Magie in actiune

MAGIEÎN

ACŢIUNE

Richard Bandler

Traducere de Roxana Comșa

5

__Magia 0:Layout 1 1/18/2008 1:03 PM Page 5

7

Cuprins

Nota editorului 8

Introducere 9

CAPITOLUL 1 - Anticiparea pierderii 17

CAPITOLUL 2 - Agorafobia 45

CAPITOLUL 3 - Teama de figuri autoritare 69

CAPITOLUL 4 - Ciocolată şi viermi 95

CAPITOLUL 5 - Mai presus de credinţe 147

CAPITOLUL 6 - Scăderea în greutate 185

Anexă - Modelul Milton 225

Bibliografie 235


Introducere

La momentul înregistrării acestor şedinţe,ideea de a vindeca o fobie părea la fel de absurdă [ca încercarea de azbura până la lună]. Chiar şi aceia care spuneau că pot face acest lucruîn zece şedinţe de o oră - sub denumirea de terapie de scurtă durată -au fost contestaţi. Dar, cel puţin, acei oameni erau de părere că, dacănu poţi vindeca o fobie în zece zile, atunci nu o poţi vindeca deloc. Deci,[în acel moment], acest tip de terapie era considerat a fi destul deradical.

Aceste şedinţe au avut loc pentru că cei de la Universitatea Marshallvoiau să aducă dovezi în favoarea „gălăgioşilor” care susţineau că terapiaeste simplă. Cineva îi filmase pe Fritz Perls, Albert Ellis şi Carl Rogers,în timp ce lucrau, fiecare, cu aceeaşi clientă. După aceea, clienta a fostîntrebată care dintre cei trei i-a plăcut cel mai mult şi care crede ea căi-ar putea fi de ajutor. Dar nici unul dintre aceştia nu a realizat preamult într-o singură şedinţă.

Am tot spus că poţi vindeca rapid un client. Întotdeauna m-a uluit faptulcă oamenii trebuie convinşi de acest lucru, în special profesioniştii.Pentru că, dacă nu poţi face acest lucru într-o singură şedinţă, ce-o săreuşeşti în următoarea?

9


Dacă ai putea pune la punct o şedinţă mai lungă în care să încerci totce ştii şi apoi să întocmeşti o listă cu toate celelalte lucruri pe care încănu le-ai încercat, asta ar putea ajuta, dar ce rost are să utilizezi lanesfârşit ceva ce nu funcţionează? Unele studii arată că, dacă laşi unclient pe lista de aşteptare timp de zece ani, starea lui se amelioreazăşi, cel puţin, nu mai trebuie să te plătească.

Deci, cei de la Marshall se pare că au avut marea şansă de-a combateceea ce susţin eu. Am intrat şi i-am văzut pe clienţi, într-un studio, fărăsă-i fi cunoscut înainte. Abia ajunsesem, şi unul dintre cei de la Marshalla venit la mine şi mi-a spus: „Apropo, Richard, e weekend, am puteaînregistra benzi de numai o jumătate de oră. Te deranjează?” „Da”, amspus, „Ce o să facem cu restul de bandă?”

Oamenii care sunt atât de impresionaţi de viteza schimbărilor nureuşesc să înţeleagă faptul că schimbarea nu numai că poate să aparărapid, ci poate să apară rapid dacă lucrezi cu procesele naturale princare clienţii îşi creează şi îşi alimentează propriile probleme, şi mai puţincu conţinutul acelor probleme. În momentul în care începi să te ocupide conţinut, uiţi faptul că fiecare procesează în mod diferit, informaţiile,deci, în realitate, vinzi o ideologie, în loc de a provoca o schimbare. Astaau făcut majoritatea psihoterapiilor sau psihoteologiilor, aşa cum le-anumit Gregory Bateson, - multă teorie şi prea puţină abilitate practică- şi de aceea nu au funcţionat. Acele teorii au fost derivate din modelulmedical, care pleca de la ideea că oamenii sunt bolnavi, astfel că adepţiilor îi tratau pe oameni ca şi când ar fi avut o infecţie sau un picior rupt.„Ţi-ai rupt piciorul în copilărie şi te doare acum, la maturitate, pentrucă atunci nu a fost tratat corect. Acum ne vom întoarce în timp şi îlvom trata din nou, ca să te simţi mai bine.”

De aceea, de zeci de ani, pacienţii sunt puşi să se concentreze asupratrecutului lor. Dar dacă trecutul i-a făcut aşa cum sunt acum,concentrarea asupra aceluiaşi trecut nu va face altceva decât să le

10

MAGIE ÎN ACŢIUNE


11

agraveze problemele. Tocmai concentrarea asupra trecutului şi asupraconţinutului unei probleme este motivul pentru care clienţii nu pot să-şi depăşească problemele după ce sunt trataţi ani la rând. Acel modelnu funcţionează după modelul creierului.

Creierul este un sistem de arhivare, nu un sistem de rescriere. El nuare o funcţie de ştergere, aşa că nu ai cum să-ţi rescrii trecutul. Cetrebuie să faci este să-ţi înveţi creierul să meargă într-o direcţie nouă- „aici”, în loc de „acolo”.

Este ca atunci când te-ai mutat la o nouă adresă, dar paşii te poartă,încă, spre vechea locuinţă, până când îţi construieşti ceva în creier careresetează pilotul automat în avans. Trucul este să te întorci în timpînaintea momentului în care a apărut problema şi să-ţi construieşti onouă cale în „reţeaua” creierului, astfel încât să uiţi de problemă.Aceasta nu înseamnă, aşa cum cred, adesea, oamenii, că îţi reprimi nişteprobleme şi ele vor răbufni în altă parte. Nu îţi reprimi problemele, cile îndrepţi într-o direcţie mai utilă. Trebuie să-ţi îndrepţi atenţia într-o anumită direcţie şi nu într-alta, aşa că nu faci altceva decât săînveţi o direcţie mai bună în care să-ţi îndrepţi atenţia.

„Magia în acţiune” arată modurile în care folosesc eu umorul şirapiditatea pentru a lucra cu clienţii. Din această lucrare, necunoscătoriiîşi pot forma o idee despre cum ar trebui să arate o şedinţă NLP. În modconstant, eu glumesc cu clienţii despre problemele lor pentru a-i vindecade seriozitate, care reprezintă un obstacol în acest model. Devii serios,te blochezi. Umorul este cea mai rapidă cale de a răsturna acest proces.În momentul în care poţi să râzi de ceva, poţi să şi schimbi acel ceva.

Iar schimbarea nu trebuie să fie înceată sau dureroasă. Dacă poţi învăţasă creezi ceva atât de sofisticat, cum este o fobie, o teamă sau compulsie,te poţi folosi de aceeaşi abilitate pentru a face ceva diferit în aceleaşisituaţii.

INTRODUCERE


Dacă nu sunteţi familiarizat cu domeniul, nu ar trebui să încercaţi săimitaţi procedeele redate în această carte; ar trebui să aflaţi ce se poateface. Vreau ca inconştientul dvs. să înţeleagă că, aşa cum oamenii dinşedinţele transcrise şi-au schimbat viaţa în câteva momente, tot aşa,oricare dintre problemele dvs. se poate dizolva şi puteţi începe să văconcentraţi asupra posibilităţilor dvs. viitoare la fel de rapid. Pentrucă, indiferent cum a arătat trecutul dvs., puteţi întotdeauna să văconstruiţi un alt viitor.

În loc de a vă certa cu soţul / soţia, în loc de a face aceleaşi lucruriplictisitoare şi de a avea aceleaşi probleme plictisitoare, începeţi să văorientaţi în viaţă după deviza „fără tânguieli” şi să spuneţi „Până aici.Vreau ca acest lucru să se schimbe.”

Dacă aveţi speranţă şi tenacitate, puteţi face orice. Dacă aveţi ceea ceam eu, adică nerăbdare, puteţi uita de această problemă şi merge maideparte.

Pentru studentul NLP, cartea „Magia în acţiune” poate fi cel mai bineutilizată ca manual. Vă recomand ca mai întâi să o citiţi de la un capătla altul, apoi să studiaţi ultima şedinţă transcrisă cu notaţiile respective,iar apoi să parcurgeţi şi să analizaţi toate şedinţele transcrise. Subliniaţiprimele patru rânduri care aparţin clientului, de la începutul fiecăreitranscrieri, pentru că, adesea, acolo se găseşte, deja, răspunsul.

De asemenea, încercaţi şi alte moduri de tranşare decât cele furnizateîn adnotări. Dacă [consideri că este vorba de] submodalităţi, ce se vaîntâmpla? Dacă [consideri că este vorba de] metamodel, ce se vaîntâmpla? Dacă [le gândeşti ca] strategii, ce se va întâmpla? Dacă [legândeşti ca] metaprograme, ce se va întâmpla? Şi încă o ultimăproblemă: Cum se încadrează totul? Cum am ştiut ce să fac? Pentru cănu ştii cum interacţionează metamodelul şi modelul Milton,submodalităţile şi sistemele de reprezentare, strategiile şi căile

MAGIE ÎN ACŢIUNE

12


neurocorticale, decât atunci când le plasezi pe toate, în acelaşi timp,într-un model al lumii.

Desigur, diferenţa dintre o carte şi o experienţă reală, de viaţă, nutrebuie supraestimată. Cărţile sunt secvenţiale, pe când interacţiuniledin viaţă nu sunt. Dar o parte a dezvoltării expertizei o constituiefragmentarea proceselor complexe; dacă puteţi dobândi aceastăabilitate, veţi învăţa? obţine? acest lucru într-o măsură mult mai mareatunci când [alegeţi să] folosiţi casete video cu reprezentări din viaţareală. Nu uitaţi, însă, să reasamblaţi fragmentele într-un tot unitar. Nuutilizaţi doar metamodelul sau intervalele de timp; utilizaţi-le pe toateca instrumente de detectare, nu ca instrumente de diagnosticare. Elevă vor spune unde să interveniţi pentru a-i ajuta pe oameni să procesezeinformaţiile într-un mod mai util

Tehnicile folosite în şedinţele şi demonstraţiile cu clienţii, precumtiparul comutării sau tratarea fobiilor, sunt deja arhaice. Aceste tehnicinu sunt ceea ce constituie NLP. Există multe soluţii în fiecare situaţie;dacă singurul mod în care puteţi obţine rezultate este printr-un şablonprefabricat, atunci nu sunteţi un Programator Neurolingvist, ci unterapeut care foloseşte anumite tehnici NLP.

Cel mai important lucru este atitudinea. Fără atitudinea şi sistemelede credinţe corecte, nu faceţi NLP, ci doar rostiţi cuvinte.

Această atitudine este uşor de descris: nimic nu este imposibil deobţinut. Când ai această credinţă, poţi să-ţi suspenzi credinţele actualedespre ceea ce este posibil şi poţi începe să descoperi ce se poate face.Deci, indiferent ce greutăţi întâmpini, vei avea două opţiuni: fie poţi săo faci, fie nu poţi să o faci încă, aşa că vei începe să cauţi ceea ce îţitrebuie pentru a putea.

În momentul în care presupui că ceva poate fi făcut, întotdeauna vei

INTRODUCERE

13


14

face tot posibilul şi vei găsi instrumentele şi abilităţile necesare pentrua materializa acest lucru.

Din punct de vedere al evoluţiei, de-abia am ieşit din mlaştină. Abia acumîncepem să descoperim ce poate să facă mintea omului. Evoluţia noastrăcognitivă abia a început. De acum înainte, această evoluţie va fi maiconştientă şi mai chibzuită.

Oamenii care se preocupă de schimbare vorbesc despre terapie, desprerezolvarea problemelor şi sănătate mintală ca despre un stadiu final,dar, în realitate, nici măcar nu am început să descoperim cât de binene putem simţi! Odată ce înţelegem acest lucru, putem începe să neîntrebăm: „Ei bine, dacă pot opri anxietăţile, ce altceva pot porni? Poateceva ce încă nu am simţit? Pot să inventez sentimente noi?”

Provocarea pe care o aduce NLP este aceea că le permite oamenilor săpreia controlul asupra evoluţiei lor cognitive şi să conştientizeze faptulcă imaginile, vocile şi sentimentele lor interioare le aparţin şi ei le potmanipula în acelaşi fel în care îşi folosesc degetele pentru apăsa pemânerul unei uşi.

Provocarea constă în a-i ajuta pe oameni să înţeleagă că ceea ce credeauei a fi realitatea, nu este decât propriul lor model de realitate, şi în a-i îndrepta către o atitudine care să-i determine să afirme: „Dacă acestaeste doar un model, aş prefera să-mi aleg un altul.”

În momentul în care ajungeţi la acest nivel de simplitate, fără tânguielişi smiorcăieli în legătură cu propriul trecut , puteţi spune că sunteţibun în ceea ce faceţi. Dar pentru a ajunge la acest nivel de simplitate,trebuie să aveţi abilităţi complexe.

Vreau ca toată lumea care este interesată de NLP să ştie că ea implicămuncă serioasă, deşi asta nu înseamnă că trebuie să fii serios atunci

MAGIE ÎN ACŢIUNE


15

când o practici. Sunt foarte multe lucruri de învăţat despre sintaxă,tonul vocii, mişcările ochilor, metaprograme şi toate celelalte, dar potspune, fără nici o îndoială , că am luat ceea ce ştiu de la Virginia Satir,Milton Erickson, Bill Feldman şi ceilalţi şi, de dragul marilorcomunicatori, am mers mai departe decât au visat ei vreodată, pentrucă am învăţat de la ei.

Dacă vrei să faci cuiva un compliment, fii mai bun decât el.

Introducerea este preluată dintr-o conversaţie între Richard Bandler şieditorul acestei cărţi.

INTRODUCERE


225

Anexă

Modelul Milton

A. PROCESELE DE MODELARE ACCIDENTALĂ

În cadrul limbajului pe care îl folosim pentru a înţelege experienţelenoastre, încercăm adeseori să „explicăm” conexiunile dintre diferitelepărţi ale modelului pe care ni l-am creat despre această lume, folosindtermeni obişnuiţi. Folosim termeni din limbajul natural şi presupunem,în mod tipic, că există o legătură necesară între aceste părţi aleexperienţei noastre.

Astfel de explicaţii sunt, deseori, absurde prin aceea că încearcă săreducă circumstanţele complexe, implicate într-un anumit eveniment,la o „cauză” simplă, adesea unică. Însă, în contextul hipnozei, unde unuldintre obiective este, iniţial, acela de a impune ritmul şi apoi de aconduce experienţa clientului, acest proces are o valoare pozitivă.Hipnologul se poate folosi de el pentru a-l ajuta pe client să atingă stareade transă dorită. [În mod specific, hipnologul poate face asocieriîntâmplătoare între porţiuni verificabile ale experienţei clientului şicomportamentul dorit. Puterea acestei conexiuni variază de la o simplăcoincidenţă la necesitate.]


226

1. Conjuncţiile

Utilizarea conectorilor „şi”, „sau” (adică „nu şi”). Aceştia reprezintă ceamai slabă formă de legătură.

„Poţi să te uiţi la mine şi să simţi o curiozitate tot mai mare.”

„Uneori poţi să pari confuz, dar tu de fapt continui să înveţi inconştient.”

2. Cauzativul implicat

Utilizarea conectorilor „pe măsură ce”, „întrucât”, „în timp ce”,„înainte”, „după” etc.

„Întrucât eşti aici, poţi foarte uşor să înveţi în feluri noi, diferite.”

„Pe măsură ce te gândeşti la noi soluţii, poţi să intri şi mai adânc întransă.”

3. Cauză - efect

Utilizarea cuvintelor care exprimă o conexiune necesară între porţiuniale experienţei vorbitorului, cum ar fi: „a face”, „a cauza”, „a forţa”, „anecesita”, „pentru că”, „dacă… atunci” etc.

„Utilizarea acestor tipare lingvistice te va face un hipnolog mai bun.”

„Nu vei mai avea niciodată această problemă, pentru că acum ştii cesă faci.”

MAGIE ÎN ACŢIUNE


227

B. CITIREA GÂNDURILOR

Acesta este un proces de modelare strâns legat de modelarea accidentală.Afirmaţiile privind citirea gândurilor sunt acele afirmaţii prin care opersoană susţine că cunoaşte gândurile şi sentimentele altei persoane,fără a specifica procesul prin care a ajuns la informaţia respectivă. Elesunt utile pentru impunerea ritmului şi pentru conducerea clientului.

„Sunt sigur că te întrebi ce înseamnă asta.”

„În curând, vei avea un sentiment şi mai profund de confort.”

C. FENOMENE TRANSDERIVAŢIONALE

Transderivaţia se referă la procesul prin care trece ascultătorul pentrua surprinde înţelesul. Atunci când aude o structură de suprafaţă şiredobândeşte structura profundă asociată cu ea, care nu are aproapenici o legătură evidentă cu experienţa actuală a ascultătorului,ascultătorul activează procese suplimentare de recuperare a înţelesului,care dezvoltă înţelesuri şi care sunt disponibile la nivelul porţiuniiinconştiente a minţii ascultătorului, dar nu şi la nivelul porţiunii saleconştiente. Din acest set de înţelesuri, clientul îl va selecta pe acela careeste cel mai relevant pentru experienţa sa actuală. Formele structuriide suprafaţă care activează căutarea transderivaţională sunt:

1. Indicele referenţial generalizat

Propoziţiile cu grupuri nominale fără legătură cu experienţa clientuluiîi permit acestuia accesul deplin la procesul de căutare transderiva-ţională.

„Anumite senzaţii ale mâinii tale se vor intensifica.”

ANEXĂ


228

„Oamenii pot învăţa să aibă mult mai multe bucurii în viaţă.”

2. Verbe nespecificate

Utilizarea verbelor nespecificate îţi permite să impui ritmul clientului,întrucât acest lucru maximizează probabilitatea afirmaţiilor care sepotrivesc experienţei sale. În acelaşi timp, îi atrage atenţia asupra unuianumit segment al acesteia.

„Şi poţi să te întrebi ce înseamnă acest lucru.”

„Vei şti cu adevărat când vei fi aflat.”

3. Încălcarea restricţiei de selecţie

Aceasta este clasa de structuri de suprafaţă numite, de obicei, metafore.Ele sunt încălcări ale unui înţeles bine format, aşa cum este el cunoscutde vorbitorii nativi ai unei limbi. Când clientul aude o propoziţie cu oastfel de încălcare a restricţiei de selecţie, sarcina construiriiînţelesului acestei comunicări îi revine lui.

„Bărbatul a băut gheaţa.”

„Floarea era furioasă.”

MAGIE ÎN ACŢIUNE


229

4. Ştergerea / Omisiunea

Când un segment semantic al unei propoziţii (structura profundă) nuconstituie o reprezentare a structurii de suprafaţă (propoziţia realărostită către client). Acest lucru îi dă clientului libertatea de a generaînţelesul care este cel mai relevant pentru experienţa sa.

„Pare a fi o sarcină imposibilă.” (Pare imposibilă pentru cine?)

„Faci acelaşi lucru pe care l-ai făcut atunci când ai mers prima dată laşcoală.” (Ai făcut ce? Acelaşi lucru cu ce şi pentru cine?)

5. Fragmentul de propoziţie

Fragmentele sunt frânturi de propoziţii. Astfel de fragmente - rezultatal omisiunii negramaticale - îl obligă pe client să se implice la maximumpentru a construi un înţeles complet.

„Îţi va lua ceva…”

„… şi continui să te întrebi… şi într-adevăr…”

6. Nominalizarea

Nominalizarea este procesul de transformare a unui verb sau a unuicuvânt care desemnează un proces, într-un substantiv, sau într-uncuvânt care desemnează un eveniment sau un obiect. Acest lucru seîntâmplă întotdeauna în cazul omisiunii totale a unui indice referenţial.Nominalizarea îl obligă pe client să recupereze segmentele semanticeomise, prin activarea, din cadrul propriului său model al lumii, aînţelesului care va răspunde cel mai bine scopului şi nevoilor sale.

ANEXĂ


230

„Confortul evident al cunoaşterii şi clarităţii…”

„Prezenţa relaxării şi curiozităţii…”

D. AMBIGUITATEA

Ambiguitatea apare atunci când o structură de suprafaţă poate aveamai mult de un înţeles. Acest fapt îl obligă pe client să selecteze înţelesulcel mai adecvat din setul de posibile structuri profunde pe care lereprezintă unica structură de suprafaţă.

Există patru tipuri de ambiguitate:

1. Fonologică

Acest tip de ambiguitate apare când aceeaşi secvenţă de sunete poateavea înţelesuri diferite.

„Adâncul era o parte şi aparte.”

2. Sintactică

Ambiguităţile sintactice apar atunci când funcţia sintactică a unuicuvânt nu poate fi determinată din contextul imediat.

„They are visiting relatives” se poate traduce în două feluri: 1. „Ei îşivizitează rudele”; 2. „Ei sunt rude aflate în vizită.”

„Hypnotizing hypnotists can be tricky.” poate avea două înţelesuri: „A-i hipnotiza pe hipnologi poate fi un lucru amăgitor” sau „Hipnologiicare hipnotizează pot fi amăgitori.”

MAGIE ÎN ACŢIUNE


231

3. Ambiguitatea de domeniu

Ambiguitatea de domeniu apare atunci când nu se poate stabili dinstudierea contextului lingvistic imediat cât de mult se aplică aceleipropoziţii o altă parte a aceleiaşi propoziţii.

„Îţi vorbesc ca unui copil.”

„Îţi vei da seama că stai comod şi intri într-o transă adâncă.”

4. Ambiguitatea de punctuaţie

Ambiguitatea de punctuaţie apare atunci când o secvenţă de cuvinterezultă dintr-o suprapunere a două structuri de suprafaţă bine formate,care au în comun un cuvânt sau un grup de cuvinte.

„Vreau să observi mâna - dă-mi paharul” (element comun: mâna: săobservi mâna, să-mi dai paharul cu mâna)

„Observ că porţi un ceas - fii atentă ce fac.” (elementul comun - cuvântul„watch”, care înseamnă atât „ceas de mână”, dar şi „a fi atent”)

E. INCLUDEREA UNEI ALTE STRUCTURI

Structurile de suprafaţă care includ o altă structură pot fi valoroasepentru a da comenzi şi pentru a construi un potenţial de răspuns.

1. Întrebări inserate

Întrebările inserate construiesc un potenţial de răspuns al clientului,fără a permite un răspuns deschis din partea clientului. Ele adeseapresupun o altă comandă.

ANEXĂ


232

„Sper că te simţi mai bine.”

„Mă întreb dacă ştii care mână se va ridica prima.”

2. Comenzi inserate

Comenzile inserate conţin sugestii adresate clientului în mod indirectşi care, astfel, fac ca acestuia să-i fie dificil să li se opună. Ele constituieun tipar al unor structuri de suprafaţă, care includ o comandă. Suntsimilare întrebărilor inserate.

„Am cunoscut odată un om care chiar a înţeles cum să se simtă bineîn legătură cu…”

„Poţi să înveţi orice dacă încerci doar să te relaxezi.”

3. Citatele

Prezentarea literală a unei conversaţii sau a unui schimb de replici esteîn mod conştient înţeleasă de ascultător ca fiind îndreptată către cinevadin povestire, însă ea are, deseori, acelaşi efect, ca şi când comanda arfi fost îndreptată către ascultător în mod direct, doar că ascultătorulrăspunde în mod inconştient.

„Cineva mi-a spus odată: închide ochii acum.”

„Ce înseamnă dacă cineva spune: nu te mişca şi nu vorbi?”

F. ÎNŢELESURILE DERIVATE

Atunci când folosim cuvinte, presupunem că ascultătorul are abilitateade a auzi structurile de suprafaţă, de a le decodifica şi de a le transforma

MAGIE ÎN ACŢIUNE


233

din secvenţe de sunete, în înţeles. De asemenea, presupunem căascultătorul are, în plus, nişte abilităţi de a construi un înţelessuplimentar a ceea ce spunem noi; de exemplu, de a stabili un contextîn care ceea ce spunem noi ar putea avea o valoare pragmatică.

1. Presupunerile

O presupunere este o propoziţie care trebuie să fie adevărată, pentruca o altă propoziţie să aibă înţeles. Întrucât o presupunere nu face partedin structura profundă a unei propoziţii, utilizarea sa îl implică pe client,ca participant activ, la construirea înţelesului (în acest caz, a înţelesuluiderivat), dar şi pune mai presus de orice îndoială conţinutulpresupunerii respective.

„Mă întreb dacă eşti conştient că eşti într-o transă adâncă.”(Presupunere: Eşti într-o transă adâncă.)

„Sam nu a observat pisica de pe masă.” (Presupunere: Era o pisică pemasă.)

2. Postulatele conversaţionale

Ca şi în cazul presupunerilor, înţelesul pe care îl poartă un postulatconversaţional este derivat - el nu face parte din structura profundărecuperată de client, ci necesită o procesare suplimentară. Prinutilizarea postulatelor conversaţionale, hipnologul poate evitapronunţarea unor comenzi simultane, permiţând astfel clientului săaleagă dacă să răspundă sau nu şi evitând o relaţie de tip autoritar cuclientul.

„Poţi să-ţi laşi mâna să se ridice?”

„Nu este deloc nevoie să te mişti.”

ANEXĂ


Magie in actiune

Documents

Transcript of Magie in actiune