PUDRA DE MĂCEŞE

Un produs natural certificat organic.

Generalităţi

Fructele de măceşe sunt una din cele mai concentrate surse de vitamina C. În timp ce eficacitatea vitaminei C în prevenirea răcelilor este certă, nu există nici o îndoială cu privire la efectele benefice ale acestei vitamine. În plus, pe lângă vitamina C, măceşele mai conţin vitaminele A, D şi E, precum şi flavonoide, antioxidanţi, care reduc efectele îmbătrânirii şi ajută la prevenirea cancerului.

Clasificare botanică şi descriere

Măceşul face parte din familia Rosaceae. Este cunoscut şi sub numele de măceş dulce. Acesta este un arbust înalt de peste un metru, lat la bază şi cu tulpinile cu ghimpi curbate în jos sub forma unei seceri, cu flori roz pal şi fructe roşii-portocalii.

ConstituenţiVitaminele A, C, D, E, flavonoizi, licopen, fier.

Părţile folositeFructele sub formă de pulbere.

Beneficii• pielea tânără (<20 ani). Principalele caracteristici ale acestui tip de piele sunt: probleme de secreţie abundentă de sebum şi descuamare, precum şi tendinţă la acnee. Pudra de măceşe ajută la restabilirea descuamării normale şi îndepărtează impurităţile grase acumulate pe piele.• pielea adultă (20-40 ani). Datorită activităţilor de zi cu zi, pielea este supusă unor provocări diverse de mediu, cum ar fi poluarea urbană, medii închise sau fum, care produc acumularea de impurităţi pe piele. În plus, pielea adulţilor începe să arate unele nereguli cauzate de acumularea de celule moarte. Pudra de măceşe curăţă tenul lăsându-l mai bine oxigenat şi purificat. Seminţele de măceşe efectuează un peeling uşor al epidermei, elimininând celulele moarte acumulate şi netezind pielea feţei.• pielea matură (> 40 de ani). Îmbătrânirea epidermică produce încetinirea descuamării, proces ce duce la îngroşarea pielii şi la rugozitatea ei. Pudra de măceşe netezeşte pielea, îndepărtează celulele moarte şi netezeşte reliefului pielii.Concentrare recomandată:• 5% - 10% în geluri şi creme• 25% - 50% în scrub

Utilizări terapeutice

În afară de hidratare, calmare şi înmuiere, pudra de măceşe conţine acizi graşi polinesaturaţi (vitamina F), cunoscuţi şi sub numele de acizi graşi esenţiali, implicaţi în regenerarea ţesuturilor.Pudra de măceşe conţine acid trans-retinoic, care este responsabil de întinerirea pielii şi de vindecarea rapidă (pielea arsă de soare).Acizii linoleic şi linolenic din măceşe au efect în reducerea pigmentării pielii şi, atunci când este utilizată în mod regulat, pudra de măceşe contribuie la

reducea liniilor fine şi a ridurilor. Ea are proprietăţi de întinerire şi este de mare ajutor în lupta cu efectele dăunatoare ale soarelui asupra pielii. Ajută la reducerea semnelor îmbătrânirii, mai ales asupra liniilor fine din jurul ochilor (laba gâştei) şi liniilor din jurul gurii, precum şi atenuarea cicatricilor accidentale şi chirurgicale, vindecând şi regenerând pielea, prevenind formarea de ţesut cicatricial urât cheloid (îngroşarea pielii atunci când se formează ţesut cicatricial) şi în vindecarea arsurilor, cicatricilor şi vergeturilor.

Pudra de măceşe este utilizată în cosmetică datorită proprietăţilor antioxidante şi antiîmbătrânire oferite de vitaminele conţinute şi, de asemenea, este utilizată ca şi exfoliant. Măceşele exfoliază pielea uşor şi eficient, oferind acesteia un aspect mai sănătos şi radiant.

PrecauţiiNu se cunosc.

Se foloseşte pentru uz extern. Nu se va lăsa la îndemâna copiilor.

Se păstrează închisă ermetic, în locuri uscate şi răcoroase, ferite de căldură şi lumină.

Disclaimer:

Informaţiile furnizate pe acest site sunt doar informaţii de interes personal şi nu pot fi considerate sfaturi medicale.  Acest site nu este destinat să ofere indicaţii de  tratament medicamentos pentru nici o boală. Vă rugăm să consultaţi medicul sau farmacistul dacă aveţi orice fel de probleme de sănătate.

Macesul este bun la toate stiai? De la revigorare si o imunitate de fier, caci tine la distanta gripele si virozele, pina la combaterea cu succes a poftei de alcool si tigara atunci cand situatia a cam scapat de sub control. Prin urmare, asigura-te ca esti prietena cu fructul de maces - pudra, ceai, sirop sau marmelada.

O cura de vitamina C este intotdeauna binevenita, mai ales in sezonul rece cand aportul de acid ascorbic este mai mic. De aceea fructul de maces sau trandafirul salbatic, foarte bogat in vitamina C, este chiar indicat. Florile roz contin ulei volatil, iar semintele - vitamina F si cantitati insemnate de vitamina E, acizi grasi esentiali.

Pudra de maces se poate administra in numeroase feluri - in iaurt, supa sau sub forma de infuzie. Datorita continutului ridicat in vitamina C si acid dehidroascorbic, ceaiul de maces joaca un rol important in procesele de oxidoreducere, în respiratia celulara, de incetinire a proceselor de regenerare tisulara, din cauza actiunii nocive a radicalilor liberi; prin prezenta in special a vitaminei P, ceaiul de maces contribuie la mentinerea normala a permeabilitatii si elasticitatii capilarelor, marind rezistenta acestora si normalizand circulatia sangvina.

Bogatia de substante bioactive antioxidante, actiunea de potentare antivirala a interferonului face ceaiul de maces deosebit de eficace pentru stimularea imunitatii; asigura buna functionare a aparatului digestiv, a sistemului cardiovascular; protejeaza circulatia coronariana si circulatia periferica;

previne procesele de imbatrânire precoce etc. Are rol de tonifiere, fiind un excelent energizant si vitaminizant, care poseda proprietati de revigorare si remineralizare.

Continutul bogat in substante bioactive imprima si alte insusiri: diuretic-depurative, usor laxative, hepatoprotectoare (fiind util in afectiuni hepatice si renale), eficace in obezitate prin inhibarea procesului de depunere a tesutului adipos, de eliminare a unor substante nocive pentru organism. De asemenea, este benefic in perioadele de suprasolicitare fizica si efort intelectual, anxietate, nevroza, in convalescenta dupa boli infectioase, raceli, febra; in diferite forme de avitaminoza; pentru stimularea poftei de mancare si cresterea rezistentei organismului.

Preparate din macese

Preparate din macese, gustoase si sanatoaseMacesele reprezinta un aliment care intra in reteta multor mancaruri, sosuri sau supe, dulceturi, siropuri, lichioruri, dar si a unor produse cu un efect terapeutic mult mai pronuntat, precum vinul, maceratul, uleiul, pulberea si ceaiul sub diferitele lui forme de decoct, infuzie sau decoct si infuzie combinate. Pentru toate acestea pot fi folosite atat fructele, cat si florile sau frunzele. Preparate insa incorect, ele isi pot pierde foarte usor calitatile si, ca atare, efectul benefic pentru sanatatea noastra.Se stie ca macesele sunt foarte bogate in vitamina C, insa vitamina C continuta se degradeaza foarte usor atat dupa cules, daca macesele nu sunt consumate imediat sau uscate corect, dar si in contact cu obiecte metalice.Ceaiul de macese se obtine prin oparirea cu apa clocotita a fructelor, caz in care vorbim de infuzie, sau prin fierbere, timp de 5-15 minute, macesele introducandu-se in apa dupa primul clocot, discutand in aceasta situatie despre decoct. Pentru a-i imbunatati gustul se poate adauga miere si zeama de lamaie, dar si scortisoara, care ii potenteaza actiunea in caz de raceala.Infuzia, indicata pentu a nu distruge vitaminele, se prepara din 10-15 fructe zdrobite sau din 2 lingurite de fructe uscate peste care se toarna 200 ml de apa clocotita, se acopera si se lasa sa se extraga timp de 10-15 minute si se filtreaza. Se beau 2-3 asemenea ceaiuri pe zi. Este recomandata si infuzia din amestec de macese si catina alba. Doua lingurite din amestecul celor doua fructe se oparesc cu 200 ml de apa clocotita si se lasa acoperite sa se extraga timp de 10-15 minute. Este recomandata si infuzia din flori de macese.Decoctul din fructe de macese se prepara turnand o lingurita de macese in 200 ml de apa in clocot. Se fierbe apoi timp de 5-10 minute, se lasa sa se racesaca si se filtreaza.Infuzia combinata de macese se prepara prin amestecarea unui macerat de pulbere de macese cu un decoct al aceleiasi pulberi. Pentru aceasta se iau 3-6 linguri de pulbere de macese, fara seminte, si se pun intr-un sfert de litru de apa. Se lasa timp de 8-10 ore sa macereze, dupa care se filtreaza. Lichidul se pastreaza, iar restul plantei ce ramane se fierbe timp de 2 minute, intr-un sfert de litru de apa, si se lasa apoi sa se raceasca. Se amesteca apoi cele doua lichide obtinandu-se o jumatate de litru de infuzie combinata, care se bea pe parcusul unei zile. Este recomandat sa se foloseasca strecuratori si site din plastic sau tifon, pentru a nu pune preparatul in contact cu un metal care ar conduce la oxidarea vitaminelor.Decoctul combinat de samburi de macese se prepara din 2 linguri rase de seminte de macese, care se obtin prin cernerea pulberii. Semintele se pun la macerat timp de 8-10 ore, intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza cu atentie, pentru a nu ajunge perisori de pe samburii maceselor in lichidul filtrat. Restul se fierbe apoi timp de 10 minute, cu inca un sfert de litru de apa, se lasa sa se raceasca, se filtreaza si se amesteca apoi cu lichidul obtinut prin macerare, rezultand o jumatate de litru de decoct

combinat de samburi de macese, care se bea pe parcursul unei zile. Se recomanda cure de 14 zile urmate de 14 zile de pauza.Decoctul din radacina de maces se prepara din 2 lingurite de radacina taiata in bucatele, care se fierb timp de 15 minute in 500 ml de apa. Se foloseste in special impotriva pietrelor la vezica biliara si la rinichi.Tinctura este un bun tonic si sedativ. Se consuma seara, 30-50 de picaturi. Pentru a o prepara se pune la macerat o jumatate de kilogram de pulpa de macese, fara samburi, cu o jumatate de kilogram de zahar sau de miere. Se lasa la macerat in jur de 5-8 zile, pana ce se formeza un suc rosu, si se adauga apoi o jumatate de litru de alcool de 60 de grade. Se mai macereaza 2-3 zile, dupa care se strecoara si se pune in sticle de culoare inchisa.Maceratul de macese obtinut la rece, fara fierbere, este foarte bogat in vitamine. Se pun 100 g de macese intr-un litru de apa si se lasa la macerat 12 ore. Apoi se dizolva 100 g de zahar sau miere, se filtreaaza si se pastreaza la rece. Se recomanda consumul a 2-3 cani pe zi, pe tot parcursul sezonului rece. Se poate adauga lamaie sau flori de tei.Un macerat gustos poate fi obtinut si prin adaugarea a 300-400 g de macese la un litru de apa in clocot. Se lasa sa mai dea cateva clocote, dupa care se trece prin sita, pentru a separa semintele. Se adauga apoi 500 g miere de salcam, se amesteca si se lasa la macerat 2-3 zile.

Pentru pastrarea calitatilor este important ca macesele sa fie corect uscateAmestec de pulbere de macese cu miere. Macesele curatate de seminte si de perisori, transformate in pulbere, pot fi amestecate in proportie de doua parti pulbere de macese si o parte miere de albine, amestecul fiind recomandat impotriva viermilor intestinali.Pulberea de macese se obtine din fructe uscate. Acestea pot fi macinate foarte fin cu rasnita electrica de cafea. Pulpa se transforma intr-o pulbere fina in timp ce semintele fiind foare dure raman intregi. Apoi pulberea este separata de seminte si de perisori printr-o sita foarte deasa. Se pune in borcane de sticla bine inchise si se pastreaza intr-un loc intunecos si rece maxim 15 zile deoarece substantele active se oxideaza destul de repede. Semintele rezultate se pastreaza si ele, fiind utilizate separat.Vinul de macese este tonic, remineralizant, vitaminizant, diuretic, fiind benefic in cazul lipsei poftei de mancare, in convalescenta, precum si in afectiuni hepatice si renale. Pentru a-l prepara din macese proaspete intr-o damigeana de 50 l se folosesc 10 kg de macese, 12 kg de zahar si 35 l de apa. Macesele bine coapte se spala de praf doar daca este nevoie si se trec prin masina de tocat carne. Din cauza samburilor tari se trec mai greu, fiind recomandat sa se introduca doar cate putine in masina. Zaharul se dizolva pe foc in 10 litri de apa, impreuna cu zeama de la o lamaie sau cu 2 linguri de otet de 9 grade, si se fierbe timp de 10 minute. Macesele se introduc in damigeana si se toarna peste ele siropul racit si amestecat cu restul de apa. Fermentatia poate sa aiba loc sub actiunea drojdiilor salbatice de fermentatie sau se poate adauga si drojdie de bere. Sub gatul damigenei trebuie sa ramana un spatiu liber de cel putin 10 cm pentru spuma ce va rezulta prin fermentatie. Se astupa cu dop de fermentatie si se lasa sa fermenteze timp de 6-8 saptamani, la 18-20 de grade, agitand zilnic. Cand se termina fermentatia, vinul se limpezeste. Atunci se scoate, se filtreaza prin tifon si vata si se pune in damigene mai mici inchise tot cu dop de fermentatie, deoarece va continua sa fermenteze usor. Se poate trage in sticle doar cand fermentatia s-a oprit complet. Dupa ce se invecheste 1-2 ani are gust de vermut si o culoare rosu-maronie, avand si un continut foarte mare de vitamina C.Vinul de macese se poate prepara si din macese uscate. Se spala bine 1 kg de macese uscate si se pun intr-o damigeana. Se adauga 3 kg de zahar, 30-50 g de drojdie, 7 litri de apa fiarta si racita, sucul de la doua lamai si trei litri de vin rosu superior, Pinot Noir, Merlot sau Cabernet. Se astupa damigeana cu dop de fermentatie si se tine timp de 4-6 saptamani la o temperatura in jur de 20 de grade. In primele doua saptamani se agita usor. La sfarsit se filtreaza si se pune in alt vas tot cu dop de fermentatie. Se poate trage in sticle doar cand fermentatia s-a oprit complet.

Dopul de fermentatie se realizeaza cu ajutorul unui dop de pluta sau de cauciuc, a unui tub de sticla, a unui furtun si a unui vas cu apa. Se trece prin dop tubul legat la furtun, iar acesta se introduce in vasul cu apa. Dopul trebuie sa fie perfect etans. El este necesar pentru a permite gazelor de fermentatie sa iasa, altfel s-ar sparge vasul din cauza presiunii create, dar impiedica intrarea aerului care ar duce la otetirea vinului. 

Siropul de macese Steaua Divina este realizat cu zahar invertitSiropul de macese este tonic, reconfortant, apara organismul de infectii si factori patogeni, ajuta la fixarea calciului in oase, accelereaza producerea de celule rosii, mentine permeabilitatea vaselor de sange, intareste functiile vitale si organele interne. Se poate prepara si din macese uscate. Peste 250 g de macese uscate se toarna 1,5 l de apa clocotita si se lasa la macerat 12 ore. Apoi se filtreaza, se adauga 0,5 kg de zahar si se fierbe pana scade si capata consistenta dorita. Se toarna in sticle curate, uscate si fierbinti, se astupa ermetic si se fierb in baine marie.Lichiorul de macese are un rol stimulator si intaritor. Pentru a-l prepara se iau 500 g de fructe coapte, se maruntesc bine in mixer, se adauga 150 g de zahar, se lasa pana se formeaza sucul si apoi se adauga un litru de alcool de 60 de grade. Trebuie lasat la macerat 4-6 saptamani, timp in care se agita periodic, dupa care se filtreaza cu atentie si se pune in sticle bine inchise. Se poate consuma dupa alte patru luni de maturare.Jeleul de macese se poate prepara dupa multe retete. O varianta care este si gustoasa si creste in acelasi timp puterea de aparare a organismului combina macesele cu merele si catina. Macesele taiate in jumatate si curatate bine de seminte si de perisori se lasa peste noapte in suc de mere, se adauga apoi sucul de catina, zeama de lamaie, zaharul (care trebuie sa fie o data si jumatate mai mult decat pulpa de macese), se amesteca bine si se da in clocot. In final, se strecoara si se pune in borcane care se pastreaza la rece. Se poate consuma ca atare, pe paine, in iaurt etc.

Exista mai multe retete traditionale de pasta si gem de maceseGem de macese sau Hetschenpetsch. Se iau 2 kg de macese, se spala, se taie in jumatati, se indeparteaza cu grija semintele si perisorii, se asaza intr-un vas emailat, se acopera cu apa si se pun la fiert dupa care se trec printr-o sita fina. In final se pun parti egale de pasta si de zahar si se fierb din nou cateva minute. Apoi dulceata se toarna in borcane bine oparite, care se inchid bine si se pun la rece.

Alte utilizariSunt nenumarate retete pentru a obtine diferite preparate din macese, supe, sosuri, mancaruri, prajituri sau inghetate. Bine preparate, ele sunt si gustoase si foarte sanatoase. Exista si miere de macese, si ea extrem de sanatoasa. Macesele sunt folosite in multe alte scopuri, inclusiv in medicina veterinara, iar tufele de macese sunt ideale pentru garduri vii de protectie sau pentru o minunata pata de culoare in gradina.

CosmeticaMacesele sunt si un regenerator natural al pielii, capacitatile sale de cicatrizare si regenerare a pielii fiind apreciate in cosmetica deja de multi ani. Continutul ridicat de acizi grasi esentiali asigura o actiune benefica de regenerare a pielii, de incetinire a imbatranirii premature. S-au obtinut rezultate excelente in tratarea arsurilor, in special a celor solare, si a cicatricelor, inclusiv a celor chirurgicale sau a celor lasate de acnee, pentru reducerea ridurilor si a semnelor de imbatranire prematura, reducand in acelasi timp roseata. Uleiul de macese este recomandat in special pentru pielea uscata, dar si pentru cea normala. Se poate utiliza si pentru masaj, masti si impachetari corporale. Se remarca in primul rand uleiul organic de Rosa mosqueta obtinut din fructe prin presare la rece. Un atu important il joaca continutul ridicat de acizi grasi nesaturati, linoleic (44-50%), linolenic (30-35%) si oleic (15-20%) si de vitamina C, cu ajutorul carora contribuie la regenerarea celulelor din

epiderma si la cresterea capacitatii lor de productie de colagen si elastina, putand fi considerat a fi un ulei antirid ce contribuie la mentinerea elasticitatii pielii.

Cum se prepara si la ce folosesc remediile din macese? 

Fructele de maces sint gata pentru cules atunci cind da prima bruma, in aceasta perioada continutul lor in principii active fiind optim. Ceaiul de macese constituie o arma in combaterea si prevenirea racelilor tocmai prin continutul sau bogat in vitamina C naturala, care intareste imunitatea organismului, ajutindu-l sa reziste la boli. Gustul acestui ceai nu este agreat de oricine dar poate fi imbunatatit prin adaos de scortisoara, care ii intareste calitatile de luptator cu raceala. In plus, macesele au insusirea de a mari secretia biliara, fiind indicate in afectiuni ale ficatului. Ceaiul de macese atenueaza unele suferinte ale stomacului si rinichilor, precum si unele stari de inflamatie intestinala. Datorita vitaminei P, preparatele din macese mentin permeabilitatea si fragilitatea vaselor capilare, normalizind circulatia singelui. Ceaiul de macese poate fi pregatit din 5-10 fructe intregi, proaspete sau uscate, sau din 1-2 lingurite de fructe uscate fara seminte (coji rosii) la o cana cu apa clocotita (250 ml). Se poate utiliza si ca decoct dar nu se fierbe mai mult de 3 minute, pentru a nu-si pierde vitaminele, iar indulcirea este bine sa fie facuta cu miere de albine, de preferinta poliflora. In cazuri de guturai, gripa, bronsita si pneumonie, macesele se pot consuma si sub forma de pulbere din pulpa uscata si macinata – cite 1 lingurita de 3 ori pe zi. Pulberea se tine un sfert de ora sub limba, dupa care se inghite cu apa. Contra hepatitei virale, sechelelor posthepatice, cirozelor, dischineziei biliare si infectiilor intestinale, in terapie se foloseste si un extract apos de macese, preparat astfel: 2 linguri de pulbere de macese se lasa la macerat intr-o cana cu apa, de seara pina dimineata, cind se filtreaza, iar maceratul se pune separat; pulberea ramasa se fierbe intr-o cana cu apa timp de 3-5 minute, dupa care se da la racit; apoi se combina cele doua extracte. Inainte cu un sfert de ora de fiecare masa, se bea cite un pahar din acest preparat. Tratamentul dureaza minimum 6 luni, iar dupa o pauza se poate relua. Cel mai bun tonic in perioadele cind se depune efort fizic mare, avind ca efect stimularea activitatii cardiace, activarea circulatiei singelui (inclusiv cea periferica), cresterea rezistentei la frig si intarirea sistemului imunitar, este un macerat din macese obtinut astfel: 3 linguri de pulbere de macese se pune de seara pina dimineata la macerat in jumatate de litru de apa, iar dimineata se

adauga miere lichida, dupa gust si se pune preparatul nefiltrat intr-o sticla. Acest preparat se bea in loc de apa pe parcursul unei zile. Pentru preparatele din macese, se vor folosi numai vase smaltuite, deoarece metalele descompun vitamina C. 

Pasta de macese        În continutul chimic al fructelor predomina vitamina C (acidul ascorbic si acidul ehidroascorbic) în cantitate de 0,5 – 2%, de 50 de ori mai mult decât în lamâi, de 80-100 de ori mai mult decât în cirese, visine si mandarine si de 200 de ori mai mult decât în mere. În afara de vitamina C, macesele contin si alte vitamine de mare valoare pentru organismul uman: provitamina A (de 20 ori mai mult decât în mere), vitaminele B1, B2, K, P si PP.         Macesele reprezinta si un puternic mineralizant, prin continutul de magneziu, calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf si zinc. Nu mai putin important este continutul lor de polifenoli, antociani, bioflavonoide, pectina, citrate, acid malic si acid citric, terpenoide, compusi glicozidici, glicozide ale beta-sitosteronului. În macese se mai gasesc lecitine si compusi terpenici, precum betulina, licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprima culoarea rosie-portocalie. Nu trebuie sa uitam însa ca macesele reprezinta o sursa importanta de antioxidanti. Reprezinta, inainte de toate, un excelent vitaminizant natural.        Produsele din fructe de maces, îndiferent de forma de prelucrare, asigura o buna functionare a rinichilor, inimii, ficatului, splinei, creierului si a glandelor cu secretie interna. Prin continutul ridicat în vitamine naturale, fructele dau rezultate uimitoare si sunt recomandate în avitaminoze, hipovitaminoze si ca energizant general, mai ales la copii, vârstnici, persoane debile, anemice, bolnave de tuberculoza sau aflate în convalescenta. Eficienta este mai mare în perioada rece a anului, când organismul are nevoie de mai multe vitamine pentru îndeplinirea functiilor sale normale. Se stie ca necesarul zilnic în vitamina C este de 100-125 mg, ceva mai mare în cazul unor maladii infectioase, stari febrile, eforturi fizice si intelectuale facute la temperaturi scazute, precum si la femeile dupa nastere.         Acestea se consuma în scopuri curative sau profilactice în timpul sezoanelor mai reci, mai ales atunci când apar raceli, gripe sau afectiuni respiratorii infectioase.       Se folosesc în tratarea:         - bolilor cardiovasculare, preparatele din fructe sunt bune vasodilatatoare, arteriale si venoase si constituie remedii eficiente contra fragilitatii vaselor capilare (datorita continutului în flavonoide si vitamina P). Prin aceasta, macesele faciliteaza circulatia periferica normala a sângelui, picioarele si mâinile nu mai

sunt reci si cianurate si previne aparitia de hemoragii la nivelul arterelor sau vaselor, cu pericol de arterite si tromboflebite, mai ales la persoanele în vârsta. În plus, intervine în insuficienta cardiaca, cu edeme la glezne. În bolile inimii, preparatele din macese au rol sedativ în caz de hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, angina pectorala si aterocleroza coronariana- stimuleaza secretiile gastrice        - afectiunilor aparatului digestiv, preparatele din macese au efecte în steatoza hepatica, hepatita cronica virala (A, B, C), litiaza biliara, dischinezia biliara, colecistite, gastrite (prin stimularea secretiilor), inflamatii intestinale, crampe si senzatie de voma. Prin stimularea digestiei (datorita continutului în pectine) se evita enterocolitele, inflamatiile mucoaselor, hemoragiile la stomac, diareea, dizenteria si intoxicatiile stomacale        - afectiunilor hepatobiliare.Macesele au insusirea de a mari secretia biliara si au o actiune benefica în cazul diferitelor afectiuni hepatice, în cazul litiazei si infectiilor biliare, în cazul colecistitelor si a dischineziei biliare        - aparatului genital. Macesele sunt utile si pentru oprirea hemoragiilor uterine, în caz de leucoree, gonoree, dismenoree, recomandându-se utilizarea infuziei sau tincturii de macese. Macesul combate alcoolismul si întareste imunitatea dupa gripa.        Sunt recomandate:         - pentru întarirea si cresterea rezistentei la factori nefavorabili, biotici sau abiotici, sunt eficiente preparate sub forma de ceaiuri, siropuri, vinuri, marmelade, inclusiv macesele întregi, uscate si macinate (cu sau fara seminte).         - pentru sistemul nervos, macesele intervin împotriva stresului, a somnolentei, a insomniilor, asigurând nopti linistite. Mai au efecte în migrene, astenii, amnezii, pierderea memoriei, confuzii mentale, nevroze anxioase, anxietate, oboseala si chiar în scleroza multipla în placi (leuconevraxita) În afectiunile respiratorii, macesele au efecte remarcabile în tratarea multor boli ca: gripa, raceala, raguseala, rinosinuzita, faringita, astmul bronsic, pneumonia, tuberculoza si în cresterea rezistentei la infectii pulmonare (sunt eficiente infuziile, decocturile si tincturile).         - în cazul tratamentelor cu antibiotice consumul simultan de macese prelungit si pe o perioada de minim 10 zile dupa terminarea tratamentului este util pentru prevenirea reactiilor alergice fata de antibiotice, pentru refacerea florei intestinale si îmbunatatirea imunitatii afectate de antibiotice si pentru grabirea vindecarii si scurtarea perioadei de convalescenta.         - Diabet. Datorita contintului crescut de antociani, macesele sunt recomandate si în diabetul de tip 2. Ele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei.         - Copii. În primul rand, macesele nu ar trebui sa lipseasca din

alimentatia copiilor. Le îmbunatateste pofta de mâncare, favorizeaza dezvoltarea normala a sistemului nervos, previn bolile infectioase si complicatiile acestora, le asigura necesarul de vitamine si minerale.         Precautii si contraindicatii: Pulpa de macese nu are nici un fel de contraindicatie, fiind printre cele mai bine tolerate remedii cunoscute.         MODUL DE PREPARARE AL PASTEI DE MACESE - Ca medicament natural pasta de macese se poate prepara în stare cruda la 1litru pasta se adauga 1kg miere poliflora si 20 ml tinctura propolis se va consuma înainte de masa 1-2 lingurite. Se poate prepara si cu celelalte produse din gama noastra, pentru o polivitaminizare cât mai completa. - Pentru gem (marmelada) se introduce 400 - 700 g zahar pentru un litru pasta, se fierbe aproximativ o ora jumatate, apoi se introduce fierbinte in borcanele sterilizate.- Pentru sirop se introduce 2 litri de apa la un litru pasta si 2 kg zahar. Se fierbe aproximativ 30 minute.        Se poate consuma ca atare (fara miere, propolis).

Pulpa de mistret cu sos de macese

Ingrediente necesare

1 kg pulpa, 1 legatura de zarzavat, 500 ml vin rosu, pasta de macese, sare, piper boabe,foi de dafin, mustar.

Se fierbe o marinata cu zarzavatul taiat rondele in vin condimentat, se raceste si se lasa carnea cateva zile in marinata sa se fragezeasca.

Apoi se fierbe in marinata si, cand este moale, se scoate si se taie felii. intr-o cratita mica, se incalzeste pasta de macese, se dilueaza cu putina marinata si se condimenteaza cu mustar.

Se toarna putina marinata fierbinte pe platoul de servit, se asaza feliile de carne in mijloc, iar pe margini hrean ras. 

Sosul de macese se serveste in bol separat.

Magiun de maceseIngrediente1 kg macese, 200 g miere/litru

Mod de preparareLa sfarsitul lui octombrie macesele sunt coapte complet, piscate de bruma, dar inca nu moale, se curate cu o foarfeca de codite, si de tepi, iar dupa

spalare, le taiem in doua pe o scandura, cu un cutit bine ascutit. Apoi scobim afara partea paroasa cu samburi, apoi coaja ramasa se spala foarte bine sub jet de apa. Turnam peste ea atata apa cat s-o acopere, apoi fierbem sub capac, la foc mediu, pana se inmoaie. Pentru a nu se arde, amestecam des, dar punem dedesupt protector de foc. In final, dam prin sita, apoi punem intr-o cratita emailata de capacitate cunoscuta si fierbem cateva minute amestecand cu o lingura de lemn folosita doar in acest scop sau cu o lingura de plastic termorezistenta. Daca a ramas prea multa masa, nu o aruncam. O diluam cu apa, fierbem in continuare si pasam din nou prin sita. Indulcim cu 200 g miere/litru. Pregatirea acestui fruct deosebit de gustos este foarte obositoare, dar, doar astfel putem scapa de partea paroasa. Multi de aceea nu indragesc aceasta marmelada sanatoasa, foarte bogata in vitamina C, intrucat acesti peri care irita gatul si duapa ce au fost date prin sita raman in masa. Bobitele se culeg cu manusi de piele, pentru ca tepii sa nu ne impunga mainile. Nu strica nici daca ducem cu noi un sort, pentru ca tepii agatati in haine pot sa ne rupa pulovarul sau paltonul.

Mod de servireMagiunul de macese se serveste cu paine proaspata de casa sau se foloseste la creme si prajituri

Măceșele - campioanele României la vitamina C

MĂCEŞELE campioane la vitamina C

Sunt cunoscute ca medicamente din timpuri preistorice. Culoarea lor roşie, extrem de vie şi gustul dulce-acrişor, înviorător, inspiră sănătate de la prima vedere. Cât despre efectele vindecătoare ale măceşelor, există dovezi scrise în urma cu mii de ani. Medicii din Grecia, Roma antică, India şi China le elogiau virtuţile terapeutice în tratate păstrate până în zilele noastre. Dar adevărata „carieră medicală” a acestor fructe a fost relansata în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial când, din cauza penuriei de medicamente, tufele spinoase

de măceş au căpătat o importanţă strategică. În Marea Britanie de exemplu, fiecare fruct era cules cu grijă, măceşele fiind transformate în siropuri şi ceaiuri medicinale, care le erau administrate convalescenţilor din spitale, bolnavilor malnutriţi ce sufereau de infecţii grave, copiilor cu avitaminoză. Nu se ştie exact câte vieţi au fost salvate cu ajutorul măceşelor în timpul războiului dar, după unii specialişti, e vorba de zeci de mii de oameni care au beneficiat de extraordinarul lor aport de vitamine. Apogeul recunoaşterii valorii medicinale a măceşelor se petrece însă chiar în zilele noastre. De exemplu, un amplu articol din prestigiosul cotidian britanic „Daily Telegraph”, publicat în mai 2008, are un titlu care sună aşa: „Măceşele sunt mai eficiente decât calmantele din farmacie contra durerilor produse de reumatism”. Aceleaşi elogii le găsim şi în revistele medicale germane, daneze sau americane, în lucrări prezentate la congrese medicale, toate acordând spaţii ample miraculoaselor măceşe. În cele ce urmează, vă propunem să cunoaştem îndeaproape aceste fructe sălbatice, care se culeg la început de octombrie.

Descrierea plantei

Măceşul (Rosa canina) este un arbust de 2-3 metri înălţime, înrudit cu trandafirul, care creşte în fâneţe, pe pajişti sau la margini de drum. Primăvara este acoperit de flori roz-albe parfumate, iar toamna este încărcat de fructe mici, rubinii. Măceşele nu sunt doar leacuri, ci şi hrană

(în Ardeal, magiunul de măceşe este aliment tradiţional) şi chiar obiecte religioase. Denumirea de rozariu (şirag de mătănii al călugărilor catolici) vine de la denumirea latină a măceşelor, Rosa, primele rozarii fiind făcute din fructe de măceş puse pe o aţă.

Recoltarea măceşelorCulesul măceşelor se face la sfârşitul lui septembrie – începutul lui octombrie, înainte de a da prima brumă. Fructele ajunse la maturitate, cu o coloraţie roşie intensă (nu rozii sau de un roşu închis), se culeg de pe crengi şi se pun apoi în săculeţe de pânză sau de hârtie. Fructele de măceş se usucă în locuri umbrite, ferite de umezeală, într-un singur strat (pe cât posibil fructele nu trebuie să se atingă între ele). Procesul de uscare este destul de îndelungat (1-3 săptămâni) şi se încheie atunci când pulpa măceşelor este total deshidratată şi uşor casantă, rupându-se când desfacem măceaşa cu un cuţit. Dintr-un kilogram de fructe proaspăt culese rezultă, după uscare, aproximativ 400 de grame de măceşe deshidratate.

Preparate din măceşeÎn lumea vegetală, măceşele (mai exact, pulpa acestora) sunt campioane absolute la conţinutul în vitamina C, de unde şi nenumăratele lor utilizări medicinale. Însă, preparată incorect, aceasta vitamină se degradează şi îşi pierde foarte uşor efectul, deci şi puterea terapeutică. În cele ce urmează, vă vom prezenta cele mai bune variante de preparare a acestor fructe medicinale, aşa încât toate substanţele active din componenta lor să fie conservate:Pulberea de măceşe

În magazinele de tip Plafar se găseşte pulberea de fruct fără sâmburi (sâmburii de măceşe sunt toxici, ingeraţi ca atare). Aceasta va fi folosită pentru administrare internă. Dacă vrem totuşi să obţinem pulberea de măceşe acasă, vom proceda astfel: se macină foarte fin, cu râşniţa electrică, măceşele uscate. După măcinare, seminţele, care sunt foarte dure, vor rămâne întregi, în timp ce pulpa se va transforma într-o pulbere fină. Pentru a le separa, se va face o cernere printr-o sita deasă (cea pentru făină). Pulberea astfel obţinută va fi păstrată în borcane de sticlă închise ermetic, la loc întunecos şi rece, pe o perioadă de maximum 15 zile (deoarece substanţele active se oxidează relativ rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol. Seminţele rezultate în urma cernerii se păstrează şi ele, având proprietăţi  medicinale foarte importante.

Ceaiul de măceşe

Se obţine prin opărirea fructelor cu apă clocotită (unii terapeuţi recomandă chiar fierberea vreme de 10-15 minute, metodă care distruge multe principii active). Din acest motiv, nu vă recomandăm aceasta formă de preparare, mult mai eficientă fiind infuzia combinată.

Infuzia combinată de măceşe

Într-un sfert de litru de apă se pun la macerat vreme de 8-10 ore 3-6 linguri de pulbere de măceşe (fără seminţe), după care lichidul se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă un sfert de litru de apă, vreme de două minute, după care se lasă să se răcească. În final, se amestecă cele două

extracte, obţinându-se aproximativ jumătate de litru de infuzie combinată, care se administrează pe parcursul zilei. Pe cât posibil, în timpul preparării este bine ca extractele să nu intre în contact direct cu metalul din strecurătoare (sunt preferate strecurătorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticlă) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metal care va cataliza oxidarea vitaminelor.

Decoctul combinat de sâmburi de măceşe

Într-un sfert de litru de apă se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 2 linguri rase de seminţe de măceşe (rezultate în urma cernerii pulberii), după care lichidul se filtrează cu multă atenţie, aşa încât să nu se strecoare şi perişorii de pe sâmburi (au efect iritant asupra aparatului respirator şi digestiv). Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă un sfert de litru de apă, vreme de 10 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ jumătate de litru de decoct combinat, care se administrează pe parcursul unei zile, în cure de maximum 14 zile, urmate de 14 zile de pauză.

Siropul de măceşe

Peste 200 de gr. pulbere de pulpă de măceşe fără sâmburi se pun 800 de ml de apă clocotită, care se lasă la macerat vreme de 12 ore. Se adaugă 500 gr. zahar brun, se amesteca bine la foc foarte mic (preparatul nu trebuie să clocotească!), după care se pune în borcane mici cu filet. Aceste borcane se sterilizează în cuptor (la nu mai mult de 80 de

grade) vreme de 40 de minute, după care se lasă să se răcească în voie. Se administrează zilnic câte 4-6 linguri din preparatul astfel obţinut.

Tratamente preventive

Alergie - o cură de 45 de zile, timp în care se consumă o jumătate de litru de infuzie combinată de măceşe pe zi, face minuni în prevenirea alergiei. Cel mai bun moment pentru începerea unei astfel de cure este la sfârşitul iernii - începutul primăverii, aşa încât efectul să fie maxim în luna aprilie, când începe polenizarea şi cei cu sensibilitate alergică sunt cel mai afectaţi.Boli de inimă - toamna şi primăvara se face un tratament de o lună cu pulbere de măceşe, din care se consumă 4-6 linguriţe pe zi, pe stomacul gol. Vitamina C, bioflavonoidele, vitaminele din complexul B conţinute de pulpa măceşelor previn ateroscleroza, ajută la adaptarea aparatului cardiovascular la condiţiile de stres şi previn puseurile de hipertensiune. Fiind bogate în acizi organici, măceşele reglează şi nivelul colesterolului. Alături de păducel sau de cătină, măceşele sunt adevărate campioane în prevenirea crizelor de anghină pectorală şi infarct.Cistită, nefrită - seminţele de măceş conţin substanţe cu un puternic efect diuretic şi care protejează rinichii şi vezica urinară de infecţii. Apoi, pulpa măceşelor administrată intern măreşte imunitatea organismului pe segmentul urinar. Decoctul combinat de seminţe de măceş se administrează dimineaţa până în ora 12, câte o jumătate de litru pe zi, în cure de 2 săptămâni, urmate de alte 2 săptămâni de pauză. Din infuzia combinată se administrează câte un pahar (200 ml),

cu 15 minute înaintea mesei de prânz şi a cinei, în cure de 30 de zile.Colecistită, litiază şi colici biliare - se administrează infuzia combinată de măceşe, câte un pahar, cu 30 de minute înaintea fiecărei mese, în cure de 30 de zile, urmate de câte 10 zile de pauză. Infuzia combinată de măceşe are efect antiinflamator biliar, împiedică precipitarea colesterolului în colecist şi formarea de calculi biliari, previne colicile. Studii preliminare arată că aceasta cură cu infuzie combinată de măceşe ar putea avea ca efect diminuarea în volum a calculilor biliari de mari dimensiuni.Hipertensiune arterială - studii recente făcute în Germania arată că o cură cu măceşe ajută organismul să se adapteze mai bine la stres, la suprasolicitare şi la emoţii negative de tipul furiei, frustrării, enervării. Or, stresul asociat acestor emoţii negative este chiar principalul vinovat pentru puseurile de hipertensiune arterială şi pentru tensiunea arterială oscilantă. Se recomandă ca măcar de două ori pe an să se facă o cură cu pulbere de măceşe, din care se ia câte o lingură pe zi, vreme de 28 de zile.Infecţii respiratorii - studii făcute încă din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial arată că un tratament de 3-4 săptămâni cu măceşe previne infecţii respiratorii cum ar fi bronşita virală şi bacteriană, pneumonia, viroza pulmonară, sinuzita, rinita etc. Măceşele îmbunătăţesc activitatea sistemului imunitar şi întăresc epiteliile respiratorii, ajutându-le să-şi exercite rolul de barieră în faţa microorganismelor infecţioase. Se ia câte o linguriţă de pulbere de măceşe, de 4 ori pe zi.

Reumatism - la schimbarea de anotimp  (începutul toamnei şi al iernii) se recomandă o cură de o lună, timp în care se administrează câte o jumătate de litru de infuzie combinată de măceşe pe zi. Măceşele sunt o adevărată colecţie de substanţe antioxidante şi antiinflamatoare, care împiedică degradarea finelor cartilagii din articulaţii, ajută la menţinerea elasticităţii membrelor şi a coloanei vertebrale şi cresc rezistenţa organismului la frig, prevenind apariţia crizelor reumatice.Scorbut, avitaminoză - se fac tratamente de câte 60 de zile, timp în care se administrează câte 6 linguriţe de pulbere de măceşe pe zi. Măceşele nu numai că au conţinut ridicat de vitamina C şi de alte vitamine (în special vitaminele A şi cele din complexul B), dar ajută organismul să asimileze vitaminele şi mineralele provenite din alte surse.

Tratamente interne

Artrită reumatoidă - într-un studiu danez din 2004, făcut pe 112 persoane bolnave de artrită reumatoidă şi osteoartrită, pacienţilor li s-au administrat oral câte 5 grame de măceşe pe zi, vreme de 90 de zile. La sfârşitul tratamentului, la 66% dintre pacienţii care luaseră măceşe, durerile reumatice diminuaseră considerabil sau chiar dispăruseră. De asemenea, la toate persoanele care au raportat dispariţia sau diminuarea durerii în urma tratamentului cu măceşe, s-a observat şi o îmbunătăţire a mobilităţii articulaţiilor afectate de reumatism. În prezent, în multe ţări occidentale măceşele au devenit o opţiune de tratament tot mai serioasă pentru reumatologi, aceştia ajungând chiar să recomande măceşele în locul clasicelor

antiinflamatoare de sinteză, cu nenumăratele lor efecte adverse.Constipaţie - se bea infuzia combinată de măceşe îndulcită cu miere de mană, câte o jumătate de litru, dimineaţa, pe stomacul gol. Acizii pectici din compoziţia măceşelor ajută la normalizarea florei intestinale şi îmbunătăţesc tranzitul intestinal, având un efect laxativ de intensitate medie. Interesant este că decoctul combinat de seminţe de măceşe, jumătate de litru administrat zilnic, are efect opus, tratând constipaţia şi fiind chiar un adjuvant valoros contra dizenteriei.Febră - se bea zilnic o jumătate de litru de infuzie combinată de măceşe. Acest tratament nu are ca efect eliminarea febrei, care e un foarte important mecanism de apărare a organismului, însă ajută corpul (în special sistemul cardiovascular şi cel nervos) să reziste cu succes acceselor de febră şi, mai mult, grăbeşte procesul de vindecare.Gripă, guturai - mai multe studii arată că pacienţii care iau pulbere de măceşe încă de la declanşarea acestor afecţiuni au un timp de vindecare mai scurt, organismul rezistă mai bine la accesele de febră, efectele secundare ale bolii (dureri de cap, musculare, vertij) sunt mult diminuate. Se administrează pulberea de măceşe, câte 6 linguriţe pe zi.Obezitate, supraponderalitate - mai multe studii arată că măceşele sunt de un real ajutor contra obezităţii. După două săptămâni de administrare a extractului apos de măceşe s-a constatat o reducere a colesterolului şi a zaharului din sânge, precum şi o inhibare a procesului de depunere de rezerve de energie în corp sub formă de ţesut adipos în exces. De asemenea, s-a constatat că administrarea extractului apos de măceşe favorizează eliminarea

unor substanţe toxice din organism, cum ar fi acidul uric. Nu în ultimul rând, tratamentul cu măceşe măreşte tonusul psihic şi fizic, fiind de un important ajutor în exerciţiile fizice, care sunt principalul mijloc de pierdere a kilogramelor în plus. Se recomandă o cură de 45 de zile cu infuzie combinată de măceşe, din care se bea un litru pe zi.Spondiloză anchilozantă - cercetătorii danezi au descoperit în măceşe o substanţă activă (galactolipida) cu un extraordinar efect antiinflamator asupra finelor cartilagii dintre discurile coloanei vertebrale. Administrată suficient de mult timp, aceasta substanţă nu doar reduce inflamaţia şi durerea, dar chiar îmbunătăţeşte flexibilitatea coloanei vertebrale, afectată de această boală. Mai mult, flavonoidele, vitaminele şi alte substanţe antioxidante din măceşe împiedică procese degenerative de la nivelul ţesuturilor articulare. Se recomandă o cură de 3-4 luni cu infuzie combinată de măceşe, administrată cu pulpă cu tot, pe stomacul gol, câte o jumătate de litru pe zi.Tratamentul cu antibiotice - în timpul administrării antibioticelor de sinteză şi încă o perioadă de 10 zile după terminarea acestui tratament, este foarte utilă o cură cu infuzie combinată de măceşe. Se bea câte o jumătate de litru pe zi, terapie care are ca efect îmbunătăţirea imunităţii (destul de serios afectată de curele repetate cu antibiotice), prevenirea reacţiilor alergice la aceste medicamente şi refacerea florei intestinale normale. Merită reţinut în acest context şi faptul că tratamentul cu măceşe, corelat cu cel cu antibiotice, ajută la eliminarea mult mai rapidă a infecţiilor bacteriene.

Precauţii şi contraindicaţii

Pulpa de măceşe nu are niciun fel de contraindicaţie, fiind printre cele mai nenocive remedii cunoscute. Seminţele de măceşe, în schimb, mai ales perişorii de pe aceste seminţe, au un efect iritant foarte puternic asupra aparatului respirator şi a celui digestiv. De asemenea, aceşti perişori pot declanşa reacţii alergice severe, cu prurit, catar respirator şi disconfort gastrointestinal. Comisia guvernamentală pentru plante medicinale din Germania atrage atenţia că un consum de peste 10 grame de seminţe de măceşe pe zi poate conduce la o intoxicaţie din cauza cianidelor aflate în compoziţia acestor sâmburi.