HERMANN HESSE

Lupul de step5"_!ffi

T?aducere din limba germani de

Gponcn GUTU

rtfr

editwra rao

lffil3ililiG!;r{F-Ll}-tf-t}.t !f.-{!o.f,q}-{Lx-tr-fl -{&- *r--e. %.. B il. - r

Insemndrile lui Harry Haller

Numai pentru nebuni

Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o pd.cilisem, oomorAsem si pe aceasta, inceti;or, cu primitivitatea sitimiditatea artei mele de a-mi duce traiul; lucrasemcAteva ore, cotrobiisem prin n\te ci4i vechi, durerileobisnuite pentru un om de vArsta mea md. chinuiserdtimp de doui ore, inghitisem un praf, bucur6.ndu_md. ciam putut si ingel astfel durerile, ficusem o baie fierbinte,absorbind in tot trupul cildura tandri, primisem de treiori cAte ceva prin posti si parcursesem scrisorile ;i tipnri_turile acelea nefolositoare, imi ficusem exerciliile de res_piragie, dar, din comoditate, renuntasem de data aceastala exercigiile de gAndire si md plimbasem timp de o ori,observAnd cum norii cirus desenau pe cer contururi fru-rnoase) delicate, incAntitoare. Toate acestea erau foarteagreabile, ca ;i cititul in ci.rti vechi, ca si baia fierbinte,dar-punAnduJe cap la cap - ziuade azi nu fusese nicifermecitoare, nici striluciti, nu fusese o zi norocoasi qiplind de bucurie, ci una din acele zile care, incd de multiweme incoace, trebuiau sd. fie pentru mine ceva normal

Lupul de stepd

qi obisnuit: zile potrivit de plicute, firi doar si poate

suportabile, acceptabile, incropite, zilele unui birbatr:eva mai inaintat in vArstd si nemullumit,zilefrrd dureriadevirate, firi griji adevdrate, nebAntuite de suferinld si

deznidejde, zile in care cAntire;ti firi pic de emotie sau

teami, cu sAnge rece si cumpS.tare, chiar;i intrebareadac5. nu cumva sosise timpul si urmezi exemplul luiAdalbert Stifter Ei sd te accidentezi la birbierit.

Cine a a\,.ut parte insd gi de celilalt soi de zile, de cele

proaste, cu atacuri de gutd sau cu ingrozitoare dureri de

cap incuibirite temeinic inddritul ochilor, dureri care,

printr-o vraji. rea, iti transformi driceste vdzul si auzuldin bucurie in chin, sau de zile in care sufletul ti se stinge,

de zile grele ale goliciunii interioare si disperirii cAnd,

pe pi.mAntul acesta distrus si epuizat de societilile peacliuni, lumea oamenilor si asa-zisa culturi cu minci-noasa si nemernica ei strilucire de tinichea bund. de dus

Ia bAlci se hiizesc la noi la orice pas intocmai ca unvomitiv, concentrAndu-se si atingAnd culmea insuporta-bilului in propriul eu bolnav - cine a avut parte de ase-

menea zile infernale se consideri multumit cu acest gende zile normale si mediocre cum fusese ziuanrea de azi,sti recunoscS.tor lAngi soba caldi, constati recunoscitor,citind ziarul de dimineatd,, cd. nici astdzi n-a izbucnitvreun rizboi, cd. n-a fost instaurati nicio noud. dictaturi,ci nu au fost date in vileag porcirii nemaipomenite inpoliticd sau economie, acordeazd recunoscitor strunelelirei sale ruginite, intondnd aproape binedispus, in chipcumpitat, cu o veselie acceptabili., un psalm de multu-mire, ce are si-l umple de plictis pe cumintele, blAndul si

mediocrul zeu amelit nitelq cu bromurS. al acelei st5.ri

30 31

-4fE!Itr-r}.*-tf-'!=ttt-t t-!t-|F G - - G - -- - -

{,l

HERMANN HEsSE

de impd.care, incAt in vizduhul ca de lapte cald al impd-catei plictiseli, in absenpa durerii, o absenfe meritAndintreaga recunostint;, cei doi, zeul mediocru) caremo!5ie plictisit, si omul mediocru, incS.runtit la tAmple,cel ce ii cAnti psalmul in surdini., nu se deosebesc cAtusi

de pulin unul de altul de parcd, ar fi frali gemeni.

Ce lucruri bune sunt impdcarea, absenla durerii,zilele suportabile, ce trec fur\, in care nici durerea, niciplScerea nu indriznesc si ridice glasul, cAnd totul vor-beqte in ;oaptd si se strecoari in vArful picioarelor. Numaici, din picate, eu sunt genul de om care nu suporti preabine multumirea de soiul acesta; cici, dupi o scurti peri-oadi de timp, ea se transformS. pentru mine'in ceva insu-portabil de urdt si grefos, aga incAt trebuie s5.-mi cautrefugiul, disperat, in alte temperaturi, cauzate fie de pli-cere, fie, dacd altfel nu se poate, de suferinti. Dupi ce

sunt o vreme ocolit de pliceri sau dureri, dupi ce respiraerul de suportabili., fadd indiferengd" a asa-ziselor zilebune, in sufletul meu de copil se isci vAntul suferintei si

al nenorocirii, astfel incdt azvdrl zeului somnoros alimpicirii, in fata-i cople;iti de impdcare, ruginita lird. a

recunostintei mele, preferAnd si simt arudndin mine maidegrabi o durere diabolici decAt aceasti convenabilitemperaturd a camerei. Atunci m5. apuci. dorul silbaticde sentimente puternice, de senzatii, furia fati de o ase-

menea viald incolord., plati,, normatS. si sterilizati qi unchef nebun de a distruge ceva, eventual un magazin uni-versal sau o catedralS sau pe mine insumi, de a sdvArsi

ni;te tAmpenii temerare, de a smulge perucile cdtowadintre idolii venerabili, de a procura unor elevi cuprinqide dorul de ducd rAvnitele bilete de tren p6ni la

Lupul de stepd

Hamburg, de a seduce o fati sau de a le suci gAtul cdtorva

reprezentanti ai ordinii burgheze pe mapamond. Ciciceea ce uram, dispreluiam gi blestemam eu mai mult gi

mai presus de toate erau: implcarea, sinitatea qi tihna,optimismul cocolo;it al cetileanului oarecare, ordineaobtuzd., prosperi a mediocritdfii, a tot ceea ce era nor-mal, a ciii de mijloc.

Cam intr-o astfel de dispozilie mi aflam la sfhr;itulacestei pasabile zi de duzind, cAnd se lXsa intunericul.N-am incheiat-o intr-un mod normal gi recomandabil

pentru un om intru cAtva suferind, cum eram, cdzdndpradi patului gata ficut, ispitit de nada aceea de formaunui recipient menit si-l incSlzeascS, ci mi-am incillatpanto{ii, mi-am imbricat nemulpmit paltonul, scArbit de

inconsistenla activitdfi mele din ziua aceea qi am ie;itmAhnit in ora;ul invdluit de intuneric gi ceali ca sd dau pe

gAt, in localul La casca de ofel, ceea ce bdutorii numesc,

in virtutea unei vechi conventu, ,,un pihirel de vin".Am coborAt deci din mansarda mea pe sciri, pe sci-

rile acestea striine, pe care imi era atAt de greu si calc, pe

scirile acestea totalmente burgheze, miturate, curate,

dintr-o casl in care locuiau trei familii de chiriasi si inpodul cireia se afla chilia mea. Nu ;tiu cum se intAmpli,dar eu, lupul de stepi lipsit de un acoperig al siu si duq-

man insingurat al universului mic-burghez, sunt nevoit siIocuiesc intotdeauna, din pricina unui mai vechi senti-

mentalism al meu, in case tipic burgheze. Nu locuiesc niciin palate, nici in case de proletari, ci intotdeauna tocmai incuiburile acestea ultracorecte, ultraplicticoase, impecabil

intrefinute ale burghezilor, unde miroase pulin a tere-

bentind ;i pulin a sdpun si unde te sperii dac6 inchizi qa

34 .55

HERMANN HESSE

trAntind-o sau daci intri cu pantofii murdari. Atmosferaaceasta o iubesc, fird indoialS, inci. de pe vremea cAnderam copil, iar dorul tainic de a avea un cd.min al meu mdpclartl intruna firi. scipare pe aceleasi drumuri prostesti.Iii da, si apoi imi place contrastul dintre viata mea, dintreviata mea insineuratS, h;ituit;, lipsiti de dragoste, pro-fund dezordonatd, si universui familial, burghez. lmiplace si respir pe sciri mirosul acesta de lin\te, ordine,curdtenie, cumsecJ.denie si docilitate domestici, un miroscare, in ciuda urii mele fati de apucdturile burgheze, mierno,tioneazd,, ;i totodati imi place si trec dupi" aceeapragul carnerei rnele, unde toate aceste lucruri dispar,unde printre teancurile de cdrti zac mucui de tigari qi

sticle de vin, unde domnesc dezordinea, rdceala,neorAn-duiala;i unde toate cirtile, manuscrisele, gAndurile suntinsemnate si pitrunse de chinul omului insingurat, deintreasa problematicl a conditiei umane, de dorinta de ada un nou sens absurdei vieti omenesti.

$i iati ci ajunsesem in dreptul araucariei. [,a primuletaj al casei noastre, scara trece pe lAngi micul palier dinfala unei locuinte care,frrd. niciun dubiu, este ireprosa-bili, mai curatd si mai ingrifiti decAt celelalte, c6ci locso-rul acesta striluceste de o curd.tenie supraomeneasci, este

un minuscul templu luminos al ordinii. Pe dusumeauaparchetatd, pe care ti-e mili si calci, sunt asezate douipostamente ornamentale, iar pe fiecare postament se aflicAte un vas mare, intr-unul creste o azalee, intr-altul oaraucarie destul de vAnjoasi., un copicel pentru copii,sdnitos si solid, de o rarl perfectiune, deoarece pAni gi

ultima frunzulitX striluceste proaspit spilatd. Uneori,cAnd stiu cd nu md vede nimeni, imi imaginez cd locul

Lupul de stePd

iLcesta este un templu, m5, aqez pe o treapti ceva mai sus

rlc araucarie, mi odihnesc pufin, imi incrucisez bralele qi

llrivesc cu evlavie la aceasti mici gridinl a ordinii care,

prin tinuta ei impresionanti si prin ridicolul ei solitar, mitrrlburi intr-un chip anume pAni in adAncul sufletuiui.

Am bdnuiala ci inddritul acestui palier se afld, in umbra

s{lnti a araucariei, o locuin{5 incircati cu mahon strilu-t itor in care domneste un trai sinitos, al buneicuviinle,r:i acolo oamenii se scoali de dimineali, i;i indeplinesc

obligatiile, petrec modeste gi voioase sirbXtori in familie,

rnerg duminica la biserici si se culcd devreme.

ArborAnd un aer de veselie, mdr;iluian'r pe asfaltul

rrmed;i tocit al strizilor, felinarele se uitau la mine, aure-

olate de lacrimi, Iuminile lor pAlpAiau in pAcla rece si

rrmedi ;i inchipuiau liciriri palide, reflectate de pdmAn-

tul ud. Mi-am amintit de anii uitati ai adolescenlei

rnele - ce mult indrigeam pe vremea aceea serile intune-

r:ate si pAcloase de la s{hr;itul toamnei sau al iernii, cu

<'AtI lScomie qi incAntare sorbeam pe vremea aceea sen-

timentul de singuritate si melancolie, mergAnd ore

intregi in noapte, infigurat in palton, pe ploaie gi pe lur-

tun5, in mijlocul naturii ostile, viduvite de frunze, incirle pe atunci eram singur, dar gustam din plin versurile

care mi bAntuiau qi pe care, dupd aceea, gezAnd pe mar-

ginea patului, le asterneam pe hArtie in camera mea, la

lumina lumAndrii! Ei, dar toate acestea trecuserS, goii-

scm paharul acesta pAni Ia lund si nimeni nu mi l-a mai

rrmplut la loc. imi pirea oare rdu ci se intAmplase a;a?

Nu, nu-rni pirea riu. Nu-mi pirea riu de nimic din tot(icea ce fusese cdndva. imi pirea rlu de ziua de azi, de

prezent, de nenumiratele ore si zile pe care le pierdeam,

HERMANN HEsSE

pe care le induram numai, zile carenu_mi ofereau nimic,nici daruri, nici cutremuriri. Dar, slavd Doynnului, exis-tau qi exceptii, existau cAteodati, arareoi,gi altrel cle ore,care imi aduceau cutremurdri, imi aduceau daruri, sur_pau ziduri si md purtau iard. si iafi. pe mine, rdtd.citul,inapoi spre inima vie a lumii. Cuprins de tristele ;i toto_dati de o vie emofie, am incercat sd_mi amintesc deultima oard cAnd imi fusese dat si am un astfel de senti_ment. Se intAmplase in timpul unui concert, risuna omuzicd" veche splendidi, cAnd iatit cd,intre doud misuriale unui piano interpretat de suflitori mi se deschise dinnou poarta spre lumea cealaltl, stri.bitusem cerul inzbor si il privisem pe Dumnezeu la lucru, suportasemdureri izbdvitoare, nu mai refuzasem nimic pe lumeaasta, nu md mai temusem de nimic pe lumea asta, accep-tasem toate cele si inima mea prinsese drag de tot ceea ceera in jurul meu. Viziunea nu durase mult, poate un sfertde ord., insi revenise intr-un vis pe care l-am avut innoaptea aceea, iar de atunci licirea tainic, din cAndin cAnd, prin sirul zilelor mele serbede, uneori vedeam,pret de cdteva minute, cum viziunea aceasta imi strdbd_tea :'rala ca o dAri aurie, dumn ezeiascd", acoperiti decele mai multe ori de murddrie si praf; luminAnd apoidin nou cu scAnteieri aurii, incAt credeam cd nu o voimai pierde niciodati, dar dupd scurt timp dispdrea totul.Intr-o noapte s-a intAmplat ca, stAnd treaz in pat, siincep dintr-odati sd spun versuri, niste versuri mult preafrumoase si mult prea stranii ca si-mi fi venit ideea de ale nota, versuri pe care a doua zi nu le mai stiam, cutoate ci rimiseseri ascunse in mine ca miezul greu alnucii intr-un inveliq vechi qi fragil. in alte cliti viziunea

Lupul de stePd

irceasta m-a bAntuit pe cAnd citeam dintr-un scriitor oare-

oare, pe cind reflectam Ia vreo idee de-a lui Descartes,

de-a lui Pascal, ori s-a aprins inilpndu-md cu dAra-i

aurie pAnd in sl5vile cerului in timp ce m; aflam cu

iubita mea. Ah, cAt de greu este si dai de aceasti dAr5.

dumnezeiasci in tumultul vielii pe care o ducem noi, in

mijlocul acestei epoci pline de atAta impicare, atAt de

imburghezite, atAt de sleite de spirit, cAnd suntem marto-

rii unor asemenea structuri, ai unor asemenea afacert, ai

unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni! Cum sd

nu fiu un lup de stepi;i un sihastru jerpelit in mijlocul

acestei lumi, cAnd din toate lelurile ei nu impdrtigesc

niciunul, cAnd bucuriile ei mi lasi rece! Nu pot rezista

multi weme nici Ia teatru, nici la cinematograt nu pot sicitesc niciun ziar,rareortmai citesc cAte o carte moderni,

nu pot pricepe pldcerea ;i bucuria pe care oamenii sperd

si le afle in trenurile ;i hotelurile aglomerate, in cafene-

lele pline pAni la refuz, cu muzica lor languroasi si obse-

sivd, in barurile gi varieteurile elegante ;i luxoase ale

marilor orase, la expozitiile internalionale, pe bulevarde,

prelegerile destinate celor insetati de cunoastere, pe marile

terenuri de sport - toate aceste bucurii, la care mii de

oameni se imbulzesc qi se striduie, dqi mi-ar fi ;i mie acce-

sibile, totqi imi rimAn de neingeles, nu le pot impirt{i.Iar tot ceea ce mi se intAmpli in rarele mele ceasuri de

bucurie, tot ceea ce pentru mine inseamni voluptate, eve-

niment, extaz gi inillare, toate acestea oamenii le cunosc,

si le cauti, ;i le indrigesc cel mult in c51tr, cdci in viagd Ie

consideri drept o nebunie. $i intr-adevir, dacd.Iumea are

dreptate, dacdmuzica aceasta din cafenele, arnuzamer'-

tele acestea in masi, acqti americani care se mullumesc

3637

I.{t

itI

!

$

HERMANN HESSE

cu atet de putin, dacd. toate si toti acestia au dreptate,atunci eu nu am, atunci eu sunt nebun, atunci eu suntintr-adev5.r un lup de stepd, asa cum insumi mi-am spusadesea, un animal rdticit intr-o lume striini si neinleleasi.,un animal care nu-si mai afld. niciieri sdlas, aer si hrand..

Bitut de asemenea gAnduri firesti de altfel la un omca mine - mergeam mai departe pe stradd. printr-unuldintre cele mai lini;tite si mai vechi cartiere ale ora;ului.Pe partea cealaltS. a strS.zii se afla, inviluit in intuneric,un zid de piatrd vechi si cernit, la care imi pldcea si pri_vesc; era mereu acolo, bS"trAn si netulburat, intre o biseri_cu!5. si un spital vechi; ziua imi odihneam adesea privirilepe suprafata lui aspri., cdci nu existau decAt putine ase_

menea ziduri linistite, blajine si ticute in centrul orasuluiunde, in rest, pe fiecare metru pi.trat luptau si-ti atragi.atentia nume de magazine, de avocati, de inventatori, demedici, de frizeri sau te miri ce vindeci.tori de bitituri.Vedeam acum din nou cum vechiul zid sti.tea inviluit inpace, dar ceva se schimbase, pe la mijlocul lui am ziritun portal mic si drigu!, cu un arc ogival, si m-am zipd_cit, cici nu-mi dideam deloc seama daci portalul acestaexistase acolo dintotdeauna sau fusese adiugat recent.Pi.rea, firi indoiali, ci e vechi, strivechi; iti puteai ima-gina cd portila zdvordtd., cu usa ei din lemn cle culoareinchisi, diduse, cu secole in urmi, in curtea unei md-nistiri tihnite, si ci tot acolo ducea si acum, cu toate cdrninistirea nu mai exista, vizusem poarta aceea pro-babil de sute de ori, fird si o fi bigat de seamd, poate cifusese vopsiti de curdnd qi de aceea am remarcat-o deasti dati. Oricum, m-am oprit si am privit cu atentieinspre partea cealalti, fird sd traversez, stracla se intindea

LuPul de stePd

in iala mea desfundati qi mustind de apd; am rimas pe

trotuar qi nu am ficut altceva decAt si privesc dincolo,

se ficuse noapte de-a binelea si am avut impresia cipoarta era impodobiti cu o coroani sau ceva de genul

acesta, un obiect multicolor. Strdduindu-mi si vid mai

trine, am clbservat deasupra portalului o firmi luminoasi

pe care, dupl cAte mi se piru, scria ceva. Mi-am incor-

dat privirea qi, in cele din urm5., am traversat in ciuda

noroiului gi bdltoacelor' Pe vechiul zid verde-cenu;iu' am

vlzut o ffuie de lumini slabi pe care apireau qi alergau

niqte litere multicolore, dispirAnd apoi de indati, reve-

nind qi pierind din nou. Iat[, mi-am spus eu' nici zidul

acesta vechi qi frumos nu l-au l5sat in pace, l-atr transfor-

mat intr-o reclami luminoasi. intre timp am descifrat

cAteva cuvinte care apireau fugtw era greu si le citesti,

trebuia si le ghice;ti pe jumitate, distanta dintre litere

varia, inse;i literele erau difuze, pAlpiitoare, stingAndu-se

cu repeziciune. Cel ce voia si-gi rezolve afacerile in felul

acesta nu fusese prea inspirat) era un lup de stepi, un

biet nefericit; de ce-;i proiecta literele pe zidul acesta

de pe striduta cea mai intunecoasi din centnrl vechi al

orasului, la o asemenea clri, pe o vreme ploioas5, cAnd

nimeni nu trecea pe aici, qi de ce erau literele atit de

ei'emere, de pAlpAitoare, de capricioase 9i de iiizibile?

Dar stai, iatd cd am reusit si prind din zbor mai multe

cuvinte in ;ir, care sPuneau:

TEAIRUMAGICINTRAREA NU E PERMISA ORICUI

'NU E PERMISA ORICUI

Am incercat si deschid poarta' insd clanla grea,

veche nu cedd la apisarea mea. Jocul literelor incetase,

3a 39