LUMINA ÎN ARHITECTURA CLADIRILOR DE CULT PRIN CUPOLA ...

LUMINA ÎN ARHITECTURA CLADIRILOR DE CULT PRIN CUPOLA ARHITECTURII CRESTINE și MUSULMANE

Concept, Geometrie, Estetica, Esentialitate, Divinitate, Sacralitate, Spatialitate, Durabilitate, Grandoare, Sublim

Autor: Drd. Arh. Isan AMET Indrumator: Prof. Univ. Dr. Arh. Emil Barbu POPESCU

Pag 1/257



Autor: Drd. Arh. Isan AMET Indrumător : Prof. Univ. Dr. Arh. Emil Barbu POPESCU

Pag 2 / 56

CUPRINS Argument ...................................................................................................................................................................... 4 0. Introducere: ............................................................................................................................................................... 4

PREZENTAREA GENERALĂ A PROBLEMATICII STUDIULUI ...................................................................... 4 0.1 Lumina în Evoluția Arhitecturii. Scurt Istoric .................................................................................................... 5

0.1.1 Arhitectura și Lumina la inceputurile evoluției istorice .............................................................................. 5 0.1.2 Contextul Cercetării .................................................................................................................................... 5

0.1.2.1 Motivaţia Cercetării ............................................................................................................................. 6

0.1.2.2 Metodologia de studiu .......................................................................................................................... 6

0.1.3 Obiectivele Studiului .................................................................................................................................. 6 Obiectivul 1. ..................................................................................................................................................... 6

Obiectivul 2. ..................................................................................................................................................... 7

Obiectivul 3. ..................................................................................................................................................... 7

0.1.4 Schema Logică a Lucrării ........................................................................................................................... 7

PARTEA I: CONCEPTUL DE LUMINĂ, CONDIŢIA CONSTIENTIZĂRII ŞI VALORIZARII EI ..................... 8 CAPITOLUL 1. ROLUL LUMINII. PRINCIPII: ................................................................................................... 8 CAPITOLUL 2. ARHITECTURA ȘI LUMINA, EVOLUTIE ISTORICĂ ......................................................... 9

2.1. Egiptul Antic (3150 î.Hr.- în anul 30 î.Hr.) .................................................................................................... 9 2.2. Grecia Antica (cca 2500 (800) -146 î.Hr.) ..................................................................................................... 9 2.3. Roma Antica între anii 753 î.Hr.- 476 d.Hr. ................................................................................................. 10

2.3.2 Pantheonul Roman (secolul al II-lea d.Hr.) ........................................................................................... 10

2.4. Evul Mediu (476–1492) ............................................................................................................................... 11 2.4.2. Cele Mai Mari .................................................................................................................................... 12

2.4.2. Cele Mai Vechi Moschei din lume unde apare Cupola ........................................................................ 12

2.5. Lumina în Arhitectura Cultelor în Renasterea Italiana ............................................................................... 14 2.5.1 Catedrala Santa Maria del Fiore (1436) - Florenta .............................................................................. 14

2.7. Lumina în Arhitectura Cultelor în Baroc ..................................................................................................... 15 2.7.1. Bazilica Sfântul Petru din Roma ...................................................................................................... 16

2.8. Neoclasicismul ............................................................................................................................................. 17 Concluzii ............................................................................................................................................................. 17

PARTEA A II-A: PRACTICI ŞI ESTETICA LUMINII în CLĂDIRILE DE CULT ......................................... 18 CAPITOLUL 2. LUMINA ȘI “ROLUL EI în MODELAREA FORMELOR” ȘI A SPAȚIILOR .................. 18

2.1. Consideratii asupra Luminii în Evul Mediu ................................................................................................. 18 2.2. Metafora Luminii în gândirea medievală ..................................................................................................... 19 2.4. Parametrii Estetici ai Luminii în Gândirea Medievală occidentală .............................................................. 19

CAPITOLUL 3. STUDII DE CAZ. PRACTICI ȘI ESTETICA LUMINII în CLĂDIRILE DE CULT ......... 19 3.2. Bazilica Sfânta Sofia din Constantinopol - Studiu de Caz 2 ....................................................................... 19

3.2.1 Istoricul Marii Biserici din Constantinopol după 1453 ........................................................................ 19

3.2.2 ARHITECTURA ŞI DECORAŢIUNILE ............................................................................................ 21

3.3. Moscheea Suleymaniye (1550-1557) - Istanbul - Studiu de Caz 3 .............................................................. 23 3.3.1. Cupola .................................................................................................................................................. 23

3.4. Moscheea Sultan Ahmet (Moscheea Albastra) - Studiu de Caz 4 ............................................................... 25 3.2.1. Domul Moscheii “Sultan Ahmet” ....................................................................................................... 25

Concluzii ............................................................................................................................................................. 27

PARTEA A III-A: LUMINA în ARHITECTURA DE CULT A IMPERIULUI OTOMAN ..................................... 29 REFERIRI GENERALE DESPRE ARHITECTURA MOSCHEILOR IMPERIULUI OTOMAN ....................... 29 CAPITOLUL 3. ANALIZA ARHITECTURII LUI SINAN .................................................................................. 29




Pag 3 / 56

3.1 Arta și maiestria Arhitectului Sinan .............................................................................................................. 29 3.2.1 Moscheea Kubbet-us Sahra sau Moscheea Cupola Stancii din Ierusalim ............................................. 30

3.2.1 Moscheea Selimiye ............................................................................................................................... 30

CAPITOLUL 4. ANALIZA ARHITECTURII CONSTRUCȚIILOR DE CULT .................................................. 32 EVOLUTIA INTERIOARELOR CONSTRUCȚIILOR LUI SINAN .................................................................... 32

4.2. Legătura Locatie–Structura la Sinan ........................................................................................................ 32 4.2.1 Moscheea Suleymaniye ......................................................................................................................... 32

CAPITOLUL 5. MARILE OPERE DIN ISTANBUL ALE ARHITECTULUI SINAN ........................................ 33 5.1. Complexe de Construcții Religioase ......................................................................................................... 33

5.1.2. Complexul Moscheal Suleymaniye (1550-1559) ................................................................................ 34

5.2.1 Pereții și Fundația ................................................................................................................................. 34

5.2.2 Stâlpii și coloanele ................................................................................................................................ 34

5.2.5 Arcadele (centurile)............................................................................................................................... 35

5.2.7 Cupola și bolțile .................................................................................................................................... 35

CAPITOLUL 6 CUPOLA. CUPOLELE LUI MIMAR SINAN ............................................................................ 36 6.1 Sistemele de Legătură ale Cupolei ........................................................................................................... 37 6.2. „Turtirea” Cupolei la câteva Moschei ale lui Sinan ..................................................................................... 37 6.3 Forma și Proportiiile Cupolelor la Sinan ................................................................................................. 37 6.4 Semicupola ................................................................................................................................................... 38 6.7. Concluziile Marelui Arhitect SINAN: ......................................................................................................... 38

CAPITOLUL 7. CONCLUZII, PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE ARHITECTURII OTOMANE

CLASICE ............................................................................................................................................................... 39

PARTEA A IV-A ....................................................................................................................................................... 41 CAPITOLUL 4. CERCETAREA LUMINII ........................................................................................................... 41

4.1 Metafora Lumnii. .......................................................................................................................................... 41 4.2 Metafora Spațiului ......................................................................................................................................... 42

CAPITOLUL 5. ARHITECTURA CA O “MUZICĂ INTERPRETATĂ” ......................................................... 42 5.1.1 Semnificatia Moscheii.......................................................................................................................... 42

5.1.2 Relația Moscheii (clădirii de cult) cu Mediul ....................................................................................... 43

5.1.4. Minaretele Geamiilor din Lume ....................................................................................................... 44

5.2. Despre Arhitectură ....................................................................................................................................... 44 5.4 - Programe Islamice de Arhitectură............................................................................................................ 45

5.4.1 Moscheea Otomană ............................................................................................................................... 45

5.8. Concluzii la Arhitectura Moscheilor Imperiului Otoman............................................................................ 46

CAPITOLUL 6. LUMINA ARTIFICIALA ........................................................................................................... 48 6.1. Școala Bauhaus ............................................................................................................................................ 48

CAPITOLUL 7. LUMINA NATURALA ............................................................................................................. 48 7.1 Lumina Naturala - Elemente Generale .......................................................................................................... 48 7.5 Definitii pentru Lumina ............................................................................................................................... 49 Concluzii ............................................................................................................................................................. 49

PARTEA A V-A ......................................................................................................................................................... 52 CAPITOLUL 5. CONCLUZII FINALE ................................................................................................................ 52

5.1 Catedralele Creștine (Catolice și Ortodoxe). Concluzii ............................................................................... 52 5.2 Moscheile Musulmane. Concluzii ................................................................................................................ 53




Pag 4 / 56

Argument

"Este lumina care dă senzația de spațiu. Spațiul este anulat de întuneric. Lumina

și spațiul sunt inseparabile. Dacă lumina este eliminată, conținutul emoțional al

spațiului dispare și devine imposibil de înțeles",

Siegfried Giedion

Pornind de la etimologia cuvânului arhitectură (arhi = prim; tekton = constructor) în acelaşi fel

teoria arhitecturii cuprinde în esenţă teoriile fondatoare ale construirii.

Domeniul arhitecturii cuprinde patru arii majore de cercetare: teoria, istoria, critica şi practica.

Studiul de faţă se concentrează asupra sferei atât a teoriei arhitecturii, având ca nucleu conceptul

de lumină în arhitectură cât și în aceeasi masură a practicii în acest domeniu.

Interesul pentru studierea luminii în arhitectură a apărut înca de la lucrarea de licenta „Lumina în

Arhitectura” pe care am susținut-o în cadrul catedrei de „Studiul Formei” în anul universitar

1996-1997. Ulterior, aceasta temă a devenit favorită iar practica profesională în domeniul

proiectării a venit în aprofundarea şi completarea cunoştinţelor de teoria arhitecturii dobândite

atât în anii de facultate cât și ca studiu independent în cadrul studiilor doctorale.

Conceptul de lumină a devenit nucleul central de interes în studierea teoriei arhitecturii şi odată

cu înscrierea în cadrul Şcolii Doctorale „Spaţiu, Imagine, Text, Teritoriu” – SITT, în anul 2013,

moment din care am putut parcurge multe articole, cărţi și reviste prestigioase de arhitectură,

având ca subiect generic „Lumina în Arhitectură”.

Cuvinte cheie: lumina, lumina naturală, istoria luminii, divin, metafora luminii, cupola,

tehnologie, experienţa vizual-estetică a luminii.

0. Introducere: PREZENTAREA GENERALĂ A PROBLEMATICII STUDIULUI

“Lumina este fundamentală oricăruia dintre noi şi este fără sfârşit”

2012- Resonance, Memory, Brigitte Shim

CUVINTE CHEIE: Istoria luminii, arhitectura, lumina naturala, lumina diurnă, lumină

artificială, metafora luminii, divin, spațiu ecleziastic, secularizare, tehnologie, cupola, experiență

estetică.

PROPUNERE DE SISTEMATIZARE ŞI DE INVESTIGARE A SUBIECTULUI:

PLANUL CERCETĂRII:

TEZA LUCRĂRII,




Pag 5 / 56

OBIECTIVE,

CONCEPTE DEFINITORII,

ETAPE SAU CAPITOLE, SUBCAPITOLE,

CUPOLA

IMPLEMENTAREA CONCEPTELOR ÎN ZIUA DE AZI,

CONCLUZII PARŢIALE ALE FIECĂRUI NIVEL DE CERCETARE,

APLICABILITATEA PRACTICĂ A TEZEI: ILUMINATUL INTERIOR ȘI EXTERIOR AL

CLĂDIRILOR DE CULT

0.1 Lumina în Evoluția Arhitecturii. Scurt Istoric

0.1.1 Arhitectura și Lumina la inceputurile evoluției istorice

Dintre tipurile de arhitectură mai veche, știm că au fost concepute ca niște sculpturi vii enorme,

dar ca și sculpturile, relația lor cu lumina Soarelui a fost jucată pe suprafețele exterioare.

Această relație cu lumina a fost adesea bazată pe orientarea spațială a elementelor structurale și

compoziționale în căutarea unei ordini cosmice perfecte care să fie readuse în arhitectură.

Aceasta este probabil semnificația Chromlech of Stonehenge (1.800 î.Hr.). Posibil că acest

lucru s-a întâmplat și cu piramidele; morminte monumentale care sunt un exemplu perfect de

înțelepciune constructivă și spirituală perfectă, o legătură perfectă în toate simțurile dintre cer,

cosmos și pământ1.

0.1.2 Contextul Cercetării

Delimitarea ariei de interes

Pentru lucrarea de față, contextul cercetării poate fi privit ca fiind un orizont tematic, în cadrul

căruia va fi analizat subiectul central și anume, conceptul de Lumina în Arhitectura Clădirilor

de Cult prin Cupola Arhitecturii Creștine (occidentale) și Musulmane.

Au fost identificate mai multe zone, întrucât subiectul este vast, sa le denumim majore, care prin

confluenta, particularitati, prin conceptie și articulare definesc de fapt aria de interes. Acestea

sunt: Antichitatea, Evul Mediu, Renasterea, Neoclasicismul, Art Nouveau și Modernismul până

în Contemporaneitate. Dar, practic aria de interes cea mai pregnantă a edificiilor de cult incepe în

antichitate și se incheie în Art Nouveau-ul lui Gaudi.

În cadrul acestui studiu au fost operate delimitări ale contextului de cercetare menite să

localizeze atât aria de cercetare cât să şi identifice un nucleu al cercetării.

O primă delimitare utilă și importantă este aceea între teorie, istorie, critică şi practică. Teoria,

spre deosebire de istorie, nu se limitează la o descriere neutră a operelor trecutului, ci implică

interpretare şi o atitudine critică asupra operelor de arhitectură.

1 Luce e Architettura, Analiza, Istoric și Proiectare; Arhitectura Inteligenta.




Pag 6 / 56

Precizarea delimitării temporale privind subiectul cercetării

Delimitarea temporală a studiului de faţă începe de la construcția Catedralei Sfânta Sofia în anii

532-537 în timpul imperiului bizantin, denumit și romanic de est, prin reprezentarea unei

concepții clare și marete în arhitectura de cult. Se poate afirma ca perioada de sfarșit a cercetării

o marchează cea în care Gaudi concepe Catedrala Sagrada Familia, adică anii 1925- 1926, ce pot

fi considerați ca limita simbolică în care se mai poate vorbi despre opere majore în arhitectura de

cult. Deci, practic aceasta perioadă o putem considera ca fiind naturală în alegerea ca reper de

delimitare temporală a subiectului cercetării de faţă. Desigur este o perioada vastă de timp dar ne

vom axa doar pe operele majore ale vremii în arhitectura de cult a celor doua mari religii,

Creștină (în special pe cea apuseană) și Musulmană (în special pe cea otomană) ce au influențat

covârşitor operele viitoare.

0.1.2.1 Motivaţia Cercetării

Interesul pentru conceptul Lumina în Arhitectura, care stă la baza realizării acestei lucrări, a

apărut în vara anului 1997, moment în care, cu ocazia examenului de licenta am fost fascinat de

aceasta tema cu ocazia consultării atât la biblioteca facultăţii cât și la catedra de Studiul Formei a

tuturor materialelor legate de acest subiect: carti, reviste sau lucrari de specialitate.

Motivaţia de a studia conceptul de Lumina în Arhitectura Clădirilor de Cult prin Cupola

Arhitecturii Creștine și Musulmane într-o analiză comparativă, a fost întărită de semnalarea

faptului ca nu există abordari pe marginea acestui subiect, la momentul începerii acestui demers.

De aceea, studiul de faţă încearcă să aducă, clarificări dar si evidentieri referitoare la influența

divină asupra arhitecturii, asupra sistemelor de construcţie dar mai ales asupra formei de

penetrare dar și a mesajului luminii în clădirile de cult ale celor două mari religii monoteiste,

creștină și musulmană.

0.1.2.2 Metodologia de studiu

Metodologic am pornit de la diferențierea formală și structurală a bisericilor bizantine, care ține

de planul și volumetria acestora, comparat apoi cu planul moscheilor din imperiul otoman.

Metoda de Studiu a acestei cercetări este fenomenologia2.

0.1.3 Obiectivele Studiului

Obiectivul 1.

Lucrarea de față îşi propune să aducă o serie mai degraba de evidentieri decât de clarificări

referitor la conceptul de lumină în arhitectura clădirilor de cult în perioada mentionată.

2 Fenomenologia ca metodá de interpretare și producere a arhitecturii, Norberg Schulz, C. Alexander, K.Frampton, Gaston Bachelard; Fenomenologia vizualitătii: Merleau-Ponty, E.Levinas (Totalitate și Infinit) Kaja Silverman




Pag 7 / 56

Pornim de la premiza că lumina poate opera în mulțiple moduri în funcție de mediul în care este

utilizată. Astfel, ea intervine la nivel arhitectural prin compartimentarea și distribuirea spațiului

și a încăperilor, prin poziționarea și dimensiunile ușilor și ferestrelor, prin tehnici decorative care

vizează utilizarea directă a luminii diurne (vitraliu și mozaic)3.

„Lumina este un element vizual implicat în construcția oricărei lucrări de arhitectură, fie că este

vorba despre lumina diurnă sau cea artificială, din perspectiva relațiilor dintre semnificațiile sale

simbolice dobândite în decursul vremii și diversele sale utilizări spațiale, analizate deopotrivă

sub aspect estetic și compozițional”4.

Obiectivul 2.

Punerea la dispoziţia specialiştilor (arhitecţi, constructori) şi nespecialiştilor a unui repertoriu de

recomandări prin care să poată fi transferată baza de cunoştinţe legate de conceptul de lumină

asupra realităţilor și conceptiilor arhitecturale în arhitectura de cult de-a lungul istoriei.

Obiectivul 3.

Aducerea la lumina, odată în plus, a operei inegalabile a marelui arhitect Sinan al Imperiului

Otoman, contemporan cu Michelangelo și comparat deseori cu acesta pentru realizarile sale

grandioase.

Studiul ia forma unei lecturi analitice și grafice în urma căreia sunt evidenţiate și comparate

concepte cheie și realizari de exceptie ale perioadei studiate, prin comparaţii şi articulaţii

conceptuale din cele doua religii: creştină și musulmană. Rolul obiectivelor este acela de a da

contur scopului central reprezentat de conceptul de Lumină în Arhitectura clădirilor de cult.

0.1.4 Schema Logică a Lucrării

Schema logică a lucrării oferă o imagine de sinteză a modului în care discursul și mesajul tezei

sunt structurate. Plasarea conceptului de Lumina în zona mediană a schemei de mai sus exprimă

două principii:

(1) pe de o parte subliniază centralitatea și esentialitatea conceptului de lumină în cadrul tezei;

(2) pe de altă parte pune în evidenţă funcţia de promotor pe care acest concept o îndeplineşte,

lumina în clădirile de cult fiind interpretată ca o avangarda a celor mai performante tehnici ale

vremii, puse în practica, coroborat cu beneficiul serviciilor și genialitatea celor mai mari arhitecti

ai vremii ce au materializat în spaţiul real, în zona palpabila, la modul cel mai maiastru

principiile și conceptele teoretice.

3 Maria-Oana Nicuță, „De la metafora luminii la instalațiile artistice contemporane”, Iasi 2012

4 ibidem




Pag 8 / 56

Fig.3 Schema logica a lucrării

Sursa: studiu propriu

PARTEA I: CONCEPTUL DE LUMINĂ, CONDIŢIA CONSTIENTIZĂRII ŞI

VALORIZARII EI

Propunere de Sistematizare și de Investigare a Subiectului Lucrării

CAPITOLUL 1. ROLUL LUMINII. PRINCIPII:

Dozarea raportului plin-gol al fațadelor unui obiect arhitectural, având „scopul permiterii" unei

„penetrări controlate a luminii”5 a constituit desigur „elementul generator de noi structuri", spații

și „forme arhitecturale" de-a lungul timpului.

„Lumina este un factor fundamental și determinant” atât în viată cât și în proiectare. Importanța

luminii este „confirmată de studiul istoriei arhitecturii"6 dar și în operele marilor arhitecti, în

decursul a milenii deja.

Plastica, în întregime a spațiului, precum și structura sa sau volumul depind în mod esențial de

prezența luminii, de intensitatea strălucirii sale. Daca lumina ar fi absentă, materia, culoarea sau

mai ales formele, ar fi imposibil să mai „prindă viață". Lumina este viață, lumina este

primordială.

În mod clar orice geneză implică și, sau mai ales „gestul primordial al iluminarii".

5 http://condo.kudika.ro/articol/condo-arhitectura/11635/rolul-luminii-in-evolutia-arhitecturii.html

6 ibidem

http://condo.kudika.ro/articol/condo-arhitectura/11635/rolul-luminii-in-evolutia-arhitecturii.html




Pag 9 / 56

CAPITOLUL 2. ARHITECTURA ȘI LUMINA, EVOLUTIE ISTORICĂ

Scurt istoric în materia studiului luminii. Stadiul actual al cercetării

Istoria studiului luminii în arhitectură, ca artă vizuală dar și ca „arta volumetrică majoră”, as

denumi-o, combină o istorie a ideilor (așa numita istorie intelectuală) cu istoria producției

materiale a civilizației într-o perioadă istorică, urmărind transformările prezenței fizice și a

mesajului luminii la nivelul practicii arhitecturale constituita într-o experiența vizual-estetică-

funcţională a luminii.

2.1. Egiptul Antic (3150 î.Hr.- în anul 30 î.Hr.)

În Egiptul Antic, cultul soarelui sau lumina în sine, stimulează și inspiră conceperea și

proiectarea nu numai a templelor cât și a „altor tipuri de construcții" necesare.7 Desigur

templele constituiau programul major în arhitectura vremii și tehnică folosită era dintre cele mai

avansate iar materialele puse în opera erau dintre cele mai nobile. Lumina, pentru egipteni,

semnifica „trezirea la viață". La egipteni, templele erau considerate ca „locuințe ale

divinităților". Aceste edificii erau în asa fel concepute, încât totul se raporta la o „axă

compozitională”, conținând apoi mai multe spații. Parcurgerea spațiilor se făcea în mod

progresiv dinspre lumina spre intuneric, avându-se ca sop detectarea sanctuarului prin

pătrunderea fascicolului de lumină și „readucerea divinității la viață". în acest mod, reprezentarea

luminii nu era numai prin „puterea ei”, ci și prin „emanația divină a soarelui"8.

Fig. 4 Piramidele din Gizeh

Sursa: Wikipedia domeniu public

Egiptenii au dovedit că erau atât de conștienți de cum organizau „iluminatului interior în clădirile

monumentale” încât creau adevărate “axe de lumină”. Un asemenea efect il realizau prin modul

cum “direcționau raza de lumină pe statuile” expuse, care erau “punctul central al incăperii”

aflate, în umbra.

2.2. Grecia Antica (cca 2500 (800) -146 î.Hr.)

In Grecia Antică, țara în care nu numai clima mediteraniana și relieful stancos sunt determinante,

7 ibidem

8 http://condo.kudika.ro/articol/condo-arhitectura/11635/rolul-luminii-in-evolutia-arhitecturii.html

http://condo.kudika.ro/articol/condo-arhitectura/11635/rolul-luminii-in-evolutia-arhitecturii.html




Pag 10 / 56

pe langă o „căldura sufocantă” asistam la practicarea unor deschideri mici, reduse „in

acoperișurile templelor" pentru pătrunderea luminii. Se permitea astfel penetrarea „unei raze de

lumină" având ca scop evidențierea „statuii zeului”, pentru care „era dedicat monumentul”.

Grecii păreau să cunoască în profunzime „efectele luminii”, pentru că aceasta se evidenția în

felul cum găseau „secţiunea adecvată, modenatura antablamentului cât și forma coloanei"9.

2.3. Roma Antica între anii 753 î.Hr.- 476 d.Hr.

Romanii sunt primii care proiectează „constient spațiile interioare, folosind” în asa fel lumina

încât au pun „în valoare” spațiile și în plus, „le articuleaza”. Ei folosesc lumina „mai degrabă”

în scopuri „bine stabilite", decât în scop „abstract ori metaforic”. Aici lumina soarelui se

deplaseza prin spații și scoate în evidenta figurile și statuile aflate „în interior”.

Romanii sunt primii care „creeaza spații arhitecturale pentru locuire, definite de lumină”10

. Atât

civilizatia cât „și cultura romana”, împreună cu asimilarea „civilizatiilor mediteraneene”, dar și

a „experientelor ingineriei” și „arhitecturii etrusce” în domeniul construcțiilor sau a tehnicior și a

materialelor, coroborat cu cele din Asia Mica dar și „tradițiile grecesti” acumulate, au reușit sa

impuna unei lumi antice adevarate repere și foarte dezvoltate „ale unei civilizații” foarte unitare”

și foarte adaptate cerințelor vremii11

.

2.3.2 Pantheonul Roman (secolul al II-lea d.Hr.)

Pantheonul este unul dintre cele mai elocvente exemple din antichitate ce ilustrează că

„romanii sunt primii” care proiecteaza constient clădirile și în special spațiile interioare. Ei

foloseau lumina cu scopul de a pune în valoare dar și pentru articularea spațiilor construite.

Romanii foloseau lumina într-un „scop bine stabilit", precis, decât într-un scop „abstract sau

metaforic”, asa cum vom vedea în arhitectura gotică.

La romani „razele soarelui se deplasazeaza prin spații” și scoate în evidenta „figurile și statuile

din interior", ca și la vechii egipteni12

.

Arhitectii romani au folosit betonul pentru a crea Cupola Panteonului.

Cupola a fost edificată din ciment care a fost mixat cu tuf volcanic, iar la aceasta composite s-a

adăugat „piatra ponce” (amestec de nisip, apa și tuf vulcanic de puzzoli).

În secolul al II-lea (d.Hr.), Pantheonul a fost proiectat și reconstruit de către Apollodor din

Damasc, un genial architect și inginer al vremii. Mai tarziu, a fost finalizat de către „arhitectii

împăratului Hadrian”, după ce acesta se pare ca l-ar fi ucis din ranchiuna pe Apollodor.

Pantheonul, construit ca „Templul tuturor zeilor”, nu numai ca „a scapat miraculos de demolare,

9 https://www.scribd.com/296581760/Lumina-Din-Punct-de-Vedere-Stiintific-Artistic-Si-Spiritual

10 https://www.scribd.com/296581760/Lumina-Din-Punct-de-Vedere-Stiintific-Artistic-Si-Spiritual

11 http://architettointelligente.blogspot.com/2015/11/luce-e-architettura-analisi-storia-e.html?m=1

12 https://cultural.bzi.ro/arhitectura -civila-a-romei-antice-9904

https://www.scribd.com/296581760/Lumina-Din-Punct-de-Vedere-Stiintific-Artistic-Si-Spiritual


http://architettointelligente.blogspot.com/2015/11/luce-e-architettura-analisi-storia-e.html?m=1

https://cultural.bzi.ro/arhitectura%20-civila-a-romei-antice-9904




Pag 11 / 56

în perioada creştină” când a fost „transformat în bazilica”, ci aceasta functiune și-a pastrat-o și

în zilele noastre, fiind deseori redecorat și restaurat de mai multe ori.

Fig.12 Pantheon – fațada cu accesul Fig.13 Panteonul – cupola, perspectiva interioara

Sursa: Wikipedia enciclopedie libera Sursa: Wikipedia enciclopedie libera

Pantheonul „este cel mai bine pastrat” edificiu arhitectural „în stilul clasic roman”. Probabil este

cel „mai reprezentativ” și mai important templu roman și, într-un mod până acum nestiut,

datorita deschiderii de 43m a impresionantei cupole, ramane chiar și „în zilele noastre cea mai

mare cupola” realizata vreodată în lume de către om, deși este construită doar din beton,

nearmat13

.

Singura sursă de lumină pătrunde prin interiorul oculusului, deschiderea cu diametrul de 9 metri

care se află în centrul cupolei: o lumină care provine din infinitul, atât natural, cât și divin,

considerat o epifanie a timpului divin și reglat pe vremea omului. Lumina care patrunde interior

prin acest oculus da impresia ca parca ar fi un soare în centrul măretei cupole.

Panteonul arată „ca o semisferă perfectă care simbolizează bolta cerească; înălțimea cupolei este

identică cu diametrul și crează o armonie unică”14

.

2.4. Evul Mediu (476–1492)

Fascinatia luminii o putem observa și analiza înca o data, în perioada Evului Mediu.

2.4.1. Fascinatia Luminii în Perioada Bizantina (330 e.n.-1453). Catedrala Sfânta Sofia,

Constantinopol (532 – 537)

Prima biserica sub numele acesta a fost construită de impăratul „Constantin cel Mare” în anul

325, pe amplasamentul unde, anterior existase „un templu dedicat” zeitei Artemisa, „pe

acropolisul Byzantionului" vechi. Urmează apoi lucrari pentru „mărirea bisericii” în perioada

lui Constantius, urmasul fondatorului în anul 365, în perioada când biserica devine una din

resedintele „episcopale ale Constantinopolului”. În „anul 404, biserica” este din nou

incendiata „în timpul revoltei” ce avea legătură cu surghiunul „Sfântului Ioan Hrisostom".

În anul 415, impăratul Theodosie al II-lea reuseste să reconstruiască edificiul, într-o „noua

varianta arhitecturala". Aceasta biserica „a fost devastate” și din nou „incendiată” cu ocazia

unei „revolte numite Nika” în anul 532. Revolta era îndreptată impotriva impăratului Justinian I.

13

https://micilevacante.wordpress.com/2011/09/15/panteonul-din-roma/comment-page-1/ 14


https://micilevacante.wordpress.com/2011/09/15/panteonul-din-roma/comment-page-1/





Pag 12 / 56

După înăbușirea revoltei, împăratul Justinian (527-565) a trecut mai departe „la

materializarea visului” pe care-l avea „de a ridica” o biserica fără egal pentru acele vremuri.

Astfel, el încredintează „sarcina celor mai” renumiti arhitecti ai perioadei, „Anthim din

Tralles” împreuna cu „Isidor din Millet”.

După numai cinci ani, ceea ce este incredibil pentru acele vremuri, sfintirea catedralei a avut loc

pe data de 27 decembrie 537, când împaratul Justinian a inaugurat frumoasa biserica.

2.4.2. Cele Mai Mari Școli care au „marcat principalele tehnici constructive”

Datorită varietăţii mari a lăcașelor de cult (biserici sau moschei) printr-o răspandire „pe un

vast” areal, remarcăm „trei mari” scoli prin folosirea materialelor și ale tehnicilor constructive:

1. Școala Grecească rezumă „trăsăturile celorlalte şcoli”: materialele folosite sunt „piatra şi

cărămida”. Se manifestă aici „tendinţa” către sporirea masivităţii, raportat la „şcoala

constantinopolitană”, iar aceasta „tendinţa de fragmentare a spaţiilor interioare”, din

„arhitectura şcolii orientale”, va fi completată de monumentalizarea şi amplificarea „spaţiului

central, ce devine dominant”. Asistăm de asemenea la „reducerea dimensiunilor deschiderilor”

de pe fațada, rezultand în mod firesc „predominanţa zidăriei” în dialogul „plin–gol”.

2. Școala Orientală (microasiatică) este caracterizată de folosirea „paramentului de piatră”

care este netezita cu emplecton, iar solutionarea „problemelor de statică”, se face cu zidurile

voluminoase ce suporta împingerile datorita masivitatii lor. De remarcat aici aceasta

„masivitate şi materialitate”, care sunt marcante, gratie preponderenţei „masei de zidărie”.

3. Școala Constantinopolitană apelează „la piatră şi cărămidă”, pe care le dispun alternativ,

manifestand tendinţa trecerii în exclusivitate la utilizarea cărămizii. Aici „problemele de

statică” sunt rezolvate cu ajutorul sistemelor de bolțire, ce garantează într-un mod miraculos

„anularea reciprocă” pentru sarcinile datorate „împingerilor”. în același timp este de remarcat

manifestarea preocupării pentru diminuarea „masivitătii construcţiei” prin reducerea zidăriei

„la schelet-umplutură”. Progresul în privinta tehnicilor constructive este clar, cupolele şcolii

constantinopolitane sunt uşoare. Aceste cupole sunt „îmbrăcate în mozaicuri”.

2.4.2. Cele Mai Vechi Moschei din lume unde apare Cupola

1.Moscheea Cupola Stâncii, Masjid Qubbat As-Sakhrah, considerat „un sanctuar Islamic”,

unul dintre „cele mai” celebre și vizitate locuri din Ierusalim. Moscheea, construită între 687-

69 de către califul Abd al-Malik, este apreciată ca cel „mai vechi” lacaş de cult islamic

„funcțional din lume”. În direcția pietrei, unde „s-a ridicat domul”, fusese pozitionată initial

prima orientare a „rugăciunii musulmanilor”. Acest fapt se intampla înainte de stabilirea

„orientării către Mecca”.




Pag 13 / 56

Celebra și frumoasa moschee este situata „în Muntele Templului” asa cum este denumită

locația de către „evrei și creștini” (in ebraică: Har ha-Bayit) și de musulmani „Haram ash

Sharif” (Nobilul Sanctuar).

În conformitate cu tradițiile islamice, acea piatră care se află „in centrul domului”,15

ar fi

după surse, punctul de unde Mohamed a urcat „într-o lungă călătorie” după amurg către Rai,

fiind însotit de îngerul Jibril, posibil prin anul 621 d.Hr.16

Fig. 16 Moscheea Cupola Stâncii (687-691), Ierusalim


In călătoria Sa ar fi „întâlnit mulți profeți”, ca Ibrahim (Abraham) sau Musa (Moise) fiindu-I

„oferite rugăciunile islamice” inainte să se intoarcă pe pământ din nou. Unul din celebrele

“citate din Coran” afirma ca Profetul Mohamed “a plecat instantaneu” la un drum de noapte,

din Moscheea al-Masjid al-Haram („Moscheea Sfântă", considerată a fi la Mecca) către al-

Masjid al-Aqsa („moschea cea mai îndepărtată", considerată a fi cea din Ierusalim).17

2. Marea Moschee din Damasc

Aceasta Moschee este cunoscută și ca Moscheea Omeiadă sau Moscheea Umayyadă.

Considerată una din „cele mai mari” dar „și vechi moschei” din întreaga lume. Din punctul de

vedere al importanței, moscheea este apreciata ca „al patrulea loc sfânt” de mai mulți

credincioși musulmani. Ea este amplasată în zona veche a Damascului, (capitala Siriei).

Înainte să fie „cucerit Damascul (634-636)” de către arabi, chiar în „locul moscheii” era

bazilica „închinată lui Ioan Botezarorul”, apreciat ca „profet pentru creștini”, dar „și pentru

musulmani”, acestia recunoscându-l după numele de Yahya. Sunt presupuneri care, chiar

consideră că „în moschee” se află capul acestuia. în plus aici, chiar „în gradina moscheii” este

15

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cupola_St%C3%A2ncii 16

bidem

17 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cupola_St%C3%A2ncii

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cupola_St%C3%A2ncii

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Cupola_St%C3%A2ncii




Pag 14 / 56

și mormântul lui Saladin.18

Datorită importanței dobândite de Damasc, aceea „de capitală a Califatului”, era imperios

necesar ca noua Moschee să arate ca “o construcție grandioasă”, de aceea pentru construirea

acesteia au fost aduși sa lucreze meșteri din Egipt, Persia, India și Bizanț.19

Inspiratia stilului architectural al acestei moschei este chiar „Moscheea Profetului din Medina”.

Surselor istorice considera posibilă existența aici a celui „mai mare mozaic aurit”, ce ar fi avut

impresionanta suprafața de 4.000m2

.20

Fig.17 Perspectiva frontala Marea Moschee din Damasc Fig. 18 Minaretul lui Iisus Fig.19 Minaretul lui Qayt

Sursa: Wikipedia domeniu public Sursa: Wikipedia domeniu public Bey Moscheea Umayyad


2.5. Lumina în Arhitectura Cultelor în Renasterea Italiana

2.5.1 Catedrala Santa Maria del Fiore (1436) - Florenta

Genialitatea lui „Apollodor din Damasc” a fost continuata, dar au „trebuit să treacă 1300 de ani

de la construcţia cupolei Panteonului din Roma” pentru ca Brunelleschi, un alt arhitect genial,

să conceapă și „să construiască o cupolă mai mare, cupola Domului din Florenţa” (1436).

Fig. 56 Catedrala „Santa Maria del Fiore”, Florenţa


Catedrala Santa Maria del Fiore, ca dimensiuni, se situeaza ca „a patra catedrală” în urma

Catedralei Sfântul Petru din Roma, Saint Paul din Londra şi Domul din Milano. Lungimea este

de 153 de metri, lărgimea 90 de metri iar înălţimea de 107 metri, detinând 3.600m2 de fresce.

18

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moschee_din_Damasc 19

ibidem

20 https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moscheea_din_Damasc

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moschee_din_Damasc

https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moscheea_din_Damasc




Pag 15 / 56

Numele bisericii Sfintei Maria a Florilor, face referire „la floarea de liliac”, „simbolul

Florenței”, ori chiar la numele din vechime al orașului, Fiorenza”21

.

In cadrul Renasterii asistam la „inlocuirea, de către arhitectii vremii a arcului frant” la „edificiile

goticului” luand un semicerc și-l „asează pe coloane”, rezultând astfel „arcada”. Aceasta

„repetata”, duce la nasterea porticului, foarte des utilizat în acea perioada.

Lumina capata un rol mai important in aceasta periada.

Fig.57 Cupola Catedralei Santa Maria del Fiore din Florenta Fig.58 Nava centrala

Sursa: Wikipedia domeniu public Sursa: Wikipedia domeniu public

Unul dintre cei mai celebri arhitecti ai perioadei, Donato Bramante (1444–1514), a reușit sa dea

„o noua dimensiune, clasică”, clădirilor simetrice, ca și în cazul clădirii Tempietto din Roma”. El

a gandit și a „proiectat biserica Sfântul Petru”, ce urma să fie cu „capelele dispuse radial” iar

acoperișul în formă bolțită.

În istoria indelungata dar „complicată a bisericii”, alaturi de mulți altii, a fost cooptat și

Michelangelo Buonaroti (1475–1564) care a reușit sa și finalizeze cupola bisericii.

2.7. Lumina în Arhitectura Cultelor în Baroc

„In cadrul barocului”, ca „și curent in” arhitectura și arta, simbolismul precum și metafora

luminii sau cea a „intunericului au constituit” ideile-vehicul în vederea „expresiei misterelor

religiei” și au fost uzitate cu scopul de „a inspira credinta”. Caracteristicile arhitecturii sau a

artei baroce sunt: miscarea, emotia, paroxismul, irationalitatea, spiritualitatea sau miscarea

atmosferica”. Acestea erau „reprezentate printr-o maniera” mai deosebita în „folosirea luminii”

în spațiile barocului.22

Lumina barocă (sec. XVII și XVIII), în schimb, în mod coerent, cu o concepție scenografică a

arhitecturii, tinde să creeze spații teatrale și sugestive.

21

https://renastereaartistica.xhost.ro/arhitectura.html 22


https://renastereaartistica.xhost.ro/arhitectura.html





Pag 16 / 56

2.7.1. Bazilica Sfântul Petru din Roma

Bazilica Sfântul Petru reprezinta finalizarea tuturor eforturilor și lucrărilor făcute în decirsul

„mai multor secole” pentru edificarea acestei opere arhitecturale marete.

Initial fusese numai „un monument comemorativ” pe locul în care „Sfântul Apostol Petru”,

recunoscut și ca „primul papă al Romei”, era martirizat, apoi înmormântat, prin „apropierea

circului lui Nero”. În perioada 319-329, „împăratul Constantin cel Mare” construieste în acel

„loc o mare bazilică”.

„În secolul al XV-lea”, când „Papa Iuliu al II-lea” vede ca acea „clădire era ruină”, ia hotărarea

de „construire a noii bazilici” care sa fie „de mare amploare". Ridicarea edificiului, pe care-

lputem admira și azi în forma finala, a fost "inceputa în aprile 1506” și s-a incheiat în “anul

1612”, în perioada “papei Paul al V-lea”. Istoricii afirma ca bazilica a fost sfintita pe data de 18

noiembrie 1626 de către “Papa Urban al VIII-lea".23

Numeroși arhitecti și artisti de prestigiu ai vremii „au contribuit la realizarea” grandioasei

opera, incepand cu arhitectul Donato Bramante care initiaza primele lucrari”.24

„Michelangelo executa proiectul cupolei” și il și concretizeza mai tarziu, Rafael Sanzio va

modifica „planul originar dintr-o cruce” greacă într-una latină. Urmeaza Carlo Maderno care

completează fațada, iar „Bernini desenează planul” pietei „cu faimoasele colonade" și o

concepe într-o forma trapezoidală pentru a-i mari grandoarea, creând impresia de lungire a

perspectiva pietei.25

Fig.66 Piata Sf. Petru–Colonada lui Bernini Sursa: Wikipedia domeniu public

Sursa de inspiratie a lui Michelangelo „când proiecteaza cupola” catedralei Sfântul Petru, o

constituie chiar Cupola Domului bisericii Santa Maria del Fiore din Florența, o capodopera

arhitecturală dar și inginerească ce aparține lui Brunelleschi, fiind un punct de referinta

important pentru istoria Arhitecturii.

23

https://cultural.bzi.ro/bazilica-sfantul-petru-din-roma-cea-mai-mare-biserica-din -lume-foto-53582 24

https://cultural.bzi.ro/bazilica-sfantul-petru-din-roma-cea-mai-mare-biserica-din -lume 25

https://ro.wikipedia.org/wiki/biserica_bazilica-sfantul-petru

https://cultural.bzi.ro/bazilica-sfantul-petru-din-roma-cea-mai-mare-biserica-din%20-lume-foto-53582

https://cultural.bzi.ro/bazilica-sfantul-petru-din-roma-cea-mai-mare-biserica-din%20-lume

https://ro.wikipedia.org/wiki/biserica_bazilica-sfantul-petru




Pag 17 / 56

Referindu-ne la lumină, în multe cazuri în arhitectura barocului, „fereastra este ascunsă, astfel

încât efectul luminii poate fi perceput, dar nu și sursa acesteia (exact așa se întâmplă în teatrul în

care aripile și blocurile mici protejează proiectoarele)”.

2.8. Neoclasicismul

Neoclasicismul este un exemplu al modului de utilizare al luminii, din secolul al XVIII-lea, în

perioada în care aceasta avea rolul clarificarii “formelor geometrice” și a “spațiilor bazate pe

dinamism” ori pe legile naturii.

Influența gândirii din Secolul Luminilor asupra neoclasicismului „impune dominatia rigorii”, ce

avea ca modele atât arta greaca împreună cu cea romana.

Antichitatea devine „impunatoare din nou”, în opozitie cu conceptiile baroce.

„Aceasta noua lectura” are menirea sa conduca spre „redescoperirea simplitatii” și profunzimii

naturii, într-o „deosebire de trairile” considerate „superficiale ale rococo-ului”. Se remarca ca

„temele mitologice” dar „și antice” apar „din nou prezente”, astfel pe perioada „primului

Imperiu (1804-1814)”, curentul „neoclasicism” ajunge un stil oficial.26

Fig.71 Paris-Pantheon Fig.72 Pantheonul Paris Fig.73 Biserica Catolica Madeleine-Paris

Sursa: Wikipedia domeniu public Sursa: Wikipedia domeniu public Sursa: Turcanu Costin Radu–Cursul de arhitectura

Concluzii

Privind începutul acestei lungi călătorii, se pare că esența luminii a rămas. Acea abilitate de a

modela medii sau spații, chiar și cele minime din punctul de vedere al marimii spaţiului.

Deci, după cum scrie Alberto Campo Baeza „în final, lumina nu este rațiunea de a fi

arhitectură”?

Istoria arhitecturii nu este cercetare și înțelegerea domeniului luminii? Nu este romanicul un

dialog între umbrele zidurilor și lumina solidă care te pătrunde ca un cuțit? Și nu este goticul o

exaltare a luminii care arde spațiile incredibile cu flăcări ascendente? Nu poate fi considerat

Barocul ca o alchimie a luminii unde, pe amestecul înțelept de lumini difuze, izbucnește o rază

puternică, capabilă să producă vibrații inefabile?”

26

http://ro.nccmn.wikia.com/wiki/Curente_artistice

http://ro.nccmn.wikia.com/wiki/Curente_artistice




Pag 18 / 56

PARTEA A II-A: PRACTICI ŞI ESTETICA LUMINII în CLĂDIRILE DE CULT

CAPITOLUL 2. LUMINA ȘI “ROLUL EI în MODELAREA FORMELOR” ȘI A

SPAȚIILOR

Definiţia data de Le Corbusier nu include deloc intamplator principiul “lumina ca factor

determinant al organizarii spaţiului".27

Întreaga plastica arhitecturala “a spaţiului, structura și forma sa, depind” esentialmente de

prezenta luminii și de “intensitatea stralucirii sale".

Lumina ne devoaleaza lumea și datorita ei putem percepe și vizualiza tot ceea ce ne prezinta

interes în jurul nostru. „Descifrarea unui discurs architectural” inseamna și „urmarirea

decupajelor luminilor și umbrelor care progreseaza, formeaza și deformeaza, inlantuind

aparentele". Atât stâlpii, coloanele cât și ferestrele ori luminile contrasteaza, ori „se nuanteaza

în modele consistente”, ori „aproape ireale”, mergand de la „plasticitatea tangibila la

abstractiunea” grafica.

în absenta „luminii, materia, culoarea” sau „forma” nu ar fi posibil sa „prinda viata".

Oricare forma de geneză implicăa și „gestul primordial” al iluminării.28

Spre exemplu „dematerializarea” și transparenta sau cautarea sunt preocuparile care se afla în

prim planul căutărilor „arhitecturii contemporane".

Deci compoziţia luminii arata că poate depinde decît de imaginaţia creatorului său.29

Suprafaţa „oblică regulată” va prezenta „un degradeu progresiv” dar continuu ce porneste

concentric de la un loc „al suprafeţei” care este punctul conexiunii „razei luminoase cu”

suprafaţa, acesta fiind „punctul celei mai” intense sclipiri.

Observatiile acestea am putea sa le largim la forme structurale „mai complexe”, deoarece

oricare formă poate fi „destramata” într-o suprafaţa plana, curba sau oblica. Ca sa putem

descrie „calitatea luminii” sau a „umbrei” fenomenele interdependente la care vom face

referire, vor fi denumite: lumina directă şi umbra proprie ca sa fie diferenţiate de celelal

2.1. Consideratii asupra Luminii în Evul Mediu

Soarele reprezintă cea mai bogată sursa de lumina naturala pentru luminarea atât a formelor cât

și a spaţiilor în arhitectură.

In demersul nostru urmărim “traseul de la relația prescriptivă (dintre discursul teologic,

filosofic asupra luminii și utilizarea ei în spațiul religios) la relația descriptivă (între discursul

27

https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/constructii/lumina-si-culoare-in arhitectura-arte-plastice-59737.html 28

bidem

29 bidem

https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/constructii/lumina-si-culoare-in%20arhitectura-arte-plastice-59737.html




Pag 19 / 56

estetic și științific asupra luminii și utilizarea ei în arta și arhitectura modernă și contemporană);

de la metafora luminii, la experiența vizual-estetică a luminii".

2.2. Metafora Luminii în gândirea medievală

Este dedicata „metaforei luminii în gândirea Evului Mediu și este la rândul său structurat pe două

părți care vizează aspectele particulare pe care le capătă lumina în gândirea Sfinților Părinți ai

Bisericii Răsăritene și în gândirea teologică a Bisericii Apusene.”

„Semnificația spirituală și teologică a luminii în estetica antichității târzii urmărește, astfel,

legătura strânsă între filosofia antichității târzii reprezentată de Plotin și cea a primelor secole de

după Hristos, care reevaluează în cheie creștină contextul și moștenirea antichității”.

2.4. Parametrii Estetici ai Luminii în Gândirea Medievală occidentală

Voi evidenția aici „cadrul esteticii mistice a luminii în gândirea medievală occidental

europeană”. Avem la bază distincția fundamentală “între lux (lumina ca sursă, care are

capacitatea de a se difuza) și lumen, (lumina emanată, razele)”.

Am observat că în scrierile Sf. Augustin, “lumina este considerată a fi necesară în procesul de

cunoaștere, fiind asociată procesului creației, ca prim martor al acesteia, dar este văzută și ca

element estetic prin noțiunea de splendor (frumusețea strălucirii se datorează frumuseții

spirituale din spatele ei)”.

Se observă de exemplu că “la Sf. Bonaventura lumina este de patru tipuri – exterioară

(aparținând artei mecanice), interioară (a cunoașterii filosofice), inferioară (a cunoașterii

sensibile) și superioară (lumina Sf. Scripturi)”. Robert Grosseteste și Toma D’Aquino „concep

lumina în cheie metafizică, ca o reconciliere între ideile matematice și cele augustiniene asupra

luminii și, respectiv, ca sinteză estetico-psihologică”. Toma D’Aquino definește “mai precis

termenul claritas, ca o capacitate expresivă a formelor de automanifestare.”

CAPITOLUL 3. STUDII DE CAZ. PRACTICI ȘI ESTETICA LUMINII în

CLĂDIRILE DE CULT

3.2. Bazilica Sfânta Sofia din Constantinopol - Studiu de Caz 2

3.2.1 Istoricul Marii Biserici din Constantinopol după 1453

„În primele decenii de ocupatie otomană” de după 1453, catedrala „nu pierde nimic din” superba

decoratie creștină cu „mozaic și fresce”, însă inceputul secolului „al XVI-lea”, marcheaza

acoperirea acestora „cu un strat de” tencuiala albă, dar fără să fie distruse. 30

30

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Hagia_Sofia

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Hagia_Sofia




Pag 20 / 56

Fig. 98 Catedrala Sfânta Sofia (532-537), Constantinopol (Istanbul) – Vedere generală


Initial a fost „bazilică patriarhala”, după aceea a „devenit moschee” și din 1934 „muzeu”, la

decizia presedintelui Kemal Atâturk, „Hagia Sophia” a fost și rămane „una” din „cele mai

importante structuri” religioase ridicate „vreodată în Europa”.

Construită relativ într-un timp reiv scurt, în perioada „532-537 ca biserica”, după „porunca lui

Justinian”, vizionarul „împărat bizantin”, biserica a devenit „unul” din „cei mai importanti” poli

religioși și în plus, pe o perioadă de aproape un mileniu a fost „centrul puterii ortodoxe”.

"Sfânta Sofia (Aghia Sofia/ Άγια Σοφία - în greaca, Sancta Sofia - în latina, Ayasofia - în turca)”

ori „Biserica Sfintei Intelepciuni” („nu al unei sfinte” având „numele Sofia”), „este vechea”

catedrală a Constantinopolului (capitala Imperiului Roman de Rasarit între anii 330-1453).

Considerată „una din marile” catedrale „ale lumii”, reprezintă și „un punct” de referinta în

„istoria arhitecturii” și fără indoiala „centrul Ortodoxiei” până la caderea Constantinopolului în

anul 1453.

Planul bisericii era compus dintr-un „atrium perpendicular axei” longitudinale a clădirii, „un

nartex exterior” (pronaosul), unul „interior”, „nava centrala” acoperita cu o cupola gigantica,

doua „nave laterale” și galeriile superioare aflate la nivelul urmator. Aceste galerii

inconjoara„nava centrala din trei” laturi, sub forma unei potcoave deschise spre altar.

În 1543, la caderea Costantinopolului, otomanii au „transformat-o în moschee”. Tot atunci au

fost dislocate clopotele, altarul, iconostasul dar și icoanele, iar pereții au fost decorati „cu

frumoase mozaicuri”.

In perioada Imperiului Otoman, au fost „adăugate patru minarete în cele patru colturi" , care în

opinia mea ii dau o și mai mare frumusete bisericii și mai ales, parca un incontestabil și necesar

echilibru. Dealtfel este stiut faptul ca zona este mult incercata de cutremure și, ceea ce este

uimitor, este faptul ca din 1453 și până în zilele noastre, minunata catedrala nu a mai suferit nici

o afecțiune, ci din contra a fost conservată în condiții demne de toată lauda.

Primul minaret este „ridicat” de către „Mahomed al II-lea Cuceritorul”. Un „al doilea”

minaret a fost comandat de „Baiazid al II-lea” care a fost „fiul sau”. Cel de-al treilea și cel de-al




Pag 21 / 56

patrulea minaret au fost ridicate „de Selim al II-lea”, în „secolul al XVI-lea”, cu aportul marelui

arhitect „Sinan”.

In „anul 1573” Sinan a condus și lucrările de consolidare a edificilui „cu noi contraforturi".

Este momentul în care, se pare ca Sinan s-a „indragostit iremediabil" de Hagia Sofia, ba chiar a

cazut în adoratia acesteia. în acest sens stau marturie, toate marile moschei pe care le-a proiectat

marele arhitect al Imperiului Otoman, au avut ca „nucleu” de plecare configuratia Hagia Sofia

(Ayasofia), pe care s-a straduit în continuu s-o imbunatâtească și s-o perfectioneze în operele

In perioada 1847-1849, edificiul este restaurat din nou de data aceasta de către arhitectul

Gaspare Fossati, de origine elvetiana, adus „de sultanul Abdul Mezid”. 31

3.2.2 ARHITECTURA ŞI DECORAŢIUNILE

Planul bisericii comandate de Justinian, continea: „atriumul perpendicular axei” longitudinale,

Nartexul exterior, apoi Nartexul interior, Nava Centrala, acoperita „cu o” cupola gigantică, doua

„Nave laterale” și „Galeriile Superioare” aflate „la etaj”. Aceste „galerii” inconjoară „nava”

centrală „din trei” părţi, în forma unei potcoave deschise spre altar.

3.2.2.i CUPOLA

Cupola este uimitoare, iar din punct de vedere compozițional ea este unită, la răsărit și apus cu

câte o semicupola având „dimensiuni asemănător de ample”, acestea concurand la amplificarea

grandioasa „a spaţiului". Grandioasa „cupolă este” unita „cu trei semicupole” de dimensiuni

„mai mici”, iar „cea din mijloc”, acopera „absida altarului".

Din anumite marturii reiese faptul ca „centrul cupolei” fusese decorat „cu un imens” mozaic,

reprezentandu-l pe Iisus Pantocrator și fiecare din "cele patru pandantive” aflate “la baza

cupolei”, au fost reprezentati „patru ingeri magnifici”. Pe „cei de la” răsărit erau realizati în

mozaic și pe „cei de la apus” în frescă. Zidurile laterale ale marețului edificiu, la nord și sud,

sunt cuprinse sub arcuri marete, fiind „strapunse “ de o mulțime de ferestre care sunt amplasate

„pe mai multe” randuri. Aceste ferestre permit revărsarea „luminii zilei” către spaţiul „central de

jos” și către „cel al galeriilor".

Lumina va fi controlata și gandită „in asa fel”, în bisericile bizantine și în special la Hagia Sofia,

incât aceasta să patrundă „prin cupolă” iar pereții să ramână „in penumbră”. în această

paradigmă, cel mai ilustrativ exemplu este „cupola bisericii Hagia Sofia” ce, „datorită braului

luminos”, peste care aceasta pare ca se rezeamă, i se da privitorului impresia ca aceasta efectiv

„pluteşte” deasupra navei centrale, de dimensiuni uriaşe32

.

Solutia cupolei, la Biserica Sfânta Sofia, este una originală. Aceasta invenţie era aplicată

31

ibidem

32 http://www.credinta-noastra.cnet.ro/2007/05/arhitectura-in-imperiul-bizyantin/

http://www.credinta-noastra.cnet.ro/2007/05/arhitectura-in-imperiul-bizyantin/




Pag 22 / 56

pentru un plan pătrat, pentru o navă flancată de ziduri, acestea fiind „inlocuite cu arce”

semicirculare (pandantivi) „sprijinite pe stâlpi”. în al doilea rand, baza circulara „a cupolei se”

sprijina pe „cele patru arce” semicircular, întâlnindu-se cu acestea în cele patru „puncte

mediane” ale lor. în al treilea rand, solutia de marire a spaţiului a dus la crearea pandantivilor,

care sunt nişte „fragmente de sfera” prin care se realizeaza conexiunea „între baza cupolei” cu

colturile „drepte ale navei”33

.

Fig. 111 Ayasofia (Hagia Sofia) - Cupola și reprezentarea Mamei virgine și a Copilului;


Odată cu răspândirea artei bizantine, lumina divină („încălzită” de ferestrele de alabastru) se va

înmulți aproape exponențial, reflectată la infinit de mozaicuri cu fundal auriu.

Un rezultat cu totul și cu totul impresionant și unic este ceea ce putem experimenta la Hagia

Sophia. Construită de Constantin, reconstruită în secolul al șaselea și transformată în moschee în

secolul al XV-lea, este o adevărată arhitectură a pietrei și a luminii. O imensă cupolă

(prăbușită de mai multe ori) se sprijină pe un cadru continuu de patruzeci de ferestre, lăsând

lumina să inunde spațiul interior.

In arhitectura bizantina se constituie arcele „cilindrice” în număr de patru, fapt ce da nastere,

atât din punct de vedere spaţial dar şi în plan „forma de cruce” 34

.

Fig. 114 Hagia Sofia – Secţiune Axonometrica

Sursa: www.teologie.net

33

https://www.scribd.com/doc/56839045/Arta-bizantina

34

ibidem

https://www.scribd.com/doc/56839045/Arta-bizantina




Pag 23 / 56

Bazilica cu cupola izvoreste din grija deosebita pentru evidentierea spaţiala a acţiunii liturgice,

ce este dezvoltată „din absida presbiteriului” înspre navă. Apariţia cupolei și aportul ei au

permis oprirea „ritmului de coloane” ce evidenţia o distanţa egala între stâlpii ce „separau

spaţiul” aflat între nave. Datorită incărcărilor cupolei, au fost introduși „piloni masivi” care să

preia sarcinile mari create. Ca o continuare menţinându-se contracţia specifică pe care bazilicile

provinciilor orientale o aveau, deoarece navele erau scurtate.

3.3. Moscheea Suleymaniye (1550-1557) - Istanbul - Studiu de Caz 3

Construită în anii 1550-1557 la comanda Sultanului Suleyman Magnificul (1520-1566) “pe

coama unui deal cu vedere la Cornul de Aur”, moscheea este cuprinsa în cadrul unui complex

social în plin centru al acestuia, care ingloba pe lângă moschee mausoleele lui Suleyman

Magnificul, ale sotiei sale Haseki Sultan și al arhitectului Sinan Arhitectul, scoli (de teologie,

primara, de medicina), spital, cantina a saracilor, o tipografie, baia turceasca și Bazarul Tiryaki

care contine magazine. Portile atriumului moscheii sunt realizate din bronz, lucrate de Sedefkar

Mehmet Zili.

Moscheea Suleymaniye este cea mai mare dintre Moscheile lui Sinan dintre cele cu patru puncte

de sprijin (piloni) și cu semicupole. Folosirea a doua cupole în dreptul mihrabului mai întâlnim

doar la AyaSofia și apoi la Bayezid (1501-1505).

3.3.1. Cupola Moscheii are diametrul 27,5m, înălțimea în fața și în spate 2,65x1,80, lateral

5,60x2,90m, cu deschidere de 23m și cu patru arcade uriase pentru folosirea pandantivilor. în

locul semicupolelor, doua arcade laterale sunt inchise cu un perete subtire (10cm) tip perdea cu

multe ferestre transparente într-o directie.

Din alta directie, din punct de vedere al distributiei sau impartirii incărcăturii/sarcinilor se

asigura prin semicupole și eksedral. Stâlpii ca de elefant de dimensiuni 7,20 x 7,20m sunt

amplasati cu multă maiestrie și arta în chenare cu intranduri și în colțuri, încât arata de fapt

subțiri și fini.35

Lumina care patrunde în interior este controlata astfel “încât sa se infiltreze prin cupola”, în

timp ce “pereții laterali ramân în penumbra”.

Patrunderea luminii se realizeaza parca printr-un “șiraguri de margele”, ferestrele concepute atât

de plastica și amplasate foarte eficient pentru luminarea întregului spaţiu amplu.

Semicupola dinspre miazazi (sud), sprijinind cupola principala, se sprijina la randul sau pe

suporturile fațadei mihrabului (altarului) care sunt ieșite în afară. Pe de alta parte semicupola

dinspre fațada cu intrarea, se sprijina pe stâlpile/stâlpii ce raman în interiorul Geamiei. Între

35

Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan – aug. 2014




Pag 24 / 56

aceste stâlpi/stâlpi, cu multă maiestrie este conceput locul special al mezinilor.

Fig.125 Geamia Suleymaniye, studiul volumetriei cupolei Fig.126 Geamia Suleymaniye, cupola–detalii Sursa: The cases of St.Gervais - Paris, Sinan's Mosques and Armenian churches

Author: Professor Claudio D'Amato Guerrieri, Original info-graphic by Nicola Parisi

La Suleymaniye, continua încercările de mai inainte de la Sehzade referitor la locurile dinafară

(sofa), de ascundere a stâlpilor suport uriași în funcție de locuri, de fațadele exterioare, de

coloane, arcade, ferestre și streașina, folosind dimensiuni care sa incante omul și sa fie

dimensiuni de arhitectura aleasa, toate aceste încercări lasa impresia ca denota ospitalitatea (un

bun venit) unei case tradiţionale. Atât cupola principala, cât și arcadele de susținere prezinta

siguranta. sunt rezistente și confera rezistenta la cutremure (n.tr.).36

Moscheea Suleymaniye este în mod asemănător cu „celelalte moschei imperiale” din Istanbul,

fiind amplasata după „o curte interioară” situata pe latura vestica. „Curtea este excepțională”,

fiind inconjurată „cu coloane de marmură” sau granit, porfir sau peristil. în fiecare din „cele

patru colțuri” din curtea moscheii sunt amplasate „cele patru minarete” semețe.37

Mimar Sinan

a introdus jumătate din pereți în „interiorul clădiri” iar cealaltă „jumătate în exterior”,

ascunzandu-i apoi cu o „galerie de coloane”. Astfel, moscheea are o „galerie interioara

structurii” apoi alta „galerie exterioară” care se dezvolta pe două etaje.38

Interiorul moscheii

„este subtil și grandios” fiind „decorat” foarte frumos și nobil, „cu plăci de İznik”. în plus

„mihrabul și minbarul” au fost placati cu „marmură albă și lemn” fiind „decorați cu fildeș și

sidef”.

Moscheea Suleymanie, dintre proiectele lui Sinan cu patru puncte de sprijin (piloni) și

semicupole, este cea mai mare (3.100m2). Folosirea a doua cupole în dreptul mihrabului, mai

întâlnim doar la Ayasofia și apoi la Bayezid (1501-1505).

36

Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan – aug. 2014 37

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscheea_Suleymaniye 38

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscheea_Suleymaniye






Pag 25 / 56

Fig.128 Moscheea Suleymanie, Istanbul, Fig.132 Moscheea Suleymanie, vedere interioara perspectiva aeriana cupola cu expresia lumini

Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan

3.4. Moscheea Sultan Ahmet (Moscheea Albastra) - Studiu de Caz 4

Moscheea Sultan Ahmet din Istanbul a fost construită de Sultanul Ahmet I pe peninsula istorică a

orasului, între 1609-1616 de către arhitectul Sedefkar Mehmet Aga, discipolul lui Sinan.

Fig.135 Moscheea Sultan Ahmet (Albastra) – perspectiva exterioara completa cu cele 6 minarete

Sursa: Wikipedia domeniu pulic Istanbulul lui Sinan

Moscheea Sultan Ahmet este numită "Mavi Cami" de către turci și "Blue Mosque" de către

europeni, datorită decoratiilor interioare cu dale albastre, verzi și albe de tip Iznik folosite la

interior Moscheii. Lucrările la marea moschee au „început în august” anul 1606 „fiind

inaugurate de însuși” Sultan. Se atestă ca „detaliile constucțiilor” apar ca fiind „meticulos

descrise într-o” istorie în „opt volume” aflate și în ziua de azi la ”biblioteca Palatului Topkapî”

din Istanbul. Ceremonia de inaugurare „este ținută în 1617”, an ce coincide cu ultimul an de

viața al sultanului Ahmed I. Sultanul reușeste „să participe”, și se roaga pentru trainicia moscheii

„în loja sa imperială” din cadrul grandioasei moschei.39

Finalizarea lucrărilor la marea moschee a fost însă mai târziu, chiar „în același an”.

Actele finale au fost „semnate însă” de „Sultanul Mustafa I, succesorul „succesorul la tron”. La

vremea respectivă, construirea marii moschei „a stârnit” multe „controverse”.

3.2.1. Domul Moscheii “Sultan Ahmet”

- conceptia pandantivilor prin care se realizeaza “reductia” la diametrul Cupolei - Fig.136

39

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscheea_Albastr%C4%83_din_Istanbul

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscheea_Albastr%C4%83_din_Istanbul




Pag 26 / 56

Fig.136 Moscheea Sultan Ahmet (Albastra) - conceptia pendantivilor

Sursa: Encyclopaedia Britannica, Inc. 2002, Istanbul

Un fapt interesant la Moscheea Albastră este că „nimic din exterior” nu are culoarea „albastra”,

Moscheea iși extrage „numele din interior", acesta fiind dat „de gresia albastră”, deosebit de

frumoasa și fabricata la Iznik, asa cum am mai mentionat anterior în această lucrare.

„Principala intrare” (considerata doar vizual) „din partea vestică” are „decoratii frumoase”.

Totuși, atât vizitatorii cât și oamenii din „alte religii sunt” conduși a „folosi cealaltă intrare”,

adica cea Nordica, cea „de langă hipodrom”. Ratiunea acestui gest este faptul ca în religia

musulmană, intrarea principală într-un lăcas de cult este considerata cea de la Nord către Sud.

Fig.150 Moscheea Sultan Ahmet – perspectiva interioara Sursa: Wikipedia domeniu public:Istanbul

La intrare, de poarta stau agăţate “lanturi simbolice”, ce îi „incurajeaza pe toti”, însuși „pe

sultanul calare sa” incline capul când se pregăteste sa „intre în moschee”.

In „interiorul” moscheii „tavanul înalt este” decorat cu 20.000 placi din „gresie albastra".

Placile de gresie fină de Iznik, sunt caracteristica de baza care ulterior a și dat numele de

Moscheea Albastra. Aceste plăci de Iznik datand în „secolul al XVI-lea”, unice în frumusetea lor,

au „aranjamente florale”, arbori sau plante ori „modele abstracte".Astfel, „efectul general

conferit” moscheii este „un aspect incantator", chiar printre „cele mai frumoase” ale orasulu

Interiorul moscheii „este luminat” prin 260 de ferestre. în prezent, aceste ferestre ar putea fi

considerate "replici inferioare” pentru „vitraliile secolului XVII", dar ținând cont ca au fost puse

în opera într-o altă epoca, ele sunt unicate în frumusetea lor.




Pag 27 / 56

Concluzii

Concluzia 1:

Conceptul de lăcas de cult: catedrală ori moschee, presupune o relaţie de corespondenţă și un

transfer de energii:

- de la un creator la utilizator/receptor;

- de la reprezentările spaţiului la spaţii ale reprezentării ori slavirii divinitatii.

- între construcție și utilizatori;

Concluzia 2:

Arhetipul cupolei dateaza încă din Persia antică și a fost dus la apogeu de către romani, un

exemplu viu în acest sens este Pantheonul.

Conceptul de cupola preluat de la Hagia Sofia de către arhitectul Sinan, însușit, reprodus și

reinterpretat critic, apoi aprofundat până la ultimele secrete este dus la perfectiune, în stransă

legătură cu diversificarea planului ce susține cupola de la forma patratică, la cea hexagonala ori

octogonala.

Lumina pătrunde prin ferestrele de la baza cupolei, nefiind filtrata de vitralii multicolore ca la

catedralele creștine.

Efectul luminii se manifestă, se transfera și are efecte atât asupra spațiilor, materialelor cât și

asupra enoriașilor.

Cromatismul este asigurat în moschei prin mozaicurile sau plăcile de faianta mulțicolora care

decorează cupola și pereții. în acest mod, prin controlul intensitatii luminii naturale și artificiale

se creaza efecte deosebite, un aport important în acest sens având aici reflexia ori diversificarea

luminii de pe renumitele plăci lucioase de Iznik.

Concluzia 3:

- traseul luminii este diferit la obiectele de cult ale celor doua religii: difuză ori clară, filtrată ori

liberă, simplă ori mulțicoloră, în mod voit slabă ori puternică și în ambele dirijată;

- ornamentele sunt diferite în lăcasurile de cult ale celor doua mari religii monoteiste, astfel în

arhitectura creştină, pereții interiori sunt mai austeri predominand picturile murale, frescele ori

cel mult icoanele în timp ce în moschei predomină decoratiile cu placi de faianta mulțicolora la

care se adaugă doar tabluri cu versete din Coran;

- proiectarea luminii se realizează sub diferite forme, astfel în catedralele creștine lumina este de

o mai mica intensitate care este controlata prin vitraliile decorate cu sfinti - accentuandu-se în

acest mod misticul, în timp ce în cadrul moscheilor lumina este proiectată cu o intensitate mai

mare - accentuandu-se amploarea spaţiului reunit sub cupola centrala;




Pag 28 / 56

- asa cum am afirmat anterior, la ambele tipuri de lăcasuri de cult se practică într-un mod diferit

sublinierea prin lumină a sacralitatii dar mai ales prin intensitatea luminii.

- studiul fotometric de comparație a necesarului de lumină față de cel existent prin diferite tipuri

de cupolă;

Concluzia 4:

Conceptul de moschee deschide o tematică care formează o gândire presupunând un accent

stabil:

- de la un model la o tipologie;

- de la geometrie la tipologie;

- de la tipologie la tradiţie.

Arhitectul Sinan reuseste sa creeze o tipologie a moscheilor musulmane.

Tipologia crează relaţia dintre o anumită funcţiune şi un anumit mod de organizare adaptat

functiunii și aceasta manifestă interes pentru procesele evolutive, pentru clasificări şi

genealogii.40

Concluzia 5:

Lumina crează centralitate în cadrul moscheilor musulmane, razele solare ce pătrund prin

gemurile de la baza cupolei dau nu numai importantă ci esentialitate punctului central ce se afla

pozitionat sub proiectia centrului cupolei pe pardoseală. Astfel spaţiul din jurul acestui punct

central devine cel mai important dar și cel mai spectaculos.

In arhitecturii creștină, cu exceptia cupolei Hagia Sofia, lumina nu pătrunde numai pe la baza

acesteia ci și prin partea centrala de sus, asa cum se intampla la Santa Maria del Fiore ori San

Pietro, accentuandu-se și în aceste cazuri centralitatea, chiar și simetria acestor mari catedrale.

Analizată dintr-o altă perspectivă, aceasta lumină ce pătrunde prin partea superioara a cupolei

pune foarte bine în evidenta frescele ce sunt pictate pe interiorul cupolelor celor doua catedrale.

Am realizat că studiind ambele tipuri de lăcasuri de cult specifice celor două religii, cu toate

diferentierile între scopul ori destinatia luminii în lăcasurile de cult, numai prin lumină spaţiul

este perceput cvadridimensional.

Efectele luminii naturale nu sunt numai asupra conținutului sacru din spațiile catedralelor ori ale

moscheilor, ci lumina insăși – prin controlul, dirijarea ori stapanirea/filtrarea ei de către arhitect

– impreună cu spaţiul crează sacralitate.

Efectele luminii naturale sunt întregite de către cele ale luminii artificiale, prin instalatii ori

echipamente ce pun în evidenta spațiile, ornamentele și picturile clădirilor de cult.

„Împăcarea” celor doua efecte se realizeaza prin studii aprofundate, carora li se da tot mai mult

importanta cuvenita în scopul gasirii celor mai performante solutii.

40

Steven Holl - Despre fenomenologie și stiinta




Pag 29 / 56

Lumina artificiala are de cele mai multe ori un rol complementar luminii naturale, întregind

efectele acesteia. Distributia luminii artificiale este de regula zonala, ori particulara cu rolul de a

evidentia o pictura, un ornament sau un detaliu al unui spaţiu și nu unul de ansamblu.

PARTEA A III-A: LUMINA în ARHITECTURA DE CULT A IMPERIULUI OTOMAN

REFERIRI GENERALE DESPRE ARHITECTURA MOSCHEILOR IMPERIULUI

OTOMAN

Cea mai reprezentativă formă a arhitecturii otomane a fost moscheea. Moscheile otomane, deși

similare din punct de vedere al programului cu cele arabe, au o serie de elemente carecteristice,

O înţeleaptă aplicare a unei legislaţii unitare şi toleranţa religioasă au permis o bună administrare

a teritoriilor cucerite, iar prosperitatea avea să aibă consecinţe favorabile asupra dezvoltării

artelor, culturii şi arhitecturii, pe întreg parcurs al secolelor al XV-lea şi al XVI-lea.

Arhitectura de cult reprezentativă a imperiului otoman se confunda practic într-o proportie

covârșitoare cu arhitectura marelui arhitect Sinan care și-a pus amprenta definitiv asupra

conceptiei moscheilor. Nu se poate face o analiză completă a arhitecturii de cult nusulmane,

implicit otomane, fără a studia și a analiza opera marelui Sinan, acestea sunt inseparabile.

Relația cu Sfânta Sofia, considerată model ideal, este evidentă la moscheile proiectate și

construite de Mimar Sinan, cum ar fi cea a lui Soliman Magnificul, construită între 1550-1556,

sau Kılıç Ali Pașa, construită în anul 1580, care reproduce cu surprinzătoare atât planimetria cât

și structura unicei Sfinte Sofia.

Aceste împrumuturi nu l-au împiedicat pe un arhitect genial cum a fost Sinan să aducă multe

inovații în construcțiile pe care le-a proiectat. El a dezvoltat mai multe modele diferite de

dispoziții planimetrice și spațiale, precum moscheea Selimiye din Edirne, realizată între anii

1569-1575 pentru sultanul Selim al II-lea. Aceasta opera a lui Mimar Sinan poate fi considerată

unul dintre cele mai mari succese ale sale. Cupola sa, de aproape 32m diametru, fiind în mod

substanțial diferită de tipologia ideală a Sfintei Sofia.

CAPITOLUL 3. ANALIZA ARHITECTURII LUI SINAN

3.1 Arta și maiestria Arhitectului Sinan

Conform unor surse bibliografice, în legătură cu opera lui Mimar Sinan, se cunosc 477 de

construcții (opere de arhitectura), poate ca acest număr include, pe buna dreptate și lucrarile

construite ori restaurate în perioada când a fost Arhitect sef.

Pentru a intelege mai bine opera lui Sinan trebuie analizate pe scurt particularitatile construcțiilor




Pag 30 / 56

otomane și contributia lui Sinan în grupul acestor constuctii.

3.2.1 Moscheea Kubbet-us Sahra sau Moscheea Cupola Stancii din Ierusalim

A fost construitâ între anii 687-691 de califul Abd al-Malik, fiind cea mai veche construcție

islamică funcțională din lume. În direcția pietrei peste care s-a ridicat domul se stabilise în trecut

prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca.

Restaurarea Geamiei Kubbet-us Sahra în 1561 a fost incredintată sub conducerea lui Sinan și

aceasta se face după o schemă asemănătoare celor aprofundate de marele arhitect planul

hexagonal. Este exact și perioada când se ocupa de pregatirile Moscheii Selimiye din Edirne.

A intuit oare Sinan dinainte că se va face o geamie atât de mare și importanta? Sau și-a propus

aasta? Nu putem sti...

Fig.158 Moscheia Kubbet-us Sahra (Cupola Stancii) din Ierusalim

Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan 2014

3.2.1 Moscheea Selimiye.

La Selimiye s-a cautat simplitatea spaţiului. Încă de inceputul proiectării se vede ca o

(completare) noua Ayasofya. Cu cunostintele despre structura empirica, nenumăratele încercări

de până atunci, e posibil ca Sinan sa se fi gandit sa foloseasca noile sisteme de transport. După

aventura cu Geamia Edirnekapi-Mihrimah, Sinan alege cu mai multă încredere schema

octogonală. Pentru că, la schema octogonală deschiderile arcadelor sunt mai mici.

Fig.160 Geamia Selimiye – Perspectiva inteioara Fig.161 Geamia Selimiye – Interior, Cupola Reha

Gunay, Istanbulul lui Sinan 2014 Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan 2014

Ca și arcadele de susținere de la planul patratic, cupola cu grandoarea sa, neavând nici un

element în plus, predomina întregul spaţiu/loc.




Pag 31 / 56

Lumina care pătrunde din opt părți confera un echilibru luminozitatii spaţiului. Construcția

privita dinafară pare ca o piramidă situată deasupra pereților, numai că de data aceasta

dimensiunea/lungimea pereților este impărţită cu pandantive, arcade mici cu câte o fereastră în

spate, toate ne intampina într-un cadru/ritm simplu. Astfel construcția (blocul de piatra) usurată,

cu cele patru minarete din colturi par ca și când ar fi atarnata de cer (bolta cerească).41

La Moscheea Selimiye (1568-75) datorită mărimii cupolei 31,50m42

, dimensiuni ce depăsesc

diametrul cupolei de la Hagia Sofia și inăltimii sale de 43,25m, schema octogonala cu deschideri

mici ale arcadelor ii dau mai multă incredere (aici contribuie probabil și sistemul de incărcare de

speriat folosit la Geamia Mihrimah). Evidențierea mai pregnantă a mihrabului (altarului),

scoaterea în evidentă a mihrabului de la Geamia Celebi aduc după Sinan o semnificatie în plus,

deci acordul său în a aplica. Ambele cupole lipite de peretele mihrabului se sprijină pe 8 stâlpi de

susținere, având pe colturi triunghiuri sferici, cu jumătăti de cupole la mihrab completeaza

planul. Va mări spațiile laterale rezervate pentru personalitati pentru rugăciuni. în arhitectura

otomană, cea mai apreciată lucrare de către Sinan, va fi aceasta lucrare, a cărei parte de sus o va

vedea de la Ayasofya. Cu adevărat datorită schemelor hexagonale și octogonale, din punctul de

vedere al locului și completărilor nu are asemănări cu Ayasofya.

Fig.164 Geamia Selimiye – perspectiva de ansamblu

Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan 2014

Datorita schemei octogonale și dimensiunilor monumentale folosite la Selimiye, Ayasofia nu

mai poate fi considerată o construcţie simbolică. Aceasta realizare și succes îi dă satisfactie lui

Sinan poate, dar el își continuă încercările.

Mimar Sinan, pornind initial de la construcții cu o singură cupolă sprijinită pe patru suporturi -

picioare înainteaza îmbogatind construcția cu semicupole, treptat, înaltand partea principala a

construcţiei ca și când aceasta ar fi asezata într-o piramida.

Astfel, construcția geamiei vazută sub formă de prismă completată deasupra cu o cupolă, devine

41


https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscheea_Selimiye

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moscheea_Selimiye




Pag 32 / 56

astfel, planul patratic al geamiei completată în cele patru părți cu semicupole, ca la

Geamia Sehzade inseamnă o noua etapa de progres după care Sinan face mai multe încercări, asa

cum se remarca la Geamia din Edirne, cu minarete cu trei balcoane (sarete) și schema

hexagonala la baza.

In munca și opera lui Sinan, urmarindu-i construcțiile, se observa o contradictie între planul

central al unei geamii tradiţionale și schimbari în marimea latimii planului construcţiei.

Se pare ca Sinan renunta la aceasta contradictie, având în vedere faptul ca face adaugiri laterale,

treptat pe măsura trecerii timpului, la planul initial patratic. Apoi, face adaugiri (completări)

laterale la construcțiile cu baza hexagonală, ceea ce-l multumeste. Din acest motiv, foloseste

“schema de șase” ori schema (planul) hexagonala. Se mai remarcă la Sinan și o alta situaţie decât

folosirea schemei hexagonale, folosirea fără probleme a contururilor dreptunghiulare ornate (sau

formate) cu cupola și semicupola.43

CAPITOLUL 4. ANALIZA ARHITECTURII CONSTRUCȚIILOR DE CULT

EVOLUTIA INTERIOARELOR CONSTRUCȚIILOR LUI SINAN

Studiind arhitectura clădirilor de cult din perioada imperiului otoman, ni se relevă practic ca o

dominanta majora opera marelui arhitect Sinan care și-a pus amprenta în mod definitoriu asupra

arhitecturii de cult în lumea musulmană. De-a lungul vieții lui Sinan vom cunoaste un specialist

care a gândit, cercetat și a fost preocupat să adauge mereu noutăți operei sale.

4.2. Legătura Locatie–Structura la Sinan

Mimar Sinan a inceput construcția pe un plan patrat simplu, apoi continuand cu o cupola pe un

plan hexagonal sau octogonal, adăugand apoi jumatâti de cupole pe lângă volumul de baza

(proiect), era nevoit sa rezolve problemele de structura în funcție de marimea construcţiei.

Sinan este nevoit sa rezolve în același timp și problemele de structura, cupolele sale având

diametre între 10m și 30m, necesitau structuri diferite, cât și probleme diferite ale santierului

construcţiei.

4.2.1 Moscheea Suleymaniye

Vom analiza în cazul, Geamiei Suleymaniye din Edirne (cartier al Istanbului) un important

exemplu de legătură locatie – structura (construcţie-structura).44

43







Pag 33 / 56

Fig.179 Imagine noctuna Geamia Suleymaniye și iluminatul artificial arhitectural pe fațada

Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan Din punctul de vedere al locatiei (construcţiei) și structurii este cel mai bun exemplu de tehnica

mixta pentru rezolvarea structurii mixte.

Fără indoiala acest algoritm locatie - structura este o mostenire lasata de Ayasofya. Chiar daca

au trecut peste o mie de ani, sunt suficiente probleme scoase în evidenta de Sinan.

Ca reactie la dimensiunea bazilicii Hagia Sofia (Ayasofya), la Suleymaniye trecerile laterale cu

arcade sunt mai puţine.

Trecerile/corecturile laterale sunt multe la număr și cu randuride ferestre ce se deschid inspre

exterior pentru o mai buna iluminare.

CAPITOLUL 5. MARILE OPERE DIN ISTANBUL ALE ARHITECTULUI SINAN

Pentru a descoperi opera lui Sinan din Istanbul, pentru a vedea primele exemple și dintre cele

mai importanta, trebuie neaparat sa incepem cu centrul istoric al zonei peninsulare. Un astfel de

de drum ar fi foarte folositor din punct de vedere al intelegerii și dezvoltării operei și artei lui

Sinan, în stransa legătură cu perioada istorica în care a fost creata.

5.1. Complexe de Construcții Religioase

Aceste complexe initial cu scop religios, sunt ansambluri de construcții cu diferite scopuri

sociale în plus.

Construcția principala din complex este geamia, iar pe locul al doilea sunt scolile religioase

(medrese). Complexe ce contin, în plus, „colegii teologice și bucătării (și minaret), ateliere

(tabhane), spitale, scoli, băi (hamam) sursede apa (ghesure), locuri pentru apa sfintita, mgazine

(diikkan)”. De obicei, complexul contine și „mormântul (turbe) al celui care a comandat

construcția (fondatorul - mausoleum)”.

Complexele moscheale din Istanbul, majoritatea sunt construite pe dealuri (locuri ridicate)sau

locuri unde se ajunge ușor, locuri care impresioneaza, astfel ca ies în evidenta ca facând parte

din situaţia locului (oraului) de departe.

Alegerea locului construcţiei este în asa fel făcuta, ca aceasta impresioneaza nu numai de

departe, ci și din interiorul locului respectiv (construcția impresioneaza nu numai din departare,

ci mai ales din apropiere). Moscheea lui Sinan imbogateste privelistea de-a lungul tarmului




Pag 34 / 56

stramtorii Bosfor și a Cornului de Aur (Halic).

5.1.2. Complexul Moscheal Suleymaniye (1550-1559)

Este construit la dorința lui Kanuni Sultan Suleyman. Este situat pe unul din cele mai înalte

dealuri de pe perimetrul Istanbulului. 45

Sarayburnu – Suleymanie (Suleymanie din Sarayburnu)

Complexul moscheeal Suleymanie - Imagine - Fig.190;

Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan Datorita poziției sale înalte, moscheea Suleymaniye poate fi vazuta din foarte multe zone ale

Istanbulului: Fatih, Eminonu, Halic, Uskudar, Beylerbey și reprezinta un punct culminant al

siluetei orasului.

5.2.1 Pereții și Fundația

Pereții construcțiilor mari și făcute cu meticulozitate (grija, atentie) au pe ambele fete piatra

taiata, iar imbinarile sunt umpute cu mortar din moloz de piatra. Piatra folosită la fațade are

înălțimea de 40cm.

Daca fundația nu este solidă se infig pari din lemn, se leagă între ei cu un sistem (hatil) din lemn

și se incepe de la bază fundația din beton, după care incepe temelia propriu-zisă. La Geamia

Suleymaniye care are o fundație solida, temelia este pe un astfel de sistem de hatil din lemn.46

5.2.2 Stâlpii și coloanele

La geamiile lui Sinan, arcadele de susținere ale cupolei sunt la rândul lor susținute de stâlpi.

Stâlpii, pentru a susține și pentru a face fața greutatii marilor arce de susținere, trebuie sa fie mari

(largi) și rezistente (puternice). Stâlpii au rolul/scopul de a face fața greutatii verticale transmise

de turnul ce se înațta deasupra arcelor. în special la geamiile cu schema (planul) poligonala,47

Geamul

Geamul folosit la ferestre era adus de departe din Venetia și Rugus (Dubrovnik).

Minaretele

Minaretele otomane sunt de o finete și o supleţe nemaîntâlnită în nici o altă ţară islamică. Parca 45

ibidem 46


ibidem




Pag 35 / 56

se înalţă spre cer ca niste veritabile suliţe și il străpung. Treptele scarii minaretului situate pe axă

ca niste sâmburi de formă cilindrica, în general, sunt cioplite numai din piatra. Sâmburii

cilindrici sunt uniti între ei cu ajutorul unei tevi. Scarile în alta directie sunt situate în jurul

minaretului de peretele exterior și sunt prinse cu cleme. Legăturile cu plumb slăbesc/micsoreaza

actiunea orizontală a cutremurelor și vantului. Minaretele pot fi cu 1-3 balcoane (serefe). La

aceste balcoane se ajunge cu aceleași scări. La Geamia Selimiye, Sinan a făcut pentru fiecare din

cele trei balcoane trei scări identice, fără să aibă legătură de trecere între ele. “Căciula”

minaretului se aseaza pe grinzi prinse de o coloană (stâlp) din lemn prins pe axă mijlocie, apoi se

imbracă cu plumb.48

Tehnica Construcţiei și Folosirea Minaretelor

Tehnica construcţiei din aceasta perioadă pentru minarete este o continuare a tehnicii tradiţionale

a zidăriei în construcții

Fig.202, 203,204,205 Minaretele, configuratie, proporţii și forme; Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan

5.2.4 Elementele de tranziţie

Pandantivele și trompele făcute numai sau alternativ din piatră sau cărămizi. Suprafeţele

cărămizilor sunt imbrăcate în tencuială sau faianta. Însă pentru construire turlelor (mukarnasle)

s-a folosit piatra, cărămida sau ipsos.

5.2.5 Arcadele (centurile)

Marile arcade sunt făcute din piatră taiată, uneori cu piatră colorată în alternantă, arcadele cu

deschideri mai mici din piatră, în alternantă cu cărămizi sau numai cu cărămizi. Arcadele sunt

legate între ele deasupra incăperii coloanelor cu legături metalice, sau legate prin două părţi

laterale între ele. Arcadele (centurile) ferestrelor, placate pe exterior cu marmură, cu perete din

piatra sau un grilaj cu orificii geometrice în marmură, iar în interior tencuială pe suprafaţa

cărămizii sau cu piatră-cărămidă-tencuială în sistem geometric, în panou din porțelan/faianță sau

umplute cu vitraliu din ipsos.

5.2.7 Cupola și bolțile sunt zidite cu cărămida specială. Grosimea va fi mai mare în funcție de

deschideri (unghiuri) în special, grosimea creste de la varful spre baza cupolei. 48





Pag 36 / 56

Zona inferioara a cupolei, zona de aliniament ferestrelor (nivelul ferestrelor) este consolidata

(intărita) cu centuri de fier care impiedica deschiderea cupolei. Suprafaţa cupolei se tencuieste cu

pământ și se imbracă în tablă formată din plăci de plumb.

CAPITOLUL 6 CUPOLA. CUPOLELE LUI MIMAR SINAN

In arhitectura de cult, un loc esential și central il ocupă Cupola. Ea este Componenta cea mai de

sus a construcţiei.

Cupola este o parte a unei sfere și circumferinta se termina la partea de jos cu un suport sau

postament. Aceasta circumferintă uneori este asezata pe un cadru cilindric.

Suportul cupolei, pentru a susține partea orizontală a cupolei, este mai larg decât grosimea

zidului cupolei și totuși este prevăzut/completat mai jos cu „proptele" cu arcade orizontale. De

altfel, din punct de vedere vizual, cupola este unita cu partea inferioara a construcţiei.

De jur împrejur, cadrul este prevazut cu ferestre. Înșiruirea ferestrelor - daca nu luam în calcul la

numărare geamurile mici - este de genul plin-gol. Numărul mare de suporturi de susținere a

cupolei, componentele de trecere, postamentul cupolei, stâlpile, contraforții pentru centurile/

arcadele și completările orizontale fac trecerea la partea inferioara a construcţiei.

În partea inferioara, sistemele pereți-pilastri-contraforti arcada-stâlp/pilon-suport, semicupole și

completările bolților conduc către baza/fundația construcţiei.

Turtirea cupolei (raportul înălțime/diametrul cupolei) încearca sa previna surplusul de putere al

cupolei (impingerea cupolei sa se aseze bine pe acel loc).49

Din punctul de vedere al arhitecților, cupola turtita este un semn (clar) de măiestrie (n.tr.: a se

vedea și la Michelangelo - Cupola Catedralei San Pietro).

Fig.212 Geamia Suleymaniye, Istanbul (1550-57); Fig.219 Geamia Selimiye, Edirne (1568-75);

Sursa: Reha Gunay, Istanbulul lui Sinan

49





Pag 37 / 56

6.1 Sistemele de Legătură ale Cupolei

Fig.225 Sistemele de legătură ale cupolei geamiilor lui Sinan.


6.2. „Turtirea” Cupolei la câteva Moschei ale lui Sinan

Din centrul interiorului cupolei către cupola deschiderea de 103ᵒ a bucătii de cupola rămasa

deasupra (conform lui N. Camlibel), însemnand zona de presiune daca grosimea e suficienta

pentru siguranta, dar zona de tractiune este dedesubtul acestei deschideri o parte spre interior,

dând impresia de construcţie slaba, nereușita (a nu putea face fața ieșirii încordarilor unei

construcții slabe).50

6.3 Forma și Proportiiile Cupolelor la Sinan51

Datorita “încordarii în zona de tractiune pot lua nastere crapaturi radiale”. Pentru a preîntampina

acest efect, grosimea bazei suport a cupolei trebuie sa fie dubla fața de grosimea din varf sau

aceasta zona trebuie înconjurata metalic din afară, cu prudentă. Se stie ca Sinan a folosit la unele

geamii cadre circulare la baza cupolei.

Fig.228 Cadrele circulare metalice de ramforsare folosite la cupole de Sinan


50






Pag 38 / 56

6.4 Semicupola

Semicupola este un element de acoperire/învelire (al acoperișului) dar și un element de sprijin

(de susținere), drept suport al centurii (arcadei) care susține cupola. Transfera adaugirile

orizontale ale cupolei spre pereții exteriori. Datorita acestor completări grosimea pereților

exteriori pare ca se prelungeste până la sol/fundație. În plus pentru ca stâlpii suporta numai

încarcarile verticale, pot fi făcuti mai subtiri.

6.7. Concluziile Marelui Arhitect SINAN:

În opinia lui Mimar Sinan, cercetatorii din domeniu, pentru a-și amelioara și dezvoltă

stilul/lucrul trebuie sa știe neapărat câteva adevăruri. Neștiind sau neanalizand suficient

construcții de genul Ayasofia, eu am construit ca exemplu Moscheea Suleymaiye. Moscheea

Sehzade a fost deschizător de drumuri. La aceasta mareată construcţie (Suleymaiye) și-au aratat

măiestria și s-au întrecut pe sine diferiti artiști. În primul rând, pentru ca scurgerea apei de pe

streașina era foarte abruptă, în cele patru colturi sunt prevăzute jgheaburi pentru colectarea apei.

Pentru spalarea rituala specifică, în doua părţi ale geamiei din porticurile laterale câte

saptesprezece cișmele tip lulea a căror frumusete nu are asemanare.

Deschiderile de uși din minarete în preajma marii cupole, apoi aranjarea gradată a cupolelor

mici s-au făcut cu o măiestrie nemaîntalnită în domeniul arhitecturii până atunci, dar și în

domeniul artei mestesugului pe santier.

Cele patru minarete prezintă în total 10 balcoane, număr ce semnifică faptul ca cel care a

comandat această construcţie, Sahul Sabi Suleyman este al zecelea padisah (sultan) al ţărilor

cucerite de Imperiul Otoman. De aceea mihrabul și mimberul sunt construie cu mare atenţie, din

marmură adusă special. În colturi sunt pupitre fixate pe mici stâlpi din marmură iar în

intervalelele dintre pilonii uriași sunt fixate patru coloane uriase din marmură, iar în jur

coloanele de marmură sunt special amenajate, una câte una.52

La construcția cupolei și a semicupolelor „au fost aduși sa muncească condamnatii pentru a

scapa de condamnare și multumim lui Allah ca toti și-au recăpătat omenia”. De remarcat ca

munca celor care s-au ocupat în pemanenta de controlul apei care venea de sub pământ, astupând

și reparând locurile afectate. Faptul că numai la această muncă au lucrat peste patru sute de

oameni poate conduce la pareri referitor și despre alte lucrari. (Tuhfetii e Arhitectulin).

În Tuzkiretii’l Bunyan, după întalnirea cu Sultanul, Sinan afirma ca „ a fost ales oficial locul

pentru construcţie ” care sunt cuvintele Sultanului după ce l-a cunoscut pe Arhitect. Locul ales

este din zona Palatului Vechi (Eschi Saray) din Istanbul, un palat presupus din lemn construit

după cucerirea Istanbulului. Sinan pregateste cu multă ingeniozitate fundația.

52





Pag 39 / 56

Pentru începerea lucrărilor la fundație „se alege un moment prielnic și o oră de bun augur”, se

sacrifica un Kurban (berbec), iar celor nevoiași li se impart bani și daruri. Se aduc patru coloane

masive, fiecare din zone diferite. Coloana cu numele de „piatra fetei” a fost adusă din cartierul

Piatra Fetei (Kiztasi Mahallesi).

Nota lui Sinan: Construcția a început în luna mai 1550, în 1557 s-a închis cupola, iar la 28 iulie

1557, într-o zi de miercuri a avut loc prima slujba de namaz (rugaciune colectiva).

CAPITOLUL 7. CONCLUZII, PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE

ARHITECTURII OTOMANE CLASICE 53

În procesul lung şi complex de elaborare a un propriu limbaj artistico-arhitectural, lumea

otomană s-a bazat pe culturile şi civilizaţiile cu care, în procesul de expansiune din Asia, Africa

şi Europa, a luat contact. Se poate afirma că la baza arhitecturii clasice otomane a stat sinteza

dintre civilizaţiile greco-romane, bizantine, persane şi arabe. Acest proces s-a desfăşurat în

etape, parcurgând drumul adeseori sincopat de la simplu la complex.

Contactul arhitecţilor şi costructorilor turci cu capodopera epocii iustiniene, magnifica Hagia

Sofia, cea fără de înaintaşi şi urmaşi, avea să aibă consecinţe majore asupra întregului proces de

devenire a arhitecturii otomane. Ea a fost un ideal şi o obsesie pentru toate relizările majore ale

arhitecturii otomane începând imediat după cucerirea Consatntinopolului în 1453, şi continuând

până în secolul al XVII-lea. Fără a folosi anticul sitemul modular de proporţionare, arhitecţii

otomani lucrau totuşi cu module predeterminate. Din punct de vedere constructiv, preluând

tradiţia bizantină, zidaria de piatră este alternată cu asize de cărămidă. Coloanele, adeseori

recuperate de la edificii anterioare, sunt aduse la aceaşi cotă prin varierea înălţimilor bazelor.

Tipul de moschei mici, de plan pătrat, acoperite cu o cupolă relativ plată surmontate și care

acoperă întregul spațiu de rugăciune, este caracteristic arhitecturii otomane din prima ei fază,

fază anterioară cuceririi Constantinopolului.

Forme noi, mai complexe și monumentale au apărut odată cu extinderea „pe trei continente” a

Imperiului Otoman. De asemenea, în cursul secolului al XIV-lea, moscheea otomană cu cupolă

centrală a început să aibă volume interioare din ce în ce mai mari. Astfel, cupola moscheei Üç

Serefeli, construită pentru sultanul Murad al II-lea la Edirne între 1438 și 1447, a ajuns la 24 m

în diametru. Interesul pentru moscheile cu cupolă a dus faptul că tipul de moschei hipostile,

53

CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi

luat drept model; p. ext.care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent. Procedeu tehnic clasic. 3. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. Din fr. classique, lat. classicus.




Pag 40 / 56

precum Moscheea de Vineri de la Bursa, realizată între 1399-1400, a început să dispară.

Cu toate acestea, cucerirea capitalei bizantine a fost un punct de cotitură pentru istoria

arhitecturii otomane. Într-adevăr, biserica Hagia Sofia din Constantinopol a impresionat profund

pe turcii cuceritori, încât influența ei s-a resimțit imediat în întrega arhitectură a Imperiului, noile

clădiri au imitat elementele structurale de bază ale acesteia. Astfel, moscheea Fatih Camii (1463-

1470) a lui Mahomed al II-lea Cuceritorul este o dovadă a influențelor Catedralei lui lui

Iustinian realizată de către Ichtinos și Calicrates. Același lucru se poate spune și moscheea lui

Baiazid II, realizată în primii ani ai secolului al XVI-lea, care încorporează în structura sa

sistemul arhitectural al Sfintei Sofia, cu marele ei dom central, susținut de două semi-domuri

care se sprijine pe pandantivi pe patru mari arcuri care se descarcă pe puternici pilaștri.

Relația cu Hagia Sofia, considerată model ideal, este evidentă la moschei făcute de marele

arhitect Sinan, cum ar fi cea a lui Soliman Magnificul, construită între 1550-1556, sau Kılıç Ali

Pașa, construită în anul 1580, care reproduce cu surprinzătoare atât planimetria cât și structura

unicei Sfinte Sofia.

Aceste împrumuturi nu l-au împiedicat pe un arhitect genial cum a fost Sinan să aducă multe

inovații în construcțiile pe care le-a proiectat. El a dezvoltat mai multe modele diferite de

dispoziții planimetrice și spațiale, precum moscheea Selimiye din Edirne, realizată între anii

1569-1575 pentru sultanul Selim al II-lea. Aceasta opera a lui Mimar Sinan poate fi considerată

unul dintre cele mai mari succese ale sale. Cupola sa, de aproape 32m diametru, fiind în mod

substanțial diferită de tipologia ideală a Hagia Sofia dar și mai mare în diametru.

Prin urmare, stilul arhitectural al "Marii Biserici", a continuat să fie reprodus și reinterpretat

critic, fără că aceasta să fi fost plagiat sau să fi servit drept model direct pentru toate moscheile

noi. Într-adevăr, arhitecții otomani, și în primul rând Sinan, au asimilat în timp tradiția,

conceptele arhitecturale și idealurile încorporate în Sfânta Sofia.

Constructorii otomani, datorită experienței dobândite în construirea marilor moschei imperiale au

stabilit o nouă direcție în arhitectura islamică. Aceste construcții au urmărit să fie mai stabile la

cutremure decât modelul ideal. Această problemă de rezistență structurală la seisme, care a

tulburat constant vechea catedrală, s-a datorat, în principal, dispunerii doar longitudinal a semi-

cupolelor de descărcare a domului central. Arhitecții otomani, anteriori marelui Sinan, au optat

adesea pentru construcții mai mici, construite în principal din piatră, cu cupola centrală susținută

de patru semi-cupole.

Dintre moscheile ce pot fi considerate primitive, toate anterioare cuceririi Constantinopolului




Pag 41 / 56

(1453), trebuiesc menţionate cele de la Cairo, Adana, Tarsus, Alger şi Tlemcem.

Trebuie să ne amintim, că deși Hagia Sofia a servit ca sursă de inspirație pentru constructorii

otomani, nu trebuie ignorat și rolul jucat de alte edificii bizantine precum biserica Sfinții Sergiu

și Bachus din Constantinopol care a fost copiată atât de către San Vitale din Ravenna cât și de

capela palatină de la Achen a lui Carol cel Mare.

PARTEA A IV-A

CAPITOLUL 4. CERCETAREA LUMINII

S-a continuat trecând în spațiul occidental european și făcând o incursiune în particularitățile

stilului gotic (Spațiul arhitectural medieval occidental. Lumina și vitraliul). “De la analiza

proiectului de reconstrucție al bisericii abației Saint Denis (Paris) inițiat și condus de Abatele

Suger, am trecut către analiza trăsăturilor generale ale goticului european”.54

Am revelat particularitățile pe care acest stil le-a căpătat în Evul Mediu occidental și central

european.

Am încercat mai întâi să determinăm care este de fapt rolul pe care îl are teologia în arta și

arhitectura Evului Mediu. Am încercat să ne oprim asupra modului în care lumina era concepută

în cadrul arhitecturii și să clarificăm scopul utilizării ei la nivel vizual şi spiritual. “Importanța

gestionării cantității și calității luminii prin folosirea vitraliului este dată de dimensiunea

transcendentală pe care trebuia să o prefigureze o biserică gotică”.55

4.1 Metafora Lumnii. Pornind de la definiția metaforei, înțeleasă ca figura de stil, rezultată

dintr-o comparație subânțeleasă prin substituirea cuvântului-obiect cu cuvântul-imagine, am

dezvoltat ideea existenței unei metafore a luminii.

Metafora luminii „se referă la cadrul simbolic în care este prescrisă utilizarea acesteia

începând cu Evul Mediu și până în secolul al XVIII-lea; marchează relația pe care o are lumina

cu supra-sensul ei, mai mult decât comparația luminii cu puterea și lumea divină sau rațiunea;

face posibilă analogia între materie și spirit, vizual și mistic, vizual şi raţiune; mediază între

regimuri diferite precum cel al sensibilului și inteligibilului. Spre deosebire de simbol, care

mediază între un semn (material) și semnificația sa (ideală), metafora presupune medierea între

două semne sau două semnificații diferite”.56

54

Norman Bryson, op. cit. – 55

Metafora lumini, O istorie culturală a utilizării luminii în artele vizuale din evul mediu până în prezent, Maria-Oana Nicuță 56

Hans Blumenberg, ,,Light as a Metaphor for Truth”, în Modernity and the Hegemony of Vision, ed. David Michael Levin, University

of California Press, Berckley, 1993, pp. 30-62




Pag 42 / 56

4.2 Metafora Spațiului și simbolul lui Dumnezeu ca lumină se materializează în arhitectura

tocmai prin utilizarea tehnicii vitraliilor în special în arhitectura gotică. Ele funcționează ca filtre

ale luminii naturale exterioare. Lumina nu mai are nici forța, dar nici valorarea pe care o are în

natură, aceea de lumină solară, conjugată cu materia, ci se transformă în lumină imaterială,

lumină care are propria ei forță de semnificare și iluminare. Intervine aici ideea conform căreia

forța luminii activează vitraliile și această lumină pune în mișcare întreaga iconografie gotică.

O altă funcție a luminii era aceea de unificare a spațiului interior și aceasta e valabila mai mult

decât oriunde, la moscheile musulmane, unde spațial se mareste ca suprafaţa.

Am ales să ne oprim și asupra „modului în care omul medieval relaționa cu spațiul ecleziastic și

să urmărim rolul formativ al proceselor senzoriale în experienta sa religioasa”.57

CAPITOLUL 5. ARHITECTURA CA O “MUZICĂ INTERPRETATĂ”

5.1 Interpretarea Arhitecturii Moscheilor

Moscheile sunt evaluate ca fiind clădiri care se așteaptă să aibă o formă caracteristică astăzi.

Motivele acestui lucru sunt că ritualurile religioase nu se schimbă în timp; nu există o cerere de a

schimba arhitectura moscheii și continuitatea structurii, percepției, gustului estetic al comunității.

Cu toate acestea, arhitectura moscheii a suferit modificări de la primele clădiri de moschee.

Diferențele apar din cauza diferitelor geografii, climă, structură culturală, caracteristici locale,

materiale tradiționale și cultura actuală a clădirii.

5.1.1 Semnificatia Moscheii

Importanța moscheii în religia islamică este legată de schimbarea vieții sociale a filosofiei

islamice și a ordinii structurale rezultate. În cultura islamică, moscheea se face simțită în mai

multe dimensiuni în viața socială. În moschei, oamenii se adună și se închină și creează

solidaritate socială fără diferență de clasă. În acest sens, islamul promovează închinarea

colectivă.

Moscheile care au fost folosite în scopuri de cult au dobândit, de asemenea, funcția de centru de

știință și cultură cu societățile constructoare din jurul lor. Moscheile au devenit parte a grupului

de clădiri numit complex (Arpacıoğlu, 2013: 401). De-a lungul timpului, arhitectura moscheii s-a

schimbat în contextul diferitelor caracteristici culturale, interacțiuni culturale, condiții climatice

și oportunități materiale locale. (As, 2006: 54; Frishman, Khan, 1994: 12; Kuban, 2013: 24)

Arhitectura otomană și în special perioada lui Arhitectul Sinan definesc un proces important

pentru dezvoltarea arhitecturii moscheilor.

Pe plan profesional, „caracteristica Arhitectului Sinan este că se află într-un proces continuu de

încercare și de autodepășire”. Deși majoritatea tipurilor de clădiri pe care le-a încercat au fost

57

Mircea Eliade, Sacrul și profanul, trad. Rodica Chira, Humanitas, București, 1992–




Pag 43 / 56

realizate în perioadele anterioare, el s-a ocupat de proiectele sale în relații și dimensiuni diferite,

având în vedere posibilitățile perioadei respective.

În perioada otomană, moscheile nu au fost duplicate ci moscheile au fost încercate în stiluri

diferite. Acesta nu este cazul numai pentru Imperiul Otoman, ci și pentru întreaga lume.

În zilele noastre, imitarea structurilor mesterilor din trecut contrazice tradiția. Astăzi, „mai ales

în moscheile construite în Turcia, există un fel de repetare continuă”.

5.1.2 Relația Moscheii (clădirii de cult) cu Mediul

Moscheile și-au arătat importanța ocupându-și locul în centrul sau silueta orașelor cu locația lor

în oraș. Moscheea Selimiye, edificată în Edirne, ilustrează importanța structurii religioase din

acest oraș.

Datorită presupunerii că Peninsula Istorică din Istanbul era compusă din 7 dealuri sau coline, pe

aceste coline existau în trecut clădiri importante ale Imperiului Roman de Est.

Clădirile noi au fost construite în perioada otomană în locul celor deteriorate în timp. Moscheea

Sultanahmet (Moscheea Albastra) și alte clădiri de pe primul deal, Moscheea Süleymaniye pe al

treilea deal, Moscheea Fatih pe „al patrulea deal”, Moscheea Yavuz Sultan Selim și Moscheea

Fethiye pe al cincilea deal, Moscheea Edirnekapı Mihrimah Sultan pe al șaselea deal.

Fig.231 Moscheea Fatih vedere exterioara (1462-1470) Fig.232 Moscheea Fatih vedere interioara-cupola

(Özgencil Yıldırım, 2008: 101) Sursa: dergipark.org.tr › pub › issue Makale » DergiPark Moscheile construite de Arhitectul Sinan la Istanbul sunt de asemenea considerate simboluri

cheie ale orașului. Özgüleș (2009: 159) afirmă chiar că Arhitectul Sinan a proiectat moschei

tratând apeductele ca pe niste sculpturi.

Lucrările lui Sinan au un efect plastic, iar amplasarea lor în oraș oferă vederi impresionante din

diferite unghiuri. Structurile care sunt importante în ceea ce privește silueta se integrează cu

topografia orasului (Özgüleș, 2009: 159).

În perioada otomană, moscheile și complexele în care au fost incluse erau sarcini importante în

viața socială. Complexele au fost considerate o oportunitate pentru dezvoltarea orașului.

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwiG48Wak_LuAhUlxYUKHQc8CosQFjAKegQIAhAC&url=https%3A%2F%2Fdergipark.org.tr%2Ftr%2Fpub%2Fidealkent%2Fissue%2F36625%2F416937&usg=AOvVaw3mAa0SUq_IFbhrqR5Qin_l

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwiG48Wak_LuAhUlxYUKHQc8CosQFjAKegQIAhAC&url=https%3A%2F%2Fdergipark.org.tr%2Ftr%2Fpub%2Fidealkent%2Fissue%2F36625%2F416937&usg=AOvVaw3mAa0SUq_IFbhrqR5Qin_l




Pag 44 / 56

5.1.4. Minaretele Geamiilor din Lume

În arhitectura islamică, minaretele nu au fost aplicate în moschei. Minaretele sunt construite în

moduri diferite în diferite țări (Avcioglu, 2007: 102).

Minaretele din moscheile otomane aveau o subtilitate care nu era disponibilă în alte țări islamice.

Minaretele ar avea 1-3 balcoane, iar balcoanele ar fi ajuns de la aceeași scară.

Minaretele erau de asemenea folosite pentru a exprima semnificații simbolice. De exemplu,

Moscheea Sultanahmet, care are șase minarete, are un total de șaisprezece onoruri, dintre care

patru au trei balcoane și două dintre ele câte două balcoane.

5.2. Despre Arhitectură

„Arhitectura înseamnă a pune în ordine natura” 58

, spunea Boullée59

.

Abordarea unui subiect atât de complex cred că necesită clarificarea sensurilor date la trei

întrebări: ce este arhitectura, ce este islamul și ce este arhitectură islamică.

Din cele spuse la curs şi scrise de către profesorul meu Sorin Vasilescu am reţinut unele idei care

au stat la baza elaborării acestui studiu. Am înţeles, pe parcursul studiului că este obligatoriu ca

autorul şi cititorul să folosească termeni care să aibă pentru ambele părţi aceiaşi semnificaţie.

Pentru foarte mulţi oameni, arhitectura constă în a dispune volumele în spațiu, prin transformarea

bidimensionalității planului în tridimensional, adică arhitectura este un fel meşteşugit (în

accepțiune tehnică și artistică a termenului technè) de a face „volume potrivite” .

Arhitectul este altceva decât cel dintâi dintre constructori doar atunci când propria-i viaţă

ajunge a i se confunda cu profesiunea.

O abordare cât mai corectă a prezenţelor arhitecturii islamice în general și a celei otomane în

special face necesară, de la bun început, de a defini ce este islamul, sau mai bine de a răspunde

nuanţat la dificila întrebare: ce a fost şi ce este Islamul?

Islamul60

a fost şi este cu siguranţă una dintre marile religii monoteiste, al unui monoteism care,

cu toate că de fapt începe cu radicala schimbare religioasă avută în Egiptul antic din voinţa

58

„L’architecture c’est mettre en ordre la nature” 59 Étienne-Louis Boullée (1728-1799) a fost un architect şi teoretician francez al perioadei premergătoare Revoluţiei Franceze, ale

cărui opere au avut o considerabilă influenţă asupra arhitecţilor moderni şi contemporani. În proiectele sale a folosit volume elementare, monolitice şi la o scară colosală, spre a realizaza edificii cu o accentuate valoare simbolică în care jocul de volume şi umbre aste accentuat şi adeseori dramatic.

60 Islam (ar.:سلام لم :.islam) și musulman (ar ا س muslim) sunt două derivate, primul, nume de acțiune, al doilea, participiu activ, de la verbul ملم س aslama „a se supune” , așadar sensul lor fiind de „supunere” , respectiv de „supus” , subînțelegându-se, față de Dumnezeu. Verbul aslama أeste derivat de la rădăcina slm care are sensul de „integritate” , „desăvârșire” , „sănătate” , „pace” , „tihnă” etc. Un cuvânt derivat de la aceeași rădăcină سلام salām „pace” , „tihnă” , „mântuire” este folosit de musulmani în formula de salut سلام كم ال ي ل as-salāmu 'alaikum ع(pacea/mântuirea fie asupra ta). De aici, o altă interpretare dată termenului „islam” ar fi aceea de „aflare a păcii întru Dumnezeu” .

https://it.wikipedia.org/wiki/1728

https://it.wikipedia.org/wiki/1799




Pag 45 / 56

faraonului Amenophis al IV-lea61

, se va împlini şi redefini prin iudaism, creştinism şi islamism.

Islamul62

este, din punct de vedere istoric, ultima formă de religie majoră monoteistă, apărând în

peninsula Arabică şi, într-o oarecare măsură, poate fi considerat ca o sinteză critică şi o

reinterpretare a iudaismului şi creştinismului. Poate principala caracteristică a islamului estre

vitalitatea sa. O vitalitate pe care o putem înţelege prin faptul că Hegira63

ce este unanim

considerată momentul de naştere al noii religii care a avut loc în secolul al VII-lea AD.

Islamismul are deci 1300 de ani. Această vârstă corespunde cu cea în care în Europa occidentală,

cu patimă şi entuziasm se începea edificarea acelor acte de credinţă care au fost marile catedrale

romanice, iar în Europa răsăriteană Constantinopolul, ca nouă Romă, era în plină strălucire, iar

maxima lui expresie architecturală, Hagia Sofia64

avea deja 300 de ani de la edificare.

5.4 - Programe Islamice de Arhitectură

5.4.1 Moscheea Otomană

Turcii, popor Asiatic turanic nomad, trăind în iurte, nu au avut iniţial o arhitectură proprie.

Arhitectura efemeră a iurtei sau cortului înseamnă altceva decât arhitectura perenă de piatră. Dar

contactul cu marea arhitectură greco-romană, persona şi arabă a constituit marea lecţie pe care

popoarele turcice au învăţat-o rapid şi au început a-şi elabora, la început cu modestie, apoi din ce

în ce cu mai multă virtuozitate, o proprie artă de a construi. Nu trebui uitat însă faptul că arabii,

tot popor migrator, a avut în prima fază o arhitectură de o mare modestie, locurile de cult erau

cel mult un spaţiu mai mult sau mai puţin deschis, în care o simplă pitră arăta direcţia spre oraşul

sfânt Mecca.

Dintre moscheele ce pot fi considerate primitive, toate anterioare cuceririi Constantinopolului

(1453), trebuiesc menţionate cele de la Cairo, Adana, Tarsus, Alger şi Tlemcem.

A doua etapă a arhitecturii moscheelor începe cu imperiul Seldjoucid, când o serie de biserici

creştin-bizantine din terioriile cucerite sunt convertite în moschei. Doar după cucerirea

Constantinopolului şi marile lecţii primite de la Sfânta Sofia, încep să folosească porticele şi

cupolele cu partea inferioară perforată de ferestre, aşa cum se întâmplă la moscheea din fostul

Iconium devenit Konya sau moscheea sultanului Murad şi Baiazid din Brusa.

61 Amenhotep IV (Aménophis al IV-lea în greacă, devenit Akhenaton, (sau Khounaton) a fost al X-lea faraon din Dinastia a XVIII-a (1379-1362 a.Ch.). El a înlocuit religia politeistă a Egiptului cu un sistem monoteist, ridicându-l pe zeul discului solar Aton la rangul de zeu unic. Şi-a modificat numele de Amenhotep (Amun este mulţumit) în Akhenaton (Aton este mulțumit). În cadrul reformei sale, a construit un oraș nou unde a mutat capitala regatului într-un loc deşertic, pe malul estic al Nilului, denumit « l'Horizontul lui Aton »), axi Amarna, la 300 km la nord de antica Theba. 62 Islamul (în arabă:سلام este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după (إcreştinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace şi supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammed și este bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul religios se află în oraşele sfinte Mecca şi Medina. 63 Hegira (arabă: ; transliterat: Hijra sau Hejira) este data când profetul Mahomed emigrează de la Mecca la Medina, considerată ca începutul erei musulmane. Anul 1 al Hegirei din calendarul musulman corespunde cu data de 16 iulie 622 p.Ch. din calendarul gregorian. AH, este abrieverea latină pentru Anno Hegirae („după hegiră” ). 64 Hagia Sophia (din greacă de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune” ) a fost catedrala Patriarhiei de Constantinopol. Prima biserică fost construită de Constantin cel Mare în anul 325, dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I.




Pag 46 / 56

Minaretele, de plan pătrat sau rotund, se pare că au fost preluate de către arhitecţii turci din

Persia, care la rândul lor le-au preluat din India.

5.8. Concluzii la Arhitectura Moscheilor Imperiului Otoman

După prima fază a arhitecturii otomane, o fază „a căutărilor”, contactul nemijlocit cu arhitectura

bizantină și în mod particular cu cea a fostei capitale a Imperiului Roman de Răsărit-

Constantinopolul a dus la apariția unei arhitecturi majore, reprezentative pentru imperiul otoman

întins pe trei continente. Arhitectura otomană a suferit un proces similar cu cel al imperiului pe

care îl reprezenta, deci de creștere și descreștere, incrementorum atque derementorum

aulae othomanicae, cum spunea rafinatul și intelectualul principe român Dimitrie Cantemir65

.

Preluând critic moștenirea arhitecturii clasice greco-romane și bizantine, arhitecții otomani au

stabilit o serie de principii, mai de grabă decât de reguli, care respectate nerigid și uneori cu

fantezie, au dus la apariția, în cadru lumii islamice, a unei arhitecturi originale, în care funcțiunea

propriu-zisă și funcțiunea de reprezentare corelate cu aspirația spre sacralitate au dus la rezultate

remarcabile, uneori chiar excepționale, cu nimic mai prejos decât cele ale Renașterii.

Aceste principii, aplicate la edificiile de cult, pot fi astfel rezumate: Moscheele ajung la o formă

piramidală, în mod special grație minaretelor. Dimensiunea coloanelor determină dimensiunile

arcurilor și a diferitelor elemente arhitecturale, similar cu sistemul de modulare din clasicismul

greco-roman. La fel ca în Occident, arhitecții desenează puțin, dar controlează permanent

realizarea proiectelor elaborate pe baza modulelor predeterminate și comune tuturor

construcțiilor. Pentru o rezistență sporită la cutremure, dar și pentru un preț cât mai scăzut, s-a

generalizat utilizarea zidăriilor de piatră alternată cu asize de cărămidă. Izolația acoperișurilor se

făcea că tablă de plumb care se mula pe extradosul bolților. Minaretele devin din ce în ce mai

efilate, mai svelte și au acoperișuri conice, iar balcoanele au console de tip muqarnas. Ferestrele

sunt la primul nivel dreptunghiulare și când sunt în registrele superioare sunt rotunjite sau în

acoladă. Mimbarul este tratât cu o grijă particulară, atât din punct de vedere formal, cât și în ceea

ce privește prețiozitatea finisajelor.

Arhitectura otomană, ajunsă la apogeu în secolul al XVI-lea, a avut două surse principale. Una

dintre surse a fost dezvoltarea destul de complexă a unor noi forme arhitecturale care au avut loc

peste tot în Anatolia, mai ales la Manisa, Iznik și Bursa în secolele XIV-XV.

65 Dimitrie Cantemir, Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae (1716, în limba latină), cu o prefaţă de Virgil

Cândea - Editura Roza Vânturilor, Bucureşti 1999




Pag 47 / 56

Programele de arhitectură otomană nu s-au limitat doar la moschei, mausoleele și medrese.

Astfel au apărut construcții similare cu mânăstirile denumite Tekke (sau zeviye), care a fost de

multe ori s-au construite în complexe conținând moschee, școli, cantine și mausolee. Aceste

complexe a fost denumite külliye. Toate aceste clădiri au continuat să fie de plan central, cu

spațiile interioare bolțite, și au fost frecvente în arhitectura din Anatolia.

O altă trăsătură distinctivă a arhitecturii otomane este că ea a preluat constant, fără a copia, atât

elemente din repertoriul arhitecturalo-artistic al lumii islamice, cât și din cel european, în special

din cel italian.

Apogeul arhitecturii otomane a fost atins o dată cu realizarea complexelor arhitecturale (külliyes)

dominate de moschei care încă domină orizontul fostului Constantinopol, precum: Moscheea

Fatih (1463-1470), Moscheea Baiazid (după 1491), Moscheea Selim (1522), Moscheea Sehzade

(1548), Moscheea Süleymanye (după 1550). Moscheea Sehzade și Moscheea Suleymanye au

fost construite de către Sinan, cel mai mare arhitect otoman, a cărui capodoperă este Moscheea

Selim la Edirne 1569-1575). Toate aceste clădiri prezintă o totală claritate și logică atât

planimetric cât și volumetric; fiecare parte a fost luată în considerare în ceea ce privește

ansamblul, iar fiecare element arhitectural a dobândit o funcție în compoziția total ierarhizată.

Orice element considerat inutil, indiferent calitatea sa, a fost eliminat, expresia arhitecturală

aspirând prin simplitate la puritate formală și expresivă. S-a considerat că aceasta s-ar fi datorat

că marii arhitecți otomani, cum a fost și cazul lui Mimar Sinan, ar fi provenit din ingineri

militări.

Marile opere ale arhitecturii otomane sunt dominate de prezența unui dom central care se

descarcă pe complexe sisteme de semicupole ce coboară în cascadă, descărcând la reazeme

greutatea domului principal.

Minaretele, subțiri și numeroase, încadrează întreaga compoziție, în timp ce spațiul deschis al

curții ce precede volumul piramidal al spațiului de rugăciune, face ca imaginea de ansamblu să

fie percepută plenar, fără a fi „fagocitată” de orașul din jur.

Se poate afirma că arhitectura otomană, și în special cea sacră, își datorează calitatea de excepție

modului abil în care au fost contopite două mari tradiții: o tradiție stilistică și estetică a

Imperiului Roman de Răsărit, reprezentată simbolic de Sfânta Sofia din secolul al VI-lea, iar

cealaltă provenind din tradiția islamică de din secolul al X-lea.

Arhitectura otomană, expresie plastică și simbolică a puterii unui imperiu care se definea a fi

maxima expresie a islamului, a influențat în mod diferit arhitectura țărilor care au făcut parte din

Imperiu. Astfel, țările islamizate din Asia otomană au fost cel mai puternic influențate de




Pag 48 / 56

arhitectura otomană, în timp ce în țările europene ocupate de musulmani această influență a fost

nuanțată, mai puternică în balcani și aproape neglijabilă în Țările Române, unde ea s-a

manifestat doar în Dobrogea, zona litorală a Mării Negre.

CAPITOLUL 6. LUMINA ARTIFICIALA

Obiectul acestei părți a lucrării de cercetare se refera la lumină artificială sau lumina lămpii și la

relația luminii cu arhitectura.

Producerea luminii artificiale marchează decisiv desprinderea de discursul teologic. Fotografia și

cinematografia vor influența de asemenea modul de percepție artistică a luminii, fie ca tehnică,

în primul caz, fie ca proiecție, în al doilea caz.

6.1. Școala Bauhaus va relaționa lumina cu aspectul său funcțional, mecanic dar și cu cel

estetic. Utilizarea luminii electrice va deschide calea unei întrebuințări tridimensionale a luminii,

cea a sculpturilor lumino-cinetice și a unei experiențe vizuale. Meritul lui artistului Moholy-

Nagy este acela de a exploata spațiul odată cu mișcarea luminii reflectate de sculptura în

mișcare. Lumina se transformă aici în material al lucrării, iar odată cu proiectarea ei pe diverse

suprafețe, opera devine dinamică și se află într-o perpetuă mișcare secvențială. Continuator al

experimentelor cinetice interbelice, Nicolas Schöffer vede obiectul artistic ca pe un intermediar

provizoriu între programul conceput de artist, ideea artistică, și efectul produs asupra

spectatorului prin fascinație.

CAPITOLUL 7. LUMINA NATURALA

Lumina naturala adica lumina zilei iși schimba în mod constant atât cantitatea precum și calitatea

în funcție de schimbările climatice, anotimpul, ora din zi și în funcție de vreme iar acestea dau un

caracter dinamic vieții.

7.1 Lumina Naturala - Elemente Generale

Lumina naturala = lumina ce este generata „de radiatia soarelui”, în plus „a boltei ceresti”.

„Lumina naturala” detine „avantaje” de natura „plastica, fiziologica” ori „psihologica".

Spre „o viata sanatoasă” dar mai ales spre „confortul visual” ori „psihologic” este foarte

importanta iluminareă corecta a clădirilor, iar aceasta este influențată de orientarea ori

„amplasarea clădirii".66

Lumina naturala este în perpetua „schimbare a intensitatii” sau a „culorii”, incepand „la rasaritul

soarelui” apoi incheind „la apus, dintr-un anotimp la celalalt.

Soarele este un izvor „capricios de lumină” ce se impune să fie „luat în considerare” deoarece

“este un element” primordial „pentru expresia arhitecturala”.

A fost și va fi intotdeauna deosebit de „important rolul luminii” jucat în „toate aspectele

proiectării” ori „construirii” și folosirii clădirii.

66

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediul/LUMINA-SOLARA-Criterii-ecologi487.php





Pag 49 / 56

Cel mai eficient dintre aceste rezultate este poluarea luminoasă, care este frecvent întâlnită în

orașele cu aspect modern. Deși conceptul de poluare a luminii nu are sens până la începutul

secolului XX, tehnologia folosită în proiectarea iluminatului datorită utilizării excesive și greșite

a surselor de lumină artificiala.

7.5 Definitii pentru Lumina

Lumina = „radiatie” ori complex „de radiatii” de tip „electromagnetic” ce „impresioneaza

ochiul uman” (numita și „lumina vizibila”). Lumina inseamna “ flux de fotoni”, ori „particule

care” detin „proprietati ondulatorii” dar „și proprietati corpusculare."67

Lumina monocromatica - „lumina formată” doar printr-o unica „lungime de unda”; ea fiind

redata „in domeniul vizibil” doar printr-o „singura culoare spectrala."68

Lumina alba = „lumina” ce este compusa din „toate radiatiile spectrului” evident pentru ochiul

uman „in acele proportii”, care genereaza „lumina mijlocie a zilei.".

Lumina rece = „lumina” care contine puţine „radiatii infraroșii”. Comparativ cu „lampile cu

inacndescenta”, cele „ electrice cu descarcare” genereaza „lumina rece".69

Lumina naturala = „lumina” care este definita de varietatea „directiilor de oscilatie”

(perpendiculara) „radiatiile electromagnetice” ce „o” alcătuiesc;din punct de vedere „static”,

„aceste directii sunt” dispuse „uniform” și inconjurand „directia de propagare".70

Lumina = „radiatie electromagnetica” (propagata „de corpul incând escent” ori

„luminescent”) ce impresioneaza ochiul; rezultatul „acestei radiatii”.71

Concluzii

Concluzionând, putem afirma că cele două paradigme culturale ale prezenței luminii în câmpul

artistic, cea a metaforei luminii asociată unui discurs antropocentric de tip raționalist, și cea a

lipsei acesteia, dizolvată în fenomene estetice sau experiențe spațiale ne oferă dimensiunea

istorică a unui fenomen cultural dens. În arhitectura și arta contemporană, “metafora luminii

revine doar sub forma evocării, a nostalgiei sau construcției unui spațiu al memoriei, sugerând

aura pierdută a operei de artă”72

.

Deși nu am abordat o latură antropologică a istoriei culturale, ci una a istoriei ideilor, a științei și

a arhitecturii, sper să fi reușit să conturez astfel o altă parte din înțelegerea luminii ca fenomen

complex care a însoțit societatea umană de la începuturile ei. Cercetarea luminii în artele vizuale

67

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediul/lumina-solara-Criterii-ecologice 487.php 68

ibidem

69 ibidem

70 http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediul/lumina-solara-Criterii-ecologice 487.php

71 ibidem

72

Walter Benjamin, Iluminări, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2002

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediul/lumina-solara-Criterii-ecologice%20487.php

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediul/lumina-solara-Criterii-ecologice%20487.php




Pag 50 / 56

și în arhitectura a deschis câmpul unor investigaţii care privesc deopotrivă spațiul ambiental,

arhitectura, tehnicile artistice și fenomenele interacțiunii umane în câmpul cultural.

Iluminatul poate avea influenţe directe și din punct de vedere fizic, biologic sau social, datorate

poluării luminoase. Din aceste motive iluminatul trebuie sa se incadreze în diverse norme și

coduri. Conceptia iluminatului este obligatoriu sa se realizeze prin integrarea cu concepţia

arhitecturala a clădirilor, pentru o imbinare armonioasă cu forma și structura interioară, capabilă

sa concure la obţinerea mediului luminos interior care sa asigure confortul vizual, precum și

funcţionalitatea și estetica spaţiului interior.

Necesitatea integrarii iluminatului natural – iluminat electric.

Studiul luminii naturale este important pentru viitor și din motive de ordin ecologic. Realizarea

unor exigente în cazul luminii naturale implica o conceptie arhitecturala de ansamblu de mare

calitate și complexitate.

Solutiile alese pentru iluminare au rol și în reducerea poluarii.

Kiyoung Koa afirma: „lumina controlează comportamentul şi emoţiile oamenilor”.

“Am descoperit că avem nevoie de lumină pentru a face spaţiul cvadridimensional. Am citit o

carte unde se spunea că ar trebuie să îmbrăţişăm lumina în cadrul spaţiului”. Am găsit această

idée cu totul fascinantă. „Şi am devenit conştienti că lumina poate face spaţiul

cvadridimensional. Lumina îi face pe oameni să se schimbe. Oamenii văd un tip de emoţie atunci

când percep conceptul sau timpul valorii, ceea ce seamănă mai degrabă cu simţirea spaţiului.”

„Lumina și expresia” ei, modul cum „acestea” sunt „transpuse în artă” dar și „in arhitectură”

uneori în timp, constituie „filosofia unei societati”, sau „localizarii geografice”, constituind, de

ce nu, „expresia crezului artistic".73

De-a lungul timpului, oamenii au fost fascinati și atrași de răsăritul sau de apusul soarelui și

au ridicat „altare și temple” cu scopul de „a capta razele” considerând „că lumina izvorăste”

dintr-o entitate divină.

„Lumina este cel mai puternic element care dezvăluie designul, subliniază proprietățile dorite și

îl limitează atunci când este necesar”74

.

Lao-Tse, o figură legendară străveche a culturii chineze, într-una din numeroasele sale fraze

celebre spune că „arhitectura nu are patru pereți și un acoperiș; este și, mai ales, aerul care

rămâne în interior, spațiul pe care acestea se incheie".

73

http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediul/LUMINA-SOLARA-Criterii-ecologi487.php 74

Fitoz,D., Küçükerman, Ö., Esen, A., „Laboratorul de proiectare al iluminatului”, Universitatea Tehnică Megaron Yildiz, Facultatea

de Arhitectură E-Journal, 2, p. 80-88, 2007, Istanbul.





Pag 51 / 56

“Arhitectura și lumina, sau lumina și arhitectura au fost concepte interdependente de-a lungul

istoriei”, până în punctul în care unul dintre cele mai importante eseuri ale lui Bruno Zevi este

numit „lumina ca formă arhitecturală”.

Le Corbousier a mers până într-acolo încât a afirmat ca "arhitectura este jocul savant, corect și

magnific al volumelor reunite sub lumină".

Această relație între lumină și arhitectură apare inevitabilă; uneori conștient, alteori inconștient

și nu contează dacă vorbim despre concepte și percepții dificile cu iubitori de arhitectură,

profesionisti sau simpli iubitori de arhitectură ori profani. Cu toate acestea, este aproape

imposibil să ne imaginăm lucrările marilor arhitecti fără a stabili o relație foarte importantă cu

lumina.

Etianne-Louis Boullé afirmă că „arta atingerii cu efecte de lumină aparține arhitecturii”, iar el

are dreptate, deoarece, în funcție de modul în care se folosește această artă, poate transforma

radical contextul spațial, creând senzații plăcute sau neplăcute, sublime. sau misterioase, pentru a

da senzații pentru lărgirea unui spațiu sau pentru a-l face mai mic, sau altfel pur și simplu pentru

a evidenția aspecte ale spațiului care ne interesează mai mult sau mai puțin.

"Lumina este cea care dă senzația de spațiu. Spațiul este anulat de întuneric. Lumina și spațiul

sunt inseparabile. Dacă lumina este eliminată, conținutul emoțional al spațiului dispare și devine

imposibil de înțeles", a scris Siegfried Giedion. În arta plastică funcționalitatea luminii este un

element esențial, capabil să ofere volum și densitate spațiilor care nu sunt doar obiectul privirii,

dar mai presus de toate locurile trăite.

Lumina, care contrastează cu întunericul, este, de asemenea una dintre temele simbolismului care

a influențat arhitectura la nivel religios și psihologic, creând atmosfere istorice foarte speciale.

Arhitectura este recunoscută ca acel domeniu care prin proiectarea clădirilor are menirea de a

indeplini necesitătile activităților umane, fiind asociata asadar succesiunii zi-noapte la

realizarea, distribuția („distribuție funcțională”) precum „și în modul” în care „imaginea” va fi

„percepută de” către cel care priveste și mai ales „cum este in” diverse „momente ale zilei".

Rezultă astfel „preocuparea pentru intensitatea” ori pentru „tipul luminii” la „realizarea unui

edificiu”. Modul cum am putea să percepem lumina nu poate fi decât „prin deschiderile” sau

„prin ferestrele” locuințelor noastre.75

75






Pag 52 / 56

Anexa 6

INFLUENȚE ȘI INTERDEPENDENTE în PROCESUL DE CREATIE - Fig.278

Sursa: studiu propriu

PARTEA A V-A

CAPITOLUL 5. CONCLUZII FINALE

5.1 Catedralele Creștine (Catolice și Ortodoxe). Concluzii

Lăcașurile de cult sunt cele mai importante simboluri ale expresiei spirituale și a implicării

comunității, contribuind la definirea atât a „identității spațiale și culturale” ale acesteia, ele sunt

considerate sacre de către credincioși.

Lăcașurile de cult sunt recunoscute și apreciate de către comunități ca simboluri sociale ale

credinței precum și „simboluri fizice ale spiritualității”. Evoluția lor în sens atât istoric,

arhitectural cât și simbolistic, este supusă atât unor procese naturale (cum ar fi alterarea și

degradarea fizică a construcției), precum și schimbărilor sociale, economice și tehnologice ori

disponibilitatilor de resurse financiare pentru întreținerea lor, sau evoluției demografice într-un

interval de timp dat.76

Cel mai importante lăcașuri de cult ale creștinătătii sunt bisericile/bazilicile și catedralele.

Deși marea schismă care a avut loc în anul 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în

două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă) din cauza tensiunilor ce datau de multă

vreme între creștinătatea latină (apuseană) și cea greacă (răsăriteană), totuși ambele ramuri au

produs lăcașuri de cult marete, catedrale al căror spaţiu dominant era definit sub o grandioasă

cupolă . În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă (din greacă, de la ορθο (ortho - drept,

corect) și δοξα (doxa - slăvire sau opinie), traducându-se literal „dreapta-slăvire”), cât și cea

Catolică care se consideră a fi singura biserică universală (καθολικι - catolică sau „universală”)

și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credințe (Ορθόδοξια - ortodoxă). 77

Spre deosebire de biserica Romei, unde se pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea

ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde și diferența de nume.

76

https://ro.wikipedia.org/wiki/L%C4%83ca%C8%99_de_cult 77

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/L%C4%83ca%C8%99_de_cult

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83




Pag 53 / 56

Catedralele creștine în care cupola ocupă un loc central sunt influențate de Pantheonul din Roma

supranumit Templul tuturor zeilor (care are un aport deosebit în propaganda cupolei - cea mai

mare deschidere a unei cupole până în ziua de azi, 43m) printre cele mai importante sunt

urmatoarele: Hagia Sofia – Istanbul (Constantinopol), Santa Maria del Fiore - Florența, Sfântu

Petru-Roma, Saint Paul - Londra, Basilica Sacré-Cœur Paris etc sunt caracterizate prin

grandoarea lor atât prin suprafaţa sau volumul lor cât și pe înălțimea impresionanta, având

spaţiul interior generos și implicit o capaciatâte de absorbtie a foarte multor credincioși.

In toate aceste grandioase catedrale, lumina joaca un rol primordial, mistică ori multicoloră,

puternică sau difuză, lumina este prioritară precum și efectele generate de aceasta asupra

credincioșilor, dozarea luminii influențează calitatea spațiilor, controlul intensitatii sau strălucirii

luminii...

Lumina îi face pe oameni să se schimbe, oamenii au un anumit tip de emoţie în funcție de

amploarea luminii sau intensitatea ei.

Catedrala Hagia Sofia este considerată una din marile catedrale ale lumii, dar reprezinta în

aceeași măsură și un punct de referintă în istoria universala a arhitecturii și fără indoială centrul

Ortodoxiei până la căderea Constantinopolului în anul 1453.

Hagia Sofia are totodată o imensa calitate, atât în istoria civilizatiei umane cât și mai ales în

această cercetare, prin aceea că face conexiunea între două mari civilizații: cea creștină și cea

musulmană, constituind puntea care le leaga, stafeta care este preluata pentru a fi dusă mai

departe și pentru a fi perfecționta, constituind punctul în care acestea se întâlnesc.

5.2 Moscheile Musulmane. Concluzii

Moscheile au suferit modificări din momentul în care au fost construite pentru prima dată și până

în prezent. Influența diferitelor culturi în schimbarea moscheilor, evoluția tehnologiei

construcțiilor, aplicațiile statice sunt eficiente. Chiar și atunci când arhitectura otomană este

examinată în sine, diferite stiluri în arhitectura moscheii devin vizibile în perioada otomană

timpurie, clasică și târzie.

Moscheile diferă în ceea ce privește diferitele tipuri de plan, forma cupolelor și cupolei jumătate,

caracteristicile dimensionale ale structurii și decorațiunii. În zilele noastre, este un fapt obișnuit

să construim cupole asociate cu minarete și să construim structuri similare. Deși puține la număr,

există și structuri contemporane de Moschei.

Islamul și-a lăsat amprenta în culturile în care religia a fost influențată. Astăzi, este important să

detectăm și să adaptăm sintezele obținute de-a lungul secolelor. În acest context, moscheile sunt




Pag 54 / 56

structuri în care filosofia islamică este resimțită și care transmite mesaje sociale. Are valori care

au obținut o sinteză comună în diferite culturi de secole (Arpacıoğlu, 2013: 408).

Discuția despre moschei ridică problema stilului folosit în concepția unui astfel de obiect major

de cult. După perioada otomană, în arhitectura moscheii nu a mai fost remarcat nici un stil

arhitectural nou. Într-o civilizație unică, pentru ca societățile să creeze un stil arhitectural unic, ei

trebuie să fi imaginat sau să vină cu o interpretare originală a civilizației. Când acest lucru nu

este cazul, apar repetiția și imitația (Ökten, 2013: 143-144).

Deoarece ritualurile religioase din structurile moscheii nu s-au schimbat, abordarea estetică a

clădirii moscheii și cererea publicului larg pentru schimbarea structurilor moscheii, noile căutări

în arhitectura moscheii sunt limitate. În acest context, există o opinie comună potrivit căreia

există o arhitectură de moschee neschimbată.

În țări precum Turcia, care o puternică tradiție a structurii moscheilor, deși statul este laic,

arhitectura moscheilor este abordată într-un mod conservator consacrat de către Mimar Sinan.

Marile opere ale arhitecturii otomane sunt dominate de prezența unui dom central care se

descarcă pe complexe sisteme de semicupole ce coboară în cascadă, descărcând pe reazeme

greutatea domului principal.

Deși Arabia Saudită este un stat Sharia, paradoxal designul unei moschei este mai liber și

contemporan. Acest lucru arată că proiectarea moscheii depinde de caracteristicile structurii

culturale și nu de structura legală a societății. „Existența unei vechi tradiții monumentale face

dificilă apariția unei noi imagini de moschee” (Kuban, 2015: 170-171).78

Preluând critic moștenirea arhitecturii clasice greco-romane și bizantine, arhitecții otomani au

stabilit o serie de principii mai degrabă decât de reguli, care respectate nerigid și uneori cu

fantezie, au dus la apariția, în cadru lumii islamice, a unei arhitecturi originale, în care funcțiunea

propriu-zisă și funcțiunea de reprezentare corelate cu aspirația spre sacralitate au dus la rezultate

remarcabile, uneori chiar excepționale, cu nimic mai prejos decât cele ale Renașterii.

Elemente de actualitate

Spre deosebire de arhitectura clădirilor de cult creștine, în epoca actuală nu se mai utilizează la

fel de des cupola în arhitectura de cult musulmană, cupola a rămas ca un element compozitional

definitoriu care a suferit, doar în ultimii zeci de ani, stilizari ale formei clasice de semisfera.

Importanța subiectului ales

Subiectul ales pentru această cercetare este de o importantă covârșitoare în ambele religii,

78Özçakı, M. (2018). Arhitectura Moscheilor interpretată. ulbilbilge, 6 (23),




Pag 55 / 56

creştină și musulmană. Cupola rămane una din cele mai frumoase, cele mai complexe și

complete forme de acoperire a unui spaţiu în întreaga istorie a omenirii.

Moscheile moderne pot fi evaluate prin „relația clădirii cu mediul, sistemul de acoperire

superior al clădirii, minaretele clădirii, utilizarea decorațiunii în clădire, forma clădirii,

materialele folosite în clădire”.

Există exemple în care moscheile moderne continuă să fie puncte focale urbane. În funcție de

evoluția tehnologiei de construcție, există moschei construite pe apă. Deși moscheile moderne nu

s-au schimbat prea mult în ceea ce privește caracteristicile lor dimensionale, acestea s-au

schimbat în ceea ce privește dimensiunile clădirilor din jurul lor și materialele utilizate.

Structurile fac ca și caracteristicile lor de focusare urbana să fie vizibile datorită diferitelor

sisteme de acoperire ale acestora.

Deși cupola este folosită în sistemul de acoperire, se încearcă de asemenea, diferite forme.

Structurile sunt acoperite într-o forma fragmentată, cupola deformată formal sau de acoperișul

de diferite forme.

Expresia simbolică a minaretului a câștigat importanță în construcțiile clădirilor cu destinatia de

moschee.

Simplitatea arhitecturii moderne este exprimată prin utilizarea acoperișurilor plate la clădiri,

simplitatea în minarete și utilizarea culorii albe pe fațadă.

Este obișnuit ca moscheile moderne să aibă forme geometrice de bază, cum ar fi rotunde, pătrate,

dreptunghiulare și piramidă.

Ca și în arhitectura tradițională, se subliniază caracteristicile geometrice pure ale formelor. Chiar

și în structurile cu elemente ale cupolei mărite dimensional, forma este evidentă. Simplitatea este

observată și în materialele utilizate, în elementele interioare și ornamente. Există exemple în care

textura materialului este evaluată ca element ornamental al structurii. În special, utilizarea

materialelor conferă acestor structuri caracteristicile lor deosebite de structurile tradiționale.

Indiferent ce tip de clădire este proiectată, exemplele anterioare ale acestui tip de clădire de cult

ar trebui cunoscute, respectând tradițiile specifice locului, respectând dimensiunile fizice ale

ființei umane, stabilind relația dintre infrastructură și suprastructură, este important să se respecte

proporțiile, să se stabilească relații proporționale ale elementelor dominante și secundare, să se

stabilească relații interne și externe pe fațadă, să se observe materiale și structură și să se

utilizeze culoarea (Peker, 2013: 263).79 Este important ca proiectarea unei moschei să fie gândită

din mai multe părți iar datele tradiționale să fie evaluate și interpretate până la momentul prezent.

Prin stabilirea unei relații între tradițional și contemporan, se pot crea moschei moderne.

79

DOI: 10.7816 / ulakbilge-23-06-04 ulakbilge, 2018, volumul 6, numărul 23, volumul 6, numărul 23




Pag 56 / 56

S-au efectuat cercetări pentru a evalua influența pe care lumina și culoarea o au asupra

aspectelor fiziologice și psihologice ale omului. Dar este cunoscut faptul că o calitate bună a

luminii și a iluminatului ajută la ridicarea nivelului de confort.

Energia care provine de la soare pe Pământ este disponibilă sub formă de energie și lumină

directă, reflectată din cer, care constituie împreună lumina naturală. În special, soarele „produce”

aproximativ 6 miliarde de lumeni pe metru pătrat. Dintre aceștia, în jur de 134 kiloluxi s-au

răspândit în atmosfera pământului.

“Atmosfera absoarbe aproximativ 20% și reflectă din nou, aproximativ 25% în spațiu”. O parte

din restul de 55% ajung pe Pământ ca radiație de lumină directă (condițiile meteorologice

permit), restul este răspândit în atmosferă; ambele componente constituie lumină naturală.

În aer liber și aproape toată ziua, lumina naturală ar permite niveluri de iluminare mult mai mari

decât cele necesare pentru a desfășura activități de interior.

Omul a încercat întotdeauna să utilizeze la maximum lumina naturală pentru a lumina incaperile

caselor, lăcașurilor de cult pe care le-a creat precum și clădirile locurilor de muncă, prin ferestre,

uși, atrii și pridvoare și în raport cu dimensiunea și amenajarea lor.

Utilizarea iscusită a iluminatului natural în mediile construite, dar mai ales în clădirile de cult

este covarșitoare și considerată un element calificativ al proiectării arhitecturale din două motive

fundamentale: pentru o mai bună gestionare a consumului de energie electrică pentru iluminarea

de zi și pentru efectele benefice asupra sănătății umane.

Identificarea contribuțiilor personale aduse în cadrul lucrării la cercetarea subiectului ales II:

- angajarea la un demers, cu atât mai dificil și mai frumos cu cât nu a mai fost abordat până

acum, în a face o incursiune în arhitectura celor două mari religii pentru a le studia

caracteristicile în clădirile de cult cu cupolă;

- scoaterea la lumină a operei unui geniu al arhitecturii, Mimar Sinan, care a excelat în

perioada Imperiului Otoman care a revolutionat conceptia unui lăcaș de cult și și-a pus

definitiv amprenta asupra fornei și structurii moscheilor musulmane, supranumit fiind un

Michelangelo al Orientului;

- cercetarea și găsirea punctului comun între arhitectura de cult creştină și cea musulmană pe

care o constituie Biserica Hagia Sofia ce va influența fundamental pe cea din urma;

- analiza și evidentierea specificului sau a particularitatilor cupolelor în cele doua culte

- punerea în evidenta a calitatii și a caracteristicilor luminii în cele doua tipuri de edificii de cult;

- identificarea, studierea și aprofundarea formelor cât și a diferentelor structurilor între catedrale

și moschei;

LUMINA ÎN ARHITECTURA CLADIRILOR DE CULT PRIN CUPOLA ...

Documents

Transcript of LUMINA ÎN ARHITECTURA CLADIRILOR DE CULT PRIN CUPOLA ...