UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARAFACULTATEA DE CHIMIE-BIOLOGIE-GEOGRAFIE

SECŢIA GEOGRAFIE SPECIALIZAREA Planificare Teritoriala

Geografia Europei-Luxemburg-

Cuprins:

1. Localizare2. Scurt istoric3. Relief4. Clima5. Hidrografie6. Vgetatia si fauna Bibliografie

Luxemburg

1. Poziţi geografică

Este poziţionat în Europa Centrală, făcând parte din categoria ‚ţărilor de jos’ alături

de Olanda şi Belgia. Se învecinează în N şi V cu Belgia,în E cu Germania, iar în S cu

Franţa. Teritoriul Luxemburgului se desfăşoară între 50

2.Istoria

Istoria înregistrată a Marelui Ducat al Luxemburgului începe odată cu construcţia

Castelului Luxemburg în anul 963. În jurul acestei fortăreţe s-a dezvoltat treptat un oraş

care a devenit centrul unui stat mic dar important. Comitatul Luxemburg este ridicat la

rang de Ducat în 1354. În 1437 a avut loc o criză, familia conducătoare neavând

moştenitori legitimi pentru tron. În secolele următoare, fortăreaţa Luxemburg a fost în

mod constant mărită şi întărită de cei care au ocupat-o, între alţii, Bourbonii, Habsburgii,

Hohenzollernii şi francezii. Chiar şi după înfrângerea lui Napoleon în 1815, când

Congresul de la Viena a conferit autonomie formală Luxemburgului, ţara a devenit

obiectul unei dispute între Prusia şi Olanda. Revoluţia belgiană dintre 1830–1839 a

înjumătăţit teritoriul Luxemburgului, atunci când partea vestică a ţării, pur francofonă, a

fost transferată Belgiei. Independenţa Luxemburgului a fost confirmată apoi în 1839, dar

nu a fost ratificată formal decât în 1867, după ce criza luxemburgheză aproape a dus la un

război între Prusia şi Franţa. În acelaşi an 1839, Luxemburg s-a alăturat Confederaţiei

germane. Regele Olandei a rămas şeful de stat al Luxemburgului, cu titlul de mare duce

al Luxemburgului până în 1890. La moartea lui Wilhelm al III-lea, tronul Olandei a

revenit fiicei sale, Wilhelmina, iar Luxemburg (pe tronul căruia nu puteau sta femei (vezi

Legea Salică)) i-a fost dat lui Adolph de Nassau-Weilburg.

Luxemburg a fost invadat şi ocupat de Germania în timpul primului război mondial şi

al celui de-al doilea război mondial. În 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de Al

treilea Reich.În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburg şi-a abandonat

politica de neutralitate, alăturându-se Aliaţilor în lupta împotriva Germaniei. Guvernul

său, în exil la Londra, a format un mic grup de voluntari, care au participat la invazia

Normandiei. A devenit un membru fondator al NATO şi al ONU în 1946. În 1957,

Luxemburg a devenit unul dintre cele şase state fondatoare a Comunităţii Economice

Europene (devenită apoi Uniunea Europeană), şi în 1999 s-a alăturat ţărilor care au

adoptat moneda unică, euro. Mai multe organisme europene îşi au sediul în Luxemburg.

3.Relieful

Sub aspect morfologic în N se găsesc munţii Oesling ( sector al Ardenilor), de origine

hercinici, vechi,intens erodaţi cu înălţimea maxima de 559 m, în varful Buurgplaatz,

având unui podiş străbătut de vai adanci. Partea meridională este ocupată de Cămpia

Gutland (fiind o prelungire a Câmpiei Lorenei din Franţa), care ocupă 60% din teritoriul

cu altitudini cuprinse între 250-270 m, iar altitudinea cea mai joasă este de 133 m,în

oraşul Wesserblling.

4.Clima

Luxemburg face parte din regiunea de climă continentală vest europeană şi are o

climă temperată fără extreme. Iernile sunt blânde, verile răcoroase şi ploile abundente.

Starea vremii este diferită într-o oarecare măsură între regiunile din nord şi sud. În nord,

există o influenţă considerabilă a sistemului Atlantic, în care depresiunile frecvente dau

naştere unor condiţii meteorologice instabile. Aceasta dă naştere la cer înnorat şi la multă

burniţă şi ploaie iarna. Ploaia uneori atinge 1.2m pe an în unele zone. Vara, căldura

excesivă este rară şi temperaturile scad mult noaptea. Temperaturile scăzute şi umiditatea

dau naştere la ceea ce locuitorii numesc “o climă revigorantă”. În sud, deşi căderile de

ploaie nu sunt cu mult mai reduse – în jur de 32 inch – şi iernile nu sunt mai plăcute,

principala diferenţă constă în temperaturile mai ridicate vara, în special în Valea

Mosellei. Culturile, în special podgoriile, au bune condiţii aici. Cu o temperatură medie

anuală de 10°C, cele mai însorite luni sunt din mai în august. Primăvara, natura se

dezlănţuie.

5.Hidrografia

Luxemburg are câteva râuri minore, ca Eisch, Alzette, şi Petrusse, dar râul principal

este Moselle cu tributarii săi - the Sûre şi Our. Împreună, cursurile lor servesc ca graniţă

între Luxemburg şi Germania. Moselle izvorăşte în nord-estul Franţei şi curge către nord

prin Luxemburg pe 30.6 km către Rin, cu care confluează la Koblenz, Germania. Moselle

are 514 km lungime şi este navigabil, datorită canalizării, pe 64km. Izvorând în Belgia,

râul Sûre curge 172 km spre est prin Luxemburg pentru a se vărsa în Moselle. Cursul său

sinuos străbate Luxemburg de la est la vest. Râul Our, de-a lungul graniţei de nord-est,

este un tributar lui Sûre. Valea sa este înconjurată de peisaje naturale intacte. Lacul Upper

Sûre este cea mai mare întindere de apă din Marele Ducat. Înconjurat de vegetaţie

luxuriantă şi de izvoare liniştite, lacul este un centru de sporturi acvatice: canotaj, caiac-

canoe. Oraşul Esch-sur-Sûre se află la un capăt al lacului. Imediat în amonte de el, râul

formează un rezervor hydroelectric extins pe circa 10 km în susul văii. Digul Upper Sûre

a fost construit în anii ’60 pentru a răspunde cererii de apă potabilă.

6.Vegetaţia si fauna

Flora Luxemburgului este caracterizată prin aşezarea ţării la graniţa dintre zonele

climatice Atlantic-Europeană şi Central-Europeană. În nord, se întâlnesc mulţi fagi şi

stejari. Stejarii pot creşte până la 30-45 m, cu un diametru de 1,2-2,4 m. Ei dau cantităţi

mari de lemn dur. De-a lungul malurilor râurilor, se întâlnesc specii ca arinul negru şi

salcia. Lemnul de arin este galben pal către maro-roşcat, de textură fină şi rezistent chiar

şi sub apă. Este un lemn important pentru tâmplărit în primul rând datorită rezistenţei sale

la boli. Sălciile pot ajunge la o înălţime de 20 m şi sunt valoroase în scop ornamental.

Văile înguste, adânci, din nord sunt un habitat pentru animale rare, în special lutria, o

specie protejată, veveriţa, iepure, orbete, ciocanitoarea, vulpea şi lupul.

Bibliografie:

„Statele lumii-mica enciclopedie”, Horia C. Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae, Nicolae Steflea, editia a V-a, ed. Rombay, Bucuresti 1993„Europa- geografie regionala”, Ion Marin, Marian Marin, ed. Universitara, 2005„Geografia Europei”, Remus Cretan, ed. Artpress, 2006