Luna Noua EPDV Cap[1]. 4, 5

8/14/2019 Luna Noua EPDV Cap[1]. 4, 5

http://slidepdf.com/reader/full/luna-noua-epdv-cap1-4-5 1/18

Luna noua

Din perspectiva lui EdwardCapitolul 4 – Miezul noptii, din nou

Nu stiu unde sunt.Nu stiu de cand sunt aici.Ore?Zile? Saptamani? Luni?Posibil. Nu prea am tinut pasul cu timpul. Ochii trebuie sa-mi fie negri ca noaptea din cauza lipsei de sange. Nu-mipasa. Nu am putere pentru altceva inafara de a zace aici.Cu ochii inchisi.

Nu pentru a ma odihni sau pentru a dormi. As vrea eu sapot dormi, si sa visez pentru totdeauna o lume in care eu siea suntem impreuna.Ci doar ca sa vad chipul frumos al Bellei luminandintunericul. Sa vad cum obrajii i se incalzesc si cum un rozminunat ii coloreaza.S-o vad zambind ca atunci cand eram cu ea, sa-i vad parulmatasos unduindu-se in vant. Sa-i vad ochii mari deciocolata topita, pentru ei fiind valabila afirmatia: Ochii sunt

ferestrele sufletului. Desi ma frustra ca nu-i puteam auzigandurile, ochii dezvaluiau tot ce era mai important.Dezvaluiau cat de buna si calda este inima ei. Altruismul pecare il emana.As putea sa stau aici pentru toata eternitatea si sa-miimaginez fata ei, sa mi-o amintesc.Dar totul se transforma intr-un chin.Pur si simplu zaceam pe iarba unei paduri necunoscute sireluam la nesfarsit ultima mea discutie cu Bella. Urmareamcu atentie toate reactiile, toate expresiile care ii marcaserachipul la toate minciunile pe care i le spusesem.De ce?Cum de ma crezuse?Ma surprindea, ma turmenta cat de usor si cat de repedecrezuse ca... nu o mai iubesc. Nu inteleg.Niciodata, in timpul cat am fost cu Bella, nu-mi dorisem saaflu ce gandea ca atunci. Nevoia de a afla ma rupea in

bucati.



Calmul ei. Cum a putut fi atat de calma? Ce insemna acestcalm?Ce naiba ii trecuse prin cap??Am oftat si mi-am scuturat capul, incercand sa scap de

frustrare. De frustrare si de durere... Durerea care ma sfasiacand imi aminteam ca nu-i voi putea pune aceste intrebariniciodata Bellei. Nu sunt cu ea acum. Este singurul lucrucare conteaza. Eram atat de fericit cand eram cu ea. Atatde multa bucurie si multumire...Am simtit suspinele incercand sa evadeze. La inceput,fusesere incontrolabile. Nu ma puteam opri. Nu aveamputere sa le opresc. Dar stiu ca merit durerea ce ma sfasie.

As indura o durere si mai mare (daca exista una mai mare)numai ca sa stiu sigur ca Bella va fi fericita si in sigurantacu acest pret.Dar cand imi aminteam durerea care ii umpluse ochii laminciunile mele, la felul in care genunchii ii tremuraseracand plecasem, la pielea ei calda sub buzele mele...suspinele parca aveau o vointa proprie.Disperarea agonizanta pe care o simt rupandu-ma in bucatinu s-a atenuat. De fapt, cred ca e mai rau. Se inrautatea cu

trecerea timpului. Probabil voi... muri sau cum se cheamachestia asta pe care o facem noi, din cauza lipsei de sange.Si sincer, nu-mi pasa.Am scuturat din cap din nou, incercand sa ma concentrezdoar la retrairea fiecarui moment cu Bella. Dar spre agoniamea, fiecare imagine imi infigea mii de cutite in inima dejafranta, amintindu-mi ca am pierdut-o...Macar aici nu era nimeni sa ma deranjeze cu gandurile lor.Cand ma dusesem in Denali, la familia mea, am stat vreodoua ore si am plecat aici. Isi dadusera seama de durereacare ma chinuia, mai ales Jasper. Imi lasasem bagajeleacolo si fugisem.Si iata-ma aici...Stiu ca e pe-aici pe undeva...La naiba. De Emmet si Jasper ma ascunsesem candvenisera acum... nu stiu cand, dar Alice era prea aproape. Trebuia sa-mi dau seama ca ea nu avea sa renunte la a ma

cauta. Era mai incapatanata decat Bella in privinta asta.



Nu mi-am deschis ochii s-o caut. Nici nu am deschis gurasa-i spun unde sunt. Nu voiam decat sa fiu singur. Ea maimult ca sigur vazuse asta, dar trebuia neaparat sa maderanjeze.

-Edward, unde es...

Se intrerupse cand ma zari zacand pe pamant. Gandurile eise schimbau de la confuzie la tristete.

- Edward? intreba ea dar eu nu puteam deschide gurasa vorbesc.

Singurul lucru la care o deschideam erau suspinele. Eraciudat s-o fac pentru altceva. Si cum nu deschisesem niciochii, era evident ca voiam sa fiu singur. Atat. Nu avea

nevoie sa citeasca minti ca sa-si dea seama.- Edward? intreba Alice din nou, nerabdatoare.

Ok, acum avea nevoie sa citeasca minti ca sa afle ca nuvoiam sa ma misc sau sa fac ceva din cauza ca o caderenervoasa ma pandea la orice moment. Asta era incaincontrolabila.

- Edward, stiu ca ma auzi, spuse ea, pe un ton iritat,probabil saturandu-se de ignorare.

- Ce? am spus in sfarsit, desclestandu-mi falcile.

Vocea mea suna atat de ciudat. Inceata, ruginita... Nu maivorbisem de mult.Nu vazuse ca nu voiam sa vina dupa mine? Nu vedea ca nuvoiam decat sa fiu singur? Singur ca sa sufar in liniste. Ceeace meritam.

- Edward, ce faci aici?Stiam ca trebuie sa raspund. Alice este destul deincapatanata sa astepta pana anul viitor daca era nevoie.

Dar cu cat raspundeam mai repede, cu atat mai repede vapleca si ma va lasa singur cu durerea mea. Am folositputinul control pe care il mai aveam ca sa vorbesc,deoarece cea mai mare parte din el era concentrata pe anu fugi in Forks in orice clipa si a nu-i cadea Bellei lapicioare cerandu-i iertare.

- Alice, ce vrei? Ai vazut ca vreau sa fiu singur, stiu asta.Stiu ca ai vazut ca ma voi supara daca vei veni dupamine, am spus repede, intretaiat, cu ochii inchisi.

O parte din mine se simtea vinovata la tristetea dingandurile ei provocata de tonul si cuvintele mele, dar



celelaltei parti nu-i pasa nici cat negru sub unghie. Asta nue o surpriza.

- Am vrut doar sa vad ce faci. Te-am urmarit in padureaasta in fiecare zi, asteptand sa...faci ceva. Orice. Dar

pur si simplu zaci aici, zi dupa zi. Fara sa misti. Eramingrijorata. De fapt, toti suntem. Si ar trebui sa-mimultumescti ca nu le-am spus lui Emmet si Jasper cate-ai ascuns de ei. I-ai fi ranit foarte tare, crede-ma.

In timpul micului discurs, vocea i se afunda in tristete.- Tu cum crezi ca ma simt Alice? Mizerabil... nu, nu este

destul ca sa descrie starea in care ma aflu. Totul doare.Fiecare centimetru din mine doare. Nu mai e aici, Alice.

Nu mai e cu mine!Ultima parte practic am urlat-o. Si atunci putinulautocontrol care ma mai sprijinea se prabusi, si catevasuspine salbatice mi-au iesit din piept.O iubesc pe Bella mai mult decat orice. Mai mult decat pemine. Si toate astea... erau pentru ea. Dar in ciuda tuturorteoriilor, auto-certatului si auto-inselatului, tanjeam dupaea. Voiam sa-i simt din nou buzele calde peste ale mele, s-ovad strambandu-se la cometariile mele despre camioneta...

Fara ea, nu mai eram eu. Simteam cum o parte din minelipsea, iar cand imi aminteam ca eu am provocat totul, caeu i-am provocat si ei atata durere, ca... Am oprit sirulenumeratiei. Inrautatea situatia reamintirea constanta afaptului ca absolut totul era din vina mea.

- Oh, Edward... Nu te-am vazut niciodata suferind asa.Urasc asta. Poate ar trebui sa ne intoarcem si sacautam, nu stiu, o solutie, poate... spuse Alice, darultima parte o completa in gand.

- ASTA NU ESTE O OPTIUNE! am marait la ea,deschizandu-mi brusc ochii. Crezi ca daca era, nu as fifacut-o? Dar Bella insasi mi-ar fi reprosat mai tarziu. Eanu va fi niciodata un monstru.

Alice ma privea cu o tristete si compasiune imense in ochiiei aurii. Am evitat sa-mi privesc expresia indurerata pringandurile ei. Nu-mi facea deloc bine. Multe chestii nu-mi facbine. Incep sa cred ca am nevoie de un psiholog.

-Dar uita-te la tine Edward! Cat de mult te doare.



Voia sa se intoarca inapoi in Forks aproape la fel de mult camine. Imi doresc sa fie asa. Pur si simplu sa ma intorc si safac totul cum trebuie. Dar lumea mea si siguranta era ca sicum cereai unui vampir sa adopte un varcolac.

Uram s-o tin departe pe Alice de cea mai buna prietena aei, dar era spre siguranta Bellei...

- Alice, te rog... te rog, lasa-ma singur, am spusinchizandu-mi ochii.

Era mai usor sa ma controlez asa, cand vedeam fata Belleizambindu-mi, intr-o lume in care eu si ea eram impreuna.Dar cand deschideam ochii, realitatea ma izbea si trebuiasa infrunt adevarul. Bella nu era cu mine. Eram singur, asa

cum voi fi pentru restul eternitatii.Iar in lumea mea era intuneric din nou. Ca ceata ce imiumpluse anii existentei mele inainte de a o intalni pe Bella.Dar acum era mai intunecat decat inainte. Caci dupa cegusti lumina si caldura soarelui, dar care apusese pentrutotdeauna, vei tanji dupa el intotdeauna. Dar candinchideam ochii, soarele rasarea din nou, incalzindu-ma siluminandu-ma.

- Edward, gandeste-te...

- NU! O faci si mai rau decat este Alice!Am deschis ochii din nou. Vorbele mele rautacioase odurusera, iar gandurile ii erau ranite. Nu cat ma durea pemine s-o fac.Sunt un monstru. Nu e destul ca m-am distrus pe mine si peea, imi mai ranesc si familia.

- Dar... Tacu. Isi dadu seama ca nu era altceva de zis.

- Inca un lucru, Edward.Ce altceva mai voia? Nu am raspuns, sperand ca va plecaodata.

- Vii cu mine inapoi in Denali? Toata lumea iti duce dorul.Vrem sa te ajutam.

Nimic nu ma poate ajuta. Nu intelegea? Nu pot trece pesteasta. Nu va deveni mai usor.

- Crede-ma Alice, toti sunteti mult mai bine fara mineacolo. Nici macar n-a trecut atat de mult timp... am

spus in timp ce sprancenele mi se ridicau la realizarea



faptului ca nici nu stiam de cat timp stateam aici. Undesunt oricum? Si de cat timp? am continuat.

- Nu stii de cat timp esti aici? Alice suna socata, ca unecou al propriilor ganduri.

-Nu, am raspuns simplu.

Desigur ca nu stiam. Si nu-mi pasa oricum.- Esti in padurile Virginiei de aproximativ trei luni,

Edward. Nu ai vanat si nu ai avut grija de tine. Nueste... sanatos, spuse ea. Toti sunt ingrijorati. Esmemai ales, aproape a innebunit. Ma intreba in fiecareminut despre tine, fara exagerare. Carlisle isi petrecemajoritatea timpului la spital, si-a gasit de lucru acolo

in Alaska. Ne-am cumparat o casa si am intrat si inliceu din nou. Spune ca se simte bine, dar eu il vadcateodata in biroul lui, stand ore intregi cu capul inmaini. Emmet nu mai zambeste. Jasper este... faraviata. Plictisit. Iar eu.. ei bine, iti dai seama si singurdaca am venit dupa tine sa te conving sa te intorci.Stiu ca treci prin ceva foarte greu, dar ai o familie carete iubeste si care vrea sa te ajute. Nu ne refuza.

Daca ma uram inainte de a veni ea, acum ma dispretuiesc.

Ranisem pe cea care o iubeam si-mi devastasem familia.Doua dintr-o lovitura. Exista o limita pentru auto-distrugere? Poate acesta este scopul meu, aducandnefericire la toti la care tin.

- Alice, imi pare atat de rau... N-ai idee cat de rau imipare. Pentru ca te ranesc pe tine si pe ceilalti. Nu asteaimi sunt intentiile. Si nu va refuz, ci doar... nu stiu cumsa continui sa traiesc fara ea.

Mi-am pus toata durerea in ultimele cuvinte... Caci eraadevarat. Nu am nici o idee cum am sa merg inainte cuviata mea.Viata mea? Nu. Viata mea este Bella. Nu pot continua decatprin ea. Deci asta este o incercare moarta de la inceput.

- Nu stiu cum sa raspund la asta. Nu prea cred ca esteraspuns. Dar poti macar sa incerci sa treci peste si sane lasi pe noi sa te ajutam. Daca nu merge poti sapleci cand vrei. Macar vei putea sa-ti iei un ramas-bun

cum trebuie – m-am simtit groaznic la durerea dinvocea ei – de data asta. Te rog, pleda ea in continuare,



vazand ca decizia mea se clatina. Nu cred ca mai potsa suport s-o mai vad pe Esme asa. E atat de distrasa.Stii ca ea se ingrijoreaza cel mai tare din cauza ta. Terog?

De ce a trebuit s-o bage pe Esme in discutie? Stia cat urams-o ranesc mai ales pe ea. La mentionarea ei, ma doboricomplet.Cred ca ma pot intoarce la familia mea... totusi. Dar ce voiface? Alice spusese ca s-au inscris in liceu. Voi intra si eu?Nu am fost atat de confuz in toata existenta mea.

- Bine, Alice... dar nu promit nimic. Ma voi intoarce, i-amspus, oftand, deja simtind regret.

Liceu... locul in care am intalnit-o pe Bella. Un val de durerema izbi mai puternic... acum ca nu e cu mine, si bucatilefrante ale inimii mele ii duc dorul.Liceul, de asemenea iadul unor ganduri noi... Incluzandu-lepe ale mele.

- Ce vezi in viitorul meu Alice? Ma vezi trecand pesteasta? am intrebat-o brusc, facand-o sa tresara.

O parte din mine voia sa stie ce era in viitorul meu, desidaca nu o cuprindea pe Bella, nu prezenta interes. Macar sa

aflu daca durerea asta agonizanta se va atenua vreodata...desi ma indoiesc.

- Nu stiu. Nu ai facut nicio decizie in privinta asta. Stii cadaca decizia nu este luata, nu pot vedea nimic.

Am dat din cap fara sa zic nimic, privind absent varfulbradului de deasupra mea.

- As vrea sa pot spune ceva sau face ceva care sa tefaca sa te simti mai bine, Edward, spuse ea brusc,privind in jos. Mi-e dor de ea si mie, dar stiu ca nu sepoate compara cu ce simti tu. Nu am pierdut pe nimenipe care sa-l fi iubit atat de tare, nu-mi pot imagina cumte simti...

Nici nu-mi imaginez cum ar fi sa-l pierd pe Jasper...- Eu...

Am incercat sa-i explic ce simteam in momentul acesta. Sa-i explic ca desi vorbeam cu ea, majoritatea gandurilor meleerau la Bella. Ca desi conversam si gandeam, erau toate pe

fondul unei dureri de nesuportat. Dar nu era posibil saexplic asa ceva.



- Nu pot sa pun asta in cuvinte... Nu am simtit o durereca aceasta niciodata in existenta mea. E chiar mai raudecat transformarea mea. Desigur, nu fizic vorbind,dar durere oricum. As trece prin procesul de

transformare bucuros de o mie de ori daca as putea sao am pe Bella in viata mea fericita si in siguranta. Nustiu ce sa fac acum... e ca si cum ai simtit cum e raiuliar apoi ti s-a interzis sa intri, si mai ales cand tu insutie cel care a facut-o, iti dubleaza toata parerea de rau,am continuat in gand. E ca si cum... vreau sa spundaca ai aflat cum este in rai, vei reusi sa te intorci lalumea in care traiai inainte?

-

Ummm, murmura Alice.Nu stia ce sa zica. Voia sa spuna ceva care sa maconsoleze, dar era in lipsa. Wow, asta e prima data pentruAlice.

- Pai, hai sa mergem acasa, spuse ea in sfarsit,ajutandu-ma sa ma ridic de pe iarba.

Atunci am realizat ca intr-adevar statusem aici trei luni. Nustateam prea bine cu echilibrul. Lipsa de sange ma slabisefoarte mult.

Ca Bella... Imagini cu ea impiedicandu-se imi navalira inminte, iar roseata de pe obrajii ei care urma intotdeaunaaproape ma innebuni. Era ca si cum trebuia in momentulasta s-o tin in brate si sa-i spun ca o iubesc... ca totul nuera decat o mare prostie.Noroc ca ma tinea Alice de mana, deoarece serios vorbindnu mai aveam mult si o luam la fuga spre Forks. Amscuturat din cap, controlandu-ma. Aproape am zambit cand Alice se oferi sa ma care in spate.Nu din cauza ca nu credeam ca e capabila de asta, doar caimaginea ei, asa de mica, cu mine in spate era chiarhaioasa.

- Oh haide Alice, sunt capabil sa fug pana in Denali. Nusunt chiar asa de fragil...

Fragil... Fragila... Imaginea Bellei se accentua, stergandu-miurma unui zambet de pe fata. Agonia isi cerea tributul, goluldin pieptul meu parand sa se adanceasca intr-un abis fara

fund... Aveam nevoia sa ma asez si sa ma ghemuiesc,strangandu-ma, incercand sa raman intreg.



- Edward? Esti bine?Vocea lui Alice se auzi de parca eu eram in apa si ea era pemal, strigand dupa o himera...

- Da, am murmurat.

Au trecut trei luni, Edward. Obisnuiste-te! E ceva care va fiintotdeauna acolo...Dar macar pentru ei, pentru familia mea, trebuie sa mimeznormal. M-am strambat mental la ultimul cuvant. Amincercat sa zambesc, incercare din start esuata, si am spus:

- Nu te mai ingrijora, Alice. Voi fi bine.Ea zambi si o lua la fuga. Am urmat-o, inca simtindu-manesigur.

In timp ce padurea se transforma intr-o ceata verde in jurulnostru, am marit viteza, pana cand am intrecut-o pe Alice.Vechea metoda inca mergea. Goana nebuna ma usura.Stiam ca fug de mine insumi, dar nu-mi pasa. Am inchisochii, lasand instinctele sa ma conduca.Alice incepu sa rada, inveselita, crezand ca vreau ointrecere. Cu si fara intrecere, oricum o bateam pana inDenali.I-am jucat jocul, fortand un zambet si incepand un alt rol,

mai putin dureros. De un Edward normal, macar atatputeam face pentru ei.Dar pe inauntru voi arde in agonie. Sfasiat de disperare. Tanjind dupa singurul lucru pe care il voiam. Bella mea.Durerea se accentua. Nu. Nu Bella mea. Nu mai e a mea.



Capitolul 5 – Inapoi acasa Sper sa ajungem in Denali mai repede, caci nu este exclusa

posibilitatea de a cadea jos pe pamant, nemiscat, ca atuncidupa ce am... nu ma puteam face sa gandesc cuvintele.Cum am sa ascund durerea asta agonizanta in prezenta lor?Si, cel mai important, cum aveam sa-mi ascund durerea de Jasper. Va trebui sa am o discutie in particular cu el, desigurundeva departe de casa plina de locuitorii care puteau auziun ac cazand de la 20 de metri. Cred ca il voi convinge...desi nu-i placea sa ascunda lucruri de Alice, dar odata ce vasimti disperarea emanata de mine in valuri de foc sper ca

va intelege. Mai ales ca durerea asta il va face knock-out.Dar trebuia sa ma pregatesc si pentru gandurile familieimele, si colac peste pupaza si pentru gandurile lui Kate,Irina si Tanya. Mai ales Tanya. Nu mai trecusem pe aici decand venisem aici ca sa scap de mirosul delicios al Bellei. Trebuia sa raman aici. Nimic din toate astea nu s-ar fiintamplat...Ok. Edward opreste-te acum. De cate ori ai avut regreteleastea in ultimul timp?Dar totusi, chiar daca as fi ramas, acum m-as fi gandit laea. Caci mirosul ei ma bantuia si acum, daramite atunci...Imi amintesc ca nu vedeam decat fata Bellei, ochii eiintreband. Imi aduc aminte perfect si acum expresia eiuimita. Dar acum, dupa ce avusesem sansa s-o cunosc, sa-icastig zambetele, s-o iubesc, expresia care ma bantuiaacum se schimbase.Ochii ii erau calzi de dragoste devotata si de incredere. Dar

chiar daca nu m-as fi intors in Forks, ca sa-mi multumescmandria si curiozitatea, sa fiu sincer, as fi fost complet



multumit sa traiesc mai departe cu chipul ei in fata ochilormei, luptandu-ma cu curiozitatea provovata de puzzle-ulmintii ei.Fiecare imagine a Bellei trebuia pastrata si adorata, mai

ales acum cand in disperarea mea, ele erau singurulantidot.Edward? Esti bine?Gandurile lui Alice ma trezira din reverie, avertizandu-maca nu mai era mult pana la casa Tanyei.

- Da, am raspuns.- Care este problema?- Nu pot sa va promit nimic, Alice. Nu pot sa promit ca

voi ramane cu voi, i-am spus privind in pamant.Regretam decizia de a veni aici. Ce-mi trecuse prin cap? Nuavea sa mearga. Am nevoie de singuratate. Meritsinguratate.Nu pot fi acel Edward de care aveau nevoie. Acel Edward numai exista. Nu fara Bella.Stiu asta, Edward. Ti-am spus deja, este doar o incercare, pentru a o multumi pe Esme. Vrem sa te ajutam cum putem, iar daca nu poti s-o faci, vom intelege. Nu ne putem

da seama prin ce treci. Nu vom obiecta impotriva a ceea cevrei sa faci. Ma rog, ne-am opus plecarii din Forks, dar totusi iata-ne aici, gandi ea.M-am crispat. Se uita la mine iar expresia mea, filtrata pringandurile ei, era ca si cum cineva infipsese un cutit in mine.Scuze. Nu am mai avut grija de ceea ce-mi trece prin cap inultimele 3 luni. Stiu ca nu te ajuta cu nimic. Imi pare rau,gandi ea, ingrijorata.

-

Asta nu inseamna ca tot ce ai spus nu este adevarat.Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Nu cred ca poate fi cevacare sa ma faca sa ma simt mai rau in legatura cudecizia mea decat starea mea prezenta.

Vocea imi era fara expresie, moarta.- Eu trebuia sa te fac sa te simti mai bine. Se pare ca nu

fac treaba buna.- Nu te ingrijora. E un efort din start fara reusita oricum.

Ea incepu sa zica ceva, dar am intrerupt-o. Nu aveam chef

de alte scuze. Nu voiam decat sa trec peste toate si sa maduc undeva unde sa sufar in tacere.



Am intrat pe usile duble ale casei si am fost salutati detoata lumea. Toti isi cereau scuze si imi multumeau ca amvenit... Nu inteleg de ce tin atat de mult la mine.Fericiti si ingrijorati... Ma imbratisau toti in acelasi timp de

parca un mort se sculase din mormant. Ma rog, mort eram,dar nu as asemana padurea cu un mormant. Desi masimteam de parca murisem. Am devenit uman de dramaticin ultimul timp. Dar nu merit compasiunea si mila tuturor.Mi-am dat seama ca incercau sa-si tina gandurile departede mine. Ei bine, nu chiar toti. Doar Rosalie, Emmet,Carlisle, si Alice. Rosalie se gandea la culorile care ii veneaucel mai bine, Emmet enumera numele tuturor jucatorilor de

fotbal din toate echipele pe care le stia, Carlisle se recitatoate bolile cunoscute in intreaga lume si tratamentele lor,iar Alice memora Biblia catolica in greaca veche. Numai Jasper si Esme nu incercau sa-si ascunda gandurile demine.Edward! Ce bine imi pare ca ai venit! Am fost atat deingrijorata pentru tine. Esti bine? Mda, stiu ca nu esti, dar crede-ma ca te vom ajuta sa treci este asta fiule, gandeaEsme in timp ce ma imbratisa din nou, ochii ei aurii

stralucitori de bucurie privindu-l pe Carlisle cu o expresieatat de... Trebuie sa ies de aici.Nu mai e mult si iar voi avea o cadere nervoasa, si nu ar fibine sa ma vada Esme. De fapt, deloc bine. Nu pot sa matin intreg, cand ii vad, nici macar atingandu-se, ci doarprivindu-se...Dar mai era un lucru la care trebuia sa ma gandesc inaintede a evada. Dar gandurile lui Jasper deja imi invadaseramintea, inainte sa ma intorc spre el.Wow, Edward... Pur si simplu... Nu pot... Imi doresc sa pot face ceva. Este groaznic... Imi pare atat de rau... Nu amstiut ca cineva poate simti atata durere. Atata chin...Edward...Poate ar fi continuat tot asa daca nu l-as fi interupt:

- Uh, Jasper, pot vorbi cu tine in particular pentru catevaminute?

-Sigur, spuse el nelinistit.



Ma urma fugind in pustietatea alba. M-am oprit brusc si m-am intors spre el. Nu banuia ce voiam sa-l intreb. Cerereaunui sfat era exclusa. Fratele meu si cu mine eramapropiati, dar nu prea ii ceream lui sfatul. Nu ca nu aveam

incredere in el, era aproape asemenea lui Carlisle ca varsta,ci doar pentru ca de obicei raspunsurile la intrebarile durele luam de la Carlisle iar cele neimportante de la Emmet.

- Jasper, as vrea sa-ti cer o favoare, daca nu te superi? l-am intrebat.

- Sigur, orice, raspunse el.Era uimit de cum suna vocea mea. Nu suna ca mine deloc.

- As vrea ca tu sa tii pentru tine ceea ce stii despre

sentimentele mele . Te rog. Nu as putea suporta dacas-ar ingrijora din cauza mea mai mult decat sunt deja.Am sa incerc si nu cred ca voi reusi, am continuatultima parte in gand, sa nu-i las sa vada cat de...agonizant este totul. Te rog, nu-i spune lui Alice. Faciasta pentru mine?

Deja obosisem sa joc happy . Foloseam mare parte dinenergia mea ca ca ma pastrez intreg, iar acum ca maconcentram si pe altceva, chiar aveam nevoie de o pauza.

-Sigur ca da, Edward. Dar noi suntem aici sa te ajutam.Nu trebuie sa te prefaci ca te simti bine.

- Stiu, dar cred ca este cel mai bine asa, am spussimplu.

Simtindu-mi nerabdarea de a pleca, Jasper spuse:- Bine...- Mersi Jazz. Iti raman dator.- Nu, suntem chit, murmura el, lasandu-ma pe mine sa

ma lupt cu gandurile lui pline de vinovatie.Se simtea responsabil de toata durerea mea.- Spune-le celorlalti ca ma duc sa vanez.

Jasper dadu din cap.M-am intors sa plec. Dar...- Oh si Jasper?El se intoarse cu o privire trista.

- Nu a fost vina ta. Ci a mea. Deci termin-o cu toategandurile astea...



Dar intre ceea ce trebuie sa simt si ceea ce simt este omare diferenta. Mai ales cand realizam ca decizia mea oimpingea pe Bella in bratele altuia. Mai rau decat viziunealui Alice, imaginea Bellei sarutandu-se cu altcineva imi

provoca un marait puternic.ARGHH!Dar daca o iubesc, trebuie sa vreau ca ea sa ma uite, saiubeasca pe altul, sa fie fericita. Deci... teoretic vorbind,sunt foarte fericit ca Bella va trece peste mine.La naiba cu teoria. Durerea ma invada si mai rau cu cat magandeam mai intens la ea.Desi in viziune parea sa-l priveasca... cu prietenie? sau

dragoste?Esti patetic Nu mai incerca sa te amagesti singur. Trebuie neaparat s-o intreb pe Alice ce vede despre Bella.Am observat ca nu mai era mult si soarele urma sa rasara.Am stat aici o zi si o noapte! Timpul nu mai inseamna nimicpentru mine. Trebuie sa vanez ceva inainte sa vina Alice sama caute. Un urs mare fu deajuns. Sangele imi trimisevaluri de energie prin trup, inviorandu-ma. Stiam ca ochiimi se facusera aurii de la vanat.

Asa ca am pornit spre casa, fugind de durerea care maurma indeaproape.Deja am oftat gandindu-ma la rolul happy de jucat.Cand am ajuns acasa, era liniste. Isi ascundeau gandurilede mine.

- Unde sunt surorile? am intrebat, dupa ce i-am salutat.- Isi viziteaza niste prieteni vechi, raspunse Carlisle.- Ah, am raspuns, asezandu-ma pe canapea.- Cred ca trebuie sa vorbim Edward. Asteptam sa se

termine formalitatile ce trebuie indeplinite in legaturacu casa pe care am cumparat-o aici in Alaska. Deja amo slujba aici, iar Rose, Emmet, Alice si Jasper sunt dejala liceu. Nu ma voi supara daca nu vrei sa te inscrii situ, dar cred ca te va distrage de la gandurile... Carlislefacu o pauza, privindu-ma ingandurat. Negre, terminael.

Am analizat situatia. Nu-mi doream altceva decat

singuratate, dar cum trebuia sa joc un rol... Si cine stie,poate ma va distrage de la... gandurile negre.



Dar nu am inteles ce se intampla. Mi se parea ca matrezesc dintr-un somn pe care nu stiam ca-l dormisem. Amincercat sa ma izolez in durerea mea ca inainte, dar nureuseam complet. Eram constient de zgomotele si

gandurile celor din casa mai mult decat am fost vreodata inultimul timp.Ei bine, orice ar fi, macar disperarea se atenuase cu 0,0(0)1la suta. Caci golul din piept inca isi facea simtita prezenta.M-am scuturat de toate gandurile, insfacand Ipod-ul de pebirou, probabil l-a scos Alice din bagaje, si am lasat muzicasa-mi involbureze mintea.Maine avea sa fie iadul pe pamant. Liceul din nou, un

adevarat calvar.Am oftat din nou, cufundandu-ma in ochii ciocolatii ai Bellei.Incercand exasperat sa nu-mi amintesc cat am ranit-o, caeu am par... asit-o.Un suspin imi iesi din piept, inainte sa ma pot controla.Imi aduc aminte ca asemanam soarta Bellei cu o vrajitoarehidoasa, scorpie. Se pare ca impartim acelasi destin.Dar acum iadul nu mai era plictiseala. Iadul se caracterizaprin lipsa Bellei din viata mea.

by Andru

Sper sa va placa. Va multumesc la toti cei care ati comentatfanficul meu. Capitolul 4 mi-a dat putin de furca. M-aminspirat oleaca din melodia When you’re Gone de AvrilLavigne. Oricum, nu stiu daca am sa scriu mai departe. Maconcentrez pe un alt fanfic, in care vampirul Bella Swan seindragosteste de omul Edward Cullen care se muta in Forks.Sa nu credeti ca copii toata povestea Twilight! Am multeidei. Dar tot nu stiu din ce punct de vedere sa-l fac. Bellasau Edward? Spuneti si voi, votati.Si scuzati-mi unele greseli de scriere.

Luna Noua EPDV Cap[1]. 4, 5

Documents

Transcript of Luna Noua EPDV Cap[1]. 4, 5