MURARIU Oana

-Anul II farmacie, grupa 6-

1

Denumire stiintifica: Papaver Rhoeas Denumiri populare: Cucului macul, mac de gradina, mac iepuresc, mac pasaresc, Rosu mac, mac salbatec, macut, paparoane, pipaci, pipiloare, somnisor, paparuie, paparunaFamilia: Papaveraceae (1)

Macul rosu este o planta erbacee anuala, cu o tulpina dreapta, acoperita cu firicele de par mari. Florile sunt rosii iar petalele (paparoanele) lor sunt singurele folosite in fitoterapie, restul plantei fiind toxic. Petalele macului rosu de camp, prezinta efecte usor sedative si hipnotice, fitoncide (antibiotice), emoliente, antitusive, sudorifice si antitumorale, din cauza prezentei alcaloizilor, sicontin pigmenti (carotenoizi, antocian), alcaloizi (readina, reagenina, cantitati mici de tebaina si infime de narcotina), mucilagii, subsatnte amare. (2)

Astazi, culturile de mac sunt folosite in 2 scopuri precise:

-in medicina si farmacie : morfina realizata din mac este un adjuvant important in medicina. In trecut, medicii foloseau morfina pentru a adormi pacientii, astfel incat sa le poata efectua interventii chirurgicale necesare. Astazi, morfina este folosita sub supraveghere medicala pentru calmarea durerilor.-si ca drog: culturile de mac din Afganistan si China asigura piata mondiala cu cantitati importante de droguri

Exista 2 tipuri de mac: mac de camp si cel cultivat de catre om. Utilizarile sale traditionale sunt:

-trateaza tusea si insomnia-gargara cu ceai de mac trateaza durerile de gat-ceaiul din petale de mac este folosit impotriva hemoragiilor

Procedeu de administrare

Uz intern: ceaiul de petale uscate de mac se obtine din 1 lingurita petale uscate amestecate in 200-250 ml apa clocotita, de 2-3 ori pe zi; aceasta infuzie trateaza bolile respiratorii acute cu tuse (cu exceptia tusei astmatice). Ceaiurile realizate din petale de mac rosu de camp trateaza gripa, racelile, agitatia, insomnia, pojarul, scarlatina, dar si alte boli infectioase specifice copiilor. Petalele speciei Papaver argemone (macul iepuresc) se pot utiliza in scopul stimularii transpiratiei.

(4)

Pentru un efect medicinal excelent se recomanda asocierea ceaiului din flori de mac rosu de camp cu urmatorele plante: flori de tei, frunze de nalba, cimbrisor, frunze de patlagina.

Uz extern: se foloseste ceaiul de mac sub forma de cataplasme pentru decongestionarea pleoapelor inflamate.

Atentie!

2

Macul de camp se poate confunda uneori cu alta specie de mac (Papaver dubium) care are florile mai mici, iar pedunculul floral prezinta peri alipiti

Se interzice folosirea capsulelor de mac din specia Papaver somniferum, din cauza continutului variat de morfina. Pot apare intoxicatii grave, stari de precoma si chiar moartea

tinctura de opiu cu 1% morfina se administreaza la adulti doza maxima pentru o data 1,5g pentru 24 ore=5g. La copii intre 1 -10 ani, 0,01-0,02 g pe an de varsta

ceaiul se administreaza cu atentie la batrani, copii si femei

Papaver somniferum (mac de gradina)

Increngatura : MagnoliophytaClasa : MagnoliopsidaOrdinul : RanunculalesFamilia : PapaveraceaeGenul : Papaver Specia : Papaver somniferum

Descriere : Plantă cultivată atât pentru seminţele sale bogate în ulei, care au întrebuinţare industrială şi alimentară, cât şi pentru latexul care dă cunoscutul opium. Este originară din orient. Macul de grădină este o plantă anuală. Tulpina atinge înălţimea de l-1,5 m. Frunzele sunt sesile, amplexieaule şi cu marginea inegal incisă. Florile, solitare, au pedicelii florali prevăzuţi cu sete. Sepalele sunt două, caduce; petalele, în număr de 4, sunt mari, obişnuit de culoare roşie, mai rar albă sau violetă, maculate la bază. Staminele sunt numeroase, la fel carpelele care alcătuiesc gineceul unilocular. Stigmatul sesil este stelat. Fructul este o capsulă porieidă, în interior

3

multiseptată. Conţine numeroase seminţe mici, de culoare albăstruie până la negru, cu conţinut ridicat în ulei (40-50%). Prin ameliorare s-au putut obţine forme cu capsule închise. Intreaga plantă, în afară de seminţele mature, conţine un latex de culoare albă. Latexul poate fi obţinut prin crestarea capsulelor verzi, în contact cu aerul, latexul se solidifică şi se brunifică, dând opiumul, care este un complex de 23 de alkaloizi, cum sunt : papaverina, codeina, narcotina etc.

Compoziție chimică

Opiul conține circa 10–13% alcaloizi totali, 10–15% apă, 20% zaharuri, acizi organici (meconic 5%, lactic. fumaric).

Tipul de nucleu alcaloidic Denumirea alcaloizilor

Morfinanic morfină, codeină, tebaină

Benzilizochinolinic papaverină

Benziltetrahidroizochinolinic laudanina, laudanosina, laudanidina, codamina, reticulina,

Ftalidizochinolinici noscapina

Ftalidtetrahidroizochinolinici narcotolina

Secoftalidizochinolinic narceina,nornaceina,narceinimida

Aporfinic izoboldină,

Benzofenantridinic sanguinarină

Protopinic protopină, criptopină

(2)

Papaver somniferum

Opiul este o substanță toxică cu proprietăți narcotice extrasă din capsulele unor specii de mac (Papaveraceae) și întrebuințată ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant.

Theophrasus menționează în scrierile sale câte ceva despre opiu. Informații despre opiu mai apar în documentele chinezești, în perioada dinastiei Tang (anii 600–700). În Grecia Antică și

4

în Imperiul Roman se folosea ca analgezic, pentru diverse afecțiuni. Paracelsus este cel care l-a introdus în Europa. (4)

Obținerea opiului

Opiul se obține numai pe cale manuală. Recoltarea are loc la circa 12 zile de la căderea petalelor florilor, atunci când capsulele ajung la dimensiunea maximă; ea se face prin intermediul scarificării (capsulele de mac sunt incizate cu niște lame speciale numai până la jumătatea capsulei), operație desfășurată numai pe timp frumos. Datorită inciziilor, latexul din capsulele de mac, alb la început se brunifică și se coagulează. Astfel coagulat, se raclează cu ajutorul unui răzuitor din lemn sau din metal. Latexul rezultat se usucă la soare cu atenție până când capătă consistența unei paste foarte dense și este brunifiact complet. Este strâns în bucăți de dimensiuni variabile și presat în forme variabile. Conține circa 10–12% alcaloizi, 10–15 % apă, acizi organici, rezine etc.

Prin încălzirea opiului bază la temperaturi scăzute se obține o soluție de culoare maronie care supusă filtrării pentru îndepărtarea reziduurilor vegetale și apoi evaporării are loc formarea unei pudre care reprezintă forma „opiului de fumat”, cu un conținut mult mai mare de morfină față de latex.

Acțiune farmacologică

Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfină, aflat de regulă în raport de 10:1 cu codeina, alcaloid care imprimă opiului o acțiune analgezică; pe lângă această acțiune analgezică mai are și acțiune antispastică (datorată papaverinei), antitusivă (datorată codeinei) dar și acțiune narcotică.

(2)

Plante otravitoare- generalitati

5

 Există mai mult de 10.000 de specii cunoscute de plante otrăvitoare, găsite în principal în zonele tropicale si subtropicale. Multe specii, de asemenea, tind să apară în ţările cu climă temperată şi rece.

(3)

Principalele substanţe active din plante otrăvitoare sunt alcaloizi, glicozide (inclusiv saponine), uleiuri esenţiale, şi acizi organici.Ele sunt, în general, găsit în toate părţile din plantei; in functie de componenta plantei pot contine o concentratie mai mica sau mai mare. Prin urmare, deşi toată planta este toxica, unele părţi sunt mai toxice decat altele. De exemplu, rizomul este deosebit de otravitoar la cucuta de apă şi la special de spanz. Partea cea mai toxica din planta cartofi este floarea, tubercului nu este oxic. Unele otravuri dezvolta şi se acumulează într-un singur organ în instalaţie. 

Conţinutul de substanţe toxice în plante depinde de condiţiile de germinare şi faza de dezvoltare a plantelor. Ca o regulă, plante otrăvitoare cresc în sud acumula mai multe substanţe active, decât cei care cresc în nord. Unele plante sunt cele mai toxice inainte de inflorire, altele în timpul înflorit, şi încă altele în timpul formării de fructe. Plantele sunt cele mai toxice în formă proaspătă. Toxicitatea poate reduce sau chiar de a fi pierdut complet în timpul de uscare, sau gătit. Cu toate acestea, toxicitatea este reţinut în cele mai multe plante otrăvitoare, chiar şi după prelucrare. 

Plante cu proprietăţi absolute de toxicitate, aparent, nu există în natură. De exemplu, Belladonna şi datura sunt toxice pentru om, dar nu la rozătoare sau de pui, sturzi, sau a altor păsări. Squill este toxic pentru rozătoare, dar nu şi la alte animale, şi piretru este toxic pentru insecte, dar nu la vertebrate.

Cele mai multe plante otrăvitoare acţiona pe organe diferite simultan, dar un organ sau centru este, de obicei, cel mai puternic afectate. Plante otrăvitoare sunt grupate în diferite categorii, pe baza de care parte a corpului este afectata: sistemul nervos central (aconite, şofran lunca, măselariţă, otravă cucuta, Anemone, cucuta de apă), inima (crinul din vale, digitalice, mătase de viţă de vie), ficat (heliotrop, senecio, lupin), precum şi organele respiratorii şi digestive (muştar domeniu, creson blister,Trichodesma Inca).

(3)

6

REFERINŢE

(1)http://www.eplante.ro

(2)http://www.wikipedia.ro

(3)The Great Soviet Encyclopedia (1979)

(4) http://www.eva.ro

7