaţiei britanice, în special împotriva unei noi legi agrare, care prevedea confiscarea pământului ţăranilor în caz de recoltă proastă sau necultivare. Gandhi devine leader al Partidului Congresului, care avea în program eliberarea Indiei de sub colonialismul britanic.

Gandhi în 1945

În 1919 declanşează prima mare campanie satyagraha de nesupunere civilă, care prevedea boicotul mărfurilor englezeşti şi refuzul plăţii impozitelor. Gandhi este arestat şi, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, îşi continuă activitatea, este din nou arestat, apoi, pus în libertate, participă la Conferinţa din Londra (1926) asupra problemei indiene, cerând independenţa ţării sale. În anul 1930 se iniţiază o largă campanie de rezistenţă, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare şi boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autorităţile engleze îl arestează împreună cu soţia sa şi cu alţi 50.000 de militanţi indieni. În închisoare, reacţionează cu lungi greve ale foamei, care se repetă şi în viitor, devenite legendare.

La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populaţia să nu susţină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independenţa Indiei. Guvernul englez reacţionează cu arestarea lui, împreună cu alţi 60.000 de oponenţi, şi nu este eliberat decât după doi an de detenţie. Părăsiţi India, această declaraţie din 1942 sfârşeşte prin a cristaliza rezistenţa în jurul lui: considerat un fel de sfânt şi un conducător politic, Gandhi obţine retragerea britanică şi independenţa Indiei la 15 august 1947.

Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India şi Pakistan, care consfinţeşte separarea între hinduişti şi musulmani şi care culminează la sfârşitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat viaţa a peste un milion de oameni şi a

pus pe drumuri şase milioane de refugiaţi. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării ţării a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase. Incinerarea sa publică a provocat manifestări extraordinare de doliu popular.

Indira GandhiIndira Priyadarshini Gandhi (Format:Lang-hi, pronunţie: /ɪnd ̪ɪraː prɪjəd̪ərʃɪniː gaːnd ̪ʰiː/) (19 noiembrie 1917 – 31 octombrie 1984) a fost Prim Ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977, şi, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei pe 31 octombrie 1984.

Fiica primului Prim Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru, şi mamă a altuia, Rajiv Gandhi, Indira Ghandi a fost unul dintre cei mai notabili şi controversaţi lideri politici. În ciuda numelui faimos, nu există nici o legătură de rudenie cu Mahatma Gandhi.

Primii ani

Familia Nehru îşi are originile în casta Brahmin-ilor din Jammu and Kashmir şi Delhi. Bunicul Indirei, Motilal Nehru, era un avocat înstărit din Allahabad în Uttar Pradesh. Nehru era unul dintre cei mai proeminenţi membri ai Congresului Naţional Indian din era pre-Gandhi, fiind autorul Raportului Nehru care a fost alegerea poporului pentru un viitor sistem indian de guvernare opus sistemului britanic. Tatăl său, Jawaharlal Nehru era un avocat educat şi un lider popular al Mişcării de Independenţă a Indiei. Mama Indirei Ghandi se numea Kamala; în acest context, Nehru a aderat la mişcarea de independenţă împreună cu Mahatma Ghandi.

Crescând numai în grija mamei sale, care era bolnavă şi înstrăinată de familia Nehru, Ghandi a dezvoltat instincte de protecţie puternice şi o personalitate singuratică. Faptul că bunicul şi tatăl ei erau într-o continuă luptă politică nu a ajutat-o să se integreze în familie. A avut conflicte cu surorile tatălui ei, inclusiv cu Vijayalakshmi Pandit, acestea continuând şi pe scena politică.

Indira Gandhi a creat mişcarea Vanara Sena pentru tinerele fete şi băieţi,care a jucat un rol mic dar semnificativ în Mişcarea de Independenţă Indiană,organizând proteste şi

Indira Gandhiइन्दि��रा� प्रि�य�र्शि��नी� गा�न्धी�

Date naşterii: 19 noiembrie, 1917

Locul naşterii: Allahabad, India

Ţara: India

Partid:Indian National Congress

Grup europarlamentar:

{{{Grup europarlamentar}}}

Funcţie în partid:{{{Funcţie în partid}}}

Funcţie în stat: {{{Funcţie în stat}}}

Orientare politică:{{{Orientare politică}}}

Profesie:

Mandate:

marşuri,dar şi ajutând politicienii Congresului să publice ziare şi materiale interzise.Deseori a circulat povestea în care ea ar fi scos din casa bine-pazită a tatălui său un document important care conţinea planuri pentru o iniţiativă revoluţionară majoră la începutul anului 1930. În 1934 mama ei,Kamala Nehru,a decedat în urma unei tuberculoze ce o chinuia de multă vreme.Indira Gandhi avea 17 ani atunci,şi nu trăise niciodata o viaţă de familie stabilă în timpul copilăriei sale.A studiat la şcoli importante indiene,europene şi engleze ca Santiniketan şi Oxford,dar rezultatele ei slabe au împiedicat-o să obţină un grad.În timpul şederii ei în Europa continentală şi Anglia,l-a întâlnit pe Feroze Gandhi,un tânăr activist Congresist,cu care s-a căsătorit in 1942,înaintea Mişcării Indiene,o revoltă condusă de Mahatma Gandhi şi Partidul Congresist.Cuplul a fost arestat şi deţinut pentru câteva luni pentru implicarea lor în mişcare.În 1944,Gandhi l-a născut pe Rajiv Gandhi,apoi peste 2 ani pe Sanjay Gandhi.

În timpul haoticei Partiţie a Indiei în 1947,ea a ajutat organizarea campurilor de refugiaţi şi acordarea îngrijirilor medicale pentru milioane de refugiaţi din Pakistan.Acesta a fost primul ei exerciţiu major în serviciile publice şi a constituit o valoroasă experienţă pentru tumultul din anii următori.

Cuplul s-a stabilit în Allahabad unde Feroze lucra pentru un ziar al Partidului Congresului şi o companie de asigurări.Căsnicia lor începuse bine,dar s-a deteriorat pe parcurs când Gandhi s-a mutat la Delhi,pentru a-i fi alături tatălui său,acum Prim Ministru,care locuia singur într-un mediu foarte stresant.Ea a devenit confidenta lui,secretara şi asistenta lui.Fiii ei au locuit cu ea,dar în final a rămas separată permanent de Feroze deşi erau încă,căsătoriţi.

Când prima alegere generală din India se apropia in 1952,Gandhi se ocupa de campaniile lui Nehru dar şi a soţului ei,care contesta dreptul de participare al lui Rae Bareilly.Feroze nu l-a consultat pe Nehru în alegerea sa de a candida,şi în ciuda faptului că a fost ales,el a optat să locuiască într-o casă separată în Delhi.Feroze şi-a câştigat cu repeziciune reputaţia de a fi un luptător împotriva corupţiei politice publicând un scandal major în industria naţionalizată a asigurărilor,din care a rezultat demisia Ministrului de Finanţe,un susţinător al lui Nehru În apogeul tensiunii,Gandhi şi soţul său s-au despărţit.Totuşi,în 1957,la scurt timp după realegere,Feroze a suferit un infarct,care i-a adus înapoi împreună.Lângă el,să-l ajute să-şi revină în Kasmir,familia lui s-a apropiat.Dar Feroze a murit,pe 8 septembrie,1960,când ea era plecată cu Nehru,într-o vizită în străinătate.

Ascensiunea la putere

Între 1959 şi 1960,Gandhi a fost aleasă Preşedintele Congresului Naţional Indian.Deasemenea ea a jucat şi rolul de preşedinte de protocol al tatălui său.Nehru era cunoscut ca un oponent vocal al nepotismului şi ea nu a participat la alegerile din 1962. Nehru a murit pe 24 mai,1964 şi Gandhi la îndemnurile noului Prim Ministru Lal Bahadur Shastri,a participat la alegeri şi s-a alăturat Guvernului,fiind imediat numită Ministru al Informaţiei.S-a dus la Madras când protestele împotriva declararării limbii

hindi ca limbă oficială au izbucnit în statele non-vorbitoare de hindi din sud.Acolo,ea a ţinut discursuri oficialilor guvernamentali,a aplanat conflictele,şi a supravegheat eforturile de reconstrucţie ale zonelor afectate.Shastri şi miniştrii au fost ruşinaţi de lipsa lor de iniţiativă.Acţiunile ministrului Gandhi nu ţinteau spre Shastri sau spre propria avansare politică.Ea nu dădea dovadă de interes zilnic faţă de îndatoririle sale de ministru,dar era adepta imaginii politice

Când Războiul Indo-Pakistanez din 1965 a izbucnit,Gandhi era în vacanţă în regiunea de graniţă Srinagar.Deşi avertizată de Armată că insurgenţii pakistanezi au pătruns foarte aproape de oraş,ea a refuzat să plece la Jammu sau Delhi.S-a aliat guvernului local şi a intrat în atenţia presei,de fapt,calmând naţiunea.Shastri a murit în Takshent,la câteva ore după semnarea tratatului de pace cu Pakistanezul Ayub Khan,mediat de Sovietici.

Shastri a fost un candidat al consensului,micşorând neînţelegerile între partidele de stânga şi dreapta.Gandhi era candidata „Sindicatului”,o putere regională cu o imensă influenţă,care credea că va putea fi uşor manipulată. Căutând explicaţii mai târziu pentru greşeala dezastruoasă cu mulţi ani mai târziu,Preşedintele Congresului de atunci,Kumaraswami Kamara a pretins că făcuse o promisiune personală lui Nehru să o facă pe Gandhi Prim-Ministru „cu orice cost”.Totuşi,la aceea vreme,el şi ceilalţi o considerau ca o „gungi gudiya”-în traducere „o păpuşă nătângă”.

Cu sprijinul Sindicatului,într-un vot al Partidului Parlamentar Congresului,Gandhi l-a învins pe Morarji Desai cu 365 la 169 de voturi,pentru a deveni cel de-al treilea Prim Ministru al Indiei şi prima femeie ce ocupa aceea poziţie.

Richard Nixon and Indira Gandhi in 1971

Securitatea nucleară şi Revoluţia Verde

În timpul războiului din 1971,SUA şi-a trimis A-7-a flota în Golful Bengalului ca avertizare pentru India să nu folosească genocidul în Pakistanul de Est ca pretext pentru

un atac major împotriva Pakistanului de Vest,în special din cauza teritoriului Kashmir disputat.Această mişcare a îndepărtat şi mai mult India de Lumea Întâia,şi Prim Ministrul Gandhi a accelerat o mai veche manevră în securitatea naţională şi în politca externă.India şi URSS semnaseră Tratatul Prieteniei şi a Cooperării Reciproce,iar sprijinul militar şi politic rezultat din acesta a contribuit substanţial la victoria Indiei în războiul din 1971. Dar Gandhi,a accelerat programul naţional nuclear,căci se ajunsese la concluzia că ameninţarea nucleară din China şi interesul intrusiv al celor 2 super puteri nu erau conductive la stabilitatea şi securitatea Indiei.Deasemenea ea l-a invitat pe noul Preşedinte Pakistanez Zulfikar Ali Bhutto la Shimla pentru un summit de o săptămână.După o eşuare iminentă a discuţiilor,cei 2 conducători au semnat într-un final,Acordul Shimla care lega cele 2 ţări în rezolvarea conflictului Kashmir prin negocieri paşnice.Încăpăţânarea lui Gandhi l-a făcut chiar şi pe Primul Ministru pakistanez aflat doar în vizită să semneze acordul cu condiţiile Indiei în care Zulfikar Ali Bhutto a trebuit să scrie ultimele condiţii de mână.

Imagine:Indira at pokran.jpg Indira Gandhi at the nuclear test site

Indira Gandhi a fost aspru criticată pentru că nu a cerut partea ocupată de pakistanezi a Kashmirului de la un Pakistan umilit cu cei 93,000 de prizonieri de razboi ai săi sub controlul Indiei.Dar acordul a îndepărtat imediat interferenţele Naţiunilor Unite sau a unei terţe părţi,şi a redus semnificativ posiblitatea unui viitor atac din partea Pakistanului în viitorul apropiat.Necerând capitulare totală asupra unei probleme sensibile din Bhutto,ea a permis Pakistanului să se stabilizeze şi să se normalizeze.Şi relaţiile de comerţ au fost normalizate,deşi mulţi ani înainte,legăturile au rămas reci. În 1974,India a realizat cu succes un test nuclear subteran,codul neoficial fiind „Zâmbitorul Buddha]],aproape de satul părăsit din Pokhran în Rajasthan.Descriind testul ca fiind „in scopuri paşnice”,India a devenit cea mai tânără putere nucleară mondială.

Programele speciale de inovare a agriculturii şi ajutoarele extra guvernamentale lansate in 1960,au avut ca rezultat trecerea de la lipsa cronica de alimente din India la surplusurile de grâu,orez,bumbac şi lapte.Ţara a devenit exportatoare de alimente,şi şi-a diversificat piaţa de negoţuri,realizându-se astfel „Revoluţia Verde”.În acelaşi timp,Revoluţia Albă a însemnat o expansiune a producţiei laptelui ce a ajutat la combaterea malnutriţiei,în special,în rândul tinerilor.De ce sunt aceşti factori importanţi?A avut Gandhi un rol în acestea?Dacă nu avea,nu ar mai fi fost menţionate în acest articol.Politica economică şi socialistă a lui Gandhi a adus o majoră industrializare .

Viaţa personală

Indira Gandhi,eroina ce devenise o icoană după 1971,ca şi tatăl ei,era acum mai izolată emoţional ca niciodată.Instabilitatea copilăriei sale au împiedicat-o să şi dezvolte interesele sale personale şi stilul său propriu de viaţă.Simţul tatălui său de datorie şi mândrie au adus-o în politică,dar nu i- s-a dat niciodată spaţiu pentru a se dezvolta ca

persoană.În timpul anilor 1950 şi 1960 ea a corespondat cu Dorothy Norman,un jurnalist din New York,care a devenit un prieten foarte apropriat prin corespondenţă.Dar în afara asociaţilor politici,ea nu avea prieteni personali.Fiii ei „studiau în Anglia”(niciunul nu a obţinut vreun grad formal de la nicio universitate).A devenit şi mai apropiată de fiul său mai mic,Sanjay,care este acuzat de mulţi istorici că s-a folosit de dependenţa emoţională a mamei sale.

Gandhi ar fi văzut o asemănare între Feroze şi Sanjay şi era întotdeauna gata să-i facă pe plac,cum ea observase că Sanjay Gandhi o învinovăţea pentru moartea tatălui său.În timp ce Rajiv se dezvolta ca un tânăr independent şi departe de politică,nesăbuinţa lui Sanjay o obliga pe mama sa să aibă grijă de fiul său mai presus de orice.Rezultatul a fost un parteneriat politic care a sfârşit în abrogarea democraţiei,corupţie şi abuz de putere.Se spune că Rajiv Gandhi a declarat că nu îşi va ierta niciodată fratele pentru ce i-a făcut mamei lor când aceasta era izolată,depresivă şi umilită după înfrângerea ei din alegerile din 1977.

Probleme urgente

Guvernul lui Gandhi a avut de-a face cu probleme majore după mandatul ei din 1971.Structura internă a Partidului Congresist s-a slăbit urmată de numeroasele sale rupturi,lăsând-o independentă în întregime în alegeri.Revoluţia Verde a transformat viaţa vastei clase sociale de jos indiene,dar nu cu viteza sau în felul promis sub „Garibi Hatao”.Creşterea numărului de locuri de muncă nu a fost destul de puternică pentru a ameliora şocul din lumea economică cauzat de OPEC în industria petrolieră.

Gandhi fusese deja acuzată de tendinţe spre autoritarism.Folosindu-se de majoritatea parlamentară ea a amendat Constituţia şi a organizat administraţia teritorială în sistem federal.Guvernul a impus de 2 ori „Regula preşedintelui” sub articolul 356 al Constituţiei,pentru a câştiga controlul administrativ al statelor controlate de partidele de opoziţie.Oficialii aleşi şi serviciile administrative resimţeau influenţa crescândă al lui Sanjay Gandhi care devenise consilierul politic apropiat al lui Gandhi în locul unui om de valoare ca P.N.Haksar,strategistul lui Gandhi în timpul urcării ei la putere.Figuri publice renumite şi foşti luptători pentru libertate ca Jaya Prakash Narayan,Ram Manohar Lohia şi Acharya Jivatram Kripalani acum susţineau campanii în nord împotriva guvernului ei.

În iunie 1975,Înalta Curte din Allahabad a găsit-o vinovată pe Indira Gandhi pentru folosirea Guvernului şi a lucrărilor Partidului Congresului în campania sa electorală.Aceasta constituia o fraudă electorală şi curtea a decis să-şi piardă locul în Parlament şi dreptul de a candida în alegeri pentru următorii 6 ani. Gandhi a contestat decizia,dar partidele de opoziţie s-au aliat cerând demisia ei.Protestele din multe state au paralizat sistemele de administraţie.Coaliţia Janata a lui J.Pnarayan a cerut poliţiei să ignore ordinele dacă li-se cere să deschidă focul asupra unei mulţimi neînarmate.Dezlănţuirile publice s-au combinat cu vremuri economice grele şi cu un guvern iresponsabil.O uriaşă mulţime de oameni au înconjurat Parlamentul şi reşedinţa lui Gandhi din Delhi,cerându-i să demisioneze.

Prim Ministrul Gandhi l-a sfătuit pe Preşedintele Fakhruddin Ali Ahmed să declare stare de urgenţă,susţinând că protestele creau o stare de turbulenţă internă.Ahmed era un vechi aliat politic,iar în India Preşedintele acţionează după sfatul unui Prim Ministru ales.Stare de Urgenţă din cauza dezordinii interne a fost declarată conform art.352 din Constituţie pe 26 iunie 1975. Chiar înaintea ratificării Proclamării Urgenţei de către Parlament,Gandhi a cerut poliţiei şi Armatei să oprească protestele stradale,ordonând arestarea tuturor liderilor de opoziţie în acea noapte.Mulţi dintre aceştia fuseseră închişi de către englezi între 1930 şi 1940.Puterea de a impune puteri nelimitate de detenţie aparţinea poliţiei,în timp ce toate publicaţiile erau direct cenzurate de către Ministerul Informaţiilor.Alegerile au fost amânate şi administraţiile necongresiste au fost date jos.

Primul Ministru a trecut prin Parlament o serie de amendamente constituţionale dure prin puţine dezbateri.De fapt,se încerca să se amendeze Constituţia pentru a proteja un Prim Ministru în funcţie de a fi judecat dar şi un fost Prim Ministru.Era clar că Gandhi încerca să se protejeze de decizii legale după ce starea de urgenţă ar fi fost ridicată.

Gandhi l-a folosit în continuare pe Preşedintele Fakhruddin Ali Ahmed în emiterea de ordonanţe ce nu aveau nevoie de dezbateri în Parlament,permiţându-i ei şi lui Sanjay,să conducă efectiv prin decret.Inder Kumar Gujral un viitor Prim Ministru dar atunci Ministrul de Informatii si Media al lui Gandhi a demisionat în semn de protest faţă de interferenţele lui Sanjay în munca Ministerului.

Starea de urgenţă impusă de Prim Ministru a durat 19 luni.În tot acest timp,în ciuda controverselor,ţara a făcut progrese economice şi industriale semnificative.Asta se datora în special protestelor stopate din fabrici,facultăţi şi universităţi şi a disciplinării comerţului şi a uniunilor studenţilor.În frunte cu sloganul Baatein kam, kaam zyada,(mai puţină vorbă,mai multă muncă) productivitatea a crescut.Evaziunile fiscale au fost reduse de oficialii guvernamentali deşi corupţia rămăsese.Producţia în agricultură şi în industrie a crescut semnificativ în timpul programului lansat de Gandhi „20 puncte”,veniturile crescânde şi la fel şi poziţia financiară a Indiei în comunitatea internaţională.

În acelaşi timp, se ducea o campanie draconică de arestare şi torturare a miilor de activişti politici,nemiloasa campanie de curăţare a străzilor din jurul Delhi-ului,ordonată de Sanjay şi îndeplinită de Jagmohan,care a lăsat sute de mii de oameni fără adăposturi şi mii ucişi,împreună cu programul de planificare familială care a impus forţat vasectomia a mii de taţi ,au dus la furia populaţiei asupra programului de planificare familială ce persistă până în secolul 21. În 1977,supra estimând popularitatea ei,Gandhi a impus alegerile şi a fost învinsă detaşat de Partidul Janata.Conducătorul Partidului Janata,un rival vechi al ei,Desai şi cu Narayan ca mentor,susţinea că alegerile reprezentau ultima şansă a Indiei de a alege între „democraţie şi dictatură”.

Decăderea, arestul şi întoarcerea

Desai a devenit Prim-Ministru şi Neelam Sanjiva Reddy a devenit în 1969 Preşedintele Republicii.Gandhi îşi pierduse locul,rămânând fără slujbă,venituri sau casă.Partidul Congresist s-a împărţit şi susţinătorii ei vechi ca Jagjivan Ram au abandonat-o pentru

Janata.Partidul Congresist al lui Gandhi,era acum un grup mai mic în Parlament,opoziţia oficială.Neputând să guverneze din cauza coaliţilor lui Gandhi,ministrul Choudhary Charan Singh a ordonat arestarea Indirei şi lui Sanjay Gandhi.Arestul ei şi procesul pe termen lung,au creat imaginea unei femei neajutorate,victimizate de Guvern,ceea ce a dus la renaşterea ei politică. Coaliţia Janata era unită doar de ura faţă de Gandhi ( sau „acea femeie” cum o numeau unii).Deşi libertatea se instaurase din nou,guvernul se lupta cu influenţa ei.Ea era capabilă să folosească situaţia în avantajul ei,a început din nou discursurile,scuzându-se tacit pentru „greşelile”făcute în timpul stării de alertă,câştigând sprijin din partea unor personalităţi importante ca Vinoba Bhave.Desai a demisionat în iunie 1979 şi Singh a fost numit Prim Ministru de către Preşedinte.

Singh a încercat să formeze un guvern cu coaliţia Janata dar i-a lipsit o majoritate.Charan Singh a făcut un târg cu Gandhi pentru susţinere din partea partidului ei.După o vreme,şi-a retras oferta şi Preşedintele Reddy a dizolvat Parlamentul,având loc alegeri în 1980. Partidul Congresist al lui Gandhi s-a întors la putere cu o majoritate covârşitoare.

Indirei Gandhi i s-a acordat Premiul Lenin pentru Pace(pentru 1983-84).

Operaţiunea Blue Star şi asasinatul

Anii înaintaţi a lui Gandhi în politică au fost presăraţi cu probleme în Punjab.Un lider religios local Jarnail Singh Bhindrawale a fost pus în funcţie de către Partidul Congresului,ca o alternativă la partidul regional Akali Dal,dar o dată ce activităţile sale au luat o întorsătură violentă,el a fost alungat ca extremist şi separatist.În septembrie 1981,Bhindrawale a fost arestat în Amritsar dar a fost eliberat 25 zile mai târziu din lipsă de dovezi.După eliberarea sa,şi-a mutat cartierul general la Guru Nanak Niwas.

Deranjată de răspândirea militanţilor din grupul lui Bhindrawale,Gandhi a dat permisiunea Armatei să pună în aplicare Operaţiunea Blue Star să-l captureze pe Bhindrawale şi pe militanţii săi pe 3 iunie 1984.Mulţi hinduşi au fost furioşi de invadarea locului sfânt,care rămâne controversat şi astăzi.Peste 20.000 de civili au fost ucişi în acest atac.

Pe 31 octombrie,1984,2 dintre bodyguarzii Indirei Gandhi Satwant Singh şi Beant Singh au asasinat-o în grădina reşedinţei Primului Ministru din Safdarjung Road nr.1 în New Delhi.Pe când aceasta se îndrepta spre locul unde trebuia să dea un interviu marelui actor englez Peter Ustinov care filma un documentar pentru televiziunea irlandeză,ea a trecut pe o poartă păzită de Satwant şi Beant,când s-a aplecat să-i salute în tradiţionalul stil indian,ei au deschis focul cu pistoale semiautomate.Ea a murit în drum spre spital,în maşina sa oficială dar a fost declarată moartă câteva ore mai târziu.

Indira Gandhi a fost incinerată pe 3 noiembrie lângă Raj Ghat şi locul a fost numit Shakti Shal. După moartea ei militanţi anti-Sikh s-au răspândit prin ţară ucigând mii de civili şi lăsând zeci de mii fără adăpost. [1].

Familia Nehru-Gandhi

Iniţial Sanjay Gandhi fusese ales ca moştenitor,dar după moartea lui într-un accident aviatic,mama sa l-a convins pe Rajiv Gandhi să renunţe la slujba sa ca pilot şi să intre în polică în februarie 1981.A devenit prim-ministru la moartea ei,în mai 1991 a fost şi el asasinat,de această dată,de către militanţii Tamil Eelam.Văduva lui Rajiv,Sonia Gandhi,o italiancă,a realizat o nouă coaliţie a Partidului Congresist ce a dus la victorie electorală în 2004.

Sonia Gandhi a refuzat şansa de a ajunge Prim Ministru(ceea ce ar fi cerut o schimbare în Constituţia Indiană),dar rămâne în fruntea Partidului.Copiii lui Rajiv,Rahul Gandhi şi Priyanka Gandhi au intrat şi ei în politică.Văduva lui Sanjay,Maneka Gandhi,care se certase cu Indira după moartea soţului ei,fiind cunoscut modul în care a fost dată afară din casa Primului Ministru,ca şi fiul lui Sanjay,Varun Gandhi sunt activi în politică,ca membrii ai opoziţiei, Partidul Bharatiya Janata.

Deşi frecvent numită „Familia Nehru-Gandhi”,Indira Gandhi nu a fost în niciun fel rudă cu Mahatma Gandhi,deşi a fost un prieten de familie,numele ei de Gandhi vine din căsătoria cu Feroze Gandhi.