LUMEA BASMELOR Studii ¿i culegeri de folclor...

Ion Aurel Candrea

LUMEA BASMELOR

Studii ¿i culegeri de folclor românesc

Colec¡ia • ªtiin¡e sociale •

Redactor: Antoaneta OlteanuTehnoredactor: Paulina Ivånu¿

© Editura PAIDEIA, 2001

75104 Bucure¿ti, România

Str. Bucur nr.18, sector 4

tel. : (00401) 330.80.06; 330.16.78

fax: (00401)330.16.77

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale

CANDREA, ION-AUREL

Lumea basmelor. Studii ¿i culegeri de folclor

românesc / Ion-Aurel Candrea. - Bucure¿ti : Paideia, 2001p. 248; 20 cm. - (ªtiin¡e sociale)Bibliogr.ISBN 973-8064-76-7

Ion-Aurel Candrea

LUMEA BASMELOR

• STUDII ªI CULEGERI DE FOLCLOR ROMÂNESC •

Edi¡ie îngrijitå de ANTOANETA OLTEANU

Cuvânt înainte de ALEXANDRU DOBRE

CUVÂNT ÎNAINTE

Cititorului de aståzi – dornic de buna cunoa¿tere, deopotrivå, a operei¿i activitå¡ii unora dintre min¡ile luminate ale ¿tiin¡ei ¿i culturii române¿tidin trecutul nu prea îndepårtat, dar ¿i a unor interpretåri ¿i, mai ales,documente etnofolclorice reprezentative, care så rea¿eze ¿i så revigorezeprin revenirea la textul primar etnofolcloric autentic cercetårile de etnologiea poporului român – cititorului de aståzi deci i se pune acum la dispozi¡ieun volum în care sunt reproduse, selectiv, câteva dintre scrierile ¿i culegerilede folclor ale lui Ion-Aureliu Candrea, în bunå parte inedite sau deveniteinaccesibile ¿i, ca urmare, mai pu¡in sau deloc cunoscute publicului interesatsau chiar speciali¿tilor.

ªi-au asumat aceastå onorantå misiune recuperatorie Editura Paideia– al cårei program în aceastå privin¡å este mai mult decât generos, binegândit ¿i temeinic articulat – ¿i distinsa ¿i mai tânåra noastrå colegå,domni¿oara conferen¡iar universitar dr. Antoaneta Olteanu, a cårei activitateîn domeniul studiilor etnologice, ståruitoare ¿i eficientå, public recunoscutå,este, de asemenea, meritorie ¿i demnå de apreciat.

Personalitate de primå mårime a ¿tiin¡ei, culturii ¿i învå¡åmântuluisuperior românesc din prima jumåtate a secolului al XX-lea, Ion-AureliuCandrea a låsat în urma sa o operå extrem de bogatå ¿i de diversificatå.Lucrårile sale fundamentale – cum ar fi, de pildå, Dic¡ionarul limbii românedin trecut ¿i de azi, încorporat, ca prima parte, în de-acum celebrul ¿imonumentalul Dic¡ionar enciclopedic ilustrat „Cartea Româneascå“,publicat în 1931, împreunå cu Gheorghe Adamescu – se numårå printreoperele de referin¡å ale culturii române ¿i sunt considerate, pe bunå dreptate,instrumente de lucru indispensabile.

Scrierile lui Candrea, unele apropiate ca valoare ¿i monumentalitateamintitului Dic¡ionar, altele de mai micå întindere sau chiar de„popularizare“, dar avându-¿i însemnåtatea lor ¿tiin¡ificå ¿i culturalåparticularå, ar trebui så se afle pe masa de lucru a fiecårui specialist ¿i tânårcercetåtor, în biblioteca unui cerc cât mai larg de persoane interesate.

6 I.A. CANDREA

Mai mult citatå decât cititå, opera lui Candrea – prin excelen¡å operådeschiså, generoaså în rezolvåri ¿i råspunsuri, dar ¿i în sugestii, înîndemnuri, adesea explicit formulate, la reluarea ¿i adâncirea unora dintreproblemele cheie – se cere, de aceea, repuså integralå în circuitul cultural-¿tiin¡ific pentru a fi cunoscutå, pentru a fi apreciatå corect ¿i, a¿a cum secuvine, pentru a servi ca punct de plecare ¿i factor de continuitate încercetarea etnologicå contemporanå.

Cu o forma¡ie enciclopedicå, cu o putere de muncå ie¿itå din comun ¿icu o pasiune pentru cercetarea ¿tiin¡ificå ce a mers pânå la sacrificiul desine, dar mai ales înzestrat cu acea curiozitate proprie firilor iscoditoare ¿imarilor creatori, I.-A. Candrea a lucrat fårå odihnå, pânå la uitarea de sine,într-un efort uria¿, neståpânit de nici o ambi¡ie sau dorin¡å, alta decât aceeade a descoperi în permanen¡å lucruri noi, de a împårtå¿i tuturor posibililorbeneficiari – ¿i în primul rând studen¡ilor såi – tot ceea ce a acumulatîntr-o via¡å de trudnicå aplecare asupra obiectului studiilor sale.

Dic¡ionarul limbii române mai sus amintit, ca så dåm doar un singurexemplu (I.-A. Candrea, Gh. Adamescu, Dic¡ionarul enciclopedic ilustrat„Cartea Româneascå“, Bucure¿ti, 1931), cuprinde, dupå calculelespeciali¿tilor, un numår de 43 269 de cuvinte-titlu rezultate din peste 450 000de extrase din 258 de lucråri (Florica Dimitrescu, I-A. Candrea, lingvist ¿ifilolog, Bucure¿ti, Editura ªtiin¡ificå, 1974, p. 41).

Måsura acestui efort titanic pentru alcåtuirea Dic¡ionarului ne-o dåCandrea însu¿i, când, în prefa¡a monumentalei lucråri, face bilan¡ul final:„M-am pus – se confeseazå Candrea – pe muncå... Muncå titanicå, de carenumai cei ce s-au îndeletnicit cu acest gen de lucråri î¿i pot da seama.Trebuiau extrase citatele din sute ¿i sute de volume, în parte necercetate.Noroc cå cele mai multe le citisem mai demult ¿i subliniasem în ele cuvintelece må interesase. Extragerea acestor cuvinte pe fi¿e ¿i copierea întregiifraze din care fåceau parte e meritul so¡iei mele. Fårå ajutorul inteligent pecare mi l-a dat în tot cursul lucrårii niciodatå Dic¡ionarul acesta n-ar fivåzut lumina zilei. Patru sute douåzeci ¿i cinci de mii de fi¿e, scrise demâna ei, clasate în ordine alfabeticå ¿i a¿ezate în 140 de cutii de câte 30 cmlungime, e materialul pe care mi l-a pus la îndemânå ¿i pentru care-i suntadânc recunoscåtor. Trei ani ¿i mai bine a durat scrierea fi¿elor, ¿i de treiori pe atâ¡ia ani de muncå fårå rågaz i-am consacrat redactårii Dic¡ionarului(...). Nouå ani din via¡a mea, nouå ani de muncå silnicå, de înfrigurare, denop¡i întregi de medita¡ie, de renun¡are la tot ce-i oricui îngåduit så guste

7Lumea basmelor

din agrementele existen¡ei, iatå ce reprezintå acest dic¡ionar“ (Candrea-Adamescu, Dic¡ionarul..., p. X).

Este vorba, în pasajul reprodus mai sus, doar despre truda depuså laexecutarea unei singure lucråri, e drept, cea mai valoroaså – ¿i de propor¡iimonumentale –, din toate câte le-a alcåtuit Candrea, dar dacå parcurgemintegral lista lui de lucråri, publicate sau råmase în manuscris, sentimentulpe care îl vom încerca va fi, cu siguran¡å, acela cå ne aflåm în fa¡a unuititan al muncii fårå de odihnå. Cu rezultate pe måsurå, notabile, dåtåtoarede satisfac¡ii intelectuale superioare. Un model, a¿adar, ce ne vine de dincolode jumåtatea veacului ce abia s-a încheiat ¿i care, în maginile bunului sim¡elementar, trebuie respectat ¿i apreciat cum se cuvine.

A¿a se face cå biografia lui Ion-Aureliu Candrea se confundå, vrând-nevrând, cu una preponderent ¿tiin¡ificå, ce poate fi creionatå ¿i reconstituitådupå o schemå adesea folositå în cazuri similare: anul sau lucrarea publicatåsau cursul universitar ¡inut în fa¡a studen¡ilor, altul decât cel din anul prece-dent. O biografie ce s-ar putea exprima în termenii corec¡i ai unei liste delucråri, cu bibliografia ¿i literatura de referin¡å aferente.

Nåscut la 8 noiembrie 1872 la Bucure¿ti, ca al treilea copil altehnicianului constructor Marcu Hecht, Ion-Aureliu Candrea a copilårit,¿i-a fåcut studiile, a profesat, cu mici excep¡ii, în Capitalå. Aceasta pânå înanul 1948, când, împreunå cu întreaga familie, dar ¿i cu fi¿ele ¿i manuscrisele,a emigrat în Fran¡a, unde a ¿i murit, la scurt timp, în 1950.

Învå¡åtura ¿i-a început-o, probabil, potrivit tradi¡iei, în familie ¿i launa dintre ¿colile confesionale. A urmat apoi, la vârsta potrivitå, cursurilecunoscutului liceu bucure¿tean „Gheorghe Lazår“, pe care le-a încheiat în1892, luându-¿i bacalaureatul.

Se înscrie apoi la Facultatea de Litere ¿i Filosofie a Universitå¡ii dinBucure¿ti, pe care o terminå în 1896, când î¿i ia licen¡a. Acum se petreceun eveniment decisiv pentru forma¡ia ¿tiin¡ificå a cårturarului: urmeazåcursurile de etnopsihologie ¿i filologie comparatå ale marelui Hasdeu, sebucurå de aprecierea ¿i aten¡ia privilegiatå a Profesorului.

Dupå absolvirea facultå¡ii în ¡arå, I.-A. Candrea pleacå la studii laParis, unde audiazå cursurile unora dintre numele celebre ale lingvisticiieuropene: Gaston Paris, A. Thomas, Em. Picot, J. Gilliéson. ªi tot acumare prilejul så-i cunoascå ¿i så lege o beneficå prietenie cu doi dintre mariilingvi¿ti români, de-o vârstå cu el: Sextil Pu¿cariu ¿i, mai ales, OvidDensusianu.

8 I.A. CANDREA

Întors de la Paris cu titlul de doctor în litere, Candrea ocupå mai întåipostul de profesor de limba francezå la „Fra¡ii Buze¿ti“ din Craiova ¿i apoila liceul „Mihai Viteazul“ din Bucure¿ti.

Cariera universitarå ¿i-o începe în anul 1913, la Catedra de FilologieRomanicå, al cårei ¿ef era Ovid Densusianu. Î¿i inaugureazå cursuluniversitar la 19 noiembrie 1913 cu o interesantå lec¡ie de deschidere,Straturi de culturå ¿i straturi de limbå la popoarele romanice.

De-a lungul unei cariere universitare, lungi ¿i de toatå lumea apreciate,profesorul Ion-Aureliu Candrea a ¡inut urmåtoarele cursuri: Cours completde grammaire roumaine (Paris, 1900, Bucure¿ti, 1927), Curs de limbaalbanezå (1914-1915), Principii de dialectologie, cu privire specialå ladialectele române¿ti (1919-1920), Elemente de origine danubianå saunecunoscutå în limba românå (1926-1927), Introducere în studiul toponimiei,cu privire specialå asupra toponimiei Olteniei ¿i Banatului (1927-1928),Raporturi între limbå ¿i culturå (1929-1930), La grammaire et le léxiquedu manuscript d’Oxford de la Chanson de Roland (1930), Limba albanezåîn raporturile ei cu limba românå (1930-1931), Probleme de toponimie(1930-1931), Elemente latine dispårute din limba românå (1932), Lumeabasmelor (1932), Elemente de toponimie cu privire specialå la toponimiaOlteniei (1932-1933), Via¡a cuvintelor (1932-1933), Privire generalå asuprafolclorului român în legåturå cu al altor popoare (1933-1934, 1934-1935),Principii de toponimie, cu privire specialå la toponimia Olteniei ¿i Banatului(1935-1936), Onomastica românå, cu privire specialå la onomastica Olteniei(1935-1936), Cercetåri privitoare la lingvistica balcanicå (1935-1936),Folclor medical comparat (1937-1938; apud Sabina Ispas, Ion-AureliuCandrea, în „Revista de etnografie ¿i folclor“, 17 (1972), nr. 4, p. 302).

Nu întâmplåtor am reprodus aceastå, pe cât pe lungå, pe atât deinteresantå listå a titlurilor cursurilor universitare predate de Candrea laFacultatea de Litere ¿i Filosofie a Universitå¡ii din Bucure¿ti.

Titlurile cursurilor sale universitare, însemnate, constituie un segmentimpresionant al operei ¿tiin¡ifice a lui Ion-Aureliu Candrea, dau måsurapregåtirii sale enciclopedice, ne poartå pe o arie tematicå foarte diversificatå.Dau, de asemenea, o anume imagine asupra a ceea ce se „propunea“, întreanii 1913-1938, la Facultatea de Litere, ceea ce ar explica – adåugând ¿icursurile, conferin¡ele sau seminariile altor mari profesori ai epocii –emula¡ia cultural-¿tiin¡ificå din aceastå perioadå, una dintre cele mai bene-fice din întreaga noastrå istorie, apari¡ia unei pleiade de mari cårturari,

9Lumea basmelor

absolven¡i ai acestei Facultå¡i, ce a ilustrat „literele“ române¿ti între celedouå råzboaie mondiale ¿i chiar mult dupå 1948. Så nu uitåm, de pildå, cåîntre studen¡ii „favori¡i“ ai lui Candrea s-au numårat ¿i profesorii AlexandruRosetti ¿i J. Byck.

Pe de altå parte, într-o cercetare, expunere ¿i relevare a ac¡iunilor depromovare a studiilor de etnografie ¿i folclor, de etnologie, dacå ¡inem cutot dinadinsul, în învå¡åmântul superior românesc, „lista“ cursurilor luiCandrea ¿i-ar avea un loc semnificativ, peste care, oricum, nu se va puteatrece cu vederea.

În sfâr¿it, ceea ce nu este deloc bine, nici unul dintre aceste cursuri nua våzut pânå acum lumina tiparului. Fapt cu consecin¡e dintre cele maipu¡in agreabile. Dacå, så presupunem – ¿i a¿a ar fi de dorit så se întâmpleîntr-o culturå sau ¿tiin¡å care se respectå – cineva, specialist sau doar persoanåpur ¿i simplu interesatå, ar dori så påtrundå în ceea ce am putea numi –împrumutåm termenul din zona vecinå, a literaturii – „laboratorul de crea¡ie“al lui Candrea, pentru a cunoa¿te etapele pregåtirii ¿i elaborårii lucrårilorsale fundamentale – fundamentatå, în egalå måsurå, ¿i pentru etnologiaromâneascå – publicatå în 1944, Folclorul medical român comparat, trebuieså meargå neapårat la textul cursului predat în anul universitar 1937-1938,ultimul înainte de pensionarea Profesorului.

La fel stau lucrurile ¿i cu încå un altul dintre cursurile sale, Lumeabasmului românesc, ¡inut în anul 1932. S-a spus despre acest curs cå ar fi„doar un rezumat extrem de comod dupå monografia lui ªåineanu“ (veziLazår ªåineanu, Basmele române în compara¡iune cu legendele antice clasice¿i în legåturå cu basmele popoarelor învecinate ¿i ale tuturor popoarelorromanice, Bucure¿ti, 1895). Acela¿i istoric al folcloristicii române¿ti, dincare am reprodus citatul de mai sus, considerå, referindu-se în continuarela cursul universitar Lumea basmului, cå „drept noutate pentru cititorulromân e teoria geologului german Edgar Dacque de la Universitatea dinMünchen, potrivit cåreia basmele ar fi fost create de pu¡inii oameni dinepoca secundarå. Ca atare, continuå Ovidiu Bîrlea, mon¿trii ¿i balaurii dinbasme n-ar fi decât acele animale uria¿e cunoscute de omul primitiv înepoca secundarå, pe altå cale neputându-le cunoa¿te. Teoria lui Dacque s-adovedit cu totul ¿ubredå, mai întâi pentru cå omul nu apåruse în acea epocå,nici måcar în cea ter¡iarå, apoi pentru cå imagina¡ia creatoare nu are neapåratånevoie de modele întruchipate pe care så le copieze doar“ (Ovidiu Bîrlea,Istoria folcloristicii române¿ti, Bucure¿ti, Editura Enciclopedicå Românå,1974, p. 476).

10 I.A. CANDREA

Nu este acum locul så intråm într-o discu¡ie mai amånun¡itå asuprapunctului de vedere ¿i al aprecierilor reputatului folclorist. Cert este însåun lucru, ¿i anume acela cå, pânå acum, neavând acces la textul lui Candrea,am acceptat ¿i ne-am însu¿it aceste aprecieri în spiritul ¿i litera lor. ªi dacåavem în vedere cå, totu¿i, Ovidiu Bîrlea a fost ¿i råmâne încå pentru multåvreme cea mai prestigioaså autoritate în materie, ne putem da u¿or seamade faptul cå pårerea lui în legåturå cu Lumea basmelor s-a impus ¿i a devenitnormå. Nu vrem cu aceasta så conteståm sau doar så punem la îndoialåaprecierile lui Ovidiu Bîrlea. Ceea ce se impune în momentul de fa¡å este olecturå proprie, a fiecåruia dintre noi, a textului lui I-A. Candrea, acumaccesibil. Având textul lui Candrea în fa¡å – cu toate datele de identificare,cu anul în care a fost expus cursul, cu specificul cadrului de prezentare etc.– putem så mergem la cartea – ¿i ea fundamentalå – a lui Lazår ªåineanu,pentru a face compara¡ii, pentru a estima valoarea indicelui de „comoditate“¿.a.m.d. Vom putea, de asemenea, consultând ¿i parcurgând lista lucrårilorde specialitate, scrise dupå 1932 pe tema datå, så observåm dacå – ¿i în cemåsurå – cursul lui Candrea a fost consultat, a stimulat, chiar doar ¿i prinsugestii tematice, studiile ulterioare ale basmului românesc. În fine, putemstabili, abia acum, locul contribu¡iei lui Candrea, a cursului såu universitar,la istoria basmologiei române¿ti, istorie care încå î¿i mai a¿teaptå cercetåtorii.

Dar, låsând toate acestea pe seama speciali¿tilor, vom constata u¿or cå,atunci când vom parcurge volumul de fa¡å, vom råmâne cu folosul imediatal unei lecturi agreabile ¿i interesante. Cu o asemenea a¿ezare în paginå ¿icu un real mod propriu de a privi, în ansamblu såu, basmul românesc.

Cel de-al doilea text din volumul de fa¡å, pe care îl recomandåm cutoatå sinceritatea, este cel referitor la poreclele uzitate în diferite cazuri decåtre români. Textul intereseazå deopotrivå pe lingvi¿ti, pe istoriciimentalitå¡ilor, pe folclori¿ti sau etnologi. Så privim ¿i aceastå lucrare maiîndeaproape.

Între primele studii, så le numim „de tinere¡e“, publicate de Ion-AureliuCandrea (1894-1895), se numårå ¿i Poreclele la români, prima lucrare deacest fel în cultura ¿i etnologia românå. Meritele acestei lucråri suntincontestabile, a¿a cum am ¿i subliniat recent (Universul mitic al satuluiromânesc, „Adevårul literar ¿i artistic“, X, 16 ianuarie 2001, nr. 551, p. 8).

Så vedem în ce constå însemnåtatea acestui studiu pentru subiectul însine, pentru posibilitatea de a adânci – ¿i extinde – cercetårile ¿i interpretårileasupra etnogenezei poporului român.

11Lumea basmelor

Lumea satului tradi¡ional românesc, ca ¿i a celui contemporan, de altfel,råmâne în bunå parte o lume cvasinecunoscutå în alcåtuirea ¿i manifestareaei vie ¿i dinamicå, intimå, a¿a cum s-ar putea dezvålui dacå ar fi privit dininteriorul ei. Ajungem la aceastå constatare tulburåtoare în ciuda faptuluicå, de la 1840 (momentul „Daciei literare“) ¿i pânå în zilele noastre, desprecultura ¿i civiliza¡ia ruralå, despre spiritualitatea de facturå folcloricå s-ascris enorm. Lista bibliograficå a lucrårilor de interpretare ¿i de materialcu acest subiect este covâr¿itoare. Speciali¿ti sau amatori, reprezentând saudoar încercând så se acomodeze rigorilor satului dintr-o perspectivå saualta, dar, din påcate, investiga¡iile lor, cât de amånun¡ite, n-au reu¿it såpåtrundå ¿i, mai ales, så descifreze ¿i så dezvåluie acele mecanisme ¿i stårisuflete¿ti intime, acele norme nescrise care regleazå via¡a de zi cu zi a¡åranului în toate dimensiunile ei, reale ¿i imaginare, cutume care statueazårela¡iile sale în cadrul grupului de neam ¿i rudenie, pe acelea cu vecinii, cucei din propriul sat, din satele vecine sau din locuri mai îndepårtate, custåpânirea ¿i institu¡iile statului, civile ¿i religioase etc. Nu ¿tim decât, lamodul general, „în principiu“ ¿i cel mai adesea doar din bånuite, atâtea ¿iatâtea lucruri. Ne referim, cu deosebire, la ceea ce nu se vede „cu ochiulliber“, la ceea ce a fost ¿i este via¡a internå a ¡åranului, materialå ¿i spiritualå,la traiul lui cotidian. Nu ¿tim încå foarte bine sau deloc, de pildå, cum seodihne¿te, cum doarme, ce, cum ¿i unde månâncå, când face copii, cum î¿ipetrece „luna de miere“, dacå ¿i-o petrece, cum coexistå, sub acela¿i acoperi¿,în aceea¿i familie, o båtrânå descântåtoare, cu atributele ¿i statutul ei spe-cial, o nevastå care respectå a¿a-zisul „calendar al babelor“ ¿i ce anume dinacest calendar ¡ine mai cu seamå, sau bårbatul matur care se ghideazå dupå„calendarul agricol“, încercând så prevadå mersul vremii dupå „calendaruldin foi de ceapå“, sau dupå cel „din coji de nucå“, cum se orienteazå doifra¡i, fatå ¿i båiat, cåtre acele segmente specifice categoriior proprii devârstå ¿i sex, pe care dintre båtrâni ¿i maturi mo¿tenesc ¿i ce anumemo¿tenesc etc.

Nu ¿tim multe, foarte multe chiar, dupå cum nu ¿tim aproape nimicdespre lumea, våzutå în acelea¿i coordonate, a târgurilor ¿i târgu¿oarelor, acartierelor mårgina¿e sau de centru, ale aglomerårilor urbane, ale lumiiintelectualilor sau, de ce nu, ale „elitei“ acesteia.

În aceastå zonå gri studiul din 1894-1895 al lui Candrea aduce un plusde cunoa¿tere a acestei lumi, abordând, pentru prima oarå, un mic segmental vie¡ii interne a satului românesc ¿i a celei urbane.

12 I.A. CANDREA

Prefigurând direc¡ia de culegere ¿i studiu al materialului etnofolcloricromânesc statutatå de Ovid Densusianu în de acum celebra sa lec¡ie dedeschidere din 1909, Folclorul. Cum trebuie în¡eles, direc¡ie la a cåreiconturare ¿i cristalizare a participat ¿i a contribuit decisiv, Ion-AureliuCandrea a avut fericita idee de a alcåtui ¿i publica, în 1894-1895 – a¿a cumdeja am men¡ionat –, în mai multe numere din „Revista nouå“ a lui B.P.Hasdeu ¿i apoi în extras, un inventar de porecle folosite de români.

Sursele documentare folosite de Candrea sunt dintre cele mai diverse:dic¡ionarele limbii române cunoscute pânå atunci, scrieri ale unor autorimai mult sau mai pu¡in consacra¡i, proverbele ¿i locu¡iunile proverbiale,texte satirice de facturå popularå.

Poreclele enumerate de I.-A. Candrea în studiul såu nu sunt, a¿adar,rezultatul unor investiga¡ii nemijlocite în lumea satului, ceea ce ¿i explicåunele scåpåri din vedere, amestecul de porecle din lumea satului ¿i a celordin mediul orå¿enesc, al poreclelor uzitate de ¡årani, de orå¿eni sau pur ¿isimplu crea¡ii ale unor scriitori, începând de la Anton Pann ¿i pânå laAlecsandri, Creangå, Ispirescu ¿.a.

Trei sunt, în principal, meritele de necontestat ale lui Candrea în aceaståchestiune. Primul merit este acela cå el, Candrea, a avut ideea, pe care a ¿ipus-o în lucrare, de a face un inventar foarte bogat al poreclelor, pe carele-a reunit într-un studiu monografic, cel dintâi ¿i, dupå câte ¿tim, singurulde acest fel din etnologia româneascå. Cel de al doilea merit al acestuierudit cårturar este acela de a fi încercat, iarå¿i pentru prima ¿i singuradatå, o definire ¿i o clasificare a poreclelor, o ordonare a acestora dupåcriterii pe care el însu¿i le expune ¿i le motiveazå. Nu mai pu¡in importanteste meritul de a fi deschis o nouå cale de cercetare a culturii tradi¡ionale,de a fi atras luarea aminte asupra unui important fragment al universuluimitic al satului tradi¡ional românesc, de a oferi sugestii pentru noi studii ¿iinterpretåri.

Problema poreclelor este mult mai complexå decât cea la care ne trimitetextul lui Candrea, dar, la o privire mai atentå, ea ni se prezintå pe cât decomplexå, pe atât de atractivå, de fascinantå. Prin porecle – atunci cândînregistrarea este corectå ¿i de adâncime, realizatå în intimitatea grupuluicercetat –, putem recunoa¿te ¿i reconstitui un foarte important fragment aluniversului, local ¿i individual, mitic ¿i mitologic, al satului tradi¡ionalromânesc. Este, dacå dorim, observa¡ia de fond asupra acestei categorii,punctul de plecare fiind studiul lui Candrea de acum un secol ¿i mai bine.

13Lumea basmelor

Poreclele nu se dau la întâmplare. Ele sunt purtåtoare ale unorevenimente mai vechi sau mai noi, au în miezul lor o „poveste“ de început,care se transmite din genera¡ie în genera¡ie, fie în cadrul grupului de neamcare le poartå, fie în amintirea unor indivizi din afara grupului care le-autezaurizat pentru conservarea memoriei colective. Multe porecle ¿i-au pierdut„explica¡ia“, povestea ini¡ialå a fost uitatå, dar în mentalitatea satului se¿tie sau doar se bånuie cå lucrurile nu s-au ivit din senin, cå, multå vremeîn urmå, a existat totu¿i o „poveste“, care acum a fost uitatå. De fapt, ca ¿iîn cazul multora din mituri, „povestea“ originalå nici nu prea mai intereseazå,pentru cå ceea ce era esen¡ial, ceea ce spune totul, miezul în sine al „pove¿tii“– porecla adicå – s-a påstrat, este cunoscutå, circulå, participå efectiv laalcåtuirea sistemului de mituri locale ¿i individuale. Numai atât conteazå,ceea ce pentru mentalitatea satului tradi¡ional este mai mult decât suficient.

Opera unor scriitori, în special a acelora care s-au îndreptat cåtre lumeasatului – Creangå, Slavici, Marin Preda, Dinu Såraru etc. – este ¿i eapopulatå de unele personaje denumite, particularizate prin porecle. Adoptândaceastå tehnicå, scriitorii nu numai cå-¿i individualizeazå personajele ¿i lefac mai u¿or de re¡inut, dar reu¿esc, cel mai adesea, så ¿i reconstituie acelnivel mitic, acea ambian¡å a unei lumi aflate dincolo de concretul cotidian.

Subiectul – poreclele în existen¡a lor ¿i mi¿carea lor vie din satultradi¡ional, din târguri ¿i ora¿e, din lumea ¿colii sau a cazårmii, din toatelocurile unde func¡ioneazå temporar sau vreme îndelungatå o colectivitateconstituitå, ori poreclele în literatura de autor – este mai mult decât generos¿i poate fi discutat mult ¿i bine, cu rezultate benefice pentru etnologie,pentru istoria mentalitå¡ilor, pentru istoria literarå. Începutul unei astfel deanalize ¿i dezbateri trebuie så porneascå totu¿i de undeva. Studiul lui Candreadespre Poreclele la români, care se retipåre¿te în volumul de fa¡å, ar puteafi acest reper, ar putea îndeplini ceea ce altundeva am numit rolul unui„cap de serie“.

Observa¡ii de acest fel – ¿i încå multe altele – se pot face în legåturåcu toate studiile lui Ion-Aureliu Candrea publicate în acest volum. Nu ne-ampropus o discu¡ie în detaliu asupra fiecårui dintre ele. Am încercat doar såsugeråm, prin douå-trei exemple concrete, cât de antrenantå ¿i folositoaresub raport cultural-¿tiin¡ific poate fi lectura studiilor selectate de domni¿oaraconferen¡iar univ. dr. Antoaneta Olteanu din opera atât de bogatå ¿i dediversificatå a lui Candrea, ce posibilitå¡i, aproape nelimitate, oferå cititoruluidornic så cunoascå ¿i så interpreteze fenomenul etnofolcloric românesc. Så

14 I.A. CANDREA

ia, de asemenea, act, prin cunoa¿tere nemijlocitå, cu textul în fa¡å, decontribu¡ia unora dintre înainta¿i, în cazul nostru concret de contribu¡iabeneficå a lui Ion-Aureliu Candrea la darea la luminå ¿i punerea în paginåa materialului românesc ¿i a comentariilor înso¡itoare.

Plåcerea – ¿i folosul – lecturii textelor din volumul de fa¡å este, dupåcum u¿or se poate constata, imenså. Comentarii de felul celor de mai sus,sugerate de studiile lui Candrea, se pot face într-o paletå mult maidiversificatå, fiecare dintre cititorii acestui volum putând så priveascå, såadânceascå sau så interpreteze opera lui Candrea din unghiul care-i convine.Dar, din acest moment, în cuno¿tin¡å de cauzå, cu textul în fa¡å.

Acesta este, de fapt, meritul cel mare al acestui volum, pus cugenerozitate la dispozi¡ia tuturor categoriilor de cititori de prestigioasa casåde editurå Paideia – volum pe care avem privilegiul så-l deschidem cuaceste însemnåri låmuritoare ¿i så-l recomandåm cu toatå cåldura ¿iconvingerea.

Al. Dobre

PRINCIPALELE LUCRÅRI CU CARACTER FOLCLORIC ªI

ETNOLINGVISTIC ALE LUI ION-AUREL CANDREA

Studii:

În periodice:

Influen¡a ¡iganilor asupra literaturii populare române, „Revista nouå“,an VII, nr. 2, 1894

Poreclele la români, „Revista nouå“, an VII, nr. 8-12, 1895Caloianul, „Noua revistå româna“, an II, nr. 15, 1 aug. 1900Graiul din ºara Oa¿ului, „Buletinul Societå¡ii filologice“, an II, vol.

II, 1906, p. 35-85.Cu privire la originea credin¡elor populare, „Viea¡a nouå“, an XVI,

nr. 4-6, 1920Datinile ¿i credin¡ele poporului român, „Adevårul literar ¿i artistic“,

an IV, nr. 121, 1923Ziua ursului, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 122, 1923Sfin¡ii, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 123, 1923Caloianul, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 124, 1923Petele din luna, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 125, 1923Stranutul, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 126, 1923Facerea lumii, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 127, 1923Sfântu-Gheorghe, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 128, 1923Calendarul babelor, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 129,

1923Lupul, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 130, 1923Eclipsele, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 131, 1923Broasca, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 132-134, 1923Iarba fiarelor. Studii de folklor, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr.

135-141, 1923Zilele såptåmânii I-VI, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 148-151,

153, 155, 1923

16 I.A. CANDREA

– Lunea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 149, 1923– Mar¡ea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 150, 1923– Miercurea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 151, 1923– Joia, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 153, 1923– Vinerea, „Adevårul literar ¿i artistic“, an IV, nr. 155, 1923Påstorii, „Junimea literarå“, XII, nr. 10-11, 1923Påstoritul. Însemnåri. Boli ¿i leacuri la oi, „Oltenia“, an I, nr. 7, 1923Via¡a påstoreascå la megleni¡i, „Grai ¿i suflet“, an I, nr. 1, 1924Tabu în limbå. Nume interzise, în vol. Omagiu lui I. Bianu din partea

colegilor ¿i a fo¿tilor såi elevi, Bucure¿ti, 1927Cutremurele în credin¡ele poporului, „Universul“, an LI, nr. 92, 4 apr.,

1934, p. 1-2Spicuiri din folclorul românesc, I, Reminiscente romane, „Curentul“,

an XI, nr. 3916, 1938, 25 dec.Simbolismul în terapeutica popularå. Magia imitativå. Similia similibus

curantur, „Arhiva româneascå“, t. IV, Bucure¿ti, 1940Preminte Solomon, în vol. Cercetåri folclorice, I, Bucure¿ti, 1947

În volum:

Poreclele la români, Bucure¿ti, 1895Dic¡ionar de proverbe ¿i zicåtori, Bucure¿ti, 1912Iarba fiarelor. Studii de folklor, Bucure¿ti, 1928Dialectologie ¿i folklor romanic. Raporturi între limbå ¿i culturå (curs

litografiat), Bucure¿ti, 1929-1930Lumea basmelor (curs litografiat), Bucuresti, 1932Folklorul român în legaturå cu al altor popoare (curs litografiat), 2

vol., Bucure¿ti, 1933-1934Privire generalå asupra folklorului românesc în legåturå cu al altor

popoare (curs litografiat), partea I, Bucure¿ti, 1933-1934, p. II, 1934-1935Folklor medical comparat (curs litografiat), Bucure¿ti, 1937-1938Raporturi între limbå ¿i culturå (curs litografiat), Bucure¿ti, 1937-

1938Simbolismul în terapeutica popularå, Bucure¿ti, 1940 e volum sau

nu?Folklorul medical român comparat. Privire generalå. Medicinå magicå,

Bucure¿ti, 1944Grai, datini, credin¡e, Editura Libråriei „Universalå“, Bucure¿ti, an

1936

17Lumea basmelor

Culegeri de folclor:Din batrâni, Bucure¿ti, 1909

În colaborare:Graiul nostru. Texte alese din toate pår¡ile locuite de români (împreunå

cu Th.D. Speran¡ia ¿i Ov. Densu¿ianu), Bucure¿ti, vol. I, 1906, vol. II,1908

Din popor. Cum gråie¿te ¿i simte poporul român (împreunå cu Ov.Densu¿ianu), Bucure¿ti, 1908

Pove¿ti din diferite ¡inuturi locuite de români (împreunå cu Ov.Densu¿ianu), Bucure¿ti, 1909

Poezii populare din diferite regiuni locuite de români, (împreunå cuOv. Densu¿ianu), Bucure¿ti, 1910

Antoaneta Olteanu

NOTÅ ASUPRA EDIºIEI

Edi¡ia de fa¡å reproduce o serie de studii de etonologie scrise deIon-Aurel Candrea, care par¡ial au mai våzut lumina tiparului. Estevorba de o serie de articole (Calendarul babelor, Vråjile de ursitå deAnul Nou, Ouåle ro¿ii, Cutremurele în credin¡ele poporului, Vråjile deploaie), publicate în volumul Grai, datini, credin¡e, Editura libråriei„Universalå“, Bucure¿ti, an; cursul universitar ¡inut la Facultatea de Litere¿i Filozofie a Universitå¡ii Bucure¿ti, Lumea basmelor (apårut litografiatîn 1932), studiul Poreclele la români (apårut la Editura Libråriei Socec,Bucure¿ti, 1895), precum ¿i o serie de culegeri folclorice realizateîmpreunå cu Ovidiu Densusianu (apårute în volumul Din popor. Cumgråi¿te ¿i simte poporul român, Texte publicate de *, Bucure¿ti, 1908).

Edi¡ia påstreazå particularitå¡ile lingvistice (fonetice ¿i morfologice)ale textelor originale. În transcriere am aplicat principiul interpretativ,respectând ceea ce am considerat ca ¡inând de pronun¡ie ¿i modificândgrafia potrivit normelor ortografice actuale.

Antoaneta Olteanu

STUDII DE FOLCLOR

CALENDARUL BABELOR

– Påcatele mele, dar ce ¡i-a abåtut, soro, så faci le¿ie tocmai aståzi,mar¡ea?

– Dar ce-i cu asta, lele Mari¡o?– Påi nu ¿tii cå, dacå speli mar¡ea, î¡i moare bårbatul? Ce, vrei så

råmâi våduvå?– Vai de mine ¿i de mine. Da’ de unde så ¿tiu asta? Bine cå-mi spuse¿i,

nu mai fac le¿ie mar¡ea, så må tai.Aceastå convorbire între douå mahalagioaice, surprinså de mine, mi-a

adus aminte de nemuritorul Anton Pann. Vestitul scriitor popularînregistreazå în urmåtoarele versuri din Povestea vorbei nedumerirea uneifemei din popor cu privire la lucrårile oprite în diferite zile ale såptåmânii¿i råspunsul ce prime¿te la întrebarea fåcutå altei femei mai pricepute:

I-am zis odatå: „– Fetico, få bine a må ierta,Så te-ntreb pentru ce oare azi nu lucrezi dumneata?Ori este vreo sårbåtoare ¿i ¡ii pentru vrun sfânt?Spune-mi, må rog, cå ¿tii carte ¿i toate de pre påmânt“.Ea-mi råspunse, zicându-mi: „– Mamå, dacå vrei så ¿tii,Peste toatå såptåmâna gåse¿ti sårbåtori så ¡ii;Cå lunea sunt sfin¡ii îngeri; mar¡ea sfântul Ioan,Carii ¿i-n alte zile se pråznuiesc peste an.Miercurea e ziua Crucii, de-aceea ¿i post mâncåm.ªi furca, fiind mai micå, ’nainte-i n-o ridicåm.Joia sunt sfin¡ii Apostoli, cum ¿i sfântul Nicolai,Vinerea e sfânta Vineri, s-o ¡ii chiar de n-ai målai;Sâmbåta facem colivå ¿i de råposa¡i vedem;Duminica-ncai se ¿tie cå trebuie så ¿edem.Asta e, mamå, pricina lucru-n mâini de nu iau eu,Cå sunt prea evlavioaså ¿i må tem de Dumnezeu.“

Precum se vede, câte zile a låsat Dumnezeu, toate-s cu pocinog pentruunele femei de la ¡arå. Din aceastå pricinå, în satirele ¿i chiuiturile lor de

24 I.A. CANDREA

joc, bårba¡ii iau adesea în râs muierile lene¿e, cântându-le în båtaie de joc,de pildå, în Moldova:

Frunzå verde fir de linte,Måi bårbate, am prins la minte,Ia cânepa ¿i mi-o vinde,ªi mi-o vinde får’ de pre¡,Cå eu lunea nu lucrez.Mar¡i e zi de sårbåtoare,Atunci capul cå te doare.Miercuri e de fatå mare,Joia pentru dobitoace,Vinerea cå nu se toarce;Sâmbåtå de-amiazå-n josMå iau ¿i må spål frumos.Duminicå diminea¡aMå pornesc la iarmaroc...

Tot astfel, într-o chiuiturå din Moldova:

Foaie verde ¿i-un pârâng,M-am fost dus lunea la târg;Mar¡i îi råu de dobitoace,Miercuri nici maica nu coase!Joile-s cu cruce-n carte,Cine coase n-are parte,Vinerea-i îngreuiatå,Cå-i de Dumnezeu låsatå;Cine toarce vinereaNu-i ajutå Precesta;ªi sâmbåta, când n-o ¡ii,Råu-i, Doamne, de copii,De bube, de obrinteliªi grozavå-n daraveli.Duminicå a¿ lucra,Dar nu må laså popa...

25Lumea basmelor

Tot a¿a, în Ardeal:

Din pårin¡i am apucat,Lunea, mar¡ea, n-am lucrat;Miercurea e sårbåtoare,Cå scapå de multe boale;Apoi joile-s legate,N-oi lucra så-mi fac påcate;Vinerile le cinstescªi nu må prea ostenesc;Sâmbåta, când a¿ lucra,Gata-i popa cu toaca,Så înceapå vecernia.Ståi, pårinte, nu toca,Cå eu încep a lucra.

La fel, în Muntenia:

Lunea, mar¡ea, n-am lucratMai de când m-am måritat;Miercurea n-am apucat;Joile îmi sunt oprite,Nu lucrez de nu ¡iu minte;Vinerile-mi sunt legate,Nu lucrez, cå fac påcate;Sâmbåta, ce-o lucra moa¿aOi lucra ¿i eu ¿i na¿a...

Astfel de versuri de batjocurå, adresate muierilor supersti¡ioase, ¿i înspecial celor lene¿e, le gåsim la foarte multe popoare. A¿a, de pildå, lafrancezi:

Lundi, mardi, fête;Mercredi, peut-être;Jeudi, la Saint-Nicolas.Vendredi, on ne travaille pas;Samedi on se repose,Et le dimanche on ne fait rien...

26 I.A. CANDREA

Credin¡a cå unele zile ale såptåmânii sunt faste, iar altele nefaste,aducåtoare de necazuri ¿i de tot felul de nenorociri pe capul aceluia care nule-ar respecta, e foarte veche ¿i se pierde în întunecimea timpurilor. Grecii¿i romanii nu întreprindeau nici o cålåtorie, nu se apucau de anumite lucråri,nu contractau cåsåtorii etc. în zilele considerate „nefaste“ de teamanenorocirilor care s-ar fi abåtut gråmadå asupra lor. Aceste zile nenorocoaseerau numite de romani zile negre („dies atri“), pentru cå le însemnau cu uncårbune, pe când zilele „faste“ le însemnau cu cretå. Tot astfel se zice cåvechii sci¡i, când se duceau så se culce, puneau în tolba cu såge¡i o piatråalbå, dacå ziua le-a fost norocoaså, ¿i o piatrå neagrå, în cazul când au avutsupåråri în acea zi.

S-a constatat de mult de cåtre folclori¿ti cå toate popoarele cre¿tine, înafarå de cultul oficial, recunoscut ¿i propovåduit de Bisericå, påstreazåîncå în mare numår reminiscen¡e din cultul pågân, sårbåtori ¿i datini decare nu s-au putut dezbåra, cu toate cå de veacuri îndelungate pårin¡iiBisericii s-au stråduit så le dezrådåcineze.

¥ntr-o anchetå fåcutå asupra stårii ¡åranului nostru, G.D. Scrabapomene¿te urmåtoarele cincizeci ¿i trei de „sårbåtori supersti¡ioase“, cumle nume¿te, pe care le ¡in oamenii de la ¡arå, fårå a socoti sårbåtorile numite„biserice¿ti“. Auzi¡i ¿i vå cruci¡i: Ghermanul, Nunta ¿oarecilor, Câinii luiSân-Medru, Caii lui Sân-Toader, ¥nchinarea lan¡ului Sf. Mårii, Calul luiSf. Gheorghe, Pietrele lui Sân-Petru, Logodna påsårilor, Zilele de piatrå,Turta furnicii, Ursina, Macoveiul ursului, Ziua lupului, Lunea påsårilor,Lunea ciorilor, Lunea viermilor, Lunea burdufului, Lunea albå, Mar¡eaciorilor, Martea albå, Mar¡ea seacå, Mar¡ea mânioaså, Miercurea frumoaså,Miercurea strâmbå, Miercurea neagrå, Miercurea numåråtoarea ouålelor,Joia ciorilor, Joia furnicii, Joia iepelor, Joia mânioaså, Joia frumoaså, Joiaseacå, Vinerea cea frumoaså, Vinerile scumpe, Vinerea seacå ¿i ¿chioapå,Sâmbåta ursului, Sâmbetele de piatrå, Tanda, Ropotinii etc. etc.

Oricât de mare ni s-ar pårea numårul acestor sårbåtori, de care mul¡idin noi, cei de la ora¿, n-am auzit niciodatå pomenindu-se, totu¿i lista pecare a alcåtuit-o e departe de a fi completå.

Cercetårile pe care le-am fåcut în decurs de mai mul¡i ani asupra acesteilaturi a psihologiei poporului ne-au îngåduit så întregim aceastå în¿irare asårbåtorilor religioase ¿i båbe¿ti ale såteanului nostru. Departe ¿i aceasta dea fi completå, lista pe care o dau oglinde¿te înså de ajuns mentalitateaoamenilor de la ¡arå, ¿i în special a såtencelor, care våd în sårbåtoare nu

27Lumea basmelor

prilejul de a-¿i aminti de cele sfinte ¿i de a duce prinosul lor de recuno¿tin¡ålui Dumnezeu pentru bunåtatea lui, ci ocazia de a capta prin nelucrarebunåvoin¡a cutårui sau cutårui sfânt ori sfântule¡, de mânia sau råzbunareacåruia se tem. E poate lungå lista acestor zile ferite pe care o în¿ir, dar eprea caracteristicå pentru a o trece cu vederea:

1 ianuarie: Sf. Vasile sau Anul Nou.5 ianuarie: Ziua crucii.6 ianuarie: Boboteaza sau Iordanul (zi påzitå pentru a fi ferit

de boale, în special de friguri).7 ianuarie: Sf. Ioan Botezåtorul.11 ianuarie: Sf. Tudose (råu de lingoare).16 ianuarie: Sâm-Pietru de iarnå (råu de lupi, de boale

¿i de du¿mani).17 ianuarie: Atanasiile sau Sf. Antonie cel Mare (råu de arsuri

¿i de opåreli).18 ianuarie: Tånase de ciumå sau Tånase ¿i Chiricå (nu lucra,

dacå vrei så fii ferit de ciumå sau de lupi).16-18 ianuarie: Zilele acestea se mai numesc ¿i Circovii de iarnå

sau Fulgeråtoarele (zile rele de tråsnet ¿i de vifor).20 ianuarie: Sf. Eftimie sau Eftenie cel Mare (te påze¿te de ciumå).

¥nchei cu o observa¡ie a marelui lingvist francez Michel Bréal: „Poporul,zice el, e un filolog care vrea så-¿i dea seama de numele pe care le aude ¿icare, gra¡ie imaginatiei lui, gåse¿te u¿or o poveste care så-i explice unnume propriu“. Prin aceasta înså intråm în domeniul filologiei, care seocupå, între altele, ¿i de etimologiile populare.

* Apårut în vol. Grai, datini, credin¡e, Bucure¿ti, / an 1939

VRÅJILE DE URSITÅ DE ANUL NOU

„Nu numai cu pâine va tråi omul, ci cu tot graiul ce iese din gura luiDumnezeu“ (Mat. IV, 4; Luca IV, 4). Aceste cuvinte ale Mântuitorului aufost parafrazate de un folclorist francez, de Lescure, care se exprimåastfel: „Nu numai cu pâine tråie¿te omul, ci se hråne¿te mai ales cusupranatural ¿i cu miraculos: acestea alcåtuiesc pâinea lui de toate zilele,pâinea imagina¡iei ¿i a sentimentelor cu care-¿i hråne¿te mintea“. Cåutareasupranaturalului e înnåscutå la toate popoarele. Credin¡ele de¿erte,supersti¡iile båbe¿ti au nåvålit în palate, au pus ståpânire pe casele boiere¿ti,au cotropit cele mai umile cocioabe de la ¡arå. Slabi sau puternici, bie¡ine¿tiutori de carte sau cårturari de frunte, pe to¡i îi munce¿te deopotrivågândul cu privire la taina viitorului.

Dumnezeu, în nemårginita lui în¡elepciune, a avut grija så ascundåomului viitorul ce-l a¿teaptå. ªi totu¿i, de la începutul veacurilor, fiin¡aomeneascå s-a stråduit ¿i se stråduie¿te în fel ¿i chipuri så dea la o partevålul ce-i ascunde ziua de mâine sau så arunce måcar o privire în carteavie¡ii lui viitoare.

Dintre toate zilele de peste an, ajunul Anului Nou e socotit de românmai prielnic pentru a încerca, prin tot felul de mijloace, så-¿i arunce måcaro privire dincolo de ziua de aståzi ¿i så smulgå câte ceva viitorului din celece-i tåinuie¿te.

Abia a apucat så treacå soarele dupå culmile dealurilor, ¿i iatå cå românulde aståzi, ca ¿i cel de acum o mie de ani, î¿i începe ceremoniile sale mistice.

Aprinde o lumânare de cearå curatå ¿i o laså så ardå dinaintea icoanelor,ca så poatå intra norocul în caså.

Unge u¿orii ¿i pragul casei cu usturoi, întocmai ca în noaptea SfântuluiAndrei, ¿i tot astfel face la grajduri ¿i la ¿uri. Unge cu usturoi animalele ¿ipe to¡i ai casei în chip de cruce, ca så alunge din preajma lor duhurilenecurate ¿i strigoaicele care umblå så ia mana de la vaci.

Nu voi aminti de toate practicile magice legate de noaptea SfântuluiVasile, în parte identice cu cele din noaptea Sfântului Andrei, cåci suntprea numeroase. Må voi mårgini numai la cele privitoare la aflarea ursitului,adicå a viitorului bårbat, care munce¿te gândul fetelor de måritat. Dorin¡a,

29Lumea basmelor

de altfel, explicabilå, a fetelor din toate timpurile ¿i de la toate popoarele,de a se vedea ¿i ele la casa lor ¿i, de se poate, cât mai curând, a fåcut ca grijalor de cåpetenie, în aceastå noapte a misterelor, så fie aceea de a-¿i cunoa¿teursitul. Cum va fi oare? tânår sau båtrân? frumos sau urât? bogat ori sårac?blând ¿i supus, papå-lapte ori afurisit, omul dracului, inimå acrå? Va aveaun trai fericit ori î¿i va amårî zilele cu el? Multe ¿i variate sunt mijloacelede care se servesc ca så dezvåluie aceastå tainå: sor¡ii, plumbul topit,lumânårile, fântânile ¿i gardurile, ocoalele vitelor, obiectele de îmbråcåminte¿i câte altele sunt cercetate pe rând, cåci fiecare poate releva câte ceva dinmisterele zilei de mâine.

Dacå trece¡i cumva pe lângå o caså cu ferestrele astupate, a¿a, cå nu sezåre¿te nici o licårire de luminå dinåuntru, så nu vå închipui¡i cå oameniide acolo s-au culcat cu gåinile ¿i cå somnul le-a închis pleoapele, fåcându-iså uite grija zilei de mâine. Nu, dimpotrivå: în aceastå caså tocmai activitateae mai febrilå, min¡ile sunt mai încordate, zvâcnirile inimii mai dese, cåciacolo e casa misterelor.

Så ne strecuråm pe nesim¡ite în una din aceste case ¿i, oaspete nepoftit,ascuns într-un ungher, så vedem ce se petrece acolo.

Sunt strânse în jurul unei mese mai multe fete ¿i fiecare a depus pe eacâte un obiect: un inel, un ban de argint, o oglindå, un pieptene, un fus, uncårbune, un cu¡ita¿, o pietricicå ¿i o floare. Fiecare din aceste obiecte s-aacoperit cu câte o stråchinu¡å de cåtre una din fete, fårå ca celelalte så vadåunde s-au a¿ezat diferitele obiecte. Dupå aceea fiecare fatå, pe rând, punemâna pe câte o stråchinu¡å ¿i scoate obiectul de desubtul ei. Aceleia care animerit inelul i se proroce¿te cå se va logodi curând ¿i cå va avea parte deun bårbat chipe¿, „tras ca prin inel“. Aceleia care a nimerit banul de arginti se zice cå ursitul ei va fi putred de bogat. Fetei care a pus mâna peoglindå, – bucuria ei – va avea parte de un bårbat frumos. E rândul alteifete; a scos de sub strachinå un cårbune. Såråcu¡a, ursitul ei va fi negru lafa¡å ¿i la inimå. Cam la fel va fi soarta celeilalte fete, care a scos afaråpieptenele: va avea parte de un bårbat urât, poate chiar ¡igan, cåci ¡iganiifabricå pieptenii la ¡arå. Iatå alta care a scos de sub strachinå fusul: bårbatulcare o va lua va fi col¡at ¿i zâmbat ca fusul. Tot a¿a lipsitå de noroc va fi ¿ifata care a pus mâna pe cu¡ita¿, cåci ursitul ei va fi aprig ¿i iute la mânie.Dar tot se va bucura mai mult decât acelea din urmå care au nimerit pietricicasau floarea, cåci una va råmâne ca o piatrå neurnitå la casa pårinteascå, iarcealaltå ca floarea se va ofili, tot a¿teptând så se mårite.

30 I.A. CANDREA

¥n alt mod se practicå aceastå vrajå în unele pår¡i ale Transilvaniei,Bucovinei ¿i Moldovei, unde se nume¿te Vergel sau Vergelat. Acolo se punepe maså un ciubåra¿ sau alt vas cu apå neînceputå, iar fiecare din cei prezen¡i,fete ¿i flåcåi, bårba¡i ¿i femei de toatå vârsta, aruncå în acea apå câte un micobiect: un inel, un nasture, un cercel ¿i altele. Un båie¡a¿ de vreo zece-doispre-zece ani e rânduit så scoatå din vas, rând pe rând, câte unul din obiectelearuncate înåuntru. Un om bun de gurå, numit vergelator sau vestitor de AnulNou, stå lângå båie¡a¿, având câte un be¡i¿or verde de pom în fiecare mânå.El începe så toace cu aceste be¡i¿oare pe marginea vasului ¿i prinde a ura:

Cine trece ¿i petrece?Irodia Doamne!Trece Toma cel bogatCu biciu de foc înfocat,Irodia Doamne!

Urmeazå mai multe versuri pe care le omit, dupå care vergelatorulroste¿te:

Semnele din acest vasSå vå fie tot de tras,De tras sor¡i de bucurieDin anul ce o så vie.Scoate-un semn ¿i-mi spune drept:Mâine care an så-ncep?

Båie¡a¿ul atunci vârå mâna în apå, scoate un obiect ¿i, aråtându-ladunårii, întreabå: „– Al cui e anul ce se începe diminea¡å?“ Proprietarulobiectului råspunde: „– Al meu este!“ Atunci vergelatorul ureazå: „– Altåu noroc are så ¡i-l dea Dumnezeu de Anul Nou, de Sf. Vasile!“

Apoi vergelatorul repetå versurile de mai-nainte, tocând cu be¡i¿oarelepe marginea vasului, iar båie¡a¿ul scoate din apå alt obiect. ¥ntreabå iarå¿ial cui e semnul ¿i, dupå råspunsul dat de proprietarul obiectului, vergelatorulaugureazå: „– Al tåu noroc are så ¡i-l dea Dumnezeu de Boboteazå!“ ¥nfelul acesta se continuå pânå la scoaterea celui din urmå obiect din ciubåra¿ulcu apå, vergelatorul urând fiecåruia, în ordinea sårbåtorilor ¿i sfin¡ilor dincalendar, ziua în care îi va da Dumnezeu norocul.

31Lumea basmelor

Aceastå datinå trebuie så fie foarte veche la noi, cåci o gåsim pomenitå,la începutul veacului al XVIII-lea, de cåtre principele Dimitrie Cantemir înDescrierea Moldovei. Originea ei trebuie cåutatå în Orient, cåci n-o gåsim lanici unul din popoarele din apusul Europei, ci numai la slavi ¿i la greci.

Dar så ne întoarcem iarå¿i la casa misterelor pe care am påråsit-o oclipå. Ce se petrece acum acolo?

Fetele au început vraja cu plumbul. Au luat un vas cu apå neînceputå¿i au turnat înåuntru plumb sau cositor topit. Dupå forma pe care o iametalul råcindu-se în apå, ele deduc cum va fi ursitul. Dacå închipuie¿teceva ce seamånå a om, fata se va mårita curând; dacå forma seamånå cu uncal, ginerele va fi bogat, nevoie mare; dacå li se pare cå våd o bisericå, ziccå bårbatul ce va lua va fi preot; dacå se formeazå ceva ce seamånå cu opådure, ursitul va fi pådurar; dacå metalul råcit închipuie o cruce sau unsicriu, e semn de moarte; dacå înså nu pot distinge nici o formå, atunci fataråmâne nemåritatå în anul ce vine.

Nemul¡umite de rezultatele date de vraja cu plumbul, fetele recurgacum la alt mijloc de a scruta viitorul.

Iau douå coji de nucå. Una din fete pune în fiecare coajå câte olumânåricå de cearå aprinså ¿i le laså så pluteascå pe o strachinå cu apå.Dacå se apropie cojile una de alta, fata se va mårita în cursul anului; dacånu se întâlnesc, apoi... så mai încerce fata ¿i la anul. Dacå se întâmplå cauna din lumânårele så cadå din gåoace ¿i så se cufunde în apå, e semn demoarte pentru persoana cåreia acea lumânåricå i-a fost menitå.

Nici de astå datå fetele nu se dau båtute. ¥ncearcå alt mijloc.Se aduce o strachinå cu apå ¿i o lumânare de cearå, pesemne una råmaså

de la Pa¿ti. Una din fete picurå în apå douå picåturi de cearå, menindu-le:una pentru fatå, alta pentru ursit. Dacå picåturile se apropie una de alta ¿i seunesc, atunci... nunta-i aproape; dacå înså picåturile de cearå o iau razna,una într-o parte ¿i alta cât colo, apoi... så mai a¿tepte fata.

Fata se vede cå nu e mul¡umitå de råspunsul oracolului, cåci o vedemrepezindu-se afarå, aducând o altå strachinå cu apå proaspåtå. Fiecare fatåse apropie pe rând de strachinå ¿i, dupå ce face semnul crucii pe apå, aruncåde sus, cu putere, un bånu¡ u¿or în strachinå, rostind cuvintele:

Dac-a fi så sarå banul,Så må mårit pân-la anul!

32 I.A. CANDREA

Dacå banul sare din apå, e semn bun, cåci o va lua flåcåul la care segânde¿te; dacå înså bånu¡ul se încåpå¡âneazå ¿i nu vrea så sarå afarå dinstrachinå, apoi... nu te gråbi, fatå, cå te-i mårita poate la anul...

Acum, så mai ie¿im ¿i afarå din caså, så vedem ce se petrece ¿i prinogradå. Vedem un grup de fete, cu câte o lumânare aprinså în mânå, apropiin-du-se de fântânå. Fiecare se pleacå pe rând în fântânå ¿i cautå så luminezefa¡a apei. Dacå-i e dat så se mårite, zåre¿te pe luciul apei, ca într-o oglindå,chipul ursitului. Dacå nu, vorba ceea: „Mai stai fatå la argea, la anu te-imårita!“

Dincolo vedem o fatå cu ochii lega¡i, duså de mânå de altå fatå. Seapropie amândouå de gard. Fata cu ochii lega¡i numårå parii gardului pânåla nouå ¿i pe cel de al nouålea îl leagå cu o stråmåturå ro¿ie. Mâine diminea¡afata se va duce så vazå cum e parul pe care l-a însemnat. Dacå parul va fidrept ¿i neted, ursitul ei va fi tânår, dar sårac. Dacå parul va avea coajagroaså, viitorul ei bårbat va fi chiabur. Dacå parul va fi scurt ¿i noduros, vaavea parte de un om båtrân ¿i sårac. Dacå parul va avea mai multe cråci,apoi ursitul ei va fi våduv ¿i cu o spuzå de copii.

Poporul de la ¡arå, fiind în mai strânså legåturå cu animalele de casådecât noi, ace¿tia, de la ora¿, e firesc lucru ca omul så-¿i închipuie cå ele seintereseazå de soarta ståpânilor, cå iau parte la toate bucuriile ¿i necazurilece dau peste ei. De aceea sunt deseori consultate ca oracole, ¿i pårerea pecare ¿i-o exprimå aceste animale, prin gesturi sau în graiul lor, e ¡inutå înseamå cu sfin¡enie. Se consultå în special câinele ¿i pisica, vitele ¿i oile,coco¿ul ¿i... porcul.

La ¡arå, fetele fac ni¿te turti¡e de fåinå sau de målai, le pun în caså peun scaun lung sau pe o scândurå, menind fiecare turti¡å câte uneia din fetecare umblå dupå måriti¿. Cheamå apoi câinele casei ¿i pe a cårei turti¡å oapucå câinele întâi, acea fatå se va mårita înaintea celorlalte. Apoi pe rândse vor mårita fetele, dupå ordinea în care a mâncat câinele celelalte turti¡e.¥n alte pår¡i se fac col¡una¿i, gålu¿te sau se a¿eazå pe scândurå cocolo¿i demåmåligå sau bucå¡i de slåninå ¿i se cheamå câinele, iar pe alocuri pisica,så le månânce.

Pentru a ¿ti din ce parte vor veni peti¡orii sau ursitul fiecåreia, feteleiau din caså câte nouå linguri ¿i, ie¿ind în ogradå, înainte de cântatulcoco¿ilor, se suie pe poartå ¿i ascultå cu luare aminte. Dincotro vor cântacoco¿ii întâi sau din ce parte vor auzi låtrând câinii, din partea aceea le vorveni pe¡itorii sau ursi¡ii.

33Lumea basmelor

Unele fete încalecå pe fåcåle¡ ¿i strigå: „U! ursitorul meu! încotro e¿ti?“ªi din care parte încep a låtra câinii, dintr-acolo cred cå le va veni ursitul.

Fata care nu e mul¡umitå de acest oracol, se duce în co¿arul vitelor.Acolo atinge cu piciorul un bou sau o vacå culcatå ¿i-i strigå: „Håi, estimp!“Dacå vita se scoalå, atunci fata se va mårita chiar în câ¿legile acelea. Dacåînså vita nu se scoalå la prima loviturå, îi mai då o datå cu piciorul, strigându-i:„Håi, la anul!“ Dacå iarå¿i nu se scoalå, continuå så loveascå vita cu piciorul,strigând pe rând: „Håi, la doi! Håi, la trei!“ ¿i a¿a mai încolo, pânå se scoalåvita. La strigarea la care se ridicå boul sau vaca, atunci crede fata cå se vamårita. Vai înså de sårmana fatå a cårei vitå nu se va scula de jos: toatå ziuava plânge, fiind convinså cå va împleti cosi¡a albå.

Cel mai bun oracol e socotit înså porcul. Fata se duce la cocinarâmåtorilor ¿i începe så strige rar: „Huido, acum! Huideo, la anul! Huideo,la doi!“ ¿i a¿a mai încolo. La care strigare porcul binevoie¿te så se trezeascå¿i råspunde printr-un grohåit, în acel an fata se va mårita.

Alteori, fata se duce pe întuneric în staulul oilor, prinde una din ele ¿io leagå cu un fir ro¿u pe dupå gât. A doua zi de diminea¡å se duce în staulså vadå oaia pe care a însemnat-o. Dacå oaia e tânårå, atunci ¿i ursitul ei vafi tânår ¿i frumos. Dacå oaia e båtrânå, va avea parte de un om båtrân. Dacåfirul e legat la gâtul unui berbec, atunci... nunta e aproape.

¥n afarå de acestea, mai sunt ¿i alte o mul¡ime de practici magiceprivitoare la måriti¿, din care vom în¿ira numai câteva.

Se iau douå fire de pår de porc de o lungime egalå, unul menit fetei cevrea så se mårite, iar celålalt menit flåcåului care-i e drag. Se pun amândouåfirele pe vatra încålzitå, dupå ce s-a dat spuza la o parte. Dacå perii, dincauza cåldurii, se apropie unul de altul ¿i se încolåcesc, e semn bun pentrutinerii îndrågosti¡i; nu le råmâne decât så se gåteascå de nuntå. Dacå înså,dimpotrivå, firele se depårteazå unul de altul, apoi så-¿i ia gândul de la acelflåcåu, cåci o va lua la Pa¿tele cailor.

¥n unele pår¡i ale Moldovei se iau douå boabe de orz ¿i se aruncå învatra focului. Dacå unul din boabe sare în sus, e semn cå fata se va mårita:dacå înså boabele se învârtesc numai în foc, fårå så sarå în sus, apoi fataså-¿i ia gândul de la måriti¿.

Alte fete aruncå, pe rând, ciubota sau papucul peste caså. ¥ncotro vacådea încål¡åmintea cu vârful, din acea parte va veni ¿i ursitul fiecåreia.

¥n Moldova, fata pregåte¿te pe maså douå tacâmuri ¿i bucate fåcuteanume. Când bate miezul nop¡ii, fata zice: „Poftim la maså!“ sau bate în

34 I.A. CANDREA

u¿å, zicând: „Urs, ursitul meu,/ Care-i dat de Dumnezåu,/ Vin’ de stå cunoi la maså!“ Atunci ursitul ei, sau umbra lui, råsare ca din påmânt, sea¿eazå la maså ¿i månâncå cu dânsa.

Vråjile pe care le fac fetele în pielea goalå sunt foarte råspândite.La miezul nop¡ii, fata se dezbracå în pielea goalå ¿i aleargå a¿a

dezbråcatå de trei ori în jurul casei, ¿i... ori î¿i vede ursitul, ori capåtå opneumonie, care o vindecå pe veci de måriti¿.

Alteori fata ia o oglindå ¿i lipe¿te în fiecare din cele patru col¡uri câteo lumânare aprinså. Apoi se despoaie pânå-n brâu, î¿i desplete¿te pårul ¿iocole¿te de trei ori masa pe care a a¿ezat oglinda. Apoi se uitå în oglindå¿i-¿i vede ursitul.

¥n alte pår¡i, fata se duce la trunchiul unde se despicå lemnele, sedezbracå în pielea goalå ¿i seamånå la trunchi såmân¡å de cânepå. Dupåaceea î¿i ia straiele în mânå ¿i face ca ¿i cum ar da cu grebla. Se îmbracåapoi cu cåma¿a ¿i se duce în caså de se culcå, punând celelalte straie subpernå. Peste noapte, fata î¿i viseazå ursitul.

¥n Bucovina se zice cå e de ajuns ca fata, când se culcå, så-¿i punåstraiele pe maså, ca så-¿i viseze ursitul.

(Apårut în volumul Grai, datini, credin¡e, Bucure¿ti, an 1939)

OUÅLE ROªII

Originea ouålor ro¿ii se pierde în negura veacurilor celor maiîndepårtate.

Izvoarele istorice ne informeazå cå încå din anul 772 î.Hr. se obi¿nuiaîn China, cu ocazia sårbåtorii Tsing-ming, så se ofere în dar ouå colorate.Aceastå sårbåtoare se serbeazå la începutul lui aprilie, când iarba e verde,culoare numitå în chineze¿te tsing, ¿i când aerul e curat, adicå ming, cu altecuvinte, exact în aceea¿i epocå când cad Pa¿tile. Alåturi de sårbåtoareaAnului Nou ¿i aceea a Lanternelor, sårbåtoarea Tsing-ming e cea maiînsemnatå din Imperiul ceresc. ¥n analele dinastiei Tang, se recomanda, înanul 600, påstrarea acestei datini, care ¿i aståzi a conservat la chinezistråvechea ei însemnåtate.

La vechii per¿i, ca ¿i la persanii de aståzi, era obiceiul ca, la sårbåtoareaprimåverii, så-¿i dåruiascå unul altuia ouå de diferite culori.

Tot astfel, la vechile popoare slave, exista datina ca, la sårbåtoareaprimåverii, så se ofere în dar ouå ro¿ii.

La romani, tinerii vopseau ouåle în ro¿u ¿i, pe lângå alte daruri ce-¿itrimiteau la sårbåtoarea lui Ianus, figurau ¿i aceste ouå, pe care le întrebuin¡au¿i la anumite jocuri. Ouåle mai erau întrebuin¡ate ¿i la unele ceremoniireligioase, în special la acelea ale expia¡iunilor.

La vechii germani, oul avea de asemenea o însemnåtate simbolicå.¥ntr-un sarcofag de piatrå, în care se afla scheletul unei fete, dezgropat laWorms în anul 1897, s-au gåsit ouå colorate, pe lângå monede care dataudin anul 320 î.Hr.

Se na¿te acum întrebarea: ce rost avea oul, la toate aceste popoare, înceremoniile lor religioase, ¿i mai ales la începutul primåverii? Råspunsulni-l dau concep¡iile celor mai multe popoare din antichitate cu privire lacosmogonie, adicå la crea¡ia lumii, ¿i la cosmologie, adicå la ideea pe care¿i-o fåceau despre alcåtuirea universului.

Chinezii aveau credin¡a cå „cerul împreunå cu påmântul sunt ca un oude pasåre; cerul e înveli¿ul påmântului, precum coaja oului e înveli¿ul gål-benu¿ului“.

Vechii per¿i credeau de asemenea cå „cerul ¿i påmântul, ¿i apa, ¿i totce este sub cer, toate sunt închise ca într-un ou; cerul e deasupra ¿i dedesubtul

36 I.A. CANDREA

påmântului, iar påmântul e înåuntrul cerului, ca ¿i gålbenu¿ul în ou“. Laînceputul lumii, ziceau ei, nu se afla nimic, afarå de Dumnezeu, ¿i noapteahaosului domnea peste spa¡iu. ¥n cele din urmå apåru un ou; noaptea îlacoperi cu aripile ei ¿i oul fecundat se deschise. Soarele ¿i luna ie¿irå din el¿i se ridicarå pe cer, iar Påmântul, fiind mai greu, se låså în jos.

Eusebius raporteazå o credin¡å a fenicienilor, dupå care, din noianulprimitiv, råsare un ou, care se desparte în cer ¿i påmânt ¿i din care råsaresoarele ¿i luna. La indieni, zeul Puru se na¿te dintr-un ou.

La egipteni, crea¡ia lumii începe cu formarea unui ou pe întinsul apelorcare au fost dintru-ntâi. ªi la vechii greci, Empedokles compara Universulcu un ou ¿i tot astfel, mai târziu, Epicur.

Ceea ce e mai curios e cå pânå în ziua de aståzi poporul nostru a påstratpe alocuri aceastå concep¡ie milenarå despre alcåtuirea Universului. Unmo¿neag din comuna Piscu, jude¡ul Dolj, îmi comunicå: „påmântul e închipul unui ou; fundul oului e påmântul, iar vârful e cerul; el stå pe apå“.

Desigur cå nu forma oului a fåcut så se nascå compara¡ia Universuluicu oul, ci faptul cå acesta a fost considerat ca simbol al vie¡ii. De aici apois-a dezvoltat ideea cå oul stå la baza crea¡iei.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât însu¿i soarele a fost comparat cu un ou.Cu chipul acesta, oul devine izvorul de luminå care då na¿tere la toate. Laegipteni, în special, gåsim aceastå concep¡ie: din oul care s-a format deasupraapelor nemårginite de la începutul lumii a izvorât Râ, lumina zilei, cauzaimediatå a vie¡ii. Zeul Amon-Râ iese ¿i el din ou. Acest zeu, care simbolizasoarele, se ridicå deasupra apelor ¿i începu så dea na¿tere planetelor. Soarelee acela care produce vegeta¡ia: aceasta e baza cosmogoniei egiptenilor.

¥n felul acesta, din vremurile cele mai vechi, oul fiind considerat casimbol al crea¡iei ¿i al rodniciei, ¿i, în acela¿i timp, ca simbol al soarelui,producåtor a tot ce cre¿te pe påmânt, a råmas pânå în ziua de aståzi casimbol al vie¡ii înse¿i ¿i al reînvierii naturii. Abia târziu Biserica cre¿tinå aadoptat pretutindeni oul ca simbol al Mântuitorului, care, ie¿ind dinmormânt, s-a întors la via¡å, ca ¿i puiul ce iese din gåoacea oului, care emormântul lui. Prin Bisericå, vechiul obicei pågân de a-¿i dårui unul altuiaouå, de Pa¿ti, la începutul primåverii, când natura reînvie, s-a întins din ceîn ce mai mult. La început, ouåle începurå a fi colorate în galben ¿i ro¿u,culorile soarelui, mai târziu furå decorate cu chipul Mântuitorului, cu figuride îngeri, cu un miel, simbol al nevinovå¡iei etc. La germani, în loculouålor de jertfå, care, în epoca pågânå, erau puse de preo¡i pe altarul zei¡ei

37Lumea basmelor

Ostara, s-a nåscut datina påstratå pânå aståzi de a se da de Pa¿ti popilor câteun numår oarecare de ouå.

¥n Fran¡a, în veacul al XIII-lea, slujba¿ii bisericilor, studen¡ii de launiversitate, tinerii din diferite cartiere ale Parisului se adunau pe pie¡elepublice, formau un cortegiu lung precedat de prapuri, de trâmbi¡e ¿i detobe ¿i se adunau în fa¡a biserici catedrale, cântând imnuri. Apoi se împrå¿tiau¿i se duceau så cearå prin case ouå de Pa¿ti. Oamenii î¿i trimiteau uniialtora ouå colorate, care se mai ofereau copiilor ¿i slugilor. Pânå la Revolu¡iafrancezå, se aduceau, dupå slujba liturghiei de Pa¿ti, co¿uri de ouå aurite încabinetul regelui, care le împår¡ea apoi celor de fa¡å. Aceste ouå nu numaicå erau aurite, dar unele erau împodobite cu picturi ¿i constituiau adevårateopere de artå. Doi pictori celebri, Lancret ¿i Watteau, n-au socotit cå e oînjosire pentru ei de a picta ouå de Pa¿ti.

Cred a fi låmurit pe deplin originea ouålor de Pa¿ti. Vå închipui¡i însåcå ¿i poporul, omul de la ¡arå, se mul¡ume¿te cu aceastå explica¡ie a datiniiouålor ro¿ii? Fereascå Dumnezeu! Poporul, la noi ca ¿i aiurea, are nevoiede un fapt precis, de ceva care nu trece peste puterea lui de în¡elegere,pentru a-¿i explica ceva anormal, ceva ce iese din comun. A¿a, ¿i pentrudatina ouålor ro¿ii a creat o mul¡ime de legende, pe care, de altfel, le gåsimîn mare parte ¿i la slavi, ¿i din care voi rezuma numai câteva:

1. Dupå înmormântarea lui Iisus, mai marii ovreilor se adunarå la unospåt, de bucurie cå au scåpat de dânsul. Pe maså se afla un blid cu zeamå,împreunå cu carnea coco¿ului din care era fåcutå, precum ¿i mai multe ouåfierte. Pe când stau la maså ¿i se ospåtau, unul din comeseni pomeni decuvintele pe care le rostise Mântuitorul înainte de a fi prins ¿i råstignit,anume cå va învia a treia zi dupå înmormântarea lui. Atunci cel ce se aflaîn capul mesei începu a râde ¿i zise: „Când va învia coco¿ul pe care-lmâncåm noi acum ¿i când se vor face ro¿ii aceste ouå albe de pe maså,atunci va învia ¿i Hristos“. N-apucå bine så sfâr¿eascå de rostit aceste cuvinte¿i toate ouåle se fåcurå ro¿ii, iar coco¿ul din blidul cu zeamå învie ¿i,båtând din aripi, începu a cânta. ¥n amintirea acestei minuni, zice poporul,se fac ouå ro¿ii de Pa¿ti.

2. Dupå o altå legendå, Maica Domnului, dupå na¿terea lui Iisus, acåutat så fugå cu fiul ei în bra¡e, cåci ovreii umblau så-i omoare. Ovreii se

38 I.A. CANDREA

luarå dupå dânsa ¿i cât pe ce s-o prindå. Ei tot aruncau dupå dânsa cubolovani. Sfânta Fecioarå ridica bolovanii ¿i-i arunca înapoi, iar dinbolovani se fåcurå ouå ro¿ii. Ovreii, ajungând la ouå ¿i våzându-le ro¿ii, nuse puteau mira îndeajuns de frumuse¡ea lor. Oprindu-i astfel din drum,Maica Domnului a putut scåpa de urmårirea lor. Dupå o altå versiune,ovreii, våzând ouåle, ar fi întrebat-o ce noimå au, iar Preacurata Fecioaråle-ar fi råspuns: „Sunt ouå ro¿ii, cåci azi e ziua de Pa¿ti ¿i a¿a va fi cât elumea“. ¥n altå legendå e vorba de Iisus, care, dupå ie¿irea din templu, ar fifost urmårit de ovrei ¿i bombardat cu pietre. Aceste pietre, Iisus, cu puterealui dumnezeiascå, le-a prefåcut în ouå ro¿ii. De atunci cre¿tinii, spre aducereaminte, fac ouå ro¿ii de Pa¿ti.

3. Dupå învierea Mântuitorului, o precupea¡å ovreicå ståtea în pia¡adin Ierusalim cu douå co¿uri de ouå de vânzare. Un cumpåråtor trece pelângå dânsa ¿i-i strigå: „– Hristos a înviat!“ „– Ce tot îndrugi acolo? –råspunde precupea¡a, o mai învia Hristos când s-or face ouåle astea din albeîn ro¿ii“. N-apucå så rosteascå cuvintele acestea ¿i, så vezi minunea: toateouåle din cele douå co¿uri se fåcurå deodatå ro¿ii. De atunci a råmas datinade a se face ouå ro¿ii de Pa¿ti.

4. ¥n altå legendå se vorbe¿te de apostolul Simon. Acesta se duse într-ozi så-¿i cultive ogorul, luându-¿i ca merinde în traistå o pâine ¿i câteva ouå.Pe drum îl întâlni pe Mântuitorul, care-¿i ducea crucea ¿i nu mai putea deobosealå. Simon îi luå crucea de pe umeri ¿i o duse el pânå în dreptulogorului såu, apoi o înapoie lui Iisus. Dupå ce-¿i lucrå câmpul, fiind obosit¿i flåmând, dezlegå traista ca så mai îmbuce ceva. Când colo, ce så-i vadåochii? ¥n loc de pâine obi¿nuitå, gåsi în traistå o pascå, iar în locul ouåloralbe, ni¿te ouå ro¿ii de toatå frumuse¡ea. Aceastå minune o povesti Simonfemeii sale ¿i cunoscu¡ilor, cari recunoscurå cå e un semn ceresc ¿i de atuncise face la Înviere pascå ¿i se ro¿esc ouåle.

5. ¥n altå povestire se zice cå Maica Domnului a adus o co¿arcå cu ouå,ca s-o ofere acelora cari îl chinuiau pe Iisus råstignit, rugându-i cu lacrimiîn ochi så le fie milå de suferin¡ele lui. Dar ei râserå ¿i tot mai mult îlchinuirå. Atunci Sfânta Fecioarå se a¿ezå lângå cruce, puse co¿arca cu ouåalåturi ¿i începu a plânge cu foc. Din sângele care curgea din rånile lui Iisuscåzurå stropi în co¿arca cu ouå. Unele se împestri¡arå, iar altele se fåcurå

39Lumea basmelor

ro¿ii de sânge, ca ¿i când ar fi fost boite. Mântuitorul, aruncându-¿i privirilespre ouå ¿i våzând cum se înro¿iserå, zise cåtre cei de fa¡å: „De acumînainte så face¡i ¿i voi ouå ro¿ii ¿i împestri¡ate de Pa¿ti, ca så vå aduce¡iaminte de råstignirea mea“.

Mai sunt ¿i alte legende caracteristice, dar trec peste ele.Nu vå voi vorbi nici despre me¿te¿ugul boirii ouålor, nici despre ouåle

scrise sau încondeiate, împistrite sau muncite. Voi aminti numai câtevacredin¡e ¿i datini în legåturå cu ouåle de Pa¿ti.

a) ¥n cele mai multe pår¡i ale ¡årii, întorcându-se de la bisericå, to¡i aicasei se a¿azå la maså, gustând mai ales din ouåle ¿i pasca sfin¡itå. Dupåce-¿i pun apoi stomacul bine la cale ¿i mai trag câte o leacå de båuturå,gospodarul ia douå ouå ro¿ii, då unul din ele nevestei ¿i-i zice: „– Hristosa înviat!“ Dânsa råspunde: „– Adevårat c-a înviat!“ Apoi o invitå såciocneascå ouåle, cu cuvintele: „– Hai så ciocnim ouå, ca så ajungem ¿i laanul Pa¿tile cu bine, iar dupå moarte så ne vedem iar în cer“.

b) Copiii, în special, sau flåcåii cu fetele ciocnesc ouåle unii cu al¡ii,iar acela al cårui ou se sparge trebuie så-l dea neapårat aceluia al cårui ou aråmas întreg.

Ciocnirea ouålor e obi¿nuitå ¿i la toate popoarele slave, la germani,francezi etc. Obliga¡ia de a da oul spart învingåtorului e aceea¿i ¿i la acestepopoare. La noi se zice cå cel ce nu vrea så-¿i dea oul spart dupå ciocnireînvingåtorului, acela îl va mânca pe lumea cealaltå împu¡it sau cu påcurå.Al¡ii spun cå dacå nu då oul ciocnit, îi vor ie¿i gâlci ¿i buboaie cât oul.

c) Când ciocne¿te ouåle bårbatul cu femeia, al cui nu se va strica, acelava tråi mai mult.

d) O credin¡å foarte curioaså a românilor, pe care o gåsim håt, departe,tocmai în Silezia, e urmåtoarea: e bine så ¡ii minte cu cine ai ciocnit ouåîntâi în ziua de Pa¿ti, cåci, dacå, din întâmplare, ai råtåcit drumul în vreopådure, så te gânde¿ti numaidecât la cel cu care ai ciocnit oul ¿i gåse¿tiîndatå drumul pe care ai venit.

e) Un ou ro¿u de la Pa¿ti e bine så-l påstrezi ¿i så-l pui vara în patul cugândacii de måtase, ca så nu ¡i se deoache gândacii sau gogo¿ile de måtase.¥n acela¿i fel procedeazå ¿i bulgarii, cultivatori de viermi de måtase.

f) Dacå vrei så ¿tii de e¿ti cu noroc, ia cu tine în ziua de Pa¿ti un ouro¿u. Dupå ce oul s-a sfin¡it, auzind Evanghelia, pune-l de-o parte ¿i-lpåstreazå pânå la anul. Atunci îl spargi ¿i, de va fi aproape gol, så ¿tii cå

40 I.A. CANDREA

e¿ti sec de noroc; dacå, dimpotrivå, e plin, vei avea noroc în via¡å. Aceea¿icredin¡å o au ¿i bulgarii.

g) ¥n diminea¡a zilei de Pa¿ti, când te speli, pune în cana cu apå un ouro¿u ¿i un ban, ¿i atunci vei fi rumen la fa¡å ¿i sånåtos tot anul.

h) Cojile ouålor ro¿ii joacå ¿i ele un rol însemnat în credin¡ele ¿i datinilepoporului.

i) Cojile de ouå ro¿ii se aruncå de obicei, în timpul Pa¿tilor, pe apecurgåtoare. De ce? Pentru ca så ajungå pânå la rohmani. Dar cine suntrohmanii? Dupå credin¡a românilor din nordul Moldovei, din Bucovina ¿idin Basarabia, rohmanii sau blajinii sunt un popor care ar locui, în apropierede Ierusalim, sau pe lângå mare, dupå al¡ii – dedesubtul påmântului. Ace¿tirohmani sunt foarte buni la inimå, postesc opt såptåmâni întregi, din carepricinå sunt foarte plåcu¡i lui Dumnezeu, care de mult ar fi pråpådit lumeapentru påcatele noastre, dacå n-ar fi fost ace¿ti blajini care se roagå ¿ipentru noi. Tråind departe de noi ¿i neavând rela¡ii decât cu pågânii, rohmaniin-ar ¿ti niciodatå când vin Pa¿tile ¿i nu le-ar putea serba nicicând, dacå n-arvedea plutind pe apå cojile de ouå ro¿ii aruncate de noi.

Dupå al¡ii, rohmanii ar fi a¿a de såraci, încât nu-¿i pot îngådui niciodatåså månânce ouå. Prind înså cojile de ouå, aruncate de noi, curå¡å pieli¡a cese gåse¿te pe partea dinåuntru a cojilor ¿i o pun în bucatele lor, ca så seînfrupte måcar cu atâta. Al¡ii mai povestesc cå rohmanii sunt ni¿te piticia¿a de mårun¡i la trup, cå, din råmå¿i¡ele aflate într-o coajå de ou, s-arsåtura doisprezece rohmani.

j) ¥n ziua de Pa¿ti, zice poporul, så nu arunci ghiocile ouålor afarå,cå-¡i arunci norocul ¿i rodul.

Precum se vede, oul e pus în legåturå cu rodnicia påmântului, ceea cevine så confirme cele spuse înainte cu privire la originea ouålor ro¿ii. Deaceea, în Bucovina, când oamenii pornesc la arat, aruncå înaintea boilor unou sau coji de ouå. Tot acolo, såmân¡a se strope¿te cu agheasmå ¿i se pune însac, dupå ce a fost amestecatå cu sfin¡ituri de la Pa¿ti, adicå cu pascå ¿i coji deouå, la care s-a adåugat ¿i slåninå. Acestea ne amintesc datinele din Rusia ¿idin unele regiuni ale Germaniei, unde, când se scoate întâi plugul la arat,trebuie så treacå înainte de toate peste o pâine ¿i un ou, sau amândouå acestease îngroapå în ogorul semånat. Aiurea se vârå în primul snop secerat o pâine¿i un ou de Pa¿ti, ca rodul anului urmåtor så fie cât se poate de bogat.

O altå datinå, în legåturå cu rodnicia påmântului, e aceea a Caloianului,care se obi¿nuie¿te pe alocuri pentru a aduce ploaia atât de trebuincioaså

41Lumea basmelor

semånåturilor, mai ales la anumite epoci ale verii. Caloianul, care e o påpu¿åfåcutå din lut, se împodobe¿te ¿i el cu coji de ouå ro¿ii påstrate de la Pa¿ti.La bulgari, Caloianul, numit Gherman, e împodobit pe cap cu o coajå deou ro¿u, în loc de pålårie. Aceea¿i împodobire cu coji de ouå ro¿ii o gåsimla alte popoare, dar cu prilejul ornamentårii pomului de Arminden, adicåde întâi mai.

Pentru a încheia, voi reaminti o credin¡å a poporului nostru cu privirela cutremure. „Când Iuda l-a vândut pe Hristos, Dumnezeu l-a luat ¿i l-alegat de stâlpul påmântului ¿i l-a blestemat så stea acolo pânå la a douavenire, adicå pânå la sfâr¿itul lumii. Iuda, ca så gråbeascå pråpådul lumii,s-a apucat så roadå furca de care se sprijine¿te påmântul. El ar sfâr¿i de rostoatå furca, dacå nu s-ar face ouå ro¿ii; cåci, în vreme ce blestematul se uitåla ouå ¿i se mirå de frumuse¡ea lor, Dumnezeu se gråbe¿te de împline¿te cufier partea roaså de vânzåtorul Mântuitorului“.

Precum vede¡i, salvarea påmântului stå în mâinile voastre, oamenibuni. Påstra¡i datina stråmo¿eascå, face¡i ouå ro¿ii ¿i cât mai frumoase, caIuda så ca¿te ochii cât mai mult la ele, iar stâlpul påmântului så poatå cre¿tela loc în vremea aceasta.


CUTREMURELE ¥N CREDINºELE POPORULUI

Prezintå un deosebit interes din punct de vedere folcloric interpretareape care o då poporul cutremurelor de påmânt, pårerea pe care o are cuprivire la originea lor, credin¡ele în legåturå cu zguduirile globului nostru,credin¡e pe care le întâlnim, în esen¡a lor, de la o margine pânå la cealaltåa påmântului.

Pårerea în general admiså e cå påmântul e întins ca o fa¡å de maså, erotund ca un disc ¿i plute¿te pe apå. Mai întâlnim credin¡a cå påmântul e caun ou sau ca un pepene ¿i plute¿te pe apå, fårå så se înece, cum nu se îneacånici oul, nici lubeni¡a. Pentru mai multå siguran¡å, påmântul e sus¡inut pesuprafa¡a apei de mai mul¡i stâlpi, cårora poporul le zice furci, mai adeseaîn numår de patru, care sunt de fier sau de argint, de cearå sau de piatrå.Capetele de jos ale acestor stâlpi se sprijinå pe spinårile mai multor pe¿ti, aunuia sau ale mai multor bivoli, pe spinarea unui bou, a unui urs, a uneiscorpii sau a unei broa¿te ¡estoase. Dupå al¡ii, furcile acestea se reazimå pecoarnele unuia sau a mai multor tauri ori bivoli, ale unui cerb etc. ¥n alteregiuni se crede cå stâlpii påmântului sunt sprijini¡i pe umerii lui SimionStâlpnicul, un fel de uria¿ cre¿tin care s-a substituit lui Atlas din mitologiagreco-romanå.

Acestea sunt, în rezumat, credin¡ele românilor despre scoar¡a påmânteascå.Så examinåm acum cauzele cutremurelor, a¿a cum ¿i le închipuie poporulnostru, comparându-le cu credin¡ele pe care le gåsim la toate popoarele de pepåmânt. Iatå elementele pe care le constatåm pretutindeni:

1. Dedesubtul scoar¡ei påmântului e o întindere imenså de apå.2. Coaja påmântului e socotitå ca un fel de disc rotund.3. Acest disc nu plute¿te pe apå, ci se sprijinå pe unul sau mai mul¡i

stâlpi.4. Capetele de jos ale stâlpilor sunt a¿ezate pe unul sau mai mul¡i pe¿ti,

pe o broascå ¡estoaså sau pe o scorpie, ori pe spinarea unuia sau a maimultor boi, bivoli, elefan¡i etc.

5. Mi¿carea fåcutå întâmplåtor sau cu voin¡å de ace¿ti sus¡inåtori aistâlpilor produce cutremurele de påmânt.

43Lumea basmelor

Aceste elemente, în totalitatea lor sau numai în parte, le gåsim råspânditepe toatå suprafa¡a globului. Le aflåm la mai toate popoarele din Europa(albanezi, bulgari, ru¿i, germani, provensali etc.); le întâlnim la neamurileasiatice: la japonezi, la laosienii din Siam, la buria¡i (popor mongol dinSiberia de miazåzi), la indieni, în vechea cosmogonie iranicå, la vechii evrei(comp. cartea I-a a lui Samuel, 2,7: „stâlpii påmântului sunt ai lui Iehova ¿ideasupra lor a a¿ezat lumea“); apoi în America, la locuitorii din Groenlanda,din insulele Oceanului Pacific, în sfâr¿it, în Australia, la popoarele dinSumatra, din insulele Java, Celebes, Moluce, Filipine, Noua-Zeelandå etc.

Så cercetåm mai de aproape fiecare din aceste credin¡e ¿i så analizåmcauzele care au determinat ca acelea¿i idei så încol¡eascå în mintea atâtorpopoare råzle¡e, care n-au nici o comunitate de origine între ele.

I. Credin¡a cå sub scoar¡a påmântului s-ar afla numai apå a trebuit såse înrådåcineze la toate popoarele primitive din urmåtoarele împrejuråri:

1. Soarele, observat pe mare sau pe apå întinså, la råsårirea lui paretotdeauna cå iese din apå.

2. Toate izvoarele ¡â¿nesc din påmânt.3. Såpând mai adânc într-un loc, se då mai totdeauna de apå, de unde

¿i procedeul de a såpa pu¡uri, pe care-l gåsim la toate popoarele primitive.De unde putea proveni aceastå apå, dacå nu din imensa, nesecata mare fåråfund, peste care e a¿ezatå scoar¡a påmânteascå?

II. Credin¡a despre rotunjimea scoar¡ei påmânte¿ti trebuie så-¿i aibåoriginea în observa¡ia fåcutå, fie la ¿es, fie pe mare, cå orizontul se deseneazåtotdeauna printr-o linie perfect circularå, ¿i aceasta pentru motivul cå razavizualå a observatorului se întinde la o distan¡å egalå în toate direc¡iile.Omul primitiv, fårå så-¿i explice lucrul acesta, constatå numai cå el ocupåcentrul unui disc perfect rotund.

III. Discul acesta nu putea fi imaginat ca plutind deasupra apei, cåci,ori s-ar fi cufundat cândva, ori n-ar fi avut stabilitatea pe care i-o constatauprimitivii. De aici pårerea cå trebuie så fie sprijinit pe ni¿te stâlpi solizi.

IV. Deoarece apa, aflåtoare dedesubtul påmântului, e fårå fund, capetelede jos ale stâlpilor trebuie neapårat så se sprijine pe ceva rezistent. De aicicredin¡a rezemårii lor pe spinårile unor pe¿ti, ale unor broa¿te, ale unorbivoli etc.

44 I.A. CANDREA

V. Animalele pe care se sprijinå ace¿ti stâlpi nu pot sta ve¿nic imobile.Cum înså cea mai micå mi¿care pe care o fac se repercuteazå la stâlpul depe spinarea fiecåreia din aceste vie¡uitoare ¿i de aici la scoar¡a påmâneascå,a¿ezatå pe ace¿ti stâlpi, urmeazå în mod firesc ca aceastå scoar¡å så se mi¿te¿i ea, producând astfel cutremurul.

Deosebit de aceste concep¡ii aproape universale cu privire la cauzelecare provoacå cutremurele, poporul nostru mai are ¿i alte credin¡e, pe carele redau a¿a cum mi-au fost comunicate din diferite regiuni ale ¡årii.

„Pe¿tele care ¡ine påmântul stå acolo, såracul, neclintit; dar, cândamor¡e¿te ori când råsuflå, mi¿cå oleacå din coadå ¿i atunci påmântul secutremurå“.

„Påmântul e a¿ezat pe un picior, ¿i acest picior e a¿ezat pe spinareaunei broa¿te mari cât toate zilele. Broasca stå în apa unei måri fårå margini,care este pe sub påmânt. Când broascå se mi¿cå de la un loc la altul pe subapå, atunci se mi¿cå påmântul, mai tare sau mai încet, dupå cum se mi¿cå ¿ibroasca. Dacå broasca s-ar mi¿ca mai tare prin apå, s-a surpa påmântul peunde nu e a¿ezat bine“.

„Påmântul îl ¡ine un bou cu coarnele lui. Când vine dracul înainteaboului ¿i-i cere så-i dea påmântul, boul se scuturå ¿i atunci påmântul secutremurå“.

„Påmântul e ¡inut de un bivol mare pe coarne. Când ostene¿te bivolul,îl schimbå pe alt corn, ¿i atunci se cutremurå påmântul, zicând cå s-a îngreunatde påcatele oamenilor“. Påmântul se cutremurå câteodatå, fiindcå bivolulse scuturå de greutate. Dacå bivolul va îmbåtrâni ¿i va muri, o så moarå ¿ipåmântul, ¿i cu el se va scufunda toatå lumea, ¿i va fi sfâr¿itul lumii.

Macedo-românii cred cå påmântul se cutremurå când boul de sub dânsulî¿i mi¿cå urechea. Armenii zic cå påmântul se cutremurå când pe acel bouîl supårå mu¿tele. Dacå sunt patru boi care sprijinå påmântul, acesta se vacutremura când boii î¿i vor mi¿ca urechile.

¥n jude¡ul Constan¡a se zice cå taurul care sus¡ine påmântul stå cupicioarele pe o corabie: corabia stå pe apå, iar în apå e un pe¿te mare.Câteodatå Satana vine la taur ¿i-i vârå un ¡ân¡ar în nas, care-l pi¿cå. Taurulîncepe så se scuture ¿i atunci påmântul se clatinå, dar Dumnezeu vine îndatå¿i-l potole¿te.

Vechile credin¡e pågâne despre originea cutremurelor au fost altoite înurmå cu elemente cre¿tine. Astfel:

45Lumea basmelor

„Când Iuda l-a vândut pe Hristos, Dumnezeu l-a luat ¿i l-a legat destâlpul påmântului, ¿i l-a blestemat så stea acolo legat pânå la a doua venire,adicå pânå la sfâr¿itul lumii. Iuda, ca så gråbeascå pråpådul lumii, s-a apucaså roadå furca ce sprijine¿te påmântul, ¿i roade, ¿i roade, pânå se sub¡iazåîntr-atât, cå påmântul începe så se clatine. Iuda ar sfâr¿i de ros toatå furcadacå nu s-ar face ouå ro¿ii, cåci, în vreme ce blestematul se uitå la ouå ¿i semirå de frumuse¡ea lor, Dumnezeu se gråbe¿te de împline¿te cu fier partearoaså de vânzåtorul Mântuitorului“.

Iuda roade mereu furca påmântului, dar când iese o datå pe an så vazåcolindåtorii la Cråciun, furca cre¿te la loc ¿i påmântul nu se mai scufundå.Maica Precista are grijå så-l cheme så se uite la cei ce umblå cu colinda.„Iuda roade mereu cei doi stâlpi ce sus¡in påmântul, dar când vede colinda,adicå bå¡ul înflorat al colindåtorilor de la Cråciun, pânå så o priveascå,Dumnezeu aruncå fier în rosura stâlpului. Iuda iar roade pânå la Pa¿ti, cândvede ouå ro¿ii ¿i, pe când Iuda se uitå la ele, Dumnezeu iarå¿i întåre¿testâlpii ro¿i de vânzåtorul lui Hristos, ¿i a¿a nu poate niciodatå så scufundepåmântul“.

„Iuda roade neîncetat cei trei stâlpi ai påmântului. Se opre¿te de rosnumai când vede femeile sau copiii clåtind doni¡ele la fântânå sau la gârlåînainte de a lua apå. Iuda stå ¿i se mirå cå de ce oare le-o fi clåtind, cåci totapå a fost în doni¡e, ¿i tot cu apå se vor umplea. ¥n timpul acesta, Dumnezeu,cu puterea sa, îngroa¿å îndoit stâlpii ro¿i de Iuda“.

„Iuda, legat de una din furcile påmântului, roade întruna din furcå, cugândul så scufunde påmântul. Se opre¿te de ros numai când stå så ascultecum femeile rad copaia dupå ce au fråmântat pâinea ¿i când rad fåcåle¡uldupå ce au fåcut måmåliga. ¥n vremea aceasta, Dumnezeu pune la loc partearoaså de Iuda“.

„Iuda roade fårå întrerupere furca påmântului. Dar când femeile râcâieturtele de pâine cu cu¡itul, atunci Iuda ascultå ¿i în timpul acesta furcapåmântului cre¿te la loc“.

„Iuda roade mereu din furcile påmântului, dar se opre¿te numai cândsunå våtraiul, de aceea se pune la våtrai câte o toartå. ¥n timpul acesta,furca roaså cre¿te la loc“.

„Iuda, legat pânå la sfâr¿itul veacurilor de furca pe care se reazimåpåmântul, se supårå câteodatå. ªi, punând mâna pe stâlp, îl zgâl¡âie, ca såråstoarne påmântul, ¿i atunci påmântul se cutremurå“.

46 I.A. CANDREA

„Iuda e legat cu un lan¡ gros de fier de unul din stâlpii påmântului.Când trage de lan¡, se cutremurå påmântul. De ar ¿ti el când e ziua lui, arpråpådi lumea. El tot roade din stâlp, ca så se scufunde påmântul, dar, cânddoarme, Sf. Ilie îngroa¿å de nouå ori mai mult stâlpul ros de Iuda“.

„La doi din stâlpii påmântului stau de pazå doi îngeri, la altul stå Sf.Ilie, iar la al patrulea stau înghesui¡i Scaraoschi cu diavolii lui. Când Sf.Ilie cheamå îngerii la slujbå, diavolii vor så-i opreascå. Atunci Sf. Ilie se iacu biciul dupå ei ¿i, în zarva aceea, stâlpii råmânând nesprijini¡i, påmântulse clatinå“.

„Scaraoschi, tatål dracilor, trimite to¡i dracii lui mai mici så roadåfurcile påmântului. Aceasta se întâmplå pe când îngrijitorul furcilor doarme.¥ndatå înså ce vin dracii, el se de¿teaptå ¿i-i ia la goanå, iar påmântul råmâneneclintit“.

„De stâlpul din mijloc al påmântului stå legat tartorul cel mare aldiavolilor. Când Dumnezeu trece în «inspec¡ie», tartorul înfrico¿at sesmunce¿te ca un câine în lan¡ ¿i påmântul se cutremurå“.

¥n Slavonia e credin¡a cå påmântul e un disc rotund, înconjurat de mare.Acest disc e sprijinit de un stâlp gros de fier. Dumnezeu a a¿ezat pe Satana lacapåtul de jos al stâlpului, ca så-l roadå. Când va fi ros tot stâlpul, va fi sfâr¿itulpåmântului. Dar Dumnezeu, fiindu-i milå de omenire, coboarå stâlpul câtepu¡in mai jos, ca Satana så mai aibå ce roade. La fiecare coborâre a stâlpului, sezguduie påmântul ¿i se produce cutremurul (S. Krauss, Tausend Sagen, 63).

Tot în Slavonia: Påmântul se sprijinå pe o mul¡ime de stâlpi. De unuldin ace¿tia e legat cu lan¡uri Satana, care roade de stâlp. La ¿apte ani,stâlpul e ros ¿i se rupe în douå, pricinuind un cutremur. Atunci Dumnezeuleagå pe Satana de un alt stâlp, care iarå¿i e ros ¿apte ani, ¿i a¿a mai încolo.Dacå ar ¿ti cineva câ¡i stâlpi sus¡in påmântul, ar putea prezice când va fisfâr¿itul lumii (S. Krauss, Tausend Sagen, 63).

Prin Bucovina se zice cå påmântul se cutremurå atunci când scorpia,legatå cu lan¡ de stâlpul påmântului, se scarpinå de acest stâlp.

Prin alte pår¡i, în loc de scorpie întâlnim zgrip¡uroaica, care roademereu stâlpii; când îi roade, påmântul se clatinå. Aceastå zgrip¡uroaicå sehråne¿te cu målaiul ¿i apa ce-i dau oamenii, ¿i anume: målaiul este acela cei se då atunci când femeia, dupå ce a cernut, bate sita de capetele cåpistereica så o scuture, iar apa e aceea pe care o varså femeile la fântânå, cândtoarnå întâi din gåleatå, ca så-¿i clåteascå cofa. Urmeazå apoi pricinilefelurite despre cauzele cutremurelor.

47Lumea basmelor

Dupå unele credin¡e, påmântul se cutremurå atunci când se bat strigelecu limbile meli¡elor ¿i meli¡oaielor, pe care femeile le laså pe afarå înnop¡ile de Sf. Andrei.

Prin jude¡ul Vâlcea se crede cå påmântul se cutremurå ¿i când necheazåcalul lui Alexandru Macedon, Ducipalul care a båut apå vie ¿i nu are moarte.El tråie¿te prin ostroavele pustiilor de måri ¿i, când îi vine dor de ståpânullui, necheazå de se cutremurå påmântul.

¥n alte pår¡i se zice cå „vârcolacii rod stâlpii påmântului, dar sunt demulte ori speria¡i de clopo¡elul lui Alexandru Machedon, ¿i atunci stâlpiicresc la loc“.

Poporul, la noi ca ¿i aiurea, a mai introdus ¿i un element de ordinmoral în credin¡ele lui despre originea cutremurelor. Astfel: Voronca,Datinele ¿i credin¡ele poporului român..., p. 141: „Când se cutremuråpåmântul, se uitå Dumnezeu din cer pe påmânt; se uitå supårat de cele cevede, dar numai oleacå deschide ochii, cå, dacå i-ar deschide mai tare, s-arpråpådi lumea“; „Ghilu¿ul“, I, I. p. 8: „Când se cutremurå påmântul, seuitå Dumnezeu cu un ochi, cå, dacå s-ar uita cu amândoi, s-ar cufunda defricå“ Gorovei, Credin¡i ¿i supersti¡ii ale poporului român, pp. 94, 255 ¿i256. „ªezåtoarea“, III. p. 99: „Se mai cutremurå când se uitå Dumnezeupe påmânt. Când se cutremurå u¿or ¿i pu¡in, atunci Dumnezeu se uitå cu unsfert de ochi la el; când se uitå cu o jumåtate de ochi, se cutremurå mai tare¿i mai mult. Dacå s-ar uita cu un ochi, s-ar cutremura tare de tot, s-ardårâma casele, ar pråpådi lumea“. Ibidem, II, p. 193: „Când Dumnezeuvede cå råutatea oamenilor este din ce în ce, se uitå cu mânie asuprapåmântului, ¿i atunci påmântul de fricå se cutremurå“.

Alteori Dumnezeu pune un picior pe o parte de påmânt, pe margine, ¿ialt picior pe cealaltå margine a påmântului ¿i se leagånå, când pe un picior,când pe celålalt; atunci påmântul se cutremurå, se zgål¡âie încolo ¿i încoace,ca lumea så se înfrico¿eze ¿i så se întoarcå la cåile cele de trai curat.

Se în¡elege, la toate popoarele vom întâlni asemenea credin¡e. Evreii– scrie Sf. Scripturå, – spun cå Iehova „zguduie påmântul din locul såu,de se cutremurå stâlpii såi“.

¥n sfâr¿it, alte pricini ale cutremurului vin din înså¿i partea påmântului.Când påmântul, ca fiin¡å vie, nu mai poate suferi påcatele oamenilor, sescuturå, ca ¿i cum ar cåuta så-¿i lepede o greutate ce apaså asupra sa; ¿iatunci noi sim¡im cutremurul.

48 I.A. CANDREA

Alteori, ca oricårei vietå¡i, îi vin clipele de slåbiciune, cum se întâmplå,de pildå, în anii când rode¿te mult; atunci tremurå, cum tremurå omulostenit, iar oamenii simt în clipele acelea cutremurul.

Poporul mai zice cå „dacå se cutremurå påmântul de diminea¡å, n-amâncat lumea, se cutremurå a foamete; când e omul såtul, se cutremurå abine; iar de s-ar cutremura la miez de noapte, e semn de råzboi“.

Dupå credin¡ele unora, cutremurul de påmânt e înso¡it mai totdeaunade anumite vedenii. Unii spun cå våd fugind cai cu ochii cât talerele, cåvitele fug prin påduri, cå se aud câinii urlând a pustiu, iar al¡ii cå, învântoasele care înso¡esc mai totdeauna cutremurul, mai ales noaptea, sestrecoarå duhurile necurate, care vor så se ascundå de mânia dumnezeiascå.

Ce poate face lumea ca så fie scutitå de cutremur? Iatå råspunsurile pecare le då poporul:

Så påzeascå cele patru posturi orânduite de Dumnezeu.Så nu påcåtuiascå în a¿a chip, încât så-l facå pe Dumnezeu så se uite

încruntat la påmânt.Så nu lase limbile meli¡elor sau meli¡oaielor pe afarå în noaptea de

Sf. Andrei.Så nu mai batå femeile sita de cåpistere, ca s-o scuture de fåinå.Dacå vå spåla¡i capul seara, nu låsa¡i mult în caså låutoarea, cåci se

poate så se cutremure påmântul ¿i vå va tremura capul cât ve¡i tråi.Urma¡i aceste sfaturi ¿i, fårå doar ¿i poate, toatå via¡a ve¡i fi feri¡i de

cutremure (?!).


VRÅJILE DE PLOAIE

Pe vremile acestea de secetå cumplitå – de¿i pentru moment pare cåam scåpat de ea – m-am gândit cå n-ar fi råu så aduc ¿i eu modestul meutribut de sfaturi pentru cazul, Doamne fere¿te, când Maica Ploaie ar fugiiar de la noi. Se cunosc o mul¡ime de vråji pe care le face poporul, la noi ¿iaiurea, cu ajutorul cårora po¡i aduce – pe sus, dacå nu de bunå voie –îndåråtnica stropitoare cereascå, când î¿i face prea mult mendrele prin altemeleaguri ¿i nu vrea så dea ¿i pe la noi.

Din timpurile cele mai vechi ale omenirii, când indivizii tråiau încontact direct cu natura, fie cå duce via¡a nomadå a påstorului, fie cå trecusela via¡a sedentarå agricolå, omul se uita cu nådejde sau cu groazå la cer. Seuita cu nådejde la fiecare norule¡ de pe bolta cereascå ¿i pândea venireaploii binefåcåtoare care så facå så încol¡eascå din nou iarba pentru viteleflåmânzite care piereau sub ochii lui, din lipså de på¿une, – sau a¿tepta cuîncordare încetarea puhoaielor care se revårsau fårå milå de sus, înecându-iogorul ¿i pråpådindu-i bucatele.

Imagina¡ia lui populase cerul ¿i soarele, dåtåtorul de luminå ¿i de via¡å,cu tot felul de zeitå¡i ¿i de duhuri, unele binevoitoare, altele du¿månoase, ¿icåtre unele ¿i cåtre altele se adresau rugile lui fierbin¡i, iar pentru împåcareaunora ¿i altora nåscocise tot felul de practice magice, menite så le înduplece.

Ca intermediar între el, omul de rând, lipsit de putere ¿i de ¿tiin¡a necesarå,¿i între aceste divinitå¡i, era vråjitorul, råmas pânå în ziua de aståzi, la multeneamuri sålbatice, singurul transmi¡åtor al dorin¡elor poporului de rând cåtredivinitå¡ile cere¿ti. Vråjitorul acesta avea ¿i are încå oarecum rolul pe care-lare preotul la popoarele civilizate. Singura deosebire pe care o constatåmîntre vråjitorul omenirii primitive ¿i între preot e cå primul e fåcut råspunzåtordacå nu ob¡ine de la divinitå¡i realizarea dorin¡elor poporului ¿i plåte¿te adeseacu capul, în chinuri groaznice, crima de a nu fi ¿tiut så îmbuneze duhurilecere¿ti, înduplecându-le så-i satisfacå cerin¡ele.

¥n schimb, vom constata, cu cea mai mare surprindere, cå acelea¿iamenin¡åri, acelea¿i insulte adresate divinitå¡ii sau sfin¡ilor, acelea¿i maltratåriale efigiilor sacre, pe care le practicå sålbaticii, le regåsim, sub o formåmai mult sau mai pu¡in îmblânzitå, la multe din popoarele din Europa,

50 I.A. CANDREA

chiar la cele mai vechi ¿i mai înaintate pe treapta culturii. Constatåm laacestea påstrarea unor reminiscen¡e milenare, pe care zeci de veacuri deciviliza¡ie n-au putut så le alunge din mintea, din sufletul lor, råmas tot a¿ade primitiv, tot a¿a de simplist ¿i de naiv, ca ¿i acela al îndepårtatului lorstråmo¿, abia apårut pe suprafa¡a påmântului.

¥nainte de a vå vorbi despre vråjile ce se practicå pentru aducereaploii, trebuie så vå atrag aten¡ia asupra faptului cå, atât la popoareleprimitive, cât ¿i la cele civilizate, existå credin¡a cå anumi¡i indivizi auputerea de a lega ploile, de a le ¡ine oarecum încuiate sau înlån¡uite,împiedicându-le de a se revårsa pe påmântul însetat. Despre ace¿ti du¿maniai ploilor voi vorbi poate mai pe larg cu altå ocazie.

Aståzi må voi mårgini numai la practicile magice menite så aducå pepåmânt ploaia mult doritå, mana cereascå care så învioreze semånåturile ¿iså salveze de pråpåd omenirea înfometatå.

Dintre toate vråjile întrebuin¡ate de omenire, nu numai de popoarelecele mai sålbatice, ci ¿i de acelea care se bucurå de multå vreme de binefacerileciviliza¡iei, magia imitativå a fost ¿i este cea mai des practicatå.

Vrei så faci så cadå ploaia, n-ai decât s-o imi¡i prin stropirea cu apå.Dacå, dimpotrivå, vrei s-o faci så înceteze ¿i så aduci seceta, nu faci altadecât te fere¿ti de apå ¿i recurgi la cåldurå ¿i la foc pentru a usca umezealacea multå.

A¿a, de pildå, în Rusia, în anumite localitå¡i, când e nevoie de ploaie,trei oameni se duc într-o pådure ¿i se urcå în ni¿te brazi. Unul din ei bate cuun ciocan într-o cåldare de aramå sau într-un butoia¿, imitând tunetul: altulfreacå doi tåciuni aprin¿i, fåcând så sarå scântei; acestea reprezintå fulgerele;iar al treilea moaie un månunchi de cråci înfrunzite într-un vas cu apå ¿istrope¿te de jur-împrejur, imitând astfel ploaia. O magie imitativå, care seaseamånå întrucâtva cu cea practicatå în Rusia, e datina olteneascå, cunoscutåsub numele de fierårit. Când e secetå, flåcåii se adunå noaptea în curteabisericii, având fiecare câte un clopot de la gâtul vitelor. Unul din ei se suieîn turla bisericii ¿i începe så tragå clopotele ¿i a bate în toaca de fier, pecând cei de jos fac un zgomot infernal cu clopotele lor, unele dogite, altelecråpate, de vuie¿te satul ¿i råsunå codrii. Apoi umplu ni¿te hârdaie cu apåde la fântânå, stropesc de jur-împrejur ¿i se duc apoi pe la casele oamenilor,de udå lumea cu apa aduså de la fântânå. Zgomotul fåcut de clopote imitåbubuitul tunetului, iar udarea cu apå e magia imitativå care trebuie neapåratså decidå ploaia så se reverse pe påmânt.

51Lumea basmelor

Apa fiind prima condi¡ie de via¡å a câmpului, e firesc lucru ca uneltelede la câmp så fie întrebuin¡ate în magia imitativå. De aceea una din datinilecele mai uzitate e så se fure o grapå ¿i så se arunce într-o apå curgåtoare. ¥nºara Oltului, o femeie, care-¿i alåpteazå încå pruncul la sân, furå grapa ¿i oaruncå în apå. Aiurea se aruncå în apå plugul, întocmai ca în unele ¡inuturidin India, din Caucazia ¿i din Armenia, unde femei ¿i fete, uneori dezbråcateîn pielea goalå, se înhamå la un plug pe care-l târåsc pe câmp, noaptea, ¿i-laruncå apoi în apå.

Alteori, femeia însårcinatå e luatå ca simbol al rodniciei. Dupå cum eadå na¿tere unui prunc, tot a¿a câmpul e chemat s-o imite ¿i så dea na¿tereroadelor. Se toarnå deci apå peste o femeie însårcinatå, ca ¿i cum s-ar udacâmpul însu¿i cu ploaie. Tot printr-o magie imitativå se cautå în Bucovinaså se provoace ploaia, turnându-se apå pe o feti¡å, pânå începe så plângå.Lacrimile ce curg ¿iroaie pe obrajii ei sunt menite så atragå, prin imita¡ie,ploaie, ce trebuie så curgå cu aceea¿i abunden¡å.

Aceastå practicå magicå nu se deosebe¿te mult de aceea pe care oconstatåm la locuitorii din insula Java, unde doi oameni se biciuiesc atâtatimp cu nuielele pe trupul gol, pânå când sângele începe så curgå ¿iroaie pecorpul lor. Sângele care curge trebuie så atragå, prin imita¡ie, revårsareaploilor.

Dar nu numai câmpul are nevoie de apå, ci ¿i oamenii îi duc lipsa în¡inuturile unde nu sunt nici ape curgåtoare, nici izvoare. Le trebuie apå, fiepentru vitele lor, fie pentru ei în¿i¿i, de båut ¿i de gåtit bucatele. De aceeavedem în unele locuri vasele care servesc la gåtirea bucatelor jucând un rolîn magia imitativå. Datina cea mai råspânditå este de a se fura o oalå nouå¿i de a o arunca în fântânå.

Alteori se aruncå în apå vasul în care se face måmåliga, ca så cearå apå.De obicei înså se furå de la o femeie însårcinatå un ¡est pentru copt

pâinea ¿i se aruncå pe furi¿ în fântânå.Aiurea e obiceiul ca trei fete så fure de la trei femei bor¡oase trei

linguri ¿i så le arunce în pu¡.

*

Cu totul opuse acestor curioase vråji imitative sunt riturile purreligioase. Din timpurile cele mai vechi, oamenii ¿i-au îndreptat, cu inimazdrobitå ¿i cu lacrimile în ochi, privirile lor rugåtoare cåtre divinitate,

52 I.A. CANDREA

implorând-o så le trimitå ploaia mult a¿teptatå ¿i så nu-i lase så sepråpådeascå. „Odinioarå, scrie acum aproape douå mii de ani Petronius,matroanele se duceau descul¡e pe munte, cu pårul despletit ¿i cu sufletulneprihånit, ca så se roage lui Jupiter så trimitå ploaia, ¿i îndatå începea såplouå cu gåle¡ile...“ Aståzi oamenii ies la câmp cu icoanele din bisericå, cumoa¿tele unui sfânt sau alte unei sfinte, cu prapurile, iar preotul adreseazårugi fierbin¡i cerului så dea ploaie. Acela¿i lucru îl vedem la noi ¿i la toatepopoarele din Europa.

Se întâmplå înså cå, în caz de secetå prelungitå, poporul î¿i pierde încele din urmå råbdarea ¿i renun¡å de a se mai ruga! De la rugå trece laamenin¡åri ¿i înjuråturi împotriva divinitå¡ii care-i refuzå ploaia ¿i uneori oia chiar la båtaie. A¿a se întâmplå, de pildå, în unele sate din Japonia, undepoporul, såtul de a-¿i mai îndrepta rugile cåtre zeitatea care nu vrea så-i deaascultare, ia imaginea zeului ¿i, cu tot felul de înjuråturi, o aruncå într-obåltoacå împu¡itå. „Råmâi acolo, îi strigå, ¿i ai så vezi ce bine ai så miro¿idupå ce ai så stai câteva zile acolo ¿i ai så te coci ¿i tu la soarele care neusucå câmpul“. Chinezii, când au nevoie de ploaie, fabricå un zmeu marede hârtie sau de lemn înfå¡i¿ând pe zeul ploii ¿i-l duc în procesiune. Dacåînså zeul nu le acordå ploaia doritå, îl amenin¡å ¿i-l bat, uneori chiar îldegradeazå, luându-i rangul de zeu. Dimpotrivå, dacå då ploaie, îlrecompenseazå în mod public, prin decret imperial, promovându-l în grad.Siamezii, când au nevoie de ploaie, a¿azå idolii lor în båtaia soarelui care-idogore¿te; dacå, dimpotrivå, au nevoie de un timp uscat, desfac acoperi¿ulde pe templu ¿i laså imaginile sfinte så fie muiate de ploaie.

Dacå aceste obiceiuri vi se par barbare, ce ve¡i zice la cele ce se petrecîncå aståzi în båtrâna noastrå Europå, a¿a ziså civilizatå?

¥n Fran¡a, de pildå, în anumite localitå¡i, se iau statuile sfin¡ilor ¿i searuncå într-un pu¡, în cazul când seceta se prelunge¿te peste måsurå. ¥naintede a arunca statuia în apå, o roagå de trei ori så trimitå ploaia. I se spunesfântului så se gândeascå bine, så nu facå pe încåpå¡ânatul, cåci n-o så-imeargå bine. Cum înså ploaia întârzie så-¿i facå apari¡ia, iau statuia sfântului¿i-o arunca în apå, cu toate protestårile clerului, care sus¡ine, cu drept cuvânt,cå e de ajuns amenin¡area ¿i cå face råu poporul de se råzbunå imediat.

¥n Italia, lucrurile se petrec la fel, ba chiar se merge ¿i mai departe.Astfel, în anul 1893, în urma unei secete îngrozitoare, locuitorii din multelocalitå¡i ale Siciliei exilarå pe mai to¡i sfin¡ii lor. La Palermo a¿ezaråstatuia sfântului Iosif într-o grådinå, în båtaia soarelui, amenin¡ându-l cå-l

53Lumea basmelor

vor låsa så se pråjeascå acolo pânå ce o så dea ploaie. Alte statui de sfin¡ifurå întoarse cu fa¡a la perete, cum se pedepsesc uneori copiii. Al¡i sfin¡ifurå dezbråca¡i de vestmintele lor cele bogate, sco¿i din bisericå, înjura¡i ¿iamenin¡a¡i de a fi îneca¡i, dacå nu vor da ploaie. La Caltanisetta, rupseråaripele de aur ale statuii arhanghelului Mihail, le înlocuirå cu aripi de carton,iar în locul mantalei de purpurå, îl înfå¿urarå cu ni¿te zdren¡e. La Licata,statuia sfântului Angelo, patronul localitå¡ii, fu despuiatå de tot, iar sfântulfu înjurat, legat cu lan¡uri ¿i amenin¡at cu înecarea sau cu spânzuråtoarea,dacå nu le va da ploaie. „Spânzuråtoarea sau ploaia“, îi striga mul¡imeaînfuriatå, amenin¡ându-l cu pumnii.

Så vedem acum ce se petrece la noi în asemenea împrejuråri. Poporulnostru nu merge cu impietatea a¿a de departe, ¿i totu¿i se leagå de celesfinte sub o altå formå. ¥n Biserica ortodoxå, nefiind statui, chipuri cioplite,ca la romano-catolici, alte simboluri sfinte, alte obiecte religioase, precumsunt icoanele, crucile ¿i toaca de lemn de la bisericå au multe de îndurat pevreme de secetå.

Astfel, se furå, în zorii zilei, o icoanå de la bisericå, în special a MaiciiDomnului, ¿i se aruncå într-un pu¡. Acela¿i procedeu îl vedem întrebuin¡atîn multe localitå¡i din Fran¡a, unde icoana unui sfânt e aruncatå în apå, camijloc de a ob¡ine ploaia.

Se furå o cruce de la un mormânt, noaptea, adesea de cåtre femeidespletite, ¿i se aruncå în râu, în iaz sau într-un lac, ¿i se laså acolo pânåplouå. Acela¿i mijloc de invocare a ploii îl practicå locuitorii din Barenton,în Fran¡a, care aruncå ¿i ei o cruce în apå în acela¿i scop. ¥n Mun¡ii Apuseni,oamenii se duc noaptea la cimitir ¿i furå crucea de la mormântul unui be¡iv¿i o aruncå în apå.

Mijlocul cel mai eficace, pare-se, pentru ob¡inerea ploii, e însåurmåtorul: se furå noaptea toaca de lemn de la bisericå ¿i se aruncå înfântânå. O laså în apå patruzeci de zile sau pânå nu mai e nevoie de ploaie.Acest obicei e råspândit în toatå ¡ara.

Se vede din aceste practici uzitate la noi cå poporul nostru, fårå a-¿i daseama de impietatea pe care o comite, recurge totu¿i la mijloace drasticepentru a sili divinitatea så-i împlineascå cererea.

Dându-¿i seama cå, de multe ori, nu divinitatea e de vinå cå seceta seprelunge¿te, ci cå anumite duhuri necurate ¡in ploile înlån¡uite, fie cå faclucrul acesta din råutate, fie cå au uitat cå påmântul are nevoie de apå,recurge la alte mijloace. ºiganii, din pricina culorii lor negre, fiind socoti¡i

54 I.A. CANDREA

ca întrupåtori ai diavolului sau ai altor duhuri necurate, sunt ale¿i ca ¡apiispå¿itori ai românului. De aceea, în timp de secetå, e bine så uzi pe to¡i¡iganii care î¡i ies în cale, când vii cu apå de la fântânå. Tot astfel se explicåde ce paparudele, de care vom vorbi imediat, trebuie så fie totdeauna fetede ¡igani. Tot a¿a, câinele ¿i pisica, socoti¡i ca animale necurate, în care eîntrupat diavolul, sunt uda¡i cu apå, ca så provoace ploaia. ¥n insula Sumatra,o pisicå neagrå e aruncatå în apå ¿i, dupå ce e låsatå så înoate câtva timp, olaså så scape la ¡årm, pe când locuitorii o urmåresc, turnând apå peste ea.Tot din pricinå cå e socotit ca o incarna¡ie a duhurilor necurate, se dezgroapådin cimitir trupul unui mort, bånuit a fi fost strigoi, sau al unui venetic, ¿ise îngroapå pe furi¿ în altå parte. Acela¿i mijloc de a provoca ploaia îlîntrebuin¡eazå locuitorii tocmai din Australia, din Noua Caledonie, caredezgroapå un cadavru ¿i toarnå apå peste el.

Un obicei foarte curios e acela de a se dezgropa trupul unui be¡iv ¿i a-lda pe apå. Acest mijloc, practicat în Moldova, îl regåsim ¿i la ru¿i, caredezgroapå trupul unui be¡iv, mort de alcoolism, ¿i-l aruncå într-o båltoacå,încredin¡a¡i cå prin acest rit magic vor provoca ploaia.

Am examinat pânå acum riturile pur magice, adicå vråjile propriu-zise,mai toate imitative, menite så provoace ploaia. Am aråtat apoi riturile purreligioase. Vom trece acum la un alt mijloc, unde vedem magia imitativåcombinatå cu rituri religioase. E vorba de paparuda, numitå påpålugå, înMoldova, paparuie ¿i båbåru¡å, în unele pår¡i ale Transilvaniei, påpårugåîn Banat, båbårugå ¿i dadoli¡å în Bihor etc.

Mai pretutindeni, acest obicei al paparudelor se practicå în a treia joidupå Pa¿ti, când e secetå, în felul urmåtor: unul, doi sau mai mul¡i båie¡i,mai adesea înså fete, mai totdeauna de ¡igani, se despoaie în pielea goalå¿i-¿i înfå¿oarå trupul, de la brâu în jos, rareori ¿i partea de sus a corpului,cu frunze de boz sau de råchitå, câteodatå cu alior sau alte verde¡uri. Acestefete, numite paparude, umblå din loc în loc pe la casele oamenilor, joacåbåtând din palme ¿i recitând rugåciuni de ploaie ¿i uråri de bel¿ug, iargospodarii, ¿i mai ales femeile, le udå leoarcå, turnând peste ele gåle¡i,doni¡e sau cofe de apå. Magia imitativå a apei care curge ¿iroaie de pepaparude, unitå cu rugåciunile lor adresate divinitå¡ii, trebuie så aducå ploaiamult doritå.

Aceastå datinå o regåsim întocmai la vecinii no¿tri bulgari, la care senume¿te Peperuda, Peperuga, Dodola, sau Rosomanka, apoi la al¡i veciniai no¿tri, sârbii, care o numesc Prporu¿e ¿i Dódole, în sfâr¿it, la greci, la

55Lumea basmelor

care e numitå Pnrphroàna, de unde ¿i numele de Pirpirunå, sub care ecunoscutå la românii de Macedonia.

Cå aceastå datinå se gåse¿te ¿i la popoarele cu care suntem în contact,nu ne mirå de loc, cåci multe obiceiuri se împrumutå de la un popor laaltul, când aceste popoare vin în atingere unele cu altele. Dar ceea ce esurprinzåtor e faptul cå obiceiul paparudelor se regåse¿te aproape întocmaiîn India. Marele folclorist Frazer înregistreazå aceastå datinå la Poona, înIndia occidentalå, unde „båie¡ii îl îmbracå pe unul de ai lor numai în frunze¿i-l numesc Regele ploii. Apoi colindå cu el toate casele din sat, iar lumeaîl udå de sus pânå jos, ¿i-i dau apoi tot felul de alimente“, întocmai cum sedå la noi paparudelor: câteva ouå, o strachinå de målai sau de fåinå ¿ialtele. Datina aceasta e deci stråveche ¿i cine ¿tie câte mii de ani au trecutde când practica aceasta magicå, colindând lumea, trecând peste nouå ¡åri¿i nouå måri, a stråbåtut continentele ¿i a ajuns pânå la noi.

Afarå de paparude, o altå datinå extrem de veche, pe care o regåsimiarå¿i la popoarele cele mai depårtate, dar care ne-a fost probabil transmisånouå de romani, e Caloianul. Despre aceastå datinå îmi rezerv dreptul såvå vorbesc pe larg cu alt prilej.

Må opresc aici. ¥mi place så constat vraja pe care o exercitå prelegerilemele pânå ¿i asupra puterilor naturii. A fost de ajuns ca duhurile, care¡ineau încåtu¿ate apele din atmosferå, så audå prelegerile mele, pentru caseceta så înceteze ¿i

(Apårut în Grai, datini, credin¡e, Bucure¿ti, an 1939)

Paparudå, rudå,Ploile så curgåCu gåleata, leata,Peste toatå gloata.De joi pânå joiSå dea nouå ploi;

Unde-oi da cu plugul,Så curgå ca untul;Unde-o da cu sapa,Sa curgå ca apa…Hai, Mårie, hai!

LUMEA BASMELOR

20 ianuarie 1932

„A fost odatå ca niciodatå...“, a¿a î¿i începe bunicul sau bunica firulpovestirii pe care o spune nepo¡eilor. Så nu crede¡i cå aceastå expresiestereotipå, întrebuin¡atå de povestitorul român, este specific româneascå,pentru cå o gåsim la toate popoarele; nu existå popor la care så nu o gåsim.Astfel, francezii î¿i încep povestirile cu „il y avait une fois...“, italienii cu„era una volta...“, ungurii: „volt, nem volt...“ etc.

Nu vå dau ¿i alte exemple, pentru ca så vede¡i cå aceastå formulåini¡ialå o întrebuin¡eazå toate popoarele, de la cele mai înapoiate pânå lacele mai înaintate pe scara civiliza¡iunii. Ba, aiurea – dupå cum pomene¿teSébillot –, ca ¿i la noi, se întrebuin¡eazå unele formule, care, dacå nu suntridicole, prin lipsa lor de seriozitate, preteazå la râs; sunt formule comice,în care povestitorul aratå de la început cå nici el nu crede o singurå vorbådin cele ce ne spune. Så ne gândim la începutul basmelor noastre, a¿a cumni l-a revelat Ispirescu:

„A fost odatå ca niciodatå, cå, de n-ar fi, nici nu s-ar povesti, de când fåcea plopu¿orulpere ¿i råchita mic¿unele; de când se båteau ur¿ii în coadå; de când se luau lupii ¿i mieii degât, de se sårutau, înfrå¡indu-se; de când se potcovea puricele cu nouåzeci ¿i oca de fier ¿is-arunca în slava cerului, de ne aduce pove¿ti; de când scria musca pe perete, mai mincinoscine nu crede“. (P. Ispirescu: Legendele sau basmele românilor, p. 3.)

Formule de felul acestora se gåsesc la toate popoarele, deoarece însu¿icel ce poveste¿te î¿i då seama cå nu poate crede în desfå¿urarea fantasticå,irealå, a basmului, în supranaturalul pe care-l întâlnim la tot pasul în cursulpovestirii. Zicând desfå¿urare fantasticå, supranatural, îmi închipui cå dv.nu cunoa¿te¡i nici un basm ¿i, deci, se impune så analizåm – pe scurt –ac¡iunea basmului, locul unde ea se desfå¿oarå ¿i personagiile basmelor.

Ac¡iunea basmului se petrece în lumea albå, care e aceea¿i cu lumea încare tråim noi, de¿i gåsim în ea elemente ce apar¡in domeniului supranatural.Astfel, vom gåsi acele grådini cu pomi de argint sau aur, cu flori ce vorbescîntre ele; vom gåsi poduri de aramå, argint sau aur, care simt când trec pesteele un om råu ori un om bun; vom gåsi palate din acelea¿i metale etc. etc.

60 I.A. CANDREA

Opuså lumei albe este lumea neagrå, tårâmul celålalt, care se gåse¿teîn fundul påmântului, în care intri printr-o groapå adâncå sau printr-ope¿terå, cu ajutorul frânghiilor de sute ¿i sute de co¡i – sau într-o pådureîntunecoaså cu codri uria¿i, sau în fundul mårilor, la capåtul påmântului,ori unde „¿i-a în¡årcat dracul copiii“. Vom întâlni în basme ¿i lucruri mitice:påduri ale cåror frunze se clatinå când trece cineva prin ele ¿i copacii secutremurå de îndatå ce calcå cineva, fårå voia lor, prin ele; pu¡uri cu apåvie ¿i apå moartå. Natura înså¿i în basme e personificatå: soarele ¿i lunasunt fiin¡e vii; copacii vorbesc cu Fe¡ii-frumo¿i; florile se fac zâne; vânturile,bruma, gerul sunt personificate, vorbesc între ele; ziua ¿i noaptea deasemenea, ¿i atâtea altele. ªti¡i cå în basme adeseori mun¡ii se bat cap încap ¿i numai la anumite zile ale anului se opresc ¿i atunci eroul basmuluiprofitå ca så treacå printre ei.

Suntem, deci, în plin animism.Personagiile basmelor sunt fiin¡e umane, peste care domnesc împåra¡i

¿i împåråtese, ale cåror domni¡e sunt îndrågostite mai totdeauna de Fe¡i-frumo¿i. Mo¿negii, babele, ciobanii etc. nu lipsesc, dupå cum nu lipsescnici zânele, ielele, ursitoarele ¿.a. Dintre fiin¡ele monstruoase, basmele suntpopulate de uria¿i, pitici, cåpcåuni, oameni pe jumåtate animal ¿i jumåtateom („jumåtate de om cålare pe jumatate de iepure ¿chiop“), zmei... Aicisunt nevoit så fac o parantezå: majoritatea folclori¿tilor au sus¡inut cå zmeiinu sunt fiin¡e umane, confundându-i uneori cu balaurii. ¥ntr-o lucrare,recent apårutå, a mea, iatå cum am definit zmeul:

„Fiin¡å fabuloaså, de care pomenesc basmele noastre, având chipul ¿i apucåturile de

om, trupul acoperit de pår ¿i o coadå solzoaså; este de o mårime uria¿å, are o putere

extraordinarå, dar e cam slab de minte; locuie¿te împreunå cu al¡i zmei, fra¡i de ai lui, în

palate sau în cetå¡i a¿ezate în mun¡i sau în codri de¿i, mai adesea pe tårâmul celålalt; zmeii

umblå totdeauna la vânat pe mo¿iile lor, cålåri pe cai nåzdråvani, cu cât mai multe inimi,

care îi în¿tiin¡eazå de apropierea unei primejdii; î¿i anun¡å totdeauna sosirea acaså azvârlind,

de la o depårtare de câteva mile, buzduganul cel greu, care, dupå ce se izbe¿te de poartå,

sare pe maså ¿i se aga¡å singur în cuiul din perete; se ivesc uneori oamenilor în chip de vânt

sau de nor negru, mai ales când vin så fure câte o fatå de împårat, pe care o scapå apoi

Fåt-Frumos, dupå ce omoarå pe råpitor“. (I.A. Candrea: Dic¡. enciclop. ilus., 1466.)

Reiese de aici cå zmeul trebuie clasat printre fiin¡ele umane carepopuleazå lumea basmelor.

61Lumea basmelor

¥nchizând paranteza, adaug cå mai gåsim în basme arapi, care nu trebuieconfunda¡i cu arabii, jidovi, care nu trebuie confunda¡i cu evreii, ei fiindni¿te fiin¡e uria¿e, înzestrate cu o putere herculeanå.1

Pe lângå acestea se mai vorbe¿te, foarte adesea în chip batjocoritor, înbasmele noastre, de ¡igani, dupå cum foarte des ne întâlnim cu figurile luiPåcalå ¿i Tândalå. Ceva mai târziu, cu apari¡ia elementului cre¿tin înbasme, gåsim pe Dumnezeu plimbându-se pe påmânt înso¡it de Iisus Hristos,Sf. Petre ori Maica Domnului etc., to¡i în chip de oameni. Tot un elementcre¿tin, care joacå un rol deosebit în basme, este necuratul sau diavolul.

Nota¡i bine cå, numind aceste fiin¡e umane din lumea basmelor, nu amfåcut nici o categorie de basme, de¿i ¿ti¡i cå avem diferite categorii debasme; unele în care supranaturalul este elementul predominant, altele încare supranaturalul lipse¿te aproape cu totul, reducându-se la simpleîntâmplåri, care nu au nimic nefiresc în ele. Mi-am dat seama de aceastådiferen¡iere, dar nu am fåcut-o acum, nefiind scopul nostru, pentru moment,acesta, ci eviden¡ierea personagiilor din lumea basmelor.

Am în¿irat, fårå så le epuizåm, diferite fiin¡e umane pe care le gåsimîn basme. Så vedem acum ce animale întâlnim?

Gåsim cai nåzdråvani, care sunt prietenii Fe¡ilor-frumo¿i sau aidiferitilor eroi ai basmului; gåsim lupi, porci mistre¡i, ur¿i, cerbi, vulturienormi, corbi, scorpii, zgrip¡uroaice ¿i, în sfâr¿it, balauri. Deschid aici iaro parantezå, ca så vedem ce sunt balaurii ¿i dacå îi putem deosebi de zmei.Iatå cum am definit balaurul în Dic¡ionarul ilustrat, apårut de curând:

„Animal fantastic care, în închipuirea poporului, are forma unui ¿arpe într-aripat, acoperitcu solzi aurii; are mai multe capete (trei, ¿apte sau chiar douåsprezece) ¿i o mul¡ime de limbiascu¡ite; gura e a¿a de mare, încât monstrul zboarå cu o falcå în cer ¿i una în påmânt ¿i poateînghi¡i dintr-odatå voinici înarma¡i, sau cerbi cu coarne; locuie¿te cu deosebire în apå, maiadesea în fundul unei fântâni, ¿i nu laså så ia apå dintr-însa, afarå dacå i se då câte o fatå ca s-omånânce“.

Prin urmare, nu vedem aici nimic omenesc, a¿a cum am våzut în zmeu;balaurul e o fiin¡å din lumea animalå. Un profesor din München a sus¡inut

1 Jidovii sunt fiin¡e împrumutate de basmele noastre din basmele slave, în careaceste fiin¡e, ca ¿i în basmele noastre, de altfel, sunt ni¿te uria¿i cu puteri extraordinare, carefac lucruri ce trec peste puterile omului obi¿nuit; ca origine vezi vsl. Ž odovinu; com. bg.Židu (pl. Židove) = evreu, uria¿.

62 I.A. CANDREA

cå balaurul nu e altceva decât o reminiscen¡å a animalelor care au tråitcândva pe påmânt. Dar putem så ne închipuim cå s-au transmis prin tradi¡ie,din genera¡ie în genera¡ie, caracteristicile unui animal dintr-o epocå în careomul nu apåruse? Råspunsul e evident negativ pårerii de mai sus, fårå såmai intråm în alte chestiuni de detaliu.

Continuând, så vedem care sunt ispråvile eroilor basmului. Adeseorigåsim lupte ale Fe¡ilor-frumo¿i cu mon¿tri; eroii stråbat ¡inuturi necålcatede picior de om; gåsesc ceea ce e pierdut ¿i ceea ce un om de rând nu ar fiputut så gåseascå; aduc înapoi fetele råpite de zmei ori balauri; scot luna ¿isoarele din ghearele balaurilor ¿i le aruncå iar pe cer; fac så ¡â¿neascå izvoareîn locuri lipsite de apå; apoi, diferi¡i eroi se metamorfozeazå în mu¿te,albine etc. ¿i ascultå sfaturile zmeilor, pe care apoi îi dovedesc în lupte.

Toate aceste ispråvi eroii le fac cu ajutorul zânelor ori al animalelorrecunoscåtoare. ªti¡i din basmele pe care le-a¡i citit cå un Fåt-frumos,trecând pe lângå un furnicar, nu-l strive¿te ¿i, în loc så-l calce, îl ocole¿te;atunci împåråteasa furnicilor î¿i scoate o aripå ¿i i-o då, spunându-i så oaprindå atunci când va avea nevoie de ea. Sau o mreanå, pe care, gåsind-ozbåtându-se pe uscat, a aruncat-o în apå, îi då un solz, cu ajutorul cåruia,în caz de nevoie, va chema pe¿tii ¿i-l va scåpa de la vreun necaz ce a datpeste capul lui.

Pe lângå aceasta, mai sunt ajuta¡i de cai nåzdråvani, care îi sfåtuiesctot timpul ce au de fåcut.

Adeseori sunt ajuta¡i de fiin¡e monstruoase; de un Flåmânzilå, careînghite nouåzeci ¿i nouå de cuptoare de pâine ¿i tot nu se saturå, de unSetilå, care desfundå butoaiele ¿i le înghite con¡inutul dintr-odatå ¿i tot nuse saturå, sau de Ochilå, de Sfarmå-piatrå, Strâmbå-lemne etc., care seunesc cu Fåt-frumos ca så-l ajute în întreprinderea grea pe care ¿i-a luat-oasupra sa. Un ajutor apreciabil le sunt ¿i talismanele, obiectele fåcåtoare deminuni, reduse la un bici, cu care, dacå plesne¿te pe cineva, îl transformåîn stanå de piatrå, sau o cåciulå, care, purtatå, îl face invizibil, ori armele(buzduganul, palo¿ul etc.) de care se servesc ¿i care fac ca o¿tile împåråte¿tidu¿mane så încremeneascå, ¿i atâtea altele.

Dacå un povestitor a putut så spunå cine sunt eroii basmului, ispråvilecare le fac ¿.a., apoi el nu poate så ne specifice locul unde se petrece ac¡iunea¿i timpul când se petrece. A¡i våzut în ce stå precizarea: povestea s-a petrecutîntr-o ¡arå oarecare, unde ¿i-a în¡årcat dracul copiii, sau „peste nouå ¡åri ¿inouå måri“, „când se luau lupii de gât cu mieii ¿i se sårutau înfrå¡indu-se“.

63Lumea basmelor

Sunt diferite formule în basmele altor popoare care aratå cå amintirea despreepoca în care s-a petrecut ac¡iunea s-a ¿ters cu desåvâr¿ire din mintea oamenilor;e a¿a de îndepårtat timpul acela, încât nimeni nu ¿i-l mai poate aduce aminte.„E o veche poveste...“, spun bretonii, ca ¿i australienii ¿i al¡ii.

¥ntrebat un povestitor când s-a petrecut cutare lucru din basm, î¡i varåspunde: „într-o vreme când pisicile umblau cu pantofi“, „când gåinileaveau din¡i“ – cum încep basmele slave –, sau „când gåina oua prin clon¡ori prin gheare“ etc. ¥n cursul povestirii vom gåsi adesea astfel deimpreciziuni de timp: copiii nåzdråvani cresc într-un an cât al¡ii în nouå ¿ila trei ani ¿tiu mai multe decât un bårbat ¿.a.m.d. Tot a¿a de pu¡in esteprecizat ¿i spa¡iul. Locul unde se desfå¿oarå ac¡iunea este „peste nouå måri¿i nouå ¡åri“, sau „împårå¡ia lui Verde-împårat, care e la capåtul påmântului“etc.1

Pe lângå acestea, numerele fatidice se întâlnesc foarte des în basme;predominå mai ales numerele 3, 7, 9 ¿i 12. Tatål are de obicei trei feciori sautrei fete; eroul basmului såvâr¿e¿te trei ispråvi sau, dacå face o singurå ispravå,încearcå de trei ori pânå så izbuteascå; capetele balaurului sunt îndeob¿te ¿aptela numår; iar doisprezece este numårul fetelor de împårat, al zânelor etc.

Am våzut, pânå acum, care e ac¡iunea basmului, locul unde se petrece,timpul în care se desfå¿oarå, eroii care o såvâr¿esc.

Så vedem acum ce este basmul? Mul¡i folclori¿ti confundå basmul culegenda. Cel mai harnic culegåtor de basme, P. Ispirescu, ¿i-a intitulat colec¡iasa Legendele sau basmele românilor, ceea ce denotå cå, pentru dânsul,basmele ¿i legendele sunt acela¿i lucru.

Basmul este o povestire a unor întâmplåri închipuite, ce nu au nici obazå istoricå, pe când legenda se bazeazå pe un fapt istoric, påstrat printradi¡ie ¿i alterat, în cursul timpurilor, de imagina¡ia popularå.

Fåcând aceastå deosebire între basm ¿i legendå, noi nu ne vom ocupade legende, ci numai de basme.

Printre cele dintâi colec¡ii de basme este aceea a lui Charles Perrault,Les contes de ma mére d’Oye, publicatå în anul 1697. Pe acea vremepreocuparea de basme apårea ca ceva neserios, copilåresc ¿i de aceea Perraultpublicå colec¡ia sa sub numele fiului såu. Abia mai târziu, la 1813, cândfra¡ii Jacob ¿i Wilhelm Grimm publicå vestita lor colec¡ie, preocupårile

1 Pentru ¡årani, no¡iunea de „spa¡iu“ este foarte relativå. Dacå îl întrebi „cât e dedeparte cutare sat?“, î¡i råspunde: „o fugå de cal“, sau „cât arunci cu piatra“ etc.

64 I.A. CANDREA

folclori¿tilor încep så tindå spre un scop ¿tiin¡ific. Cercetårile ¿i culegerilede mai târziu oferå un bogat material comparativ, din care se vede cå basmeledin colec¡ia fra¡ilor Jacob ¿i Wilhelm Grimm nu apar numai la germani, ci¿i la alte popoare; s-a våzut apoi cå între diferitele elemente din basmelediferitelor popoare sunt asemånåri izbitoare, ceea ce l-a fåcut pe ReinholdKöhler så scrie, la 1865, urmåtoarele: „Si l’on considere dans son ensemblela masse des récits européens que nous possédons, ou s’aperçoit bientôtque dans un seul pays sont relativement rares, mais que des recits d’uncontenu essentiellement identique se rencontrent dans des régions tréseloignées les unes des autres: par exemple, tel récit se raconte en Ecosse eten Transylvanie, tel autre en Lithuanie et à Naples... On pourait presquedire que celui qui a lu le recueil des freres Grimm, ou quelque autre colectionparticulièrement riche, par exemple, le recueil des contes norvégiensd’Asbjörnsen et Moe, trouvera dans les autres collections de conteseuropéens peu de choses vraiment neuves“ (în Weimarer Beiträge zur Literaturund Kunst).

Plecându-se de la aceste asemånåri izbitoare între motivele diverselorbasme, s-a cåutat så se explice ¿i originea basmelor, emi¡ându-se diferiteteorii, de care ne vom ocupa în lec¡ia viitoare.

3 februarie 1932

Spuneam lec¡ia trecutå cå, îndatå dupå apari¡ia, în anul 1813, a colec¡ieide basme a fra¡ilor Grimm, cercetårile ¿tiin¡ifice în aceastå direc¡ie începîn toate ¡årile. Dupå astfel de publica¡ii, lumea ¿tiin¡ificå e uimitå deasemånarea pe care o constatå între diferitele elemente ale basmelor din¡inuturile cele mai îndepårtate.

Fra¡ii Grimm, în special Wilhelm – cåci el iscåle¿te prefa¡a –, în adoua edi¡ie a colec¡iei lor, publicatå dupå câ¡iva ani, constatând asemånareauimitoare între motivele diverse ale basmelor germane ¿i ale basmelor altorpopoare, emite prima teorie cu privire la originea basmelor. E teoria indo-europeanå, aricå sau arianå, care sus¡ine cå, dupå cum limbile europenesunt råmå¿i¡ele, prefåcute în decursul veacurilor, ale unei singure limbivorbite în Asia, ¿i numitå aricå, tot astfel basmele sunt råmå¿ite, påstrateprin tradi¡ie, din tezaurul de povestiri ale unui popor, care, în cursul anilor,s-a råspândit în toate pår¡ile, ajungând ¿i în Europa.

65Lumea basmelor

Timp de 50 de ani aceastå teorie, care a gåsit o mul¡ime de adep¡i, afost admiså, cu toate cå ea prezenta unele lacune. Dacå fra¡ii Grimm, îndiversele elemente pe care le-au gåsit în basmele germane, au pututrecunoa¿te, ici-colo, câte un element din mitologia greco-latinå ori dinmitologia diferitelor popoare arice, putem noi admite cå toate motivelebasmelor europene sunt o råmå¿i¡å din epoca în care aveam de a face cu unsingur popor, cu poporul aric? Sigur cå nu!

Pe de altå parte, teoria fra¡ilor Grimm påcåtuie¿te prin faptul cå nu¡ine seamå decât de elementele basmelor popoarelor indo-europene,excluzând pe cele ale altor popoare primitive ¿i, în fine, teoria lor nu atribuienici un rol imagina¡iei ¿i fanteziei creatoare a poporului.

¥mpotriva acestei teorii se ridicå, cu 50 de ani mai târziu, Benfey, care,plecând de la ultimele cercetåri asupra limbii ¿i literaturii sanscrite1, emiteteoria cå toate basmele î¿i au originea în India, de unde s-au råspândit în toatålumea, fie pe cale oralå, la început, fie prin traduceri scrise, mai târziu.

ªi aceastå teorie, care ¿i-a gåsit mul¡i adep¡i pe acea vreme – între care¿i pe reputa¡ii folclori¿ti Reinhold Köhler ¿i Emm. Cosquin –, suferå aceea¿iobserva¡ie ca ¿i teoria fra¡ilor Grimm, anume cå se gre¿e¿te avându-se învedere numai basmele indiene ¿i excluzându-se basmele celorlalte popoare.

¥n timpul din urmå înså teoria lui Benfey, numitå ¿i indianistå, a suferito serie de observa¡ii din partea folclori¿tilor, etnografilor ¿i antropologilor,care, fåcând cercetåri minu¡ioase la toate popoarele, culte ¿i semi-culte, auconstatat asemånåri izbitoare între elementele basmelor din Europa ¿i celeale altor popoare; mai mult, s-a constatat cå la egipteni, cu un mileniu ¿iceva înainte de compunerea Panchatantrei, s-au gåsit basme asemånåtoarecu cele din India ¿i de la alte popoare.

Plecându-se de la aceste constatåri, se emite teoria antropologicå abasmelor, teorie adoptatå de mai to¡i folclori¿tii în ziua de aståzi. Basmulnu mai e un împrumut de la indieni, basmul nu mai e un produs al popoarelorprimitive ariene, ci e un produs spontan aici, dincolo, aiurea, pretutindeni,al aceluia¿i spirit simplist al omului primitiv, al omului din prima fazå aciviliza¡iei sau mai bine din primul stadiu al vie¡ii lui pe påmânt. Acelea¿iconcep¡ii despre naturå, lucruri ¿i fiin¡e, aceea¿i interpretare a faptelor,aceea¿i imagine, aceea¿i fantezie o putem întâlni în mod independent la

1 Franz Bopp î¿i publicase Gramatica comparatå a limbilor indo-europene(sanscritå, zendå, greacå, latinå, germanå...), iar Benfey însu¿i traduce în germanå aceacomoarå de basme ¿i fabule indiene, care e Panchatantra.

66 I.A. CANDREA

popoare care n-au venit niciodatå în atingere ¿i så creeze astfel motiveidentice, pe care le întâlnim în basmele de pe întreg globul påmântesc. Amzis motive, ¿i nu basme întregi. Unul e motivul, altul e basmul. Motivul ematerialul, cåråmida, vasul etc. din care se construie¿te clådirea numitåbasm. Basmul e îmbråcåmintea completå alcåtuitå din stofå, a¡å, nasturietc. Acela¿i motiv poate fi identic la hotento¡i ¿i la siberieni, la pieile-ro¿iidin America ¿i la locuitorii din ºara de Foc. Basmul înså, în întregimea lui,e un complex de diferite motive ¿i niciodatå – afarå de cazul unui împrumutdovedit de la un popor la altul – nu vom întâlni la douå popoare care n-auvenit niciodatå în atingere, douå basme absolut identice.

Cu alte cuvinte, sus¡in adep¡ii acestei teorii cå mintea omeneascå, înfaza ei primitivå, e una ¿i aceea¿i pretutindeni, ¿i ceea ce se poate na¿te înmintea unuia mai târziu se poate na¿te ¿i în mintea altuia, fårå så fi fostvreo atingere între ei. Bunåoarå, în toate colec¡iile de basme gåsim urmåtorulmotiv: un ¿arpe sau o broascå care se însoarå sau se måritå cu un fecior sauo fatå de împårat; noaptea î¿i aruncå înveli¿ul ¿i devine un flåcåu sau o zânåfrumoaså, iar diminea¡å, când se scoalå, î¿i reia pielea scârboaså ¿i tråie¿tea¿a, pânå ce o vråjitoare sau un om de bine sfåtuie¿te pe feciorul sau fata deîmpårat så ia peste noapte ¿i så ardå înveli¿ul, ¿i atunci acel ¿arpe, oribroascå, devine om ca to¡i oamenii.

Acest motiv este foarte råspândit, vå dau numai câteva popoare la careîl gåsim. Fårå så mai insist, amintesc cå la noi întâlnim acest motiv foartedes. Apoi, în unele basme poloneze, e vorba de o broascå vråjitå, carefusese o prin¡eså, ¿i al cårei so¡, dupå ce i-a ars pielea, trebuie s-o gåseascå.¥n alt basm polonez (Malinowski), mama azvârle pielea de vacå în cuptor,iar fata trebuie, cu încål¡åminte de fier, ajutatå de lunå, soare ¿i vânt, så-¿igåseascå so¡ul. Intrå ca gâscåreaså la nevasta prin¡ului, de la care cumpårådreptul de a petrece trei nop¡i în camera acestuia.

¥n alte basme franceze, broasca vråjitå e o prin¡eså (Sébillot, Contes, I, 9).¥n Africa orientalå, la tribul Safwa, pitonul se introdusese în colibå

¿i dormi. Pe când dormea, o fatå se introduse în colibå ¿i zise: „Vreau såfiu nevasta pitonului“. ªarpele luå fata ¿i deveni so¡ul ei. ¥ntr-o noapte,pe când dormea, fata se de¿teptå ¿i våzu cå ¿arpele î¿i lepådase pielea ¿i sefåcuse om. Atunci luå iute pielea ¿i o aruncå în foc, de arse. A doua zidiminea¡a, când pitonul se de¿teptå, î¿i cåutå pielea, dar n-o gåsi. Deatunci ¿arpele råmase om ca to¡i oamenii (E. Kootz-Kretschmer, DieSafwa, II, p. 97-98).

67Lumea basmelor

Ce legåturå poate så fie, ce contact så fi fost între popoarele europene ¿icele din Africa, pentru ca så gåsim exact acela¿i motiv ¿i la unele, ¿i la altele?Fårå îndoialå cå nu putem vedea nici un contact între aceste popoare atât deîndepårtate între ele ¿i explica¡ia apari¡iei exact a aceluia¿i element ¿i la unele¿i la altele trebuie cåutatå în concep¡ia antropologicå, în sensul cå diferitemotive s-au nåscut spontan ¿i independent, atât la noi, cât ¿i la africani, ¿i dinastfel de motive s-a nåscut basmul, pentru cå basmul e format din mai multemotive legate între ele prin imagina¡ia diferi¡ilor povestitori. Basmul nu e uncântec care så-¿i aibå un singur autor anonim ¿i care circulå cristalizat într-oformå anumitå, care, chiar dacå e modificatå, prin câteva elemente noi, totu¿ipoate fi reconstruit în forma lui primitivå; basmul e înså o îngråmådire deelemente diverse ¿i de aceea nu vom gåsi un basm identic absolut la maimulte popoare; basmul, produs al imagina¡iei, este povestit de fiecare în felullui, motive diverse din alte basme vin adesea så se adauge la basmul pe careîl poveste¿te, ¿i-l altereazå astfel cu desåvâr¿ire.

Cu toate acestea, ¿i basmul, ca ¿i cântecul, este produsul unui singurautor, dar nu mai are stabilitatea pe care o are o bucatå în versuri.

Cam aceasta este, în linii largi, teoria antropologicå admiså demajoritatea savan¡ilor.

Acum de curând s-a emis o altå teorie, zguduitoare prin îndråzneala ei¿i, din aceastå cauzå, nu cutezåm så ne pronun¡åm asupra ei încå. E vorbade teoria geologului german Edgar Dacque de la Universitatea dinMünchen. El sus¡ine cå basmele sunt produsele creierului omenesc dintr-oepocå în care nu exista decât un månunchi de oameni; deci el pune existen¡aomului în legåturå cu animalele fantastice care au tråit în epoca secundarå.Plecând de aci, Dacque crede cå mon¿trii ¿i balaurii din basme nu suntaltceva decât acele animale extraordinar de mari cu care omul a tråit înaceea¿i epocå, pentru cå altfel nu ar fi putut avea cuno¿tin¡å de ele.

Acestea sunt teoriile emise pânå acum asupra originii basmelor ¿i dintrecare cea mai apropiatå de adevårul ¿tiin¡ific este, dupå cum a¡i våzut, teoriaantropologicå.

10 februarie 1932

¥ncepem aståzi analiza propriu-ziså a basmelor, care constå în analizareapersonagiilor, a lumii în care ele se mi¿cå, ¿i mijloacele de care dispuneeroul basmului pentru a duce la îndeplinire ispråvile sale.

68 I.A. CANDREA

Dacå examinåm basmele, vom vedea cå majoritatea lor încep cu „Afost odatå un împårat ¿i o împåråteaså“. Din cele patruzeci ¿i unu debasme publicate de Ispirescu – pentru cå în analiza basmelor vom lua capunct de plecare colec¡ia lui, de¿i nu e ¿tiin¡ific editatå – treizeci ¿i unuîncep cu „a fost odatå un împårat ¿i o împåråteaså“, iar celelalte zecevorbesc în cursul povestirii de aceste personagii. De ce aceastå predilec¡iepentru „împårat“ ¿i „împåråteaså“? De ce nu se întrebuin¡eazå „domn“,„vodå“, „crai“ etc., când e ¿tiut cå noi, de la Aurelian încoace, nu am maiavut împåra¡i?

Iatå explica¡ia pe care am dat-o în cursul, fåcut acum câ¡iva ani,Raporturi între limbå ¿i culturå:

„Termenul imperator a fost adoptat de împåra¡ii romani cu începerede la Cezar ¿i a continuat så desemneze pe de¡inåtorii puterii supreme înImperiul roman pânå la sfårâmarea acestuia, ba ¿i mai târziu a fost purtatmultå vreme de împåra¡ii Bizan¡ului. ¥n domeniul romanic de Apus, cuvântulnu a låsat nici o urmå în graiul poporului, cåci cuvintele: empereur (fr.),imperatore (it.) etc. sunt savante sau semi-savante, dupå cum tot savantesunt ¿i numele de rè (it.), roi (fr.) etc.

Numai în Romania de Råsårit gåsim formele rom. împårat (mgl.ampirat) ¿i alb. mbret, påstrate în graiul poporului ¿i transmise din genera¡ieîn genera¡ie de aceia care, în Peninsula Balcanicå, au auzit de Imperator, aucunoscut puterea sau ispråvile lui, au avut så se bucure sau så sufere înurma indulgen¡ei sau strå¿niciei autoritå¡ii sale. Nicåieri ca în PeninsulaBalcanicå numele de Imperator nu putea fi mai cunoscut, cåci nicåieri caaici poporul nu era påtruns sau, mai bine, cople¿it de atotputerniciaståpânitorului ¡årii, denumit imperator, care de¡inea atât puterea civilå, cât¿i cea militarå ¿i religioaså.

ªi acum se na¿te întrebarea: putea oare un astfel de termen så seperpetueze în mintea ¿i graiul popula¡iilor de la nordul Dunårii, unde s-asus¡inut ¿i se mai sus¡ine de cåtre unii cå ar fi leagånul na¡iunii române?Era oare cu putin¡å ca popula¡iile din provincia romanizatå a Daciei, påråsiteîn voia soartei în anul 275, dupå retragerea legiunilor romane, så påstrezeîn amintirea lor ¿i så transmitå, din tatå în fiu ¿i din neam în neam, urma¿iloracest termen, pe care trebuia neapårat så-l uite, dupå cum, în mod inevitabil,se uitå orice termen reprezentând o no¡iune care dispare cu timpul dinmintea sau de dinaintea ochilor cuiva, ¿i despre care nu se mai vorbe¿teniciodatå?

69Lumea basmelor

Påråsi¡i de cei care îi aduseserå în aceste locuri îndepårtate, nevoi¡i såbejenåreascå prin mun¡i spre a fi feri¡i de jafurile ¿i de sålbåticia nåvålitorilor,ducând o via¡å mai mult nomadå ca påstori, puteau oare popula¡iile de lastânga Dunårii så-¿i aminteascå, dupå câteva zeci de genera¡ii, cå ¡ara lorfusese odatå ¿i odatå sub ståpânirea unui Imperator ¿i så påstreze cu sfin¡enieamintirea despre un împårat, când vedem cå în Apus, de¿i popula¡iile audus o via¡å relativ tihnitå, au avut mai adesea prilejul så audå pomenindacest titlu al ståpânitorului imperiului, n-au mers pânå acolo încât så-ipåstreze numele?

Dacå n-ar fi nici un element de convingere – ¿i sunt multe – cå leagånullimbii române trebuie cåutat la dreapta Dunårii, singur acest argument ar fide ajuns ca så dårâme toate obiec¡iile acelora care sus¡in teoria contrarå“.

Vroiam så dovedesc prin acest citat cå påstrarea termenului de împåratîn graiul poporului este explicabilå prin transmiterea lui din genera¡ie îngenera¡ie, deci prin tradi¡ie. Iatå de ce întâlnim atât de des în basmele noastrevorbindu-se de împåra¡i, împåråtese, feciori de împårat ¿i fete de împårat.

Dar, în basmele noastre, împåratul ¿i împåråteasa nu au totdeauna copii.Cum ei înså au nevoie de un mo¿tenitor care så perpetueze fie amintirealor, fie så continue tradi¡ia domniei lor, apeleazå la fel ¿i fel de mijloace(vråji, farmece, rugåciuni etc.) ca så aibå urma¿i.1

¥n colec¡ia de basme a lui Ispirescu – pe care, cum am spus, o vom luaca bazå a studiului nostru – constatåm cå, din cele patruzeci de basme, înunsprezece împåratul ¿i împåråteasa, mo¿ul ¿i baba etc. nu au copii ¿i numaimai târziu – prin diferite vråji ¿i rugåciuni sau prin „îndurarea lui Dumnezeu“– dobândesc un copil (de pildå, în basmele Tinere¡e fårå båtrâne¡e ¿i via¡åfårå de moarte, Aleodor împårat, Voinicul cel cu cartea în mânå nåscut,Omul de piatrå, Voinicul cel fårå de tatå, George cel viteaz, Zâna mun¡ilor,Coto¿manul nåzdråvan, Fiul vânåtorului, Luceafårul de ziuå ¿i luceafårulde noapte etc.).

Vorbind de împåra¡i ¿i împåråtese etc. care au câte un singur copil, esteinteresant så vedem de câ¡i copii se vorbe¿te, în general, în basme. Am våzutcå uneori e vorba de un singur copil (basmele citate), alteori au o singurå fatå(Voinicul cel fårå de tatå...), ori o fatå ¿i un båiat (Copiii våduvului ¿i iepurele,vulpea, lupul ¿i ursul). ¥n alte basme (bunåoarå, Fata mo¿ului cea cuminte)

1 ¥n câteva basme gåsim ¿i oameni din popor care vor cu orice chip så aibå copii, ¿ide aceea, ca ¿i împåra¡ii, recurg ¿i ei la fel ¿i fel de mijloace.

70 I.A. CANDREA

gåsim douå fete, dar nu din aceia¿i pårin¡i: una e a mo¿ului ¿i alta a babei.Numårul copiilor mai des întâlnit în basme este trei, fie cå gåsim trei fete, fietrei båie¡i (vezi, de exemplu: Broasca ¡estoaså cea fermecatå, Ileana Simziana,Porcul cel fermecat, Cei trei fra¡i dornici etc.). ¥n basmul Cele douåsprezecefete de împårat ¿i palatul cel fermecat, împåratul ¿i împåråteasa audouåsprezece fete, iar în Fata cu pieze rele au doisprezece feciori ¿i o fatå,care e piaza rea a casei. ¥n Fata såracului cea istea¡å nu se pomene¿te numårulcopiilor, ci se spune cå „oamenii aveau o spuzå de copii“.

Trebuie så mai adåugåm cå în unele basme (Fåt-frumos cu pårul deaur, Fåt-frumos cu carâta de sticlå, Dunåre voinicul) copilul nu e nåscut deîmpåråteaså sau de babå, ci e adus sau gåsit într-un co¿ciug, pe un lac sau înmarginea unui râu ¿.a.m.d.

Pânå acum am våzut cå personagiile basmelor le formeazå împåra¡i ¿iîmpåråtese cu câte unul, doi sau trei copii; rar întâlnim câte doisprezece sauun numår neprecizat.

Personagiile basmelor nu sunt înså numai împåra¡ii ¿i împåråtesele, ci¿i alte persoane, de altå condi¡ie socialå. Astfel, gåsim basme în care aparoameni simpli, dupå cum gåsim unele în care se vorbe¿te de argintari,cårora împåratul le då så facå vârtelni¡e, clo¿te ori pui de aur, gåsim vânåtori,gåsim apoi ho¡i sau tâlhari etc. Aici trebuie så dau o explica¡ie: în basmeho¡itul sau tâlhåritul nu e socotit ca ceva detestabil, ci ca o meserie, oîndeletnicire ca oricare alta.1 Astfel, în basmul Ho¡ul de împårat se spunecå un fecior de împårat, dupå ce învå¡ase toate me¿te¿ugurile din lume,înva¡å ¿i me¿te¿ugul ho¡esc.

Citind diferitele colec¡ii de basme, ne frapeazå un lucru, ¿i anume:personagiile basmelor, în general, nu au nume. Dacå se vorbe¿te de unîmpårat, el nu se cheamå Ion, Niculae etc., ci cel mult Verde -, Ro¿u-¥mpåratetc. Eroul basmului de obicei e numit Fåt-frumos, sau cu un nume neobi¿nuit(Aleodor, Prâslea, Dunåre etc.), în nici un caz cu un nume comun. ¥ntr-unsingur basm (George cel viteaz) de Ispirescu gåsim numele comun cre¿tinescde George, înså trebuie så ¿tim cå acesta e un basm savant, care a påtruns lanoi din folclorul german.

Cam acestea sunt personagiile basmelor.

1 Voronca, în Credin¡ele ¿i supersti¡iile poporului român, consacrå zeci de paginicredin¡elor poporului despre ho¡it, din care reiese cå românul nu prive¿te cu desconsiderare pecei ce se îndeletnicesc cu furatul; ¿i cam acela¿i fel de a privi ho¡ia îl gåsim la toate popoarele.

71Lumea basmelor

Ce fåceau aceste personagii, îndeosebi împåra¡ii?Iatå ce ne spune în aceastå privin¡å un basm:

„A fost odatå un împårat. Acel împårat mare ¿i puternic båtuse pe to¡i împåra¡ii deprimprejurul lui ¿i-i supusese, încât î¿i întinse hotarele împårå¡iei sale pe unde a în¡årcatdracul copiii ¿i to¡i împåra¡ii cei båtu¡i erau datori a-i da un fiu d-al lor ca så-i slujeascå câtezece ani“ (Ispirescu, Legendele..., p. 18).

Båga¡i de seamå: aceea¿i obscuritate, acela¿i vag, aceea¿i lipså deprecizie peste tot; a fost odatå un împårat..., unde?, când?, cum îl cheamå?etc. – nu se spune nimic.

Gåsim uneori înså ¿i în basme reminiscen¡e istorice, pe care adeseorile putem fixa cu precizie. Astfel, chiar în citatul de mai sus, vedem cåîmpåra¡ii învin¿i erau îndatora¡i så trimitå învingåtorului un fiu, care så-lslujeascå zece ani. Se ¿tie cå noi în repetate rânduri eram sili¡i så trimitemturcilor ca ostatici feciori de domn sau de boier, pentru ca ace¿tia så fie însiguran¡å de vreo eventualå råscoalå.

Prin urmare, am fi tenta¡i så vedem în aceastå precizare o notå luatådin istoria ¡årii, din epoca în care suzeranitatea turceascå se manifesta asupranoastrå.

Cum domneau împåra¡ii? Cum se purtau cu supu¿ii lor?Råspunsul ni-l vor da urmåtoarele citate din basme:

„... El domni cu dreptate ¿i cu frica lui Dumnezeu, ocrotind pe cei såraci ¿i neasuprindpe nimeni, ¿i domnesc ¿i azi, de n-or fi murit“ (Ispirescu, Legendele..., p. 44).

„Toatå lumea era mul¡umitå de domnirea sa ¿i oamenii se fåleau cå le-au fost dat desus ca så tråiascå sub domnia sa“ (Ibid., p. 56).

Cu ce se ocupau împåra¡ii?Am våzut cå îndeletnicirea cea mai de seamå a împåratului stå în luptele

cu vecinii såi, fa¡å de care trebuie så-¿i apere împårå¡ia ori chiar så ¿i-omåreascå. Pe lângå acestea, el se mai ocupå cu treburile statului, pentrucare ¡ine sfaturi cu sfetnicii såi. ¥n timpul liber se ocupå cu vânåtoarea etc.

Murind împåratul, trebuie fåcutå alegerea unui înlocuitor care, înbasme, se face in chipuri diferite de cele din lumea realå. Astfel, în basmulCei trei fra¡i împåra¡i (Ispirescu) alegerea e fåcutå de un porumbel ce zboaråpe sus ¿i se a¿eazå pe capul aceluia ce trebuie så fie împårat:

72 I.A. CANDREA

„... Alegerea se face a¿a:

Dregåtorii cei mari iau un porumbel alb nevinovat, îl încarcå cu cordele foarte frumoase,

cu tot felul de fe¡e, îl aruncå în sus ¿i pe cine s-o låsa porumbelul, p-acela îl face împåratul

lor. Pe locul hotårât se adunase, încå pânå a nu se face ziuå, atâta lume câtå frunzå ¿i iarbå,

de nu se mai putea mi¿ca; ¿i båtrânul cu copiii abia gåsirå ¿i ei un col¡i¿or la o parte, de unde

så se poatå uita ¿i ei. N-apucarå så se a¿eze bine ¿i auzirå un sunet de bucium. Atunci se

fåcu o tåcere, de se auzea musca zbârnâind. Totodatå lumea ¡inea ochii ¡intå sus.

Aruncându-se porumbelul în våzduh, acesta ocoli pe deasupra lumii ¿i veni de se

puse drept pe capul båiatului celui mai mare.

Fiii de împåra¡i ¿i de boieri, care veniserå cu gând de-a fi ale¿i, începurå a striga cå nu

se poate, e gre¿alå, nu e bun de împårat, ¿i altele, ¿i cerurå ca så facå o a doua încercare.

Se înål¡å dar porumbelul de a doua oarå; ¿i de astå datå, fårå nici un ocol, veni ¿i se

puse pe capul båiatului. ¥ncå o datå strigarå fiii boierilor cå nu se poate, ¿i cerurå a treia

încercare. Iarå pe båiat îl bågarå într-un sac ¿i-l duserå departe de lume.

La a treia înål¡are porumbelul, dupå ce fâlfâi pu¡in pe deasupra locului pe unde sta

båiatul înainte, î¿i ia zborul ¿i se duce de se pune tocmai pe sac.

Atunci toatå lumea strigå într-o unire cå acesta este împåratul lor. ¥l scoaserå darå din

sac ¿i-l duserå de-l a¿ezarå pe tron, în sunetul buciumelor, al surlelor ¿i al strigåtelor de

bucurie ale mul¡imii adunate“.

Acest fel de alegere este rar, ¿i numai când împåratul nu are urma¿i.Când înså el are copii, atunci alegerea se face dintre ace¿tia, dar nu dupåobiceiul ce se urmeazå în lumea realå, adicå alegerea nu se va face înpersoana fiului celui mai mare, ci se alege mai totdeauna fiul cel mai mic,ca fiind mai vrednic ¿i mai viteaz decât fra¡ii lui.

Cam acestea putem spune, în linii foarte largi, despre împåra¡i capersonagii ale basmelor.

¥n ce prive¿te fiii de împårat, trebuie så spunem cå, dacå e unul singur,apoi acela este eroul basmului, iar dacå sunt trei sau mai mul¡i, eroul estecel mai mic dintre ei.

To¡i feciorii de împårat trebuie så ¿tie carte, pe care ei nu o înva¡å caceilal¡i copii, ci ceea ce al¡ii înva¡å în zece-cincisprezece ani, ei înva¡åîntr-un an-doi. Iatå câteva citate din basme care ne vor edifica:

„De ce cre¿tea copilul, d-aceea se fåcea mai iste¡ ¿i mai îndråzne¡. ¥l dederå pe la ¿coli

¿i filosofii, ¿i toate învå¡åturile pe care al¡i copii le învå¡au într-un an, el le învå¡a într-o

lunå...“ (Ispirescu, op. cit., p. 7).

73Lumea basmelor

„Dupå ce se måri, îl puse de învå¡å carte. El era a¿a de silitor, încât se mirau dascålii

de dânsul cum de înva¡å a¿a repede. Ceea ce învå¡au ceilal¡i copii într-un an, el învå¡a într-o

såptåmânå. Ajunsese så nu mai aibå ce så-i dea så înve¡e“ (Ibid., p. 245).

Acela¿i motiv apare în basmele Fåt-frumos cel råtåcit, Aleodor împåratde Ispirescu, Petrea Fåt-frumos de Sbierea etc.

¥nså, pe lângå carte multå, feciorii de împårat trebuie så ¿tie „såråsuceascå buzduganul, så mânuiascå sabia cu virtute ¿i så cålåreascå ca unzmeu paraleu“, trebuie så facå acte de vitejie, ca så fie fala tatålui såu,pentru cå sunt ¿i fii de împårat „nåzuro¿i, tembeli ¿i de¿uchia¡i“, care aducru¿ine pårin¡ilor.

¥ndeletnicirile fetelor de împårat sunt de altå naturå; ele trebuie så ¿tie„umbla cu furca, cu acul, cu råzboiul; så ¿tie toarce, coase, ¡ese“ etc.1

Trebuie så ¿tie apoi så gåteascå bucate bune, cu un cuvânt, så cunoascåtoate îndeletnicirile ce le reclamå gospodåria unei case.2

Så vedem acum cum ne sunt prezentate diferitele personagii alebasmelor sub raportul fizic, ca înfå¡i¿are.

¥n general, în basme eroii sau celelalte personagii ne sunt schi¡ate întråsåturi vagi, neprecise. ¥mpåratul este, de obicei, un båtrân „înalt la stat“,bine fåcut, måsurat la vorbå ¿i la faptå; feciorul împåratului e un tânårchipe¿, adeseori frumos ca soarele, iar fata de împårat tânårå ¿i ea ¿i maitotdeauna de o frumuse¡e uimitoare.

Exemplificårile, cu citate din basme, sunt aceastå privin¡å foartenumeroase, ¿i ne este imposibil a le eviden¡ia, chiar numai în måsurårestrânså.

1 Întocmai ca ¿i jupâni¡ele Domnilor no¿tri, care se îndeletniceau cu torsul, cusutul,¡esutul etc.

2 „¥ntr-una din zile ea î¿i gåti bucate singurå ¿i ¿edea la maså, când doi din ceilal¡ifii de împårat venirå så o vazå. ªezurå deci cu to¡ii ¿i mâncarå. Atât de mult plåcurå acestorabucatele, încât î¿i lingeau buzele ¿i degetele când mâncau“ (Ispirescu, op. cit., 32).

74 I.A. CANDREA

17 februarie 1932

Continuând, vom vorbi despre familia eroului. Se pomene¿te adeseaîn basme de pårin¡ii ¿i de fra¡ii eroului. Tata ¿i mama, fie cå sunt împåra¡i,fie muncitori, au mai adesea un rol neînsemnat ¿i nu apar de multe oridecât la începutul basmului, spre a aråta al cui fecior sau fatå e acela sauaceea despre care se va vorbi mai departe. ¥mpåratul sau împåråteasa,perechea de muncitori sau ¡igani, au de cele mai multe ori trei feciori sautrei fete, rar ¿apte, foarte rar doisprezece. ¥n toate cazurile, oricare ar finumårul lor, totdeauna cel mai mic e eroul. Când sunt în numår de trei –trei fra¡i, bineîn¡eles –cei doi fra¡i mai mari fac pe rând încercarea de aizbuti în întreprindere, dar nu izbutesc ¿i atunci cel mic, adesea pipernicit,urât, slab ajunge så ducå la bun sfâr¿it ceea ce fra¡ii lui mai mari n-au pututså ispråveascå. ¥n unele cazuri, fra¡ii mai mari îl ajutå pe cel mic în ac¡iuneaîntreprinså pânå la un moment dat: când våd înså cå acesta izbute¿te såsåvâr¿eascå ceea ce ei nu au putut, devin du¿manii fratelui lor mai mic,cautå så se scape de el ¿i så-¿i atribuie lor izbânda.

¥n alte basme se vorbe¿te de doi fra¡i care seamånå a¿a de mult, încâttoatå lumea îi ia pe unul drept altul, sau de doi fra¡i, care, dacå nu seamånåîntrutotul unul cu altul, sunt nåscu¡i în aceea¿i zi, în urma unor leacuriluate de mamele lor, dintre care una e împåråteaså, iar cealaltå o simplåslujnicå, bucåtåreaså sau ¡iganå.

Sunt foarte numeroase basmele în care împåråteasa, neputând aveacopii, apeleazå la fel ¿i fel de mijloace – ca vråji, rugåciuni etc. – numai såaibå urma¿i. Astfel, fie cå månâncå dintr-un mår vråjit, ori dintr-un pe¿temiraculos, din care gustå ¿i bucåtåreasa sau slujnica, ea råmâne (ca ¿i celece au gustat) însårcinatå.

¥n basmul Mår ¿i pår (Ion Pop-Reteganul, Pove¿ti ardelene¿ti, IV),împåråteasa ¿i bucåtåreasa, care a gustat din pe¿tele pe care trebuia så-lgåteascå, nasc în aceea¿i zi doi copii, ce se asemånau între ei atât de mult,încât nu era chip så-i deosebe¿ti pe unul de altul. ¥mpåråteasa, de teamå sånu i se schimbe feciorul ei cu al bucåtåresei, „înfierå cu un fier ro¿u pe Mår(a¿a îl chema pe feciorul ei) la mâna dreaptå, ca så-l poatå cunoa¿te“.

¥n loc de frate sau de fra¡i, eroul are în alte basme una sau mai multesurori. Acestea, råpite de zmei ¿i duse pe tårâmul celålalt, sunt scåpateapoi de fratele lor, pornit så le caute. Mai adesea tatål ¿i mama eroului cugreu îi deståinuiesc soarta nenorocitå a surorilor lui, ¿i când acesta se

75Lumea basmelor

hotårå¿te så plece så le scape, lacrimile pårin¡ilor lui, care-l roagå sånu-¿i punå capul în primejdie ¿i så-i lase la båtrâne¡e fårå pic de mângâiere,nu îl înduio¿eazå de loc ¿i el porne¿te så-¿i ajungå scopul. Astfel, într-unbasm, e vorba de un fecior de împårat care o vede pe mamå-sa tot supåratå¿i întreabå ce are? Ea nu vrea så-i spunå. Feciorul aflå înså pe alte cåi cåa mai avut ni¿te surori mai mari ca el ¿i atunci spune mamei sale cå vreaså mai sugå o datå ¡â¡å, ¿i pentru asta så punå ¡â¡a sub prag; ea îl ascultå;el då atunci drumul pragului ¿i mama, de durere, mårturise¿te ce s-aîntâmplat cu surorile lui. ¥n urma acestei mårturisiri feciorul pleacå încåutarea surorilor.

Eroina basmului are adesea douå surori care îi devin du¿mane, dininvidie cå cea mai micå dintre ele a ajuns la o treaptå mai înaltå, fie cå aluat-o împåratul de nevastå, fie cå a devenit so¡ia unui boier mare.

Iatå dezvoltarea acestui motiv în basmul Cei doi copii cu pårul de aur(I. Pop-Reteganul, II):

„Odatå împåratul a mers la mu¿trå cu cåtanele pe câmp. ¥mpåratul era îmbråcat ca unghinårar. Pe câmp culegeau la cânepå trei surori. Fetele acelea, necunoscând pe împåratul,nici cå se cugetau ca el så fie pe aci“.

Cea mai mare gåi dar:

– De m-ar lua pe mine diregåtorul împåratului, toatå curtea i-a¿ såtura-o cu o pitå.

Cea mijlocie gråi:

– De m-ar lua pe mine scriitorul împåratului, toatå curtea împåråteascå i-o a¿îmbråca cu un fus de tort.

Iar cea mai micå, care întrecea în frumuse¡e pe celelalte surori ale ei, ¿i care era ca lunaîntre stele, cu pår galbin ca aurul, zise ¿i ea:

– Pe mine de m-ar lua însu¿i împåratul, i-a¿ face doi fe¡i-logofe¡i cu pårul de aur, ofatå ¿i un fecior, ca ¿i care în lume n-ar mai fi copii omene¿ti så-i întreacå în frumuse¡e.

¥mpåratul, care le auzi, o ia de so¡ie pe cea mai micå, iar pe celelaltele-a luat „diregåtorul“ ¿i „scriitorul“ împåratului.

Dar cele douå surori mai mari au ajuns så fie nemul¡umite ¿i „se ciudautoatå ziua, pentru cå au ajuns så fie supuse surorii lor mai mici“. Du¿månia

76 I.A. CANDREA

cu care o prigonesc acestea o face pe so¡ia împåratului så fie oropsitå deso¡ul ei. La sfâr¿it înså, când sunt date la ivealå toate uneltirile lor, ele suntaspru pedepsite, iar împåratul „cåzu în genunchi înaintea so¡iei ¿i o rugå deiertare, sårutându-i mâinile“.

Acela¿i motiv îl gåsim în Doi fe¡i-logofe¡i cu pårul de aur (I.G. Sbierea,Pove¿ti poporale române¿ti, 1886), în ¥n¿ir-te mårgårite (Ispirescu, op.cit.) etc.

Când eroul basmului este cel mai mic dintre fra¡i, el se cåsåtore¿tetotdeauna cu fata cea mai micå dintre fetele împåratului ¿i tot cu cea maimicå se cåsåtore¿te, când eroul e singur în basm, când n-are al¡i fra¡i, ¿iaceasta mai ales în basmele în care Fåt-frumos e un om din popor, unvoinic ales sau un cioban.

Motivul poate fi urmårit în basmele: Ciobåna¿ul cel iste¡..., Poveste¡åråneascå, Tinere¡e fårå båtrâne¡e... (Ispirescu, op. cit.), Mintå-crea¡å,Busuioc..., Sucna-Murgå (Sbierea, lucr. cit.) etc.

Tatål în basme î¿i iube¿te totdeauna copiii. Când e împårat, grijileråzboiului ¿i administrarea împårå¡iei îl fac adesea så uite cå a venit vremeaså-¿i mårite fetele. Atunci apare eroul basmului, un voinic din popor, careprintr-o pildå me¿te¿ugitå, îi aduce aminte de datoria lui de pårinte.¥mpåratul, supårat la început de aceastå îndråznealå, se potole¿te ¿i segânde¿te la måriti¿ul lor. Dacå tatål în basme î¿i iube¿te copiii totdeauna,nu totdeauna acela¿i lucru se întâmplå cu mama. Adesea, din gelozie saudin alte motive, ea î¿i persecutå copiii ¿i-i gone¿te de acaså (cf. Mama cearea, Reteganul, IV). Mai ales se întâmplå lucrul acesta când mama e vitregå¿i îndeosebi când aduce ¿i ea în caså un copil propriu al ei, de cele maimulte ori o fatå. Fata aceasta a mamei vitrege, departe de a avea darurile,frumuse¡ea ¿i bunåtatea de suflet a fetei bårbatului ei, va unelti împreunåcu mamå-sa în toate chipurile ca så-i facå celeilalte via¡å amarå ¿i s-o alungeîn cele din urmå din caså. Ac¡iunea lor råufåcåtoare se desfå¿oarå în totlungul basmului, dar în cele din urmå dreptatea apare ¿i ele sunt pedepsitea¿a cum meritå. Aduce¡i-vå aminte de basmele cu Sf. Vineri sau Sf.Duminicå, în care fata cea bunå ¿i harnicå e råsplåtitå cu o ladå de aur, iarcealaltå e råsplåtitå cu o ladå cu ¿erpi ¿i cu tot felul de lighioane, care omånâncå ¿i pe ea, ¿i pe mama ei.

Prietenii ¿i du¿manii eroului. Printre prietenii eroului care îl ajutå såducå la bun sfâr¿it întreprinderea sa, putem men¡iona:

77Lumea basmelor

1. Fiin¡e omene¿ti (un frate bun, un prieten devotat etc. cf. Mår ¿i Pår,Afin ¿i Dafin etc.);

2. Fiin¡e omene¿ti cu puteri supranaturale (nåzdråvani), ca Ochilå,Påsårilå, Sfarmå-Piatrå etc.

3. Fiin¡e mitice (zâne) sau personificåri ale zilelor såptåmânii (Sf. Du-minicå, Sf. Vineri etc.) sau, în sfâr¿it, numele vântului, lunii, soarelui etc.

4. Animale (în special un cal nåzdråvan, care-¿i înso¡e¿te ståpânul tottimpul, sau un lup nåzdråvan, un câine, un urs, un iepure etc.); în aceaståcategorie, o men¡iune specialå o au a¿a-zisele animale recunoscåtoare(mamifere, påsåri, pe¿ti, insecte etc.), care, scåpate de Fåt-frumos dintr-oprimejdie oarecare, îi stau în ajutor în momentele grele prin care uneoriacesta trece în såvâr¿irea întreprinderii ce ¿i-a luat-o asupra-¿i. Acestora levom consacra un capitol deosebit în studiul nostru.

Du¿manii eroului. Fåt-frumos nu are numai prieteni, ci are ¿i du¿mani,¿i încå foarte numero¿i. Ace¿tia cautå prin toate mijloacele så-l stinghereascåîn întreprinderea lui ¿i vor adesea så-i råpuie capul. Printre ei putem cita:

1. Fiin¡e omene¿ti (în¿i¿i fra¡ii lui, omul ro¿u, spânul (cf. Lupul cucap de fier, Reteganul, III).

2. Fiin¡e monstruoase sau cu puteri supranaturale (Statu-Palmå,Barbå-Cot, zmei, zâne råutåcioase, vråjitoare etc.).

3. Animale monstruoase (gheonoaie, balaur etc.).

2 martie 1932

Vom vorbi aståzi despre animalele care apar în basme, despre rolul pecare îl joacå aceste animale în basme în legåturå cu eroul basmului.

Dintre animale, cel care joacå cel mai însemnat rol este calul. Aproapenu este basm în care eroul så nu fie întovårå¿it de calul såu nåzdråvan;eroul basmului nu poate face nimic fårå ajutorul ¿i sfatul calului såu.

Pentru ducerea la bun sfâr¿it a unei întreprinderi, eroul basmului nupleacå la drum cu orice cal, ci î¿i alege un cal nåzdråvan. Alegerea lui seface, în general, prin douå mijloace:

1. Fåt-frumos î¿i încearcå puterile cu to¡i caii din grajdul sau hergheliatatålui såu ¿i alege pe acela pe care nu l-a putut trânti la påmânt:

78 I.A. CANDREA

„Fåt-frumos se duse în grajdurile împåratului, unde erau cei mai frumo¿i cai din toatåîmpårå¡ia, ca så-¿i aleagå unul; dar, cum punea mâna ¿i apuca pe câte unul de coadå, îltrântea, ¿i astfel to¡i caii cåzurå. ¥n sfâr¿it, aproape când era så iaså, î¿i mai aruncå ochii odatå prin grajd ¿i, zårind într-un col¡ un cal råpcigos ¿i bubos, ¿i slab, se duse la dânsul; iarcând puse mâna pe coada lui, el î¿i întoarse capul ¿i zise:

– Ce porunce¿ti, ståpâne? Mul¡umesc lui Dumnezeu cå mi-a ajutat så ajung ca så maipuie mâna pe mine un voinic.

ªi în¡epenindu-¿i picioarele, råmase drept ca lumânarea. Atunci Fåt-frumos îi spunece avea de gând så facå...“ (Ispirescu, op. cit., 7-8).

Tot calul cel mai jigårit, mai „råpcigos“, mai „bubos“ este ales de Fåt-frumos ¿i în basmele Ileana Simziana din colec¡ia Ispirescu, Cråiasa zânelorde I.Pop-Reteganul etc.

2. Fåt-frumos merge în grajd cu o tavå plinå cu jåratec; acela dintrecai, care se va apropia ¿i va înghi¡i cu låcomie jarul, acela va fi predestinatså înso¡eascå ¿i så ajute pe Fåt-frumos.

¥n basmul Cråiasa zânelor (Reteganul, II):

„... Feciorul luå o trocu¡å cu ovåz ¿i una cu jar ¿i plecå cåtre stavå. La troaca cu ovåzar fi tras stava întreagå, iar la cea cu jar veni foarte încet o mâr¡oagå, de gândeai cå o så cadåde slabå. Se uita lung fiul de împårat cum mâr¡oaga îmbuca de cu låcomie din jar, dar nuzise nimic, gândea înså în mintea sa: dacå må voi duce cu schiloada asta, nu stau bun cå oså ajung departe; numai împrejurarea cå mânca foc îl fåcu så nu creadå cå mamå-sa l-ar fipåcålit. Calul înså î¿i ridicå capul ¿i zise: «Drag domnul meu, ¿tiu ce gânde¿ti, dar nu teteme, bun e Dumnezeu ¿i bunå minte ¡i-a dat de m-ai cåutat, gatå-te de cale, dar pânå atuncimai då-mi un vrav bun de jar så må satur, apoi îmi porunce¿te cum så merg: ca vântul, orica gândul»“.

Tot la fel e ales calul ¿i în basmul Ileana Simziana (Ispirescu): i se dåcalului „orz fiert în lapte dulce... ¿i pe fiecare zi o bani¡å de jåratec“, dupåcare calul „se scuturå odatå ¿i se fåcu frumos, gras ca un pepene ¿i sprintenca o cåprioarå“ (cf. acela¿i motiv în Cråiasa zânelor din Reteganul, II).

¥n întreprinderea pe care o are de îndeplinit Fåt-frumos, calul esteaproape totdeauna un sfåtuitor al ståpânului såu:

„Dacå vei merge cu mine, îi zise calul, habar så n-ai; nu-¡i trebuie nimeni. Te voi slujicum am slujit ¿i pe tatå-tåu. Numai så må ascul¡i“ (Ileana Simziana, Ispirescu).

79Lumea basmelor

„Fata asculta cu toate urechile ¿i fåcu precum o învå¡a calul, fiindcå våzu ea cå toateînvå¡åturile lui îi ies în bine ¿i din cuvântul lui nu se abåtea“ (Ibid.).

Acela¿i motiv, în basmul Fåt-frumos cu pårul de aur (Ispirescu):

„Båiatul bågå la cap toate zisele calului ¿i de câte ori avea câte ceva greu de fåcut,chema calul ¿i-i da ajutor“.

Sunt împrejuråri în care calul nu poate så-¿i înso¡eascå ståpânul; atunciel e låsat undeva, în îngrijirea cuiva, ¿i Fåt-frumos pleacå numai cu frâul¿i, când are nevoie de cal, scuturå frâul ¿i calul apare imediat:

„Drag domnu¡ul meu, ia-mi frâul din cap ¿i-l pune bine ¿i când vei avea lipså de mine,numai scuturå frâul, cå eu voi fiu la tine“.

¥n alte împrejuråri în unele basme, Fåt-frumos nu are cal, dar posedåun frâu care i-a fost dat de cåtre un binevoitor ¿i din care, scuturându-l,apare un cal:

„... Atunci î¿i aduse aminte de vorbele båtrânului ¿i se sui în pod, unde gåsi frâul; îlscuturå, ¿i iatå cå veni un ¿oimulean aripat ¿i stând înainte...“ (Fåt-frumos cu pårul de aur,

Ispirescu).

Tot astfel, în basmul Fåt-frumos cu carâta de sticlå (Ispirescu), dupåce „båiatul scuturå frâul, apare un armåsar cu ¿ase aripi“.

Deduce¡i din cele spuse pânå aici asupra calului cå în basme acestanimal e nåzdråvan: ¿tie totul ce a fost ¿i totul ce va fi, niciodatå nu vasfåtui pe Fåt-frumos så facå un pas gre¿it. ¥n cazuri rare el ezitå:

„... Când zåri o cosi¡å de aur, opri calul ¿i îl întrebå dacå este bine så o ia, ori så o laselocului. Calul îi spuse: de o vei lua, te vei cåi; de nu o vei lua, iarå¿i te vei cåi; dar mai bineeste så o iei. Fata o luå, o bågå în sân ¿i plecå înainte“ (Ileana Simziana, Ispirescu).

I. Pop-Reteganul, în basmul Dreptatea ¿i Strâmbåtatea, vorbe¿te deun cal ¿olomonar:

„Acum ¿apte ani a fåtat iapa popii un mânz, dar mânzul e ¿olomånar ¿i, cum s-a ivitel pe lume, în satul unde s-a ivit ¿i unde tråie¿te au secat de tot izvoarele“.

80 I.A. CANDREA

Reteganul face confuzie între ¿olomonar ¿i nåzdråvan. ªolomonarii,de fapt, sunt ni¿te fiin¡e omene¿ti care au o putere extraordinarå (dezlån¡uiefurtuni ¿i uragane, aduc ¿i alungå grindina, aduc ploi sau secetå etc. etc.),câ¿tigatå prin citirea unei cårticici ce se aflå numai la ¿olomonarul cel maibåtrân. ªolomonarii (de importa¡ie orientalå, de la împåratul Solomon),adicå oameni foarte învå¡a¡i, care ¿tiu totul, au påtruns ¿i în credin¡elepoporului, care vede în ei fiin¡e extraordinare, atot¿tiutoare. Cum existå odeosebire evidentå între ¿olomonar ¿i nåzdråvan ¿i cum nu gåsim calulnåzdråvan decât în acest basm, credem cå Reteganul a fåcut o confuzie, a¿acum am spus mai sus.

¥n unele basme, calul, în afarå de puterea lui nåzdråvanå, are ¿i puterimiraculoase. Bunåoarå poate så dea afarå dintr-însul galbeni. Astfel, înbasmul lui Reteganul, Ganul ºiganul, Dumnezeu då unui ¡igan un cal,învå¡ându-l så-i zicå:

„Scump calDin Ardeal,Då-mi bani,Gologani,Taleri la¡i,Galbeni spåla¡i“,

¿i atunci calul varså tot felul de galbeni din el, din care po¡i folosi câ¡ivrei, iar ceilal¡i cât råmân, îi va sorbi iar, dacå vei zice:

„Soarbe banii,

Gologanii

Ce-au råmas,

Iar pe nas“.

Trebuie så mai observåm cå în basme caii nu au splinå ori rânzå. Dupåcredin¡a poporului, dacå alergi mult, crapå rânza, plesne¿te splina ¿i cum,în basme, calul trebuie så ducå pe Fåt-frumos „ca gândul“, ori „ca vântul“,nu poate så aibå splinå.

¥ntr-un basm de Ispirescu, Ileana Simziana, calul nu are splinå.Alteori, a¿a cum gåsim în basmul Fåt-frumos zålogit (Reteganul, I),

calul are mai multe rânze, pentru ca, în cazul cå-i crapå vreuna, så aibealtele de rezervå.

81Lumea basmelor

Vede¡i, fårå så fi dat toate exemplele din basme, rolul important pecare îl joacå acest animal în basme.

Un alt animal, care apare ¿i el destul de des în basmele noastre, estecapra. Ea apare înså numai ca hrånitoare a pruncului gåsit fårå mamå:

„Prin preajma locului aceluia tråia un pustnic, într-o vågåunå. Acel pustnic avea ocaprå ¿i el, dupå sufletul lui. Ea venea totdeauna spre a se adåpa la apele cele limpezi alefântânei. ¥ntr-una din zile, påscând pe ici, pe colea, se apropie de stuful cu flori. Cum detede copil, se duse lângå dânsul, începu så-l lingå ¿i så-i apropie ugerul de guri¡a copila¿ului.Acesta, cum sim¡i, începu så sugå, ¿i supse pânå ce se såturå bine, ¿i a¿a dor prinse caprade copil, încât o lunå de zile nu se despår¡i de el“ (George cel viteaz, Ispirescu).

Leul apare, în basme, ca animal trimis de Dumnezeu så sape groapa unuipustnic. ¥l gåsim a¿adar în douå baseme de Ispirescu (Fåt-frumos cu carâtade sticlå ¿i Fåt-frumos cu pårul de aur), care de altfel se aseamånå între ele.

Alt animal mamifer pe care îl întâlnim în basme este cerbul, în care sepreface Fåt-frumos atunci când bea apå dintr-o urmå de cerb. ¥n basmulCerbul (Reteganul, I), sora eroului î¿i sfåtuie¿te fratele, care vrea cu oricechip så bea dintr-o urmå de cerb:

„Nu bea, frate dragå, cå-ndatå ce bei, te face Dumnezeu cerb, ¿i mari necazuri vorveni peste noi, cå vor nåvåli pu¿ca¿ii peste tine ¿i te vor împu¿ca.“

Fratele, Tirion, nu o ascultå, ¿i bea apå; îndatå se preface înså în cerb.Pisica joacå ¿i ea un rol destul de însemnat în basme ¿i, în special, în

basmul Coto¿man nåzdråvan, care e cunoscut de toatå lumea: unui copilorfan nu-i råmåsese nimic de la pårin¡ii såi, ca avere, decât un coto¿man.Acest coto¿man, care era nåzdråvan, face ca acest copil orfan ¿i sårac såajungå împårat; aceasta pentru cå micul copil l-a îngrijit ¿i hrånit cât a fostneajutorat.

Scroafa are în basme un rol corespunzåtor înfå¡i¿årii ei; niciodatå eanu va fi ajutoarea eroului, ci va fi totdeauna asociata du¿manului acestuia,în special asociata zmeului. ¥n basmul Poveste ¡åråneascå (Ispirescu), putereaunui zmeu este închiså într-o scroafå:

„Puterea mea, zise el, stå într-o scroafå care se tåvåle¿te cât e ziulica într-o låcovi¿tede lapte dulce. ¥n scroafå este un iepure, în iepure o prepeli¡å ¿i în prepeli¡å sunt trei viermi.

Ace¿tia sunt puterea mea“.

82 I.A. CANDREA

¥n alt basm (Voinicul cel fårå de tatå), Ispirescu ne vorbe¿te de oscroafå care tråie¿te pe sub påmânt ¿i al cårui purcel e bun de leac.

Pe lângå acestea mai apar în basme lilieci, ¿oareci, bufni¡e ¿i alte animale,în care uneori se întruchipeazå duhuri necurate. A¿a, într-un basm dinIspirescu (Voinicul cel cu cartea în mânå nåscut), este vorba de un copilcåruia i-au prezis ursitoarele cå la vârsta de 15 ani va fi råpit de duhurinecurate. Tatål copilului aude înså prezicerea ursitoarelor ¿i, când copilulîmpline¿te 15 ani, strânge poporul in bisericå, unde, împreunå cu preotul,se roagå lui Dumnezeu pentru alungarea duhurilor necurate. A doua searåînså copilul este råpit chiar din mijlocul poporul de cåtre un cålugår, carese înal¡å cu el în våzduh. Copilul înså cite¿te din cartea cu care se nåscuse înmânå pânå ce cålugårul îi då drumul pe påmânt.

Am vorbit pânå acum de animalele mamifere care apar în basme; înlec¡ia viitoare vom vorbi de påsåri.

9 martie, 1932

Am vorbit lec¡ia trecutå despre animalele mamifere care apar în basme;aståzi vom vorbi despre påsåri.

¥n basmele noastre, ca ¿i ale altor popoare, se vorbe¿te foarte des despreun împårat al påsårilor sau despre o cråiaså a påsårilor.

Astfel, în basmul Lupul cel nåzdråvan ¿i Fåt-frumos, publicat deIspirescu, împåratul påsårilor vine în grådina împåratului ¿i furå merelede aur; mul¡ime de paznici påze¿te grådina cu mårul de aur ¿i totu¿i mereledispar; atunci, feciorul cel mai mare al împåratului – cåci avea trei –roagå pe tatål såu så-l lase så påzeascå el merele de aur. ¥mpåratul îi dåvoie, dar, în zadar: merele au dispårut. Cere voie ¿i feciorul al doilea, darpå¡e¿te ¿i el aceea¿i ru¿ine pe care o på¡ise fratele såu mai mare. ¥n celedin urmå, fiul cel mai mic roagå ¿i el pe împårat så fie låsat ¿i el såpândeascå. Când auzi, împåratul râse, dar, dupå multe rugåmin¡i, seînduplecå ¿i îi då ¿i lui voie, cu gândul cå ¿i el va på¡i ca ¿i fra¡ii lui. ªi,cum se întâmplå aproape totdeauna în basme, feciorul cel din urmå reu¿e¿teceea ce fra¡ii lui mai mari nu izbutirå. El reu¿e¿te så afle cine e ho¡ul –împåratul påsårilor – , pe care nu îl poate înså prinde. Dupå ce, a doua zi,aduce împåratului merele de aur, se hotårå¿te så plece în cåutarea ho¡ului

83Lumea basmelor

pe care îl rånise. Merge el cale lungå, pânå ce ajunge într-o pådure, undeîntâlne¿te un lup „groaznic de mare ¿i cu fruntea de aramå“. Fåt-frumosvrea så-l sågeteze, dar lupul se roagå så-i cru¡e via¡a, cå-i va fi de folosvreodatå. Feciorul de împårat îl ascultå ¿i îi spune ce cautå el. Atunci„lupul îi zise cå ho¡ul este împåratul påsårilor. Cå el, când venea a furamerele, aduna påsårile cele mai agere la zbor ¿i cu ele în stol venea de leculegea. Cå acea pasåre se aflå la împårå¡ia de la marginea acestei påduri.¥i mai spuse cå toatå mege¿ia se vaitå de furturile ce fåcea ea poamelor deprin grådini ¿i îi aråtå cel mai lesnicios ¿i mai apropiat drum pânå lacetatea unde era împåratul påsårilor, dându-i ¿i un meri¿or, care-i va fi demare folos când se va afla la vreun necaz.

Fåt-frumos ajunse la cetatea în care se afla acea pasåre. Cercetå princetate ¿i i se spuse cå împåratul locului o ¡ine într-o colivie de aur dingrådina sa.

Ajutat de calul såu, Fåt-frumos ajunge în grådina în care se afla coliviacu pasårea, dar,

„Când puse mâna pe colivie, odatå ¡ipå pasårea ¿i, cât ai zice mei, se våzu înconjuratde o mul¡ime de påsåri, care mai mici, care mai mari, ¡ipând pre limba lor. ªi atâta larmåfåcurå, încât se de¿teptarå to¡i slujitorii împåråte¿ti. ªi viind în grådinå, gåsirå pe Fåt-frumoscu colivia în mânå ¿i påsårile dându-se la el så-l sfâ¿ie, iar el apårându-se“.

Basmul continuå apoi cu diferitele ispråvi pe care a trebuit så lesåvâr¿eascå eroul pentru a putea ajunge la ¡inta doritå.1

Am insistat cam mult asupra acestui basm, pentru ca så vå da¡i seamade rolul pe care îl joacå påsårile în basme.

¥n alte basme, bunåoarå, Aråpu¿ca, de N.D. Popescu (Carte debasme...), e vorba de un împårat al ciocârlanilor sau de un împårat alporumbeilor (Fiul vânåtorului, de Ispirescu), iar în basmul Voinicul Parsisson(I. Pop-Reteganul) e vorba de o cråiaså a påsårilor.

1 Acest motiv al „merelor furate“ e foarte råspândit în basmele tuturor popoarelor. ¥lgåsim în mitologia greceascå, unde e vorba de o grådinå a Hesperidelor, în care merele deaur, påzite de un balaur, sunt furate de Hercule. Acela¿i motiv îl gåsim în folclorul albanez,francez, croat, rutean, rusesc etc. La noi motivul apare în basmele Prâslea ¿i merele de aur(Ispirescu), Zâna apelor cea de aur (Schott), Portocalul ¿i balaurul (Mera) etc. etc. (cf. L.ªåineanu, Basmele române, 424).

84 I.A. CANDREA

¥n basmul Pasårea måiastrå, de Ispirescu, e vorba, a¿a cum aratå ¿ititlul, de o pasåre måiastrå, adicå nåzdråvanå. Iatå pe scurt con¡inutulbasmului: un împårat, care avea trei feciori, vrea så zideascå o månåstire deo frumuse¡e rarå; ajunge cu ziditul pânå la turn, pe care nu-l poate sfâr¿i,deoarece se surpa. Då veste în ¡arå så vinå cei mai dibaci me¿teri ca så zideascåturnul. Totul în zadar, nimeni nu poate så-l ispråveascå. ¥ntr-o noapte împåratulviseazå cå dacå va aduce pasårea måiastrå ¿i o va a¿eza în turn, atunci bisericase va putea sfâr¿i. Cei trei feciori ai împåratului, cårora tatål le spusese visul,încearcå pe rând så aducå pasårea måiastrå. Reu¿e¿te cel mai mic, dar ceilal¡ifra¡i, printr-o faptå urâtå, ajung så aducå ei pasårea împåratului. ¥n cele dinurmå, fapta celor doi fra¡i mai mari e descoperitå ¿i iese la ivealå cå cel carea gåsit pasårea måiastrå a fost feciorul cel mai mic.

Mai gåsim destule basme în care apare pasårea måiastrå (bunåoarå, înPetrea ¿i vulpea, de I. Måldårescu, Din ¿ezåtori – basme, sau în Sora ¿ifratele, de N.D. Popescu etc.), dar nu mai gåsim nici un basm în care så fievorba de neputin¡a de a zidi o månåstire pânå ce nu vine pasårea måiastrå såstea, prin prezen¡a cuibului såu, într-ajutor. E un motiv – pe care îl maigåsim în balada Månåstirea Arge¿ului – ¿i care trebuie så fie o infiltra¡iestråinå la noi.

Pânå acum a¡i våzut cå, ocupându-ne de påsåri – ¿i nu am analizattoate basmele în care ele apar –, am vorbit numai despre apari¡ia påsårilor,luând aceastå no¡iune ca nume generic; nu am specificat nici un nume depasåre, ca vultur, corb etc., care de asemenea apar foarte des.

Foarte des se vorbe¿te în basme despre vulturi. Astfel, în Dreptatea ¿iStrâmbåtatea, de I. Pop-Reteganul, e vorba de un om care a fost orbit detovarå¿ul såu de drum; påråsit de acesta, el se odihne¿te sub un copac. Pestenoapte auzi vorbind trei påsåri nåzdråvane (vom vedea cå sunt vulturi), fiecarespunându-i ce trebuie så facå pentru a-¿i recåpåta vederea, pentru a se îmbogå¡ietc. Omul face a¿a cum l-au sfåtuit påsårile ¿i-¿i recapåtå vederea ¿i ajungecel mai bogat om din sat. Cel care îl orbise, aflând de cele întâmplate, veni ladânsul ¿i-i ceru så-l orbeascå, crezând cå ¿i lui i se va întâmpla ca ¿i tovarå¿uluisåu de altådatå. Dar, când se a¿ezå la cruce ¿i-¿i a¿tepta norocul,

„cam pe la miezul nop¡ii auzi ¿i el ceva vâjeiturå în vânt ¿i i se påru cå ceva s-a låsat¿i s-a a¿ezat pe cruce. Tot vine câte o matåhuie, una dupå alta, vreme de o jumåtate de ceas¿i se tot a¿eazå pe cruce, de se clåtina crucea cu ele. Erau vulturii nåzdråvani, mai mor¡i defoame. Nevoia¿ul de orb nu-i vedea, ci-i auzea bine, când se slobozeau pe cruce ¿i cândîncepurå a vorbi cu glas omenesc. Unul zicea: «Fra¡ilor, care pe unde a¡i umblat, de când

85Lumea basmelor

ne-am despår¡it ¿i ce a¡i våzut ¿i auzit, spune¡i-vå fiecare på¡åniile, cå ¿i eu apoi vå spun alemele». Atunci alt glas se auzi råspunzându-i: «Bucuros, frate, dar mi se pare cå pe aci peaproape este un om påcåtos ¿i viclean care ne spioneazå, haide¡i så ne mântuim de el, apoine mai putem sfåtui». La vorbele acestea, nici din pu¿cå nu iese glon¡ul mai repede de cumse repezirå vulturii asupra golanului de jos ¿i-l sfâ¿iarå cât ai bate în pålmi ¿i într-o minutå-l¿i mâncarå, de nu råmase nimic din el“.

¥n basmul Sucnå-Murgå (Sbiera), vulturii îl ajutå pe Fåt-frumos înispråvile sale, pentru cå acesta le-a promis trei stârvuri de zmei. ¥n Fatababei ¿i a mo¿neagului, tot de Sbiera, ni¿te vulturi o ajutå pe fata mo¿neaguluiså culeagå un sac de bob etc.

Nu mai înmul¡im exemplele, care ne-ar råpi prea mult timp, ci trecemla o altå pasåre, care apare iarå¿i foarte des în basme.

E vorba de corb, care îl ajutå pe erou pentru cå acesta îi dåduse ni¿testârvuri de zmei ca så le månânce (v. basmul Nintå-crea¡å, Busuioc ¿i Sucnå-Murgå, de Sbiera).

¥n Aripå frumoaså, de I. Pop-Reteganul, corbul îl ajutå pe erou înlupta lui cu zmeii, aducându-i apå în cioc.

¥n Cei trei împåra¡i, de Ispirescu, întâlnim o gåinå, care oua în fiecarezi câte un ou de diamant, încât, în scurt timp, omul se îmbogå¡i, de nu îivenea så creadå.

Foarte adesea apar în basme porumbei, al cåror rol este totdeauna plåcut.¥n basmul Ce trei fra¡i împåra¡i (Ispirescu), porumbeii sunt întrebuin¡a¡ipentru alegerea împåratului.

¥n Fiul vânåtorului (de Ispirescu) ¿i Floarea ¿i Florea (de Ståncescu),porumbeii – cunoscåtori ai drumurilor – aratå eroilor drumul pe caretrebuie så-l urmeze pânå ce vor ajunge la locul dorit. ¥n Fata babei ¿i amo¿neagului (de Sbiera) ¿i Porumbeii Ilenei Cosânzenei (de S.Fl. Marian),aceste påsåri ajutå fetei urgisite så îndeplineascå anumite sarcini pe care i leda mama vitregå (så culeagå un sac de mac sau mazåre etc.).

¥n multe basme, diferite påsåri îi iau sub aripa lor protectoare pe copiiipe care, cine ¿tie din ce cauzå, mama lor i-a påråsit sau i-a pierdut. Astfel,în Legenda vulturilor (S.Fl. Marian), un vultur ¿i o vulturoaicå hråneauzilnic pe un copil ¿i o copilå, pe care pårin¡ii lor i-au påråsit într-o pådure.

De asemenea gåsim basme în care copiii sunt hråni¡i de corbi, deporumbei, chiar de zgrip¡uroaice etc. A¿a, în basmul Båiatul bubos ¿ighigor¡ul, publicat de Ispirescu, vedem un vultur, care „venea în toatezilele ¿i aduce demâncare“ unui copil pe care mama sa îl påråsise într-opådure. ¥n acela¿i basm, copilul se împrietene¿te cu un cocor:

86 I.A. CANDREA

„... Copilul, coborându-se din copaci, o apucå razna pe câmp, în care se întâlni cu uncocor. Cum îl våzu, se împrieteni cu el. Cocorul, dând peste o a¿a bunåtate ¿i frumuse¡e decopil, nu se mai îndurå a se dezlipi de dânsul ¿i tråiau împreunå în cuibul lui“.

Tot atât de des, poate chiar mai des, apar în basme ¿i pe¿tii.ªi pe¿tii, ca ¿i påsårile, au un împårat sau o cråiaså a lor (cf. basmul

Ro¿u-¥mpårat ¿i Alb-¥mpårat, publicat de N.D. Popescu, ¥mpåratul pe¿tilor,publicat de Ståncescu etc.), care, pentru binele ce i l-a fåcut eroul – cru¡ându-ivia¡a sau aruncându-l de pe uscat în apå – îl ajutå în diferitele ispråvi pecare le face.

De cele mai multe ori înså pe¿tele are o facultate cu totul deosebitå:mâncat de împåråteaså, sau de orice femeie, o laså îngreunatå. ¥n basmulLuceafårul de ziuå ¿i luceafårul de noapte, bunåoarå, e vorba de un împårat¿i o împåråteaså care, neavând copii, au întrebuin¡at toate mijloacele(rugåciuni, vråji etc.) ca så aibå cel pu¡in un urma¿. Dupå multe rugåciuni,Dumnezeu se aråtå împåråtesei în vis ¿i zise:

„Rugåciunea voastrå am auzit-o ¿i vei face un copil cum nu se mai aflå pe fa¡a

påmântului. Mâine så se ducå împåratul, bårbatul tåu, cu undi¡a la gârlå, ¿i pe¿tele ce-l va

prinde så-l gåte¿ti cu mâna ta ¿i så-l mânca¡i“.

Când se fåcu ziuå, împåråteasa spuse împåratului visul. Acesta

„se duse la pârâu gâfâind, aruncå undi¡a ¿i nu trecu mult, ¿i våzu pluta undi¡ei

mi¿cându-se. Trase undi¡a; când, ce så vezi: un pe¿te mare, cu totul ¿i cu totul de aur, doarå

cå nu-i cåzu le¿in de bucurie. Darå-mi-te când îl våzu împåråteasa?

Gåti împåråteasa singurå cu mâna ei pe¿tele ¿i mâncarå. Ea îndatå se sim¡i însårcinatå.

Roaba care ridicå masa våzu pe talerul împåråtesei un os de pe¿te ¿i o båtu gândurile

så sugå acel os, ca så ¿tie ¿i ea gustul bucatelor gåtite de împåråteaså.

Cum supse osul, se sim¡i ¿i ea însårcinatå.

Dupå nouå luni nåscu împåråteasa, ziua, un copil frumos, frumos, ca un îngera¿.

Peste noapte nåscu ¿i roaba un copil, aidoma cu al împåråtesei, încât nu aveau deosebire

unul de altul etc.“

¥n Mår ¿i Pår (I. Pop-Reteganul), pe lângå împåråteaså ¿i bucåtåreaså,care au mâncat un astfel de pe¿te, råmâne însårcinatå ¿i cå¡eaua cåreia i sezvârlise oasele.

87Lumea basmelor

Alteori ni se vorbe¿te de o mreanå, în corpul cåreia se gåse¿te o covå¡ea,care, dacå se umple cu apå, aceasta se transformå în galbeni:

„Båiatul intrå cu plasa în gârlå. Båtu în sus, båtu în jos ¿i pe¿te så prinzå, câtu¿i decât.Tocmai era så se lase de pescuit, când våzu o mreanå. Mreana fugi, el dupå ea, pânå

îi veni bine ¿i, aruncând plasa, o încâlci într-însa ¿i o trase la margine.Våzu el cå mreana era cât så le ajungå de douå zile. Se bucurå în inima sa, cå fåcuse

o treabå cum se cade!Se puse deci de o curå¡å de solzi; o spintecå, îi scoase måruntaiele. Când, în loc de

lap¡i, ce så vezi? ceva ce nu semåna a nimic; luå el acel ceva, îl spålå, ¿i råmase un fel decovå¡icå mititicå de piatrå.

– Bunå este ¿i asta, zise el, så am cu ce bea apå.ªi îndatå ¿i luå oleacå de apå cu dânsa så bea. Când s-o ducå la gurå, ea era plinå cu

galbeni...“ (Cei trei fra¡i împåra¡i, Ispirescu).

¥n basmul aromân Servitor pentru trei ani, trei bani (cf. ªåineanu,Basmele române, 639), pe¿tii cautå ¿i gåsesc un inel pierdut în mare.

1932

¥n lec¡ia trecutå am spicuit câteva exemple din care så se poatå vedearolul pe care îl au în basme påsårile ¿i pe¿tii.

Vom continua aståzi, ocupându-ne de reptile.¥n primul rând ne vom ocupa de acea reptilå monstruoaså, de care am

mai vorbit în repetate rânduri, de balaur. Acest monstru apare foarte des,nu numai în basmele noastre, ci în basmele tuturor popoarelor. ¥n mitologiagreceascå el apare de asemenea foarte des. Astfel, lâna berbecului nåzdråvan,pe care Iason trebuia så o aducå unchiului såu Pelias, e påzitå de un balaurînfrico¿åtor; grådina Hesperidelor, în care cresc mere de aur, este de asemeneapåzitå de un balaur înspåimântåtor etc.

¥n basmele noastre el apare mai adesea ca påzitor al unei fântâni din carenu laså pe nimeni så ia apå pânå ce nu-i då, pentru mâncare, o fatå, un om etc.

„La noi, se spune în basmul Copiii våduvoiului ¿i iepurele, vulpea, lupul ¿i ursul,publicat de Ispirescu, se aflå numai o fântânå. ¥n ea e såla¿ul unui balaur mare; ¿i el laså så

ia apå numai pe cei ce dåruie câte un cap de om“.

88 I.A. CANDREA

Acest motiv este foarte råspândit în basmele noastre. ¥l gåsim, pe lângåbasmul amintit, în basmele Balaurul cel cu ¿apte capete (Fundescu), Mår¿i pår (I. Pop-Reteganul), în colec¡iile fra¡ilor Schott, Sbiera etc.

¥n alte basme (bunåoarå, Balaurul cu ¿apte capete, de Ispirescu), sevorbe¿te de un balaur mare, care

„... avea ¿apte capete, tråia într-o groapå ¿i se hrånea numai cu oameni. Când ie¿ea el

la mâncare, toatå lumea fugea, se închidea în case ¿i sta ascunså pânå ce-¿i potolea foamea

cu vreun drume¡ pe care îl trågea a¡a la moarte. To¡i oamenii locului se tânguiau de råutatea

¿i de frica balaurului. Rugåciuni ¿i câte în lunå ¿i în soare se fåcuserå, ca så scape Dumnezeu

pe biata omenire de acest neså¡ios balaur, darå în de¿ert“.

Vom vedea, când vom vorbi de ispråvile eroului, de luptele lui cubalaurul, cå „biata omenire“ e scåpatå de aceastå pacoste prin luptele crânceneale lui Fåt-frumos cu balaurul care, în cele din urmå, e råpus.

Foarte adesea, în basme, balaurul e confundat cu un ¿arpe monstruos¿i povestitorul ne vorbe¿te când de ¿arpe, când de balaur (v. basmul Copiiivåduvoiului..., publicat de Ispirescu).

A¡i putut vedea din cele spuse pânå aici cå balaurul e un monstru carenu are un singur cap, mai multe; balaurul are douåsprezece capete în basmele:Petru Firicel (Schott), Balaurul cu douåsprezece capete (Fundescu) etc.; înbasmele Fata din Dafin (N.D. Popescu), Balaurul cel cu ¿apte capete(Ispirescu), Mår ¿i pår (I. Pop-Reteganul) etc., balaurul are ¿apte capete.Gåsim apoi basme în care el are ¿ase sau numai trei capete etc.

Numai din aceastå simplå în¿irare vå pute¡i da seama cât de des aparebalaurul în basmele noastre ¿i vå atrag aten¡ia cå am vorbit de atâtea alteîmprejuråri în care el apare.

Basmele noastre ne vorbesc foarte adesea de o scorpie, care are „trei(sau mai multe) capete ¿i care varså foc ¿i smoalå, pârlind totul pe undetrece“. ¥n Iovi¡å fåt-frumos (Ispirescu), scorpia furå inima lui Calomfir, pecare apoi i-o aduce înapoi eroul. ¥n cele mai multe basme, eroul trebuie såse lupte cu aceastå scorpie. Astfel, în basmul George cel viteaz (Ispirescu),eroul duce o luptå aprigå cu ea:

„Stând pe lângå foc, sim¡i cå un oarecare lucru, un fel de sorbiturå, îl trågea ¿i-l tot

mi¿ca din loc; se întoarse; când, ce så vezi? unde venea, måre, vericule, asupra lui nåbådåioasa

de scorpie, ¿i tot sugea våzduhul ca så tragå într-însa ¿i pe bietul George. Acesta, cum våzu

89Lumea basmelor

ce plåcintå i se pregåte¿te, înfipse sabia în påmânt, se propti într-însa ¿i råmase neclintit.

Astfel a¿tepta el ¿i priveghea så vazå ce are så i se întâmple. Scorpia, cum veni, dete cu

coada ¿i risipi focul, apoi se repezi asupra lui ca så-l soarbå. Voinicu¡ul de George, undesmuci odatå sabia din påmânt ¿i mai iute decât ai gândi, o aduse ¿i tåie în douå scorpia.

Apoi se luå dupå dânsa, care fugea cåtre scorbura unde vie¡uia ¿i ajungând-o, îi tåiecapul. Atâta sânge mohorât curse din spurcåciunea de scorpie, încât se alcåtui o baltå“.

¥n unele basme, scorpia are un rol cu totul deosebit: sângele ei vindecåpe cineva ale cårui picioare au fost tåiate. A¿a, în basmul Pasårea måiastrå(Ispirescu), feciorul cel mai mic, ale cårui picioare au fost tåiate de fra¡iisåi pizma¿i, este însånåto¿at cu sânge de scorpie.

„... Am mers ¿i am dat de locuin¡a scorpiei. Ea nu era acaså. Orbul må a¿ezå dupå u¿å¿i îmi zise ca så stau cu sabia ¿i så o tai, cum va intra; iarå el se ascunse dupå sobå. Nua¿teptaråm mult ¿i iatå, scorpia venea supåratå, fiindcå-i cålcase cineva casa. Cum o våzui,inima se fåcu cât un purice în mine, iarå, când intrå pe u¿e, a¿teptai pânå så-mi vie bine ¿iunde dådui o datå cu sete, încât dintr-o datå îi tåiai câtetrele capetele.

Må unsei numaidecât cu sângele ei cald ¿i, cum atinsei picioarele, la loc se lipirå, deparcå fusese acolo de când lumea. Unsei ¿i pe orb, ¿i îi veni vederile ca mai înainte“.

¥n afarå de aceste animale, nu se mai pomene¿te decât foarte rar decâte o specie anumitå.

¥n general, se vorbe¿te de jigånii, dihånii, fiare spurcate etc. ¥n basmulTinere¡e fårå båtrâne¡e ¿i via¡å fårå de moarte, publicat de Ispirescu, sevorbe¿te un palat

„înconjurat de o pådure înaltå ¿i deaså, unde stau toate fiarele cele mai sålbatice dinlume; ziua ¿i noaptea påzesc cu neadormire ¿i sunt foarte multe; cu dânsele nu este chipa te bate...“

Fåt-frumos ¿i calul såu se apropiarå de acest palat, când

„... de-abia atinse cu piciorul vârful unui copaci ¿i deodatå toatå pådurea se puse înmi¿care; urlau dobitoacele de ¡i se fåcea pårul måciucå în cap...“

¥n basmul Fata mo¿ului cea cuminte, publicat tot de Ispirescu, e vorbade „¿erpi, balauri, nevåstuici, ciuhurezi, ¿opârle, nåpârci, gu¿teri ¿i câtelighioni toate“, care erau puii Sf. Vineri.

90 I.A. CANDREA

Cu acestea am terminat capitolul privitor la animalele care apar înbasme ¿i urmeazå så trecem la unul din cele mai interesante capitole alecursului nostru, la metamorfoza în basme. Metamorfozarea, sub diferiteleei forme, este unul din elementele fundamentale ale basmului. Eroul saueroina basmului, ca så ducå la îndeplinire anumite însårcinåri, ca så scapede diferite urmåriri din partea zmeilor, balaurilor etc., întrebuin¡eazå fel ¿ifel de mijloace, uneori chiar anumite stratageme; astfel, cru¡ând via¡adiferitelor animale, acestea îi sunt recunoscåtoare ¿i-i dau fie o basma, fieun såpun, o perie, o gresie etc., pe care så le întrebuin¡eze când se aflå înprimejdie. Adeseori înså acestea îl scapå pentru un moment numai de furiaurmåritorilor ¿i atunci eroul, ca ultim mijloc pentru a scåpa de prigonitori,se metamorfozeazå în diferite animale, plante etc.

Motivul metamorfozårilor este foarte råspândit în literatura tuturorpopoarelor. Råspândirea lui în literatura noastrå popularå a fost tratatå pe largde Hasdeu în Cuvente den båtrâni, II, p. 501-566, înså numai în ce prive¿tepoezia popularå. Dar motivul metamorfozårii apare foarte frecvent ¿i în basme,a¿a cum vom încerca så aråtåm în cele câteva exemple ce le vom analiza.

¥n basme, eroii sau fiin¡ele care îl înconjoarå au darul de a se metamorfozau¿or, ca så scape astfel de diferite urmåriri, ca så ajungå la ¡inta propuså etc.

¥n basmul Ileana Simziana (Ispirescu), împåratul, ca så încerce tåria ¿ivitejia fiicelor sale plecate în såvâr¿irea unor ispråvi eroice, se preface înlup, în leu ¿i în balaur. ¥n basmul ºugulea (Ispirescu), eroul se preface înalbinå, în pasåre, în muscå etc. cu ajutorul unui chimira¿ dåruit de o zânå:

„... luå chimira¿ul, se încinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gândind så se facå opasåre, ¿i îndatå se fåcu. Se dete iarå de trei ori peste cap ¿i se fåcu om la loc“.

Altådatå, dupå cum ispråvile pe care avea så le såvâr¿eascå îi cereau,se prefåcu albinå, muscå etc. ¥n Porcul cel fermecat, tot de Ispirescu,Fåt-frumos se metamorfozeazå în porumbel:

„Atunci, fåcându-se un porumbel, ca så nu se lipeascå farmecele de el, zburå...“

Tot în porumbel se preface eroul ¿i în basmul Voinicul fårå de tatå(Ispirescu):

„Voinicul se prefåcu în porumbel ¿i ajunse într-un suflet la casele unde ¿edeamå-sa“.

91Lumea basmelor

apoi,

„... dându-se de trei ori peste cap, cum îl învå¡ase zâna, se fåcu om cu sabia goalå înmânå“.

Exact acela¿i motiv îl gåsim în basmul Greuceanu (Ispirescu):

„Dacå ajunse aci, Greuceanul se dete de trei ori peste cap ¿i se prefåcu în porumbel“.

apoi, mai dându-se de trei ori peste cap, se fåcu muscå.¥n basmul bånå¡ean Dracul ¿i ucenicul såu (Schott), eroul, ca så scape

de prigonirea necuratului, se preface succesiv în pe¿te, în inel de aur, îngråunte ¿i apoi iarå¿i flåcåu, a¿a cum fusese.

¥n varianta macedoneanå (cf. ªåineanu, Basmele române, 377), eroulse preface în porumbel, iar necuratul – du¿manul såu – în vultur. ¥n celedin urmå, porumbelul, ca så scape de ghearele vulturului, se face un gråuntede mei, iar dracul gåinå ¿i, în fine, eroul se face vulpe ¿i månâncå gåina.

Foarte interesante motive de metamorfoze ne oferå basmele,asemånåtoare între ele, Fåt-frumos zålogit (I. Pop-Reteganul), Suru-Vulturul(I. Ståncescu), Petre Fåt-Frumos (Marinescu) etc.

Doi tineri îndrågosti¡i, care sunt urmåri¡i de zmei, se prefac pe rând:ea o turmå de oi ¿i el un påcurar, ea o månåstire veche ¿i el un cålugårbåtrân; apoi, urmåri¡i de mama zmeului, el aruncå un pieptene, pe care i-ldåduse o vråjitoare, ¿i se fåcu un zid; aruncå apoi o nåframå, ¿i se fåcu oapå mare; în cele din urmå, aruncå o perie, care se prefåcu într-o påduredeaså ¿i încurcatå; urmåri¡i totu¿i de mama zmeului, ea se prefåcu într-unlac, iar el într-un rå¡oi. Zmeoaica, vrând så soarbå lacul, se umflå ¿i plesni.

Dar nu numai fiin¡ele obi¿nuite se metamorfozeazå în basme, ci ¿ifiin¡ele supranaturale. Astfel, în foarte multe basme gåsim zânemetamorfozate în porumbei (Zâna zânelor, Ispirescu), în turturici (Zânamun¡ilor), în påsåri (Cele trei rodii aurite) etc. etc.

Pe de altå parte, nu numai oamenii se pot metamorfoza, ci ¿i animalele.A¿a, lupul se metamorfozeazå în zânå (Lupul cel nåzdråvan ¿i Fåt-frumos,Ispirescu), în iapå (idem) etc.

¥n basmul Pasårea måiastrå, publicat de Ispirescu,

„vulpoiul se dete de trei ori peste cap ¿i se fåcu un voinic, ¿tii, colea, cum ¡i-e drag såte ui¡i la el“.

92 I.A. CANDREA

¥n Broasca ¡estoaså cea fermecatå (Ispirescu),

„fiul cel mic al împåratului se duse ¿i el så-¿i aducå logodnica. Broasca cea ¡estoasåie¿i din ele¿teu la dânsul, se dete de trei ori peste cap ¿i se fåcu om ca to¡i oamenii“.

Gåsim apoi ¿erpi prefåcu¡i în ¿oareci, gheonoi schimbate în femei,bufni¡e metamorfozate în zâne etc. etc.

Vede¡i, din cele câteva exemple – ¿i am dat o infimå parte abia –, câtde frecvente sunt metamorfozele în basmele noastre.

Am fi avut foarte multe de vorbit în legåturå cu acest capitol; am fiputut så ne ocupå de metamorfoza în mitologia greacå, în legåturå cu ceeace gåsim în basmele noastre ¿i ale altor popoare; am fi putut så analizåmmetamorfozele în legåturå cu teoria acelora care sus¡in – bazându-se tocmaipe acest motiv – cå originea basmelor trebuie cåutatå în mitologia greceascåetc. etc.; timpul prea scurt înså, ca ¿i rostul acestui curs – de a da unelesugestii – nu ne permit înså så intråm în detalii.

Lucruri foarte interesante ne oferå ¿i analizarea capitolului animalelerecunoscåtoare în basme.

¥n såvâr¿irea atâtor ispråvi grele, unele de neînfåptuit de putereaomeneascå simplå, eroul e ajutat de diferite animale, cu care el s-a purtatbine, cru¡ându-le via¡a sau scåpându-le de la moarte etc. Astfel, trecând pelângå un mu¿uroi de furnici, nu le strive¿te; våzând o mreanå zbåtându-sepe uscat, o aruncå în apå; cru¡å via¡a unor pui de zgrip¡uroaicå etc. Toateacestea, pentru binele ce li l-a fåcut eroul, îi vin în ajutor atunci când acestase aflå într-o primejdie.

¥n basmul Aleodor împårat (Ispirescu), Aleodor,

„cum mergea el, gândindu-se ¿i råzgândindu-se cum så-¿i îndeplineascå sarcina maibine, cåci î¿i dåduse cuvântul, se pomeni la marginea unui ele¿teu cu o ¿tiucå care se zbåteade moarte pe uscat.

Cum o våzu, el se duse så o ia ca så-¿i aline foamea cu dânsa. ªtiuca îi zise:– Nu må omorî, Fåt-frumos, ci mai bine då-mi drumul în apå, cå mult bine ¡i-oi

prinde când cu gândul nu-i gândi.Aleodor o ascultå ¿i o dete în apå. Atunci ¿tiuca îi mai zise:– ºine acest solzi¿or ¿i când vei gândi la mine, eu voi fi la tine.Flåcåul plecå mai înainte ¿i se mirå de astfel de întâmplare.Când, iatå, se întâlne¿te cu un corb, care avea o aripå ruptå. ªi voind så vâneze corbul,

el îi zise:

93Lumea basmelor

– Fåt-frumos, Fåt-frumos, decât så-¡i încarci sufletul cu mine, mai bine ai face så-milegi aripa, cå mult bine ¡i-oi prinde.

Aleodor îl ascultå, cåci era båiat viteaz ¿i de treabå ¿i îi legå aripa. Când era så plece,corbul îi zise:

– ºine peni¡a asta, voinicule, ¿i când vei gândi la mine, eu voi fi la tine.Luå peni¡a Aleodor ¿i-¿i cåtå de drum. Dar nu fåcu ca la o sutå de pa¿i ¿i iatå cå dete

peste un tåune. Când se gåtea a-l strivi cu piciorul, tåunele zise:– Cru¡å-mi via¡a, Aleodor împårat, ¿i eu te voi mântui pe tine de la moarte. ºine acest

pufule¡ din aripioara mea, ¿i când îi gândi la mine, eu voi fi la tine“.

Vom vedea, când vom vorbi de ispråvile eroului, de ce mare folos îivor fi aceste animale; deocamdatå ne mul¡umim a în¿ira numai animalelerecunoscåtoare care îl ajutå pe Fåt-frumos.

¥n basmul Lupul cel nåzdråvan ¿i Fåt-frumos (Ispirescu), Fåt-frumoscru¡å via¡a unui lup, care apoi îi este recunoscåtor ¿i-l ajutå så prindå peîmpåratul påsårilor, cel care fura merele de aur din grådina tatålui såu. ¥nbasmul Fata Ciudei, vântul, Bruma ¿i Gerul (Sbiera), lupul se aratårecunoscåtor pentru cå eroul i-a legat piciorul bolnav.

Iepurele, vulpea, lupul ¿i ursul care apar în basmul Copiii våduvului,iepurele, vulpea, lupul ¿i ursul (Ispirescu) se aratå recunoscåtori pentru cåeroul le-a cru¡at via¡a. Aceea¿i recuno¿tin¡å o aratå vulturul ¿i ursul dinbasmul ºugulea (Ispirescu).

ªarpele (Trifon Håbåucul, I. Pop-Reteganul) ghigor¡ul (Båiatul celbubos ¿i ghigor¡ul, Ispirescu), zgrip¡uroaica (Prâslea cel voinic ¿i merelede aur, Ispirescu) etc., cårora eroul le-a cru¡at via¡a lor sau a puilor lor, searatå recunoscåtoare fa¡å de binefåcåtorul lor.

¥n basmul Trifon Håbåucul (I. Pop-Reteganul), eroul då de mâncareunui vultur, care, pentru aceasta, se aratå recunoscåtor celui ce l-a ajutat.

Acest motiv al animalelor recunoscåtoare se gåse¿te foarte des în basmeletuturor popoarelor eruopene ¿i este foarte rar în mitologia greceascå. Faptulacesta a fost întrebuin¡at ca un argument contra teoriei acelora care sus¡ineaucå originea basmelor trebuie cåutatå în mitologia greceascå. Cåci, ziceauadversarii teoriei mitologice, e imposibil de admis ca atâtea ¿i atâteaelemente, în legåturå cu acest motiv, så fi fost create ¿i adåugate celorgrece¿ti în timpul din urmå; toate aceste elemente, mai ziceau ei, sunt înstrânså legåturå unele cu altele, prin fondul primitiv comun.

O compara¡ie între diferitele feluri de ajutoare pe care animalele ledau eroului ar fi putut intra în cursul nostru; cum înså numårul lec¡iilor –câteva au fost pierdute din cauza închiderii universitå¡ii – este prea mic ¿i

94 I.A. CANDREA

materialul pe care avem så-l parcurgem este încå destul de bogat, ne oprimla aceste sumare spicuiri.

Trecem la un alt capitol, anume la teatrul ac¡iunii.A¡i bågat de seamå cå aproape toate basmele încep prin a aråta locul

unde se petrece ac¡iunea. Se aratå cå ac¡iunea se petrece într-o pådure, înjurul unui bordei ori caså påråsitå etc. etc.

Nu este înså vorba de locul unde s-a nåscut, ci de altul, care se aflådeparte, departe „peste nouå ¡åri ¿i nouå måri“.

Dupå cum am mai spus, locul ac¡iunii este foarte vag precizat depovestitorii basmelor noastre. Ce e drept, se vorbe¿te adeseori de cur¡iîmpåråte¿ti, de palate, de vågåuni etc., etc., dar acestea sunt prezentate fåråprecizie.

¥n bunå parte înså ac¡iunea basmului se desfå¿oarå în lumea neagrå,care diferå cu totul de lumea albå, lumea påmânteascå, pe care o locuimnoi. Iatå cum ne descrie Ispirescu aceastå lume:

„Prâslea ajunse pe tårâmul celålalt, se uitå cu sfialå în toate pår¡ile ¿i cu mare mirarevåzu toate lucrurile schimbate: påmântul, florile, copacii, lighioni altfel fåptuite erau pe

acolo“ (Prâslea cel voinic ¿i merele de aur).

¥n aceastå lume subpåmânteanå se intrå fie printr-o pe¿terå, fie printr-ogroapå, printr-un pu¡ adânc etc., în care se laså cu ajutorul unor frânghiilungi de sute de co¡i.

Alteori ac¡iunea basmului se petrece în lumea albå, dar în locurinecålcate de picior omenesc, unde eroul calcå pentru întâia datå.

Vede¡i, prin urmare, cå în ce prive¿te locul unde se petrece ac¡iunea,basmele noastre ne dau prea pu¡ine detalii; totul e învåluit în neprecis, în vag.

13 aprilie 1932

Vom vorbi aståzi despre ceea ce formeazå de fapt miezul basmului,despre ispråvile eroului.

Vå aduce¡i aminte, dupå cum am spus, cå basmele au un cuprins moral;nu vom gåsi niciodatå o ac¡iune imoralå sau amoralå; råul trebuie totdeaunapedepsit, dupå cum binele trebuie totdeauna råsplåtit. Eroul nu såvâr¿e¿te

95Lumea basmelor

niciodatå fapte care så-l degradeze; faptele lui sunt totdeauna fapte dedreptate, de cinste, de milå etc. Foarte rar gåsim basme în care eroul såvâr¿e¿teacte reprobabile, ca de pildå Trifon Håbåucul (I. Pop-Reteganul):

„Pe când î¿i petrecea Trifon mai bine, iatå cå se ive¿te un om cu o sabie ruginitå ¿i-izice:

– Måi fârtate, så schimbåm, uite-¡i dau sabia ¿i tu så-mi dai mårgeaua.– Dar de ce folos este sabia aceea, întrebå Trifon.– O, Doamne, råspunse omul acela, sabia aceasta este de mare folos, cå ea omoarå

singurå pe cine vei porunci.– A¿a? Atunci schimbåm! ªi schimbarå numaidecât. Dar îndatå ce-¿i våzu Trifon

sabia în mânå, îi porunci så omoare pe omul care l-a în¿elat cu mårgeaua. ªi sabia îndatåîi tåie capul, iar Trifon îndatå î¿i luå mårgeaua“.

¥n acela¿i fel procedeazå ¿i cu al¡i doi oameni, pe care îi mai întâlne¿te:

„Mergând mai departe, se întâlne¿te cu un alt om, care avea un båt mare de-a umår ¿io cârjå micå în mânå.

– Bunå ziua, frate, zise cel cu be¡ele.– Så fii sånåtos frate, råspunse Trifon. Dar unde te duci cu douå be¡e?– Må duc så întâlnesc pe cel cu mårgeaua, doarå vom putea face schimb, så-mi dea

mårgeaua ¿i så-i dau be¡ele.– Eu sunt cel cu mårgeaua, zise Trifon, dar de ce folos sunt be¡ele acestea?– Hei, frate, de mare folos sunt acestea, cåci dacå vei porunci så batå pe cineva, apoi nici

grindina nu-¡i flece¿te mai tare cucuruzele, de cum ¡i-i dobzazå aceste be¡e ¿i cu deosebire ceamai micå e bunå de dezmierdat muierea.

– Dacå stå treaba a¿a, zise Trifon, atunci hai så schimbåm, cå eu sunt omul cel cumårgeaua. ªi schimbarå. Dar dupå ce cåpåtå be¡ele, porunci la sabie ¿i de loc îi tåie capul

¿i-i luå mårgeaua înapoi“.Aceea¿i faptå urâtå o face ¿i fa¡å de al treilea om pe care îl întâlne¿te.Dar, cum spuneam, astfel de acte imorale apar foarte rar în basme,

cåci majoritatea cazurilor vedem pe erou såvâr¿ind acte morale.Vom întâlni în basme pe eroul såvâr¿ind întotdeauna fapte pe care nu

le-ar putea såvâr¿i un altul ¿i întotdeauna eroul trebuie så izbuteascå, trebuieså ducå la bun sfâr¿it fapta începutå.

Dar cum poate face el acest lucru, pentru cå de cele mai multe orieroul este un om de rând, cu puteri limitate? Curajul, vitejia, viclenia etc.,de care uzeazå adeseori în ajungerea ¡intei sale, sunt calitå¡i omene¿ti, iar

96 I.A. CANDREA

nu supranaturale. Cu toate acestea, eroul såvâr¿e¿te acte supraomene¿ti.Toate acestea înså le såvâr¿e¿te fie cu ajutorul calului såu nedespår¡it, fie cuajutorul animalelor recunoscåtoare. Fårå sfatul sau ajutorul calului, care enåzdråvan, ¿i fårå interven¡ia diferitelor animale recunoscåtoare, eroul nuar putea face nimic, totul s-a reduce la ispråvi neînsemnate, de micåimportan¡å. Cu ajutorul acestora înså eroul poate îndeplini fapte extraor-dinare: råpune mon¿tri, scåpå fete de împårat din mâna zmeilor, aduce hergheliide armåsari de care nu se poate apropia nimeni, poate aduce soarele ¿i lunacare au fost furate de balauri etc. etc. Aceste ispråvi variazå la infinit ¿i ele aude scop så eviden¡ieze vitejia, curajul, cinstea, dreptatea eroului.

Så vedem în ce constau aceste ispråvi?Cele mai de seamå ispråvi ale eroului sunt luptele lui cu tot felul de

mon¿tri. ¥n majoritatea cazurilor vom asista la lupta eroului cu zmei, cuzmeoaice ¿i cu balauri, care de¡in în tårâmurile lor una sau mai multe fetede împårat, pe care Fåt-frumos trebuie så le salveze.

Lupta eroului cu zmeii este epicå, titanicå, a¿a cum reiese din citatelede mai jos:

„Fåt-frumos prinse voios a se lupta cu zmeul. ªi se apucarå la trântå. ªi luptase, ¿i

luptase zi de varå pânå-n searå ¿i, ca så se dovedeascå unul pe altul, nici cå se pomenea.

Våzând Fåt-frumos cå îi apucå noaptea, odatå se opinti din toate puterile, ridicå în sus

pe zmeu ¿i, aducându-l, îl bågå în påmânt pânå în gât ¿i, ¡inându-l acolo sub picior ¿i cu

sabia goalå în mânå, ridicatå deasupra lui, îl întrebå despre fra¡ii fetei ¿i o¿tile trimise“.

¥n basmul Greuceanu (Ispirescu), în care e vorba de ni¿te zmei ce aufurat soarele ¿i luna de pe cer, eroul trebuie så se lupte cu trei zmei ¿i apoicu zmeoaica, pentru ca så scoatå din mâna lor soarele ¿i luna.

Iatå cum se luptå Greuceanu:

– Zmeule viteaz, în såbii ne tåiem sau în luptå ne luptåm?

– Ba în luptå, cå-i mai dreaptå.

Se apropiarå unul de altul ¿i se luarå la luptå.

Prinse zmeul pe Greuceanul ¿i-l bågå în påmânt pânå la genunchi. Aduse ¿i Greuceanu

pe zmeu ¿i-l bågå în påmânt pânå în gât ¿i-i tåie capul“.În acela¿i fel – prin lupta dreaptå, care e o relicvå din lupta primitivå a

ciobanilor no¿tri, Greuceanu råpune ¿i pe al doilea zmeu, fratele celui dinainte.

97Lumea basmelor

Lupta cea grea avea så o ducå înså cu tatål zmeilor:

„ªi se luarå la båtaie; în såbii se båturå ce se båturå ¿i se rupse såbiile; în suli¡i selovirå ce se lovirå ¿i se rupse suli¡ele; apoi se luarå la luptå; se zguduiau unul pe altul de secutremura påmântul; ¿i luase zmeul pe Greuceanu odatå, dar acesta, bågând de samå ce arede gând zmeul, se umflå ¿i se încordå în vine, ¿i nu på¡i nimic, apoi ¿i Greuceanu strânseodatå pe zmeu, tocmai când el nu se a¿tepta, de-i pârâi oasele.

A¿a luptå nici cå s-a mai våzut. ªi se luptarå, ¿i se luptarå, ¿i se luptarå, pânå ce ajunsevremea la nåmezi ¿i ostenirå. Atunci trecu pe deasupra lor un corb, carele se legåna prinvåzduh ¿i cåuta la lupta lor. ªi, våzându-l, zmeul îi zise:

– Corbule, corbule, pasåre cernitå, adu-mi tu mie un cioc de apå ¿i-¡i voi da demâncare un voinic cu calul lui cu tot.

Zise ¿i Greuceanu:– Corbule, corbule, mie så-mi aduci un cioc de apå dulce; cåci eu ¡i-oi da de mâncare

trei le¿uri de zmeu ¿i trei de cal.Auzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apå dulce ¿i-i astâmpårå

setea; cåci înseto¿aserå nevoie mare. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet ¿i, împuter-nicindu-se, unde ridicå, nene, odatå pe zmeu ¿i trântindu-mi-l, îl bågå în påmânt ¿i-i pusepiciorul pe cap ¡inându-l a¿a. Apoi îi zise:

– Spune-mi, zmeule spurcat, unde ai ascuns tu soarele ¿i luna, cåci azi nu mai aiscåpare din mâna mea.

Se codea zmeul, îngâna verzi ¿i uscate, darå Greuceanu îi mai zise:– Spune-mi-vei ori nu, eu tot le voi gåsi, ¿i încå ¿i capul reteza¡i-l-voi.Atunci zmeul, tot mai nådåjduindu-se a scåpa cu via¡å, dacå îi va spune, zise:– ¥n Codru-verde este o culå. Acolo înåuntru sunt închise. Cheia este degetul meu cel

mic de la mâna dreaptå.Cum auzi Greuceanu unele ca acestea, îi retezå capul, apoi în tåie degetul ¿i-l luå cu sine“.

Dupå ce dete corbului fågåduiala ¿i dupå ce slobozirå soarele ¿i lunadin cula zmeilor, Greuceanu o luå la drum, întorcându-se înapoi. Pe drumi se ivesc în cale fel ¿i fel de piedici, pe care înså el le înlåturå. Cea mai greaînså avea så fie lupta cu zmeoaica, so¡ia ¿i mama zmeilor uci¿i, care,„cåtrånitå ¿i cu o falcå în cer ¿i una în påmânt“, se luase dupå Greuceanu caså-l omoare. El înså se închise în fåuri¿tea Faurului påmântului, undezmeoaica nu putea intra. Atunci zmeoaica

„o întoarse înså la ¿iretlic: rugå pe Greuceanu så facå o gaurå în pårete, ca måcar så-lvazå în fa¡å. Greuceanu se fåcu cå se înduplecå ¿i fåcu o gaurå în pårete. Darå Faurulpåmântului se a¡inea cu chipul lui Greuceanu cel de fer, ce arsese în foc, de sårea scânteidin el. Când zmeoaica puse gura la spårturå ca så soarbå pe Greuceanu, Faurul påmântului

98 I.A. CANDREA

îi bågå în gurå chipul de fer ro¿u ca focul ¿i i-l vârî pe gât. Ea înghior¡! înghi¡i ¿i pe loc se

prefåcu într-un munte de fier, ¿i astfel scåparå de dânsa“.

Aceea¿i luptå o duce eroul ¿i în basmul ºugulea, Prâslea cel voinic ¿imerele de aur (Ispirescu) etc.

Alteori, eroul nu poate scåpa prin luptå dreaptå, ci prin ajutorul unorobiecte pe care i le-au oferit diferite animale, cårora el le fåcuse vreunbine. A¿a, în basmul Ileana Simziana (Ispirescu), eroul, alungat de zmeoaicå,aruncå, pentru a scåpa de ea, o gresie, care se transformå într-un munteuria¿; zmeoaica îl roade ¿i continuå fuga dupå erou; acesta aruncå atunci operie, care se preface într-o pådure deaså ¿i întunecoaså; zmeoaica trece ¿ipeste aceastå piedicå, cercând så-l ajungå din nou pe Fåt-frumos; acestaaruncå, în cele din urmå, un inel, care se prefåcu într-un zid gros de cremene;zmeoaica, de ciudå, plesni.

Ispråvile eroului nu se reduc înså numai la luptele lui cu zmeii, ci ¿i lalupte cu alte lighioane, cum ar fi balaurul.

Ce este balaurul v-am spus într-una din lec¡iile trecute. Din descriereape care am fåcut-o vå da¡i seama cå balaurul nostru este asemånåtor cuhydra din mitologia greceascå. Ca ¿i balaurul din basmele noastre, Hydrade la Lerna, råpuså de Hercule, era un monstru cu mai multe capete (nouå),care ståtea pe lângå o fântânå, de unde se repezea spre a pråpådi turmele,semånåturile. Suflarea-i înveninatå cauza ¿i capetele-i tåiate renå¿teau,întocmai ca în basmele noastre.

¥n basmele noastre acest motiv este foarte råspândit. Så-l analizåm pecel din Copiii våduvoiului (Ispirescu).

Fåt-frumos, în drum spre ajungerea ¡intei sale, merge într-un sat, undeceru unei babe ni¡icå apå, ca så-¿i astâmpere setea:

„– N-am, dragul mamei, råspunse baba; cåci la noi se aflå numai o fântânå. ¥n ea esåla¿ul unui balaur mare; ¿i el laså så ia apå numai cei ce îi då câte un cap de om“.

Feciorul nu se înfrico¿eazå, ci, cerând o vadrå, se îndreptå spre fântânåcu gândul de a ucide balaurul.

„Când ajunse acolo, ce så vazå? La gura fântânei o fatå frumoaså, de s-o sorbi într-obårdacå, ¿i ginga¿ îmbråcatå, plângea cu lacrimile cât pumnul.

– De ce plângi ¿i te tânguie¿ti, fatå mare?– Cum n-a¿ plânge ¿i cum nu m-a¿ tângui, când îmi a¿tept moartea din clipå în clipå?

99Lumea basmelor

– Da’ de ce så mori, suratå?– Apoi dumneata nu ¿tii cå aici în fântânå este un balaur mare de ¿arpe, care bântuie

omenirea?– Am auzit de a¿a ceva; dar nici nu ¿tiu, nici n-am våzut; cåci eu sunt de pe alte mo¿ii,

¿i numai acum am ajuns aici. Darå tu de ce stai aici, så te mânânce balaurul? Au doarå n-ai

pårin¡i?– Ba am ¿i pårin¡i, ¿i tot. ¥nså la noi este obiceiul ca fiecare så dea câte un cap de om

acestui neså¡ios balaur, ca så-i lase så ia apå de la fântânå – cåci numai astå fântånå esteîn coprinsul acesta; – ¿i acum este rândul nostru så dåm om pentru mâncarea acestei

jivine. ªi tata numai pe mine må are; el m-a adus ca så-¿i facå ¿i el rândul, ¿i tata esteîmpåratul locului acestuia“.

Feciorului i se fåcu milå de ea ¿i, lini¿tind-o, se duse la gura fântânei¿i råcni:

„– Ie¿i mai curând afarå, fiarå spurcatå!– Ce ai cu mine, voinicule, råspuse ¿arpele; cå te låsai så iei apå cât voi¿i.

– Ie¿i, dihanie urâtå, cu mine så te lup¡i.– Eu n-am nimic cu tine, du-te într-ale tale ¿i då-mi pace så-mi fåptuiesc treburile

mele dupå învoiala ce am eu cu oamenii locului acestuia, ¿i dupå cum m-a låsat pe mineDumnezeu.

Atunci båiatul, nici una, nici douå, întinse arcul ¿i, zburând sågeata, luå o limbåbalaurului; cåci avea nouå limbi acea jiganie. ªi ie¿ind ¿arpele, se luå la luptå cu dânsul. ¥ijucau limbile în gurå ca fulgerul ¿i le aruncå asupra båiatului, de så-l pråpådeascå. Iarå elmai trase o sågeatå ¿i mai luå o limbå, ¿i încå una, ¿i iarå una, pânå ce îi sågetå opt limbi.

Când så puie ¿i o nouå sågeatå, ia-o de unde nu e. Se repezi iute ¿i luå fetei din cap un ac,îl puse la arc, ¿i cu el luå ¿i limba a noua a balaurului. ªi curse din fiarå ni¿te sânge negru¿i mohorât, ¿i cu o duhoare, de-¡i era scârbå. Se mai zvârcoli ce se mai zvârcoli dihania ¿iråmase moartå bumbenå“.

Pentru fapta lui, împåratul îi då eroului fiica de so¡ie.¥n basmul Balaurul cel cu ¿apte capete, de Ispirescu, eroul, „un om

verde, pui de român, ¿tii colea“, omoarå balaurul cu ¿apte capete, care tråiaîntr-o groapå ¿i se hrånea numai cu oameni.

Pe lângå acestea, eroul se mai luptå cu fel ¿i fel de alte lighioane, ca:scorpii (Ne-aude, ne-a vede, de Sevastos etc.), cu zgrip¡uroici, cu gheonoi(Ileana Simziana) etc.

100 I.A. CANDREA

20 aprilie 1932

Am aråtat lec¡ia trecutå lupta pe care trebuie så o ducå eroul cu diferi¡imon¿tri ¿i lighioane, ca zmei, balauri, scorpii, gheonoi etc.

Aståzi vom continua, în¿irând ¿i alte ispråvi ale eroului.¥ntr-una din lec¡iile trecute am aråtat lupta pe care o duce eroul cu

împåratul påsårilor, care fura merele de aur din grådina tatålui såu.Pentru acela¿i motiv, eroul basmului cunoscut sub numele de Prâslea

cel voinic ¿i merele de aur se luptå cu trei zmei.¥n Ileana Simziana (Ispirescu), eroina, fata cea mai micå a împåratului,

se luptå cu tatål såu prefåcut în lup, leu ¿i apoi în balaur.¥n Greuceanu, eroul se luptå cu diavolul, care se prefåcuse în stanå de

piatrå:

„Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap, se fåcu un buzdugan cu totul ¿i cu

totul de o¡el, ¿i unde începu, nene, a lovi în stanå, de se cutremura påmântul. De câte ori da,

de atâtea ori cådea câte o zburåturå de piatrå. ªi lovi ce lovi, pânå ce îi sfårâmå vârful. Apoi

deodatå începu stana de piatrå a tremura ¿i a cere iertåciune. Iarå buzduganul, de ce da, d-aia

înte¡ea loviturile, ¿i dete, pânå ce o fåcu pulbere. Când nu mai fu în picioare nimic din stana

de piatrå, cåtå prin pulbere ce mai råmåsese ¿i-¿i gåsi Greuceanu palo¿ul ce-l furase

satana“.

¥n Poveste ¡åråneascå (Ispirescu), eroul se luptå cu duhurile necurate,care veneau în fiecare searå så dezgroape trupul tatålui såu. ¥n douå rânduri,fra¡ii cei mai mari au încercat så prindå pe råufåcåtor, dar nu au reu¿it.Atunci feciorul cel mai mic zise:

„– Duce-må-voi singur, cåci trebuie så fi ¿tiut tata ce zice, când ne-a poruncit så

påzim câte unul singur.

ªi astfel, cum veni seara, se duse la locul de pândå. ªi deoarece ¿tia ce-l a¿teaptå, el

î¿i luå cu dânsul armele ¿i se gåti de luptå. Pe la miezul nop¡ii se pomeni cu cineva cå vine.

Vru el så întrebuin¡eze armele, darå unde îi dådu åla pas; cåci el se aråtå ca o vedenie ie¿ind

ca din påmânt, ¿i se luarå la trântå. Lupta fu crâncenå, cåci duhul necurat, – duh necurat era

cel ce venea så dezgroape pe împårat, – î¿i puse toate puterile ca så dovedeascå pe fiul cel

mai mic al împåratului. Vezi cå duhul ¿tia cå, de nu va putea nici în a treia searå så

izbuteascå, apoi trebuia så-¿i mute gândul; nu mai putea adicå så-l dezgroape nici la amin.

101Lumea basmelor

Fie înså cå ¿i båiatul nu se låså mai pe jos. ªi, cum spusei, se luptarå pe capete; darå luptå,nu glumå. Curgeau sudorile de pe fiul împåratului ¿iroaie, ¿i nu se da netezului nicicât.Lupta ¡inu – ¿i o luptå de moarte, – pânå despre cântåtori. Cum se auzi coco¿ul, duhul pierica o nålucå, dar ¿i båiatul cåzu jos de ostenit. De mai ¡inea lupta numai cât ai a¡â¡a un foc,s-ar fi muiat ¿i cine ¿tie ce se întâmpla“.

Alteori îl vedem pe eroul basmului luptându-se cu o întreagå legiunede duhuri rele, prefåcute în ¿oareci, lilieci, bufni¡e, cålugåri etc. care îl iau¿i zboarå cu el în våzduh. Copilul, care avea în mânå o carte cu care senåscuse, tot timpul nu fåcuse altceva decât citea în ea:

„Citea mereu ¿i în gura mare; iar când fu de ajunse la mijlocul cår¡ii, cålugårul nu-lmai putea ¡inea. Vru så-i smuceascå cartea din mânå, dar båiatul o ¡inea vârtos. Luptându-secu båiatul prin våzduh ca så-i ia cartea, cålugårul îl scåpå ¿i båiatul cåzu într-o pråpastieadâncå“.

¥ntr-un basm, Balaurul cel cu ¿apte capete, gåsim un motiv care parea fi împrumutat de la greci, din mitologia greceascå. Vå aduce¡i aminte deråtåcirile pe mare ale lui Ulise, care, ajungând într-o pe¿terå, locuitå deciclopul Polifem, a orbit pe acesta cu un lemn arzând. Exact acela¿i elementîl gåsim ¿i în basmul de care am amintit.

Iatå despre ce e vorba: într-o ¡arå era un balaur, care nu se hrånea decâtcu oameni. ¥mparatul promisese celui care va reu¿i så omoare balaurul cå-iva da pe fiica sa de so¡ie, precum ¿i jumåtate din împårå¡ie. Mai mul¡ivoinici se întovårå¿irå så pândeascå noaptea în jurul unui foc mare ¿i hotårâråså pedepseascå prin moarte pe cel ce va låsa focul så se stingå. ¥ntr-o noapte,pe când påzea unul dintre voinici, apare balaurul. Voinicul se ia la luptå cuel ¿i-l råpune. ¥n timpul luptei sângele, care cursese din balaur, stinsesefocul. Ce era så facå acum? Se urcå într-un copac så vadå dacå vede undevavreo scânteie, ca så meargå så reaprindå focul. Våzând într-o depårtaremare, se îndreptå într-acolo. ¥n drum, are de întâmpinat o mul¡ime depiedici, pe care totu¿i le învinge. ¥n cele din urmå, ajunge într-o pe¿terå, încare „tråiau ni¿te oameni uria¿i, care aveau numai câte un ochi în frunte“.

„Ceru foc de la dân¿ii, dar ei, în loc de foc, puserå mâna pe el ¿i-l legarå. Dupå aceeaa¿ezarå ¿i un cazan pe foc cu apå ¿i se gåteau så-l fiarbå, ca så-l månânce. Darå tocmai cândera så-l arunce în cazan, un zgomot se auzi nu departe de pe¿tera aceea; to¡i ie¿irå ¿i låsaråpe un båtrân de ai lor ca så facå astå treabå. Cum se våzu viteazul nostru numai cu

102 I.A. CANDREA

unchia¿ul, îi puse gând råu. Unchia¿ul îl dezlegå ca så-l bage în cazan, dar voinicul îndatåpuse mâna pe un tåciune ¿i-l azvârli drept în ochiul båtrânului, îl orbi ¿i apoi, fårå så-i dearågaz a zice nici cârc!, îi puse o piedicå ¿i-i fåcut vânt în cazan“.

¥n basmele Fåt-frumos cu pårul de aur ¿i Fåt-frumos cel råtåcit, ambelepublicate de Ispirescu, eroul izbute¿te så punå pe fugå o¿tile împåra¡ilordu¿mani:

„Fåt-frumos, våzând cå oastea vrå¿ma¿e este mai mare la numår ¿i mai tare, se repezidin vârful muntelui asupra ei ¿i ca un vârtej se învârtea prin mijlocul ei, cu palo¿ul în mânå,¿i tåia în dreapta ¿i în stânga în oricine întâlnea.

A¿a spaimå dete iu¡eala, strålucirea hainelor ¿i sporul carului såu, încât oastea ¿i to¡icu totul o rupserå d-a fuga, apucând drumul fiecare încotro vedea cu ochii, împrå¿tiindu-seca puii de potârniche“.

Pentru aceastå ispravå, împåratul dete lui Fåt-frumos pe fiica sa deso¡ie. De altfel, de obicei împåratul då eroului pentru faptele sale viteje¿tipe fiica sa de so¡ie.

Dar nu toate faptele pe care le face eroul sunt fapte voluntare; suntmulte pe care le face for¡at, din ordinul altcuiva, de obicei al împåratului.Astfel, i se porunce¿te eroului så aducå pe Ileana Cosânzeana, så aducåherghelia cu nouå iepe sirepe, „påzite de un armåsar“, så aducå o colivie cuo pasåre de aur etc. etc. Acesta, prin vitejia lui, prin bunåtatea lui ¿i, maiales, prin ajutorul pe care i-l dau animalele recunoscåtoare, reu¿e¿te såducå la bunå îndeplinire aceste sarcini.

Cu totul caracteristice basmelor sunt ispråvile ce le såvâr¿e¿te eroul petårâmul celålalt, în lumea neagrå.

¥n basmul Prâslea cel voinic ¿i merele de aur, eroul, urmårind pe ho¡ulmerelor, ajunse la o pråpastie adâncå, în care nu era chip så se lase decât cuajutorul unor vârteje ¿i al unor frânghii groase. Cu ajutorul acestora

„Prâslea ajunse pe tårâmul celålalt; se uitå cu sfialå în toate pår¡ile ¿i cu mirare våzutoate lucrurile schimbate; påmântul, florile, copacii, lighioni, altfel fåptuite erau p-acolo“.

Fårå så se înfrico¿eze, Prâslea apucå pe un drum ¿i merse pânå ce detede „ni¿te palaturi cu totul ¿i cu totul de aramå“. ¥n pragul u¿ii gåse¿te peuna din cele trei fete de împårat, pe care le furase zmeii. Prâslea vrea så lescape, dar pentru asta trebuia så ducå luptå pe via¡å ¿i pe moarte cu ace¿tia.El nu se då îndåråt ¿i se apucå la luptå cu primul zmeu care îi iese în cale:

103Lumea basmelor

„... ¿i se luptarå, ¿i se luptarå, pânå când bågå zmeul pe Prâslea în påmânt pânå înglezne; iarå Prâslea se opinti odatå, aduse pe zmeu ¿i, trântindu-l, îl bågå în påmânt pânå în

genunchi ¿i-i tåie capul“.

Cu aceastå ispravå scåpå pe una din fetele împåratului, dar mai eraudouå. Prâslea se luptå ¿i cu ceilal¡i doi zmei, îi råpune ¿i scapå toate treifetele. Dupå acestea se pregåtesc så se întoarcå pe tårâmul nostru, în lumeaalbå. Ajung la gura pråpastiei ¿i mi¿cå de frânghii. Paznicii pricepurå cåtrebuie så tragå frânghia. Se puserå la vârtejuri ¿i scoaserå pe fata cea maimare, apoi pe cea mijlocie ¿i, în sfâr¿it, pe cea mai micå.

„Prâslea sim¡ise de mai înainte cå fra¡ii såi îi poartå sâmbetele ¿i când se mai låså

frânghia, ca så-l ridice ¿i pe el, dânsul legå o piatrå ¿i puse cåciula deasupra ei, ca så-i cerce,

iarå fra¡ii, dacå våzurå cåciula, socotind cå este fratele lor cel mic, slåbirå vârtejile ¿i dete

drumul frânghiei, care se låså în jos cu mare iu¡ealå, ceea ce fåcut pe fra¡i så creazå cå

Prâslea s-a pråpådit“.

Pe când se gândea cum så iaså afarå,

„auzi un tipåt ¿i o våietare care îi umplu inima de jale. Se uitå împrejur ¿i våzu un

balaur care se încolåcise pe un copac, ¿i se urca så månânce ni¿te pui de zgripsor; scoase

palo¿ul Prâslea, se repezi la balaur ¿i numaidecât îl fåcu în bucå¡ele“.

Pentru aceastå faptå, zgripsoroaica îl scoate afarå din groapå, dându-ilibertate iarå¿i pe tårâmul alb. ¥n cele din urmå, Prâslea se cåsåtore¿te cucea mai micå din cele trei fete pe care le-a scåpat.

Am analizat un singur basm din cele foarte numeroase în care gåsimastfel de elemente; timpul prea scurt nu ne permite så facem analize maiamånun¡ite, compara¡ii etc.

Tot sub påmânt, pe tårâmul celålalt, se petrece ¿i bunå parte din ac¡iuneabasmului Cele douåsprezece fete de împårat ¿i palatul cel fermecat (Ispirescu).

Fetele împåratului petreceau toatå noaptea jucând în ni¿te palaturi desub påmânt. Tatål lor fågåduise marea ¿i sarea celui ce va afla locurile undeî¿i petrec timpul fetele lui în cursul nop¡ii. Un argat, cu ajutorul unei zâne,le urmåre¿te ¿i izbute¿te a descoperi taina lor.

¥n basmul Voinicul cel cu cartea în mânå nåscut, publicat de Ispirescu,eroul izbute¿te så petreacå o noapte în camera plinå de duhuri a domni¡ei ¿i

104 I.A. CANDREA

så scape teafår, pe când atâ¡ia fii de împåra¡i, care veniserå în pe¡it ¿i intraseråîn camera fetei, fuseserå omorâ¡i de duhurile rele.

¥n basmul Ileana Simziana, eroul, care, de fapt e fiica unui împårat,trebuie så aducå „vasul cu botez, care se pastreazå într-o bisericu¡å de pesteapa Iordanului“. Sfåtuitå de calul såu, fata de împårat reu¿e¿te så aducåvasul de botez, „care se afla pe o maså în mijlocul unei bisericu¡e, ¿i-lpåzeau ni¿te cålugåri¡e, care nu dorm nici zi, nici noapte“. ¥n urma acesteiispråvi, fata, blestematå de cålugåri, î¿i schimbå sexul ¿i devine fecior ¿i secåsåtore¿te cu Ileana Simziana.

Foarte adeseori în basme împåratul, tatål sau mama eroului etc. cad lapat ¿i, ca så se însånåto¿eze, Fåt-frumos trebuie så le aducå leacuri de lamun¡ii care se bat în capete, din ni¿te påduri sålbatice etc.

¥n Voinicul cel fårå de tatå, eroul aduce må-si ca leac apå vie ¿i apåmoartå de la mun¡ii ce se bat în capete. Sfåtuit de zânå, care era îndrågostitåde el, se apropie de mun¡i la amiazi, când e soarele în cruci, cu o pråjinåridicatå, în vârful cåreia a legat o batistå ro¿ie. Mun¡ii, „cu ochii bleoji¡i ¿ibuimåci¡i“ de cele ce vedeau, se opresc o clipå ¿i eroul profitå de acelmoment ¿i-¿i umplu borcanele. Când så iaså de acolo, mun¡ii începurå iaråa se bate în capete.

„Dacå nu se gråbea a se duce mai iute, acolo îl pråpådea. Scåpå înså cu fa¡a curatå.Numai coada calului o apucå ¿i acolo råmase jumåtate. De atunci, vezi, este calul cu coadajumåtate de carne, jumåtate de pår“.

Alteori, eroul trebuie så aducå lapte de capre ro¿ii sålbatice (Fåt-frumoscel cu pårul de aur) sau lapte de pasåre de peste apa Iordanului (Fåt-frumoscel råtåcit), ca så vindece ochii împåratului ce orbise.

Foarte interesante sunt ispråvile pe care, cu ajutorul tovarå¿ului såuvråjitor, le face ºugulea:

a) ajutat de tovarå¿, månâncå nouå cuptoare de pâine, b) bea nouå bu¡ide vin, c) intrå într-un cuptor încålzit de nouå care cu lemne, d) aduce douåurcioare de apå de la fântâna ielelor, e) face så nascå într-o noapte cincizecide femei sterpe etc.

Am putea continua cu o mul¡ime de alte ispråvi ale eroului; cumînså, în linii mari, toate se reduc la luptele lui cu zmei, balauri ¿.a., nemul¡umim cu ceea ce am dat, din care totu¿i se pot trage anumite concluzii,pe care ne vom strådui så le eviden¡iem lec¡ia viitoare, acum timpul fiindprea înaintat.

105Lumea basmelor

25 mai 1932

Am analizat lec¡ia trecutå ispråvile eroului, care – cum am våzut –sunt acte de vitejie, de curaj, pe care nu le-ar putea såvâr¿i un altul.

Så vedem care sunt cauzele pentru care el devine erou? Care suntmijloacele prin care el poate îndeplini aceste ispråvi?

A¡i putut vedea din cele spuse pânå acum cå, în mare parte, ispråvileatribuite eroului nu sunt ale lui, ci ale unor fiin¡e supranaturale orinåzdråvane, ca zâne, zmei, pe¿ti, albine, uria¿i etc.

Pe lângå acestea, eroul se mai folose¿te, pentru îndeplinirea sarcinilorsale, de diferite obiecte magice, talismane etc., care joacå un rol importantîn basmele tuturor popoarelor.

Aceste obiecte miraculoase sunt foarte numeroase în basme ¿i noi vomcåuta så le fixåm partea de contribu¡ie în ajutorul pe care îl dau eroului,pentru a putea såvâr¿i ispråvile sale.

Astfel, basmaua, aruncatå de erou când este urmårit de zgrip¡uroaicåsau de zmei, se preface într-o mare fårå margini, salvând pe Fåt-frumos defuria prigonitorilor.

Alteori, basmaua este folositå ca mijloc de comunica¡ie între doi fra¡isau tovarå¿i. Când împrejurårile cer ca doi fra¡i så se despår¡eascå pentru apleca fiecare într-o parte, î¿i ia fiecare cu el o basma albå, care, însânge-rându-se, då de ¿tire cå un frate sau un tovarå¿ scump e în primejdie demoarte, ori chiar a murit (Minea Viteazul, de Ståncescu, Luceafårul deziuå ¿i luceafårul de noapte, de Ispirescu etc.).

Tot semn de moarte aratå basmaua ¿i când e ruptå la mijloc (Greuceanu,Ispirescu).

¥n basmul Fåt-frumos din lacrimå, publicat de Eminescu, batista ro¿ie¿i mirositoare face pe cei de care s-a atins så uite totul ce li s-a spus.

Basmaua din basmul Ion Buzdugan (Fundescu), ca ¿i covorul din O mie¿i una de nop¡i, dacå te a¿ezi pe ea, te duce unde ¡i-o cere gândul.

Gresia, ca ¿i batista, aruncatå înapoi, se face un munte mare ¿i pråpåstios,scåpând pe erou de urmårirea du¿manilor (Ileana Simziana, de Ispirescu,Spaima zmeilor, de Fundescu etc.).

¥n basmul Vasilicå Viteazul (N.D. Popescu), gresia se face un zid depiatrå, iar în Fântâna sticli¿oarei (Ståncescu), gresia se prefåcu într-un ¿teide piatrå, peste care urmåtoritorii nu pot trece decât cu sfor¡åri uria¿e.

106 I.A. CANDREA

Oglinda are facultatea de a lua puterile ¿i frumuse¡ea celui care se uitåîn ea (Aripa frumoaså, de I. Pop-Reteganul) sau de a dezvålui celui ce seuitå în ea toate tainele, tot ce se petrece acolo unde se gânde¿te el.

Acela¿i rol, de a opri pe urmåritorii eroului, îl are în basme ¿i peria,care, aruncatå, se preface într-o pådure mare ¿i deaså (Ileana Simziana etc.).

Tot în zid de ståvilire se preface ¿i inelul (Ileana Simziana). Dar acestobiect mai are ¿i alte facultå¡i; astfel, te face så întinere¿ti, te duce ori undevrei, te face ståpân peste toate duhurile rele, vindecå toate bolile etc.

Acela¿i rol ca ¿i peria, gresia, basmaua, de a se face fie un zid puternic,fie un lac întins, fie o pådure deaså etc. îl au în basme ¿i ¡esala, cu¡itul,pieptenele etc.

Såpunul, aruncat în urmå, transformå drumul într-un alunecu¿ oriîntr-un noroi cleios, din care urmåritorii abia î¿i pot scoate picioarele.

Alte obiecte miraculoase, pe care le gåsim în basme, sunt opincile, „cucare po¡i trece marea ca pe uscat“, biciul, cu care, „dacå love¿ti, împietre¿tipe cel care l-ai lovit“, ¿i cåciula, care, dacå o pui în cap, te face nevåzut.

Un citat caracteristic ne va aråta aceasta:

„Rupt de obosealå ¿i de zbuciumare, se dete ni¡el la umbrå într-o vâlcea så se maiodihneascå oleacå. ªi stând el acolo, îl furå somnul. Deodatå se de¿teaptå, auzind o gârâialåde graiuri omene¿ti, ¿i såri drept în sus. Ce så vezi? Trei draci se certau de fåceau clåbuc lagurå. Se duse la dân¿ii cu pieptul înainte ¿i le zise:

– Pentru ce vå sfådi¡i voi?– Uite, avem de mo¿tenire de la tata o pereche de opinci, o cåciulå ¿i un bici, ¿i nu ne

învoim noi între noi, care ce så ia din ele.– ªi la ce sunt bune bulendrele pe care vå sfådi¡i voi?– Când se încal¡å cineva cu opincile, trece marea ca pe uscat. Când pune cåciula în

cap, nu-l vede nici dracul, måcar de i-ar da cu degetul în ochi. Iarå când va avea biciul înmânå ¿i va trosni asupra vrå¿ma¿ilor såi, îi va împietri.

– Ave¡i dreptate så vå sfådi¡i voi, må. Cåci una fårå alta, aceste bulendre nu fac nicio ceapå degeratå. Iaca ce-mi zice mie gândul, de vre¡i voi så må asculta¡i så vå fac eudreptate omeneascå.

– Te ascultåm, te ascultåm, råspunserå dracii într-o glåsuire, spune-ne cum ¿i vomvedea.

– Vede¡i voi cei trei mun¡i ce stau în fa¡a noastrå? Så vå duce¡i fiecare în câte unul ¿icine va veni mai curând, dupå ce vå voi face semn, ale lui så fie toate astea.

– Cå bine zici d-ta! ¿i îndatå o rupserå la fugå, fiecare înspre câte un munte.Pânå una alta, voinicul puse opincile în picioare, cåciula în cap ¿i luå biciul în mânå.

107Lumea basmelor

Când ajunserå dracii în vârfurile mun¡ilor ¿i a¿teptarå så le facå semn, fiul cel mic alîmpåratului tråsni de trei ori din bici în fa¡a fiecårui drac ¿i îi împietri acolo locului. Apoi o

luå la drum în treaba lui, unde îl trågea dorul“ (Zâna zânelor, Ispirescu)

Din acest citat mai reies ¿i viclenia ¿i iste¡imea eroului. Acesta, adeseori,ca så-¿i ajungå scopul, recurge la diferite ¿iretlicuri, la diferite stratageme etc.

Un alt obiect miraculos, de care se mai serve¿te eroul, este bâta, carede asemenea împietre¿te (Fiul gonit, Schott).

Ceasornicul „care cântå toate muzicile“ – din basmul Cråiasa zânelor,de I. Pop-Reteganul – este, fårå îndoialå, introdus ulterior de povestitor.

Mai gåsim apoi un fluier, „care face pe to¡i så joace“, o maså „ce seîncarcå de îndatå cu tot felul de mâncåri ¿i båuturi“, cutii care aduc ve¿ti,pålårii care te fac nevåzut sau te duc unde dore¿ti, palo¿ ¿i sabie careomoarå pe oricine atinge etc. etc.

¥ntâlnim apoi în basme o sumå de obiecte ca furcå, fus, caier, råzboide ¡esut, vârtelni¡å, mere, clo¿cå etc., cu care femeia påråsitå de bårbat îlvråje¿te, aducându-l înapoi.

Iatå, prin urmare, atâtea ¿i atâtea mijloace pe care le are la îndemânåeroul ca så-¿i poatå duce la îndeplinire gândurile sale.

Dacå analizåm bine ispråvile eroului, ne dåm seama cå aproape toatese pot reduce la una singurå: lupta lui cu diferi¡i mon¿tri. ¥n såvâr¿ireaacestor ispråvi, eroul, afarå de curajul ¿i îndemânarea cu care luptå, înafarå de bunåtatea ¿i iste¡imea pe care le pune în actele sale, are o contribu¡iecu totul reduså în diferitele ispråvi din basme. ¥n cea mai mare parte, acesteispråvi se datoresc animalelor recunoscåtoare, fiin¡elor supranaturale,obiectelor misterioase ¿.a.m.d.; eroul adeseori nu are decât un rol secundarîn såvâr¿irea ispråvilor care se pun pe socoteala lui. Gândi¡i-vå, ca un nouexemplu, la ispråvile din Harap-alb (I. Creangå), care toate sunt fåcute deFlåmânzilå, de Setilå, de Ochilå etc., de¿i sunt atribuite lui Harap-Alb.

Ca încheiere a cursului, voi repeta ceea ce am spus într-o lucrare amea, Iarba fiarelor: „¥n lumea misticå pe care ¿i-a creat-o imagina¡ia aprinsåa omului primitiv, totul era cu putin¡å. Dacå în mediul în care se mi¿ca elînsu¿i, ca ¿i cei din jurul lui, apårea ca un vierme neputincios ¿i se cutremurala auzul tunetului sau se prosterna în ¡årânå la ivirea unei eclipse, aceasta sedatora numai faptului cå nu se gåsise încå mijloacele care, dupå credin¡alui, existau în naturå ¿i-l puteau ridica din starea de inferioritate în care seafla. Dacå ar fi avut norocul så dea peste aceste mijloace, nimic nu i-ar fifost cu neputin¡å, ¿i ¿i-ar fi båtut joc de piedicile ¿i calamitå¡ile ce duhurile

108 I.A. CANDREA

le azvârleau în calea lui, ca så-l umple de deznådejde sau de groazå, så-lopreascå în loc sau så-l nimiceascå.

Ce alta sunt eroii basmelor, decât ni¿te simpli oameni, care înså, prindibåcia sau me¿te¿ugurile lor, au putut så smulgå naturii câte unele din taineleei, mul¡umitå cårora ajungeau så såvâr¿eascå ac¡iuni supraomene¿ti? Odatåajun¿i în ståpânirea acestor taine, nimic nu le mai sta împotrivå. Voiau såînvie pe cineva? Apa vie sau moartå, dobânditå de ei, cu pre¡ul a mii deprimejdii, de unde se bat mun¡ii în capete, le da aceastå putin¡å. Li se scoteauochii? Aveau norocul så gåseascå roua care le reda vederea. Erau råni¡i?Gåseau buruiana care le lecuia imediat rånile. Cåutau comori? Cercetau pânågåseau nuiaua care så le arate locul unde erau îngropate. Voiau så se facånevåzu¡i? ¥¿i procurau cåciula sau mantaua care-i ascundea vederii tuturor.Voiau så nimiceascå distan¡ele? Gåseau ¿i încål¡au ciubotele care-i duceau lao depårtare de ¿apte po¿tii la fiecare pas. Voiau så în¡eleagå graiul dobitoacelor,så ajungå boga¡i, så devinå împåra¡i, så se însoare cu fata unui crai? Toateerau cu putin¡å, dacå aveau norocul så descopere acel ce ascuns undeva, acårui posesiune le procura mijlocul de a-¿i ajunge scopul.

Poporul, în mare pare, crede în existen¡a acestor obiecte miraculoase,de care se serve¿te în basme, ¿i în virtu¡ile lor supranaturale. ¥n specialanumite plante ¿i animale posedå, dupå credin¡a lui, proprietå¡iextraordinare. Dacå cercetåm de aproape credin¡ele lui, îl vedem adeseapomenind de obiecte, de animale, de organe ale corpului, de buruieni etc.,a cåror întrebuin¡are sau posesiune acordå omului puteri supranaturale,miraculoase“.

La acestea a¿ putea adåuga cå în basme se oglindesc visurile de viitorale oamenirii. Câte lucruri, irealizabile atunci, nu s-au realizat în zile deapoi? Aeroplanul, una din cele mai îndråzne¡e descoperiri ale timpuluinostru, era imaginat ¿i înfåptuit în basme:

„Feciorul a¿ezå fiecare lemni¿or la bucåtura lui ¿i clådi foi¿orul... în care se urcåîmpreunå cu fiica împåratului. Cum se suirå, fiul împåratului prinse a întoarce vârtejele ¿ifoi¿orul prinse a pluti în aer ¿i a se sui în slavå“.

PORECLELE LA ROMÂNI

Satira a fost întotdeauna mijlocul de cåpetenie prin care poporul acåutat så îndrepte nåravurile cele rele.

Fårå a cunoa¿te câtu¿i de pu¡in latineasca ¿i cu atât mai pu¡in preceptulpoetului Santeuil Castigat ridendo mores, a în¡eles cå singurul chip princare se mai poate oare¿icum înfrâna råul este de a-l lua în râs. Lenea,nepriceperea, murdåria, zgârcenia ¿i råutatea de suflet au fost întotdeaunabiciuite de dânsul în chipul cel mai cumplit. Câte påcåleli fine, câte satiremu¿cåtoare n-a nåscocit fantazia-i bogatå pentru a înfiera pe aceia cari nuerau dupå gustul lui!

Câtå ironie nu se cuprinde numai în aceste douå versuri, în care poporulsatirizeazå a¿a de bine pe fata nepriceputå:

– Da po¡i, fatå, coså? – Pot!Mama-mpunge ¿i eu scot!1

Aceste versuri au devenit proverbiale sub forma: „Când eram la mama,¿i eu ¿tiam så cos, cå mama împungea ¿i eu trågeam acul“2.

Ce satirå mai potrivitå pentru lene¿, decât urmåtoarele versuri, deveniteiarå¿i proverbiale:

Picå parå målåia¡å¥n gura lui nåtåflea¡å.

Sau

Picå, parå, picå,Dacå-i pica,Eu te-oi mânca,Iar de nu, acolo-i ¿edea.3

Ce så mai pomenim de satirele adresate celor urâ¡i, murdari, be¡ivi,zgârci¡i etc. etc.? Unde mai punem satirele în care poporul batjocore¿te închip a¿a de hazliu pe ¡igani, evrei, armeni, unguri, sa¿i, arnåu¡i ¿i alte

1 Fl. Marian, Satire poporane române, Bucure¿ti, 1893, p. 68.2 Pann, Povestea vorbei, Bucure¿ti, 1880, p. 141.3 Ibidem, p. 45.

112 I.A. CANDREA

atâtea na¡ionalitå¡i, cårora le gåse¿te la fiecare câte un cusur? Cine nu cunoa¿tenenumåratele satire despre ¡iganii care ¿i-au mâncat biserica, despre jidoviicare, båtându-se cu volintirii, au råmas „tocmai pe tocmai“, despre ungurulcare, cu venirea-i în ¡arå, „a scumpit fåina ¿i a mâncat slånina“, despresasul råmas fårå sfin¡i, despre arnåutul luptându-se cu mu¿tele etc. etc.?Pentru fiecare din ace¿tia poporul a rezervat, din comoara nesecatå a spirituluisåu, câte un gråunte de satirå, câte-un cuvânt de batjocurå, pentru a biciuidefectele sau acele apucåturi ale lor, care nu-i sunt pe plac.

Poporul n-are întotdeauna nevoie de fraze mari spre a arunca cuiva înfa¡å nåravul sau cusurul ce i-l gåse¿te: un singur cuvânt îi e de ajunscâteodatå. Spre a numi, bunåoarå, pe acela despre care proverbul zice cå:

Umblå cåscând din pom în pom,Ca cåscatul din om în om1,

îi ajunge vorba cascå-gurå sau gurå-cascå, sau cåscåund. Spre a aråtao femeie båtrânå, fårå nici un dinte în gurå, ¿i rea pe lângå toate acestea,poporul zice o baba-hârca, baba-cloan¡å sau, simplu, hârcå, cloan¡å etc.Unui be¡iv, care

Face burta butieªi gura pâlnie,

poporul îi zice suge-bute sau suge-cep, sau fluierå-n-bute etc. Acestecuvinte, prin care poporul love¿te în nåravul sau defectul cuiva, se numescporecle.2

Poreclele se deosibesc de cuvintele de ocarå obi¿nuite prin aceea cåacestea din urmå spun în genere defectul sau nåravul cuiva verde, fårå niciun înconjur, pe câtå vreme poreclele con¡in mai întotdeauna o metaforå.

Când zicem cuiva: chiorule!, nespålatule!, ticålosule!, nu facem decâta-l ocårî, adicå a-i adresa cuvinte de ocarå, cåci îi spunem defectul verde, a¿acum este. Când strigåm înså ¡iganului cioarå sau co¡ofanå, unui lene¿ trântor,unui sårac coate-goale etc., atunci îi poreclim, adicå le dåm câte o poreclå.

1 Pann, Povestea vorbei, Bucure¿ti, 1888, p. II3, p. 43.2 Poporul roste¿te încå polecrå (Barcianu, Dic¡. rom. german. p. 487), policrå

(Lex. Budan, p. 521), poriglå (I.P. Reteganul, Pov. ardelene¿ti, III, 18). De aci s-a formatverbul a porecli, a da o poreclå, rostit încå a polecri (Barc. l. c), a policri (Lex. Bud. l. c.;Jipescu, Opincarul, p. 114) ¿i a porocli.

113Lumea basmelor

Dacå porecla datå cuiva de cåtre o persoanå este repetatå ¿i de al¡ii laadresa aceleia¿i persoane, ea devine supranume. A¿a, bunåoarå, cåciulariiromâni din timpul campaniei din 1877-78 furå porecli¡i de oarecine curcani,din cauza penei de curcan ce purtau la cåciulå. Porecla se lå¡i repede, eatrecu din gurå în gurå ¿i ajunse în cele din urmå un supranume al cåciularilor,råmas pânå în ziua de aståzi.

¥n cunoscuta-i poemå Pene¿ Curcanul, Alecsandri face pe eroul såu såne povesteascå astfel aceastå împrejurare:

Ne dase nume de curcaniUn hâtru bun de glume,Noi am schimbat lângå BalcaniPorecla în renume.

Porecla, devenitå supranume, pierde foarte adesea no¡iunea primitivåpejorativå, cum bunåoarå în cazul de sus. Supranumele se alipe¿te atunci lanumele acelei persoane ¿i ori se stinge o datå cu încetarea ei din via¡å, ori îisupravie¡uie¿te, trecând asupra urma¿ilor såi, ca nume de familie.

Iatå ce zice în aceastå privin¡å Pitrè, vorbind de supranumele obi¿nuitela sicilieni: „I soprannomi son personali o di casato; gli uni, nati con chi liporta, finiscono con lui, o lui vivente si dimenticano per imprevedutecircostanze; gli altri, più fortunati e vitali, nascono sì con l’individuo, madiventano generali e gli sopravvivono“.1

Deoarece în studiul de fa¡å nu ne vom ocupa de supranume, så nereîntoarcem la porecle.

Poporul, dacå gåse¿te la o persoanå un cusur oarecare, care nu-i e peplac, ¿i îi då porecla care caracterizeazå bine cusurul acela, porecla sepåstreazå ¿i se aplicå apoi în mod general la toate persoanele care au acela¿idefect. Cu chipul acesta poreclele s-au specializat, avându-¿i fiecare rolulde a califica mai de aproape pe lene¿i ¿i trândavi, pe pro¿ti ¿i nevoia¿i, pevicleni ¿i pe råi, pe urâ¡i ¿i pe zgârci¡i, pe be¡ivi ¿i pe desfrâna¡i; de altåparte, pe ¡igani ¿i pe unguri, pe evrei ¿i pe greci, pe nem¡i ¿i pe sa¿i etc.

¥n nepre¡uita-i lucrare, în care fotografiazå a¿a de bine pe ¡åranulromân, D. Jipescu vorbe¿te de poreclele pe care såteanul le då femeii lui.

1 Giuseppe Pitrè, Usi e costumi, credenze e pregiudizi del popolo siciliano, vol.II, Palermo, 1889, p. 381.

114 I.A. CANDREA

Reproducem pasajul din lucrarea lui, påstrând pronun¡area localå, în carescrie autorul: „Când e îndârjit rumânu pe femeia lui, îi zice ce-i ghine-ngurå: muiere, muieru¿cå, calu dracului, dracu-mpeli¡at, vulpe-n patru labe,scorpie, iazmå, pui de lele, teleleicå, talpa iadului, petrecutå, håcuitå,târâturå, papinå, pa¡achinå, fleoar¡å, târfå, be¿oandrå, ba¿oldinå,bahorni¡å, magmuzå, plosca¿a, veriga¿å, hârlavå, tigoare, îngålatå,trântori¡å, tartori¡å, hoancå, toantå, mototoalå, hoa¿cå, ciumå.“1

ªi când se gânde¿te cineva cå acest buchet de peste treizeci de porecle nuformeazå nici a patra parte din poreclele ce obi¿nuie¿te românul a le da femeii!

Femeii båtrâne ¿i urâte poporul îi zice: båborni¡å, båboi, båbu¿cå,båbârcå, baba-hârcå, baba-cloan¡å, hârcå, cloan¡å, cotoron¡å, horholinå etc.

Pe femeia rea de suflet ¿i ar¡ågoaså poporul o porecle¿te: iazmå,strigoaicå, stahie, viespe, cå¡ea, zgrip¡oroaicå, scorpie, aspidå, viperå, vidrå,strechie, ciocånitoare etc.

Pentru cei pro¿ti ¿i nåtåråi, poporul are poreclele urmåtoare: gågåu¡å,guguman, haplea, måmåligar, tontoroi, mar¡afoi, meteleu, måtåuz, vlådu¡å,flaimuc, Matei, Tånase, boboc, vitå-încål¡atå, butuc, lå-må-mamå, papå-lapte etc.

Se vede de aci cum ¿tie poporul så califice pe cei ce cad în dizgra¡ia lui.Aceia cari se pot într-adevår fåli cu cea mai mare bogå¡ie de porecle

sunt ¡iganii. Cele pe care le pomenim aci nu sunt decât o prea micå partedin imensitatea numelor cu care-i blagoslove¿te poporul. ºiganul e numit:araminå, ighiptean, harapinå, harapilå, Ga¿per, Faraon, Stanciu, balaur,sarsailå, tartor, cornurat, cioarå, cioroi, ciurilå, ciorânglav, crancåu,baragladinå, cioacå, graur, grangor, gårgåun, codobaturå, corcodinå, netot;– ¡iganca: bahni¡å, ga¿peri¡å, båhanie, baragladinå, cioarå, cioroaicå,co¡ofanå, ciocånitoare; – copilul de ¡igan: ciorpandel, grangur, (grångura¿,grångurel, gångurel), danciu (dånciuc), puradeu (purdela¿) etc.

Spre a studia în mod metodic poreclele române¿ti, avem nevoie de oclasificare.

Ca så putem da o idee exactå de modul cum satirizeazå poporul pe to¡icâ¡i nu-i sunt pe plac, am crezut mai nimerit så fac o clasificare logicå aporeclelor, adicå dupå ideea ce ele exprimå. Am despår¡it în primul rândporeclele individuale, aplicate la persoane, de poreclele generale, aplicatela diferite na¡ionalitå¡i:

1 Jipescu, Opincarul, p. 56.

115Lumea basmelor

I. Poreclele individuale le-am grupat astfel:A. Privitor la starea fizicå a individului:

1. Båtrâne¡ea2. Urâciunea

B. Privitor la starea moralå a individului:a. Defecte (cusururi)

1. Prostia (Cf. de¿teptåciune, viclenie)2. Mojicia, grosolånia3. Frica4. Råutatea

b. Vicii (nåravuri)1. Be¡ia2. Låcomia3. Zgârcenia, risipa4. Trândåvia, hoinåria5. Neîngrijirea, necurå¡enia6. Mândria, låudåro¿ia7. Lingu¿irea, få¡årnicia8. Limbu¡ia, în¿elåciunea9. Corup¡ia.

c. Ireligiozitatea

C. Privitor la starea socialå a individului:1. Såråcia2. Meserii înjositoare sau råu privite de popor.

II. Poreclele generale aplicate la urmåtoarele na¡ionalitå¡i:1. ºigani2. Evrei3. Greci4. Unguri5. Sa¿i6. Nem¡i7. Bulgari8. Sârbi9. Armeni10. Ru¿i.

116 I.A. CANDREA

Sub fiecare din aceste titluri vom studia poreclele mai uzitate la români,dând exemple atât din literatura poporanå, cât ¿i din cea cultå, ¿i fåcând,pe unde va fi posibil, compara¡ii cu poreclele analoge din alte limbi.

I. Poreclele individuale

A. Poreclele privitoare la starea fizicå.

Poporul satirizeazå deopotrivå båtrâne¡ea ¿i urâciunea.

1. Båtrâne¡ea e luatå în râs de popor, pentru cå, cu venirea ei, omuldevine în genere urât, incapabil ¿i cu apucåturi copilåre¿ti. Cu deosebirefemeia îmbåtrânind, devine supåråcioaså, rea ¿i invidioaså pe cei tineri,cårora cåutå prin clevetiri så le otråveascå mul¡umirea. De aceea poporul leînvinovå¡e¿te cå ar avea legåturi cu necuratul, ¿i poreclele pe care le dauacestuia le aplicå de multe ori ¿i båtrânelor cu apucåturi rele.

Poreclele pe care poporul obi¿tuie¿te så le dea mai adesea femeilorbåtrâne sunt:

Baba-hârca, sau, simplu, hârcå, se nume¿te de popor o femeie båtrânå,urâtå, ¿i pe care o socote¿te a avea legåturi cu necuratul. A¿a, Creangå(Scrieri, I, 96): „Ståpâna acestei slujnice era viespea care înålbise pe dracul;îngrijitoarea de la palatul lui Fåt-Frumos; o vråjitoare stra¿nicå, care închegaapa ¿i care ¿tia toate dråcåriile de pe lume. Dar numai un lucru nu ¿tiahârca...“ ªi mai jos (p. 97): „ªi cum a venit împåratul de la vânåtoare ¿i s-apus în a¿ternut, hârca i-a ¿i trimes laptele... Hârca nu doar cå ¿optea ¿iumbla cåtinel, ca så n-o audå împåratul, ci avea grijå så n-o audå, din odaiade alåturea, un credincios al împåratului...“

Baba-cloan¡a sau ¿tirba-baba-cloan¡a, sau numai cloan¡a, e poreclitåde popor o „babå fårå din¡i, babå foarte båtrânå, decrepitå.1

Baba-cloan¡a este ¿i ea de o fire råutåcioaså ¿i, în cele mai multecazuri, vråjitoare. Astfel, Ispirescu (Legende, p. 54): „... atât numai semâhnea, cå nu ¿tia ce o så dea lumii peste câteva luni. Când, într-o zi, våzutrecând pe acolo o babå-cloan¡å vråjitoare“. ªi aiurea (p. 260): „Baba-cloan¡a, muma zmeului, zise ea, are darul så nu moarå cât va fi cada(tocitoarea) ce stå ici dupå u¿å“.

1 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 183.

117Lumea basmelor

Alecsandri (Mama Anghelu¿a): „Cindurå cå pomenii de diochi, trebuieså vå spun, boieri dumneavoastrå, cå må pricep ¿i la descântece mai dihaidecât Baba-cloan¡a...1

Acela¿i (Chiri¡a în provincie, act I, sc. XII):

Laså, laså, Chiri¡oaie,Babå-cloan¡å, rå strigoaie,¥i på¡i tu, vai de tine,Multe ¿otii de la mine!

Creangå (Scrieri, I, 97): „ªtirba-baba-cloan¡a, ¿tiind cå împåratul areobicei a bea în toatå seara o cupå de lapte dulce, i-a pregåtit acum una, caså doarmå dus, pânå a doua zi diminea¡a“.

Alecsandri (Chiri¡a în Ia¿i, act. II, sc. III):

„Chiri¡a (imitând-o): ¥i poznå de nostimå!... (o sårutå).Lulu¡a (în parte): ªtirba-baba-cloan¡a.Chiri¡a (în parte): Ce-o zis?... Hei, cå nu e¿ti a mea, påcatule!“

¥n partea de sus a Moldovii, copiii, când våd o babå båtrânå, îi strigå:

ªtirba-baba-cloan¡aMacinå tårâ¡å,Ciu¿ti în c... la mâ¡å.2

E cunoscutå frumoasa poezie a lui Alecsandri, Baba-cloan¡a, din carecitåm a doua strofå:

ªi tot toarce, cloan¡a, toarce,Din måsele clån¡ånindªi din degite pleznind,Fusu-i råpide se-ntoarce,Iute-n aer sfârâind.3

1 Teatru, vol. I, p. 10.2 Comunicat de d. Gh. Chernbach (Gheorghe din Moldova).3 Poezii, vol. I, p. 6.

118 I.A. CANDREA

Un ¡åran din Prahova: „Cin’ te-a-nvå¡at så-¡i dai zilili pe mâna uniiclon¡e, care, de nu te-o scula, or då te-o pune bine, pleacå p-aci-ncolo“.1

Båborni¡å se porecle¿te de popor o femeie båtrânå, råutåcioaså ¿i îndråcitå.Creangå (Scrieri, I, p. 99): „Båborni¡a, cum aude aceasta, pe loc trimite

s-o cheme, zicând în gândul såu: – Dupå ce umblå ea, nu se månâncå...“N.D. Popescu (Carte de basme, II, p. 129): „Acum în¡eleg zåduful din

våzduh; baborni¡a era aproape de nor ¿i sufla cu nårile ei de foc, ca så neînfierbinte...“ ªi mai jos (p. 133): „Babornita, în loc de a pune ochii îndreptul gåurii, puse gura ¿i începu så soarbå, doar o sorbi ochii du¿manuluisåu...“

Alecsandri (Piatra din caså, sc. XVII): „Leonil: Nu-i e ru¿inebaborni¡ei så nebuneascå la båtrâne¡e, ¿i så vreie så-¿i facå un blestem caaista... så te cålugåreascå! ¥i bunå, zåu, de închis la Golia“.

Acela¿i (Chiri¡a în provincie, act. II, sc. IV):

Vai, baborni¡å båtrânå,Bine cå te-am pus la mânå,Cum te-oi mai suci.

Båbârcå e porecla datå de popor la o babå zbârcitå, babå foarte båtrânå.2

Cuvântul e un derivat din babå prin sufixul -ârcå, care ne mai întâmpinå înmotârcå, pa¡ârcå, ¡opârcå, zåmârcå etc.

Basmul Fata de împårat cu stea în frunte: „Fata, seara târziu, când sealinase to¡i curtenii, î¿i luå håinu¡ele ¿i retezi pe nesim¡ite din curte, ¡inânda¡å la babå. – Maicå, dragå maicå, scapå-må! se rugå fata, sårutând mâinilebåbârcei3.

Båboi se zice în derâdere unei femei båtrâne, råutåcioase. Creangå(Scrieri, I, 97): „ªi cum s-a depårtat båboiul de acolo, nenorocita drumea¡åa îngenunchiat lângå patul so¡ului ei ¿i a început a plânge...“

Båbu¿cå se porecle¿te o femeie båtrânå, micå la stat, ¿i în sens maimult simpatic decât satiric. Jipescu (Opincarul, p. 44): „Så nu te mai legialdatå de capul mieu ori de båtrâne¡ili cinstite, cå te ia gaia, când ¡i-oi trântiuna-n chept cu sap-asta! ¥¡i cat la obraz, c-acu¿i ¡i l-a¿ terfeli!

1 Jipescu, Opincarul, p. 74.2 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 36.3 „Convorbiri literare“, an. XX, p. 398.

119Lumea basmelor

– Då-i då-l laså, båbu¿co!“Creangå (Scrieri, I, p. 75): „ªi cum ajunge acaså, zice: «Iaca, måi

båbu¿cå, ce odor ¡i-am adus eu! Numai så-¡i tråiascå!»“Carabå, coroabå sau cåtårambå se zice de o babå gârbovitå de båtrâne¡e.Pompiliu („Convorbiri literare“, an IX, p. 190): „Iaca o babå carabå,

¿chioapå, cu pupuiu-n spate ¿i cu pårul pe cap ca în palmå...“Gr. Sima („Ardeleanul glume¡“, Sibiu, 1889, p. 50): „S-apropia drågu¡a

de iarnå ¿i-o coroabå de babå cu groazå se gândea la ea, ¿tiindu-se îmbråcatåca napul“.

¥ntr-o glumå poporalå din Ardeal (R. Simu, c. Orlat)1:

Dragele badii copile,De v-ar putea badea cre¿te,Så vå facå tot neveste,Din neveste babeSlabeªi din babe cåtårambe!

Cotoroan¡å se porecle¿te o femeie båtrânå, urâtå, fårå nici un dinte îngurå.

Se mai zice despre „o femeie rea, cåreia nu-i tace gura ocårând, strigând,cârtind toatå ziua“.2

Ispirescu (Legende, p. 260): „Stând el acolo ¿i uitându-se la cotoroan¡ade babå, cum îi cåuta în cap, fata aceasta îl zåri.“

N.D. Popescu (Carte de basme, vol. I, p. 116): „Când se apropiarå deei, tinerii se scularå în sus cu respect ¿i, când se uitå cotoroan¡a la ei,råmase în loc înmårumuritå...“

Acela¿i (vol. II, p. 132): „S-a apropiat cotoroan¡a, dar tot mai e vreme.Apoi, dupå ce merse o bucatå bunå de drum, zise iarå¿i: – Mai vezi acuceva? – Norul s-a risipit ¿i a început så plouå. – Ne-a ajuns cotoroan¡a; aio oglinjoarå?...“

Acela¿i (vol. IV, p. 34): „Dragostea babei pentru bietul båiat nu ¡inumultå vreme; curând i se urî cotoroan¡ei cu copilul såu cel vitreg ¿i începuså facå unchia¿ului zile fripte, ca så o cortoroseascå de dânsul.“

1 Apud Hasdeu, Etymologicum magnum, vol. III, p. 2267.2 Costinescu, Dic¡ionar româno-francez, part. I, p. 263.

120 I.A. CANDREA

Sofia Nådejde (Nuvele, ed. ªaraga, p. 164): „Cotoroan¡a cea båtrânåîi pune la cale! Uitå-te, cåzåtura må teme încå!“

Be¿oandrå se porocle¿te o „babå båtrânå, preten¡ioaså; supranume dedispre¡ ce se då unei båtrâne cu preten¡ii de tânårå.“1

Calul-dracului se zice unei femei båtrâne ¿i råutåcioase.Ispirescu (Legende, part. II, fasc. I, p. 112): „A fost odatå un unchia¿

¿i o babå. Unchia¿ul avea un båiat de la nevasta dintâi ¿i baba o fatå de labårbatul dintâi. Calul-dracului de babå nu putea så vadå cu ochi pe båiatulunchia¿ului.“

Jipescu (Opincarul, p. 56), în enumerarea poreclelor date de ¡åranfemeii lui, pomene¿te între altele: „... muiere, muieru¿cå, calul-dracului,dracu-mpeli¡at, vulpe-n patru labe...“

Cåzåturå sau hodoroagå2 se zice unei fiin¡e, femeie sau bårbat, slabe,båtrâne, ce abia se mai poate ¡inea în picioare.

Sofia Nådejde (Nuvele, ed. ªaraga, p. 164): „Uitå-te, cåzåtura måteme încå! Eu nu le-a¿ zice nemicå, dar så-mi deie pace; a¿a nu, mereu îmia¡in calea ¿i må pândesc...“

Ispirescu (Legende, part. II, fasc. I, p. 116): „Darå baba, odoroagadracului, se ¡inea ca Neaga-reaua de capul lui, ca i zgrip¡oroaicå ce era.“

Hârå3 ¿i hoarcå4 sunt porecle ce då poporului unor babe båtrâne ¿iurâte.

Hoa¿cå ¿i ho¿cotinå se dau ca poreclå unor femei båtrâne ¿i fåråputere. Se aplicå câteodatå ¿i la bårba¡i.

Jipescu (Opincarul, p. 76): „La noi popii ¿i hoa¿tili scornirå sute desårbåtori pe an...“ ªi mai jos: „N-asculta¡i la gura popii ori a babii, c-ajungiori ho¿cotinå din cruce de voinic ce e¿ti...“ (Cf. ibidem, p. 56).

Hoancå5 ¿i derivatul såu hoanghinå se aplicå la babe båtrâne ¿i de ofire råutåcioaså.

Creangå (Scrieri, I, p. 99): „ªi cum vine stråina, hoanghina punemâna ¿i pe tablaua cea de aur, ¿i pe clo¿ca de aur cu pui de aur, tot cu acela¿ivicle¿ug.“

1 Costinescu, Dic¡ionar româno-francez, I, p.110.2 Ibidem, I, p. 515.3 Lex. Budan; Polizu, Vocabular, p. 532.4 Lex. Budan: Barcianu, Dic¡ionar român-german, Sibiu, 1886, p. 268; Polizu,

Vocabular, p. 528: Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 293.5 Jipescu, Opincarul, p. 56.

121Lumea basmelor

Ibidem (p. 318): „Pa¿ol na turbinca, Vidma: ¿i de-acum nici mai spunlui Dumnezeu despre tine, hoanghinå båtrânå ce e¿ti!“

Horholinå se porecle¿te o fatå båtrânå, sau care împlete¿te cosi¡a albå.¥ntr-o satirå poporanå din ¡inutul Nåsåudului:

Måritå-te, horholinå,Nu ¿edea fatå båtrânå,Cå ¿i dracul s-a-nsuratªi tu nu te-ai måritat...1

¥ntr-o strigåturå din Ardeal:

A ta lege, horholinå,Eu båtrân ¿i tu tânårå.Din¡ii stau cununå-n gurå,Fårå ¿apte nu sunt opt,Måselele nu-s deloc...2

Stahie se zice une femei båtrâne ¿i råutåcioase.Alecsandri (Piatra din caså, sc. XVII):

„Leonil: ... Hai så fugim împreunå, pânå nu se treze¿te stahia.Zamfira (în parte, furioaså): Stahia! (apucând pe Leonil de urechi):

A!, blestematule... sunt stahie, eu?“

Acela¿i (Chiri¡a în provincie, act. II, sc. VI): „Leona¿: Haide¡i dar sånu pierdem vreme... ¿i så nu deie stahia peste noi.“

Stahie se mai porecle¿te o femeie urâtå de mama focului: Anton Pann(Proverburi, I, p. 172):

Vezi tu astå alifie ¿i acel clondir lucios?Cei mai urâte stafie îi då aer drågåstos...

1 S. Fl. Marian, Satire poporane române, Bucure¿ti, 1893, p. 107; Cf. Jarnik-Bârseanu, Doine ¿i strigåturi din Ardeal, Bucure¿ti, 1885, pp. 449-450.

2 G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania, Bucure¿ti, 1893, p. 191.

122 I.A. CANDREA

Tålpoi sau talpa-iadului se porecle¿te o babå båtrânå, plinå de råutate,¿i despre care crede poporul cå are legåturi cu necuratul.

Jipescu (Suferin¡ele ¡årånimei, Bucure¿ti, 1888, p. 38-39): „Din purtarerea, o parte din båbetu satului ¿i-a mâncat credin¡a, cu respectu pårului alb,s-au preschimbat în babe talpa-iadului, care, pentru påcatele lor, vor ardeîn focu nestins al iadului pe lume-ailaltå...“

Creangå (Scrieri, I, 96): „Talpa-iadului, cum aude despre aceaståminunå¡ie, trimite slujnica degrabå så-i cheme femeia cea stråinå la palat...“ªi mai la vale (p. 97): „Atunci talpa-iadului a chemat pe necunoscutadrumea¡å în odaia împåratului, dupå cum avuse tocmealå, ¿i a låsat-o acolo...“ªi mai jos (p. 98): „Despre ziuå, tålpoiul a venit posomorâtå, a scos penecunoscuta de acolo ¿i i-a zis cu ciudå så iaså din ogradå ¿i så meargå unde¿tie.“

Acela¿i (p. 170): „Alåture cu casa socru-tåu este o cåsu¡å tupilatå, încare ¿ede un tålpoi de babå, me¿te¿ugoaså la treburile sale, cum îi sfredeluldracului.“ (Cf. Jipescu, Opincarul, p. 56).

Unei asemenea babe poporul îi mai zice câteodatå tålpå¿i¡a dracului,idoli¡å.

Jipescu (Suferin¡ele ¡årånimei, p. 229): „... ªi dacå femeia cu desåvâr¿irerea e o idoli¡å, talpa-iadului, cum e zicåtoarea noastrå...“

Pe cât e de luatå în râs båtrâne¡ea la femei, pe atât ea e respectatå labårba¡i. De aceea ¿i pu¡inele porecle pe care le då poporul acestora nu au îngenere acel caracter pejorativ, ca poreclele ce se aplicå femeilor.

Babalâc se zice unui om båtrân sau unui tânår cu apucåturi båtrâne¿ti.A¿a, la Creangå, Amintiri din copilårie (Scrieri, II, pp. 123-124): „Tot

umblând noi din ¿coalå în ¿coalå, mai mult ia, a¿a, de frunza fråsinelului,mâine-poimâine avem så ne trezim ni¿te babalâci gubavi ¿i oftico¿i, numaibuni de fåcut popi, ie¿i¡i din Socola.“

Cheag zbârcit se zice în båtaie de joc unui om båtrân ¿i fårå putere.Creangå (Scrieri, I, p. 127): „Må mir cå nu ¡i-i oarecum så-¡i fie, zise

Nichifor posomorât; e¿ti un cheag zbârcit, mai ca ¿i mine, ¿i iatå ce-¡i urlåprin cap...“

2. Urâciunea. Sub acest titlu grupåm toate poreclele date de poporpersoanelor care au vreun defect fizic. Urâ¡i ¿i schilozi, gra¿i ¿i slabi, înal¡i¿i scunzi, sunt to¡i lua¡i în râs de popor, ¿i poreclele ce li se dau sunt maitoate ni¿te metafore împrumutate de la animale.

123Lumea basmelor

¥n Bucovina, o femeie urâtå ¿i slutå e poreclitå buhnå, dupå cum sevede dintr-o satirå culeaså din districtul Sucevii:

Când intrai cu nunta-n casåªi se puse dupå maså,¥n loc de mireas-aleasåIese-o buhnå dupuroasåCu un capCa de dracªi la fa¡åCa o ra¡å,Cu ochi mariCa la mågari.1

¥n graiul Mo¡ilor, o femeie urâtå e numitå bârgloazå.2

O femeie, „nesuferitå prin urâciunea ¿i råutatea sa“ ¿i de care fugi cade o boalå molipsitoare, e poreclitå ciumå.3

Unui om urât, a cårui mutrå e tot a¿a de caraghioaså ca a maimu¡ei,poporul îi zice maimu¡oi.4

O femeie bondoacå, care abia se mi¿cå de graså ce e, o porecle¿tepoporul be¿ni¡å, cotrope¿ni¡å5 sau bivoli¡å.

Aceasta din urmå poreclå ne întâmpinå într-o satirå poporanå dincolec¡ia d-lui G. Dem. Teodorescu:

Taci din gurå, bivoli¡å!Cine naiba så ta iaC-o buzå de cinci oca?Nu te cere nici un câine,Oricât l-ai sili cu pâine.Te-a cerut unul lihnitªi-a rupt lan¡ul d-a fugit.6

1 S. Fl. Marian, Satire, pp. 83-84.2 Frâncu ¿i Candrea, Rotacismul la mo¡i ¿i istrieni, Bucure¿ti, 1886, p. 49.3 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 169; Jipescu, Opincarul, p. 56.4 Barcianu, Dic¡. germ.-rom., p. 1100.5 Ispirescu, Pove¿tile unchia¿ului sfåtos, p. 51.6 Poezii populare române, Bucure¿ti, 1885, p. 337.

124 I.A. CANDREA

Un om scund ¿i gros e poreclit de popor bursuc,1 prin asemånarea cuanimalul cu acest nume.

Unui om gros sau cu burta mare poporul îi zice buflea2, foltea3, burtea4

¿i burdulea5 sau burtulea6.Un om slab ¿i de¿irat, cåruia îi po¡i numåra coastele, e poreclit pi¡igoi,

iar cocostârc e numele ce se då în batjocurå unui om slab ¿i cu gâtul lung,ca ¿i pasårea cu acest nume.

Un om sau femeie de o staturå micå, pitic, cum am zice, se porecle¿tede popor fâ¡å.

Jipescu (Opincarul, p. 143): „Ce påcatili; dumneata erai o fâ¡å când icåram logofåtului ål båtrân cu boii miei lemne, fân, bu¡ili cu ghin ¿i la orceavea pås!“

Cu acela¿i în¡eles se mai zice prichindel.Creangå (Scrieri, prefa¡a vol. I, p. 24): „Acaså î¡i råspundea zâmbind

o feti¡å sprintenå ca un prichindel ¿i råsåritå ca o cucutå.“Din contra, un om cu o staturå înaltå, nepropor¡ionatå, slab ¿i de¿irat,

se porocle¿te mågådâu, zaplan.Poienaru (Vocab. fr.-rom., I, 691): „Flandrin, mågådâu, poreclire ce

se då oamenilor celor înal¡i de stat ¿i care nu ¿tiu så-¿i ¡ie trupul.“Huhurez se aplicå în batjocurå printre românii din Bucovina „oamenilor

celor foarte mici ¿i diformi sau ¿i prunci“.7

Copiii mai sunt porecli¡i broascå8, mai adesea broscoi, iar colectivitatealor broscet sau bro¿time.

Ispirescu, în povestea Câtea-n varzå: „El înså se pregåtise de atâteativgule¡e câ¡i broscoi avea socrul soru-sei...“, ¿i mai jos: „A doua zi tatål

1 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionarul limbei române, vol. I, p. 279; Polizu, Vocabular,p. 57.

2 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 99; Polizu, op. cit., p. 57.3 Barcianu, Dic¡ionar român-german, Sibiu, 1886, p. 248.4 Laur. ¿i Mass., Glossariu, p. 107; Polizu, op. cit., p. 57.5 Laur. ¿i Mass., op. cit., p. 104; Polizu, op. cit., p. 56.6 Barcianu, op. cit., p. 72.7 S. Fl. Marian, Ornitologia poporanå românå, vol. I, p. 220.8 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 257; Polizu, Vocabular, p. 52 ¿i 53;

Costinescu, Dic¡ionar româno-francez, vol. I, p. 127.

125Lumea basmelor

fetei pofti la maså la dânsul pe socru-såu, sârbul, cu toatå leoata lui, cutoatå bro¿timea lui, ¿i ¿ezurå ¿i mâncarå...“1

Acestea sunt poreclele cele mai obi¿nuite la români privitoare la stareafizicå a individului. Trecem acum la poreclele date persoanelor cu vreundefect moral.

B. Poreclele privitoare la starea moralå.a. Defecte (cusururi).

1. Prostia. Grozav i-e urât românului omul prost. Dupå dânsul, prostianu e ceva natural, nu e un defect provenit din dezvoltarea prea micå acreierului, ci un nårav de care omul se poate lesne dezbåra, dacå vrea. Deaceea sunt ¿i nenumårate poreclele pe care el le då prostului, nerodului ¿inevoia¿ului, spre a-¿i bate joc de ei.

Porecla cea mai obi¿nuitå datå pro¿tilor este bou2 sau boul-lui-Dumne-zeu, prin asemånarea cu animalul care, prin grosimea lui, umbletu-i greoi¿i råbdarea sa, trece la toate popoarele de foarte stupid. Deja la greci Boàjse lua în sens figurat pentru un om prost, iar dintre popoarele moderneitalienii întrebuin¡eazå pe bue, francezii pe boeuf, germanii pe Ochs, engleziipe ox etc. cu acela¿i în¡eles.

Ispirescu (Legende, partea I-a, p. 173): „Då-i pace, cå e boul-lui-Dumnezeu.“ (Cf. Hin¡escu, Proverbele românilor, p. 139). Laurian ¿i Massim(Dic¡ionar, vol. I, p. 242): „Boul-lui-Dumnezeu, stupidul stupizilor“.

Cu acela¿i în¡eles, înså aplicate deopotrivå la bårbat ¿i la femeie, poporulmai zice: dobitoc (-toacå), vacå încål¡atå sau vitå încål¡atå.3

Un ¡åran din Prahova: „Nu pricepi cå multå albåstrime te socote¿teghitå-ncål¡atå, ¿i d-aia te robe¿te mereu?“4

Multe sunt poreclele date de popor acelor pro¿ti, care

Umblå gurå cascå;Pânå så-¡i vorbeascå

¥nsereazåª-nnopteazå.5

1 „Columna lui Traian“, an 1882, p. 125 ¿i 126.2 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 242; Costinescu, op. cit., vol. I, p. 124.3 Laurian ¿i Massim, op. cit., vol. II, p. 37; Anton Pann, Proverburi, vol. I, p. 102.4 Jipescu, Opincarul, p. 63.5 Anton Pann, op. cit., vol. I. p. 96.

126 I.A. CANDREA

Cele mai obi¿nuite sunt:Gurå-cascå, aplicatå „unei persoane care cascå gura, ochii, mirându-se

de orice întâlne¿te“.1

Creangå (Scrieri, I, p. 285): „Mo¿neagul, fiind un gurå-cascå sau cumî¡i vrea så-i zice¡i, se uita în coarnele ei ¿i ce-i spunea ea, sfânt era.“

Basmul Cei trei fra¡i ¿i zmeul: „Ce minune? întreabå apropiindu-se ¿iel de trâmba de gurå-cascå“.2

Alecsandri a scris un cântecel comic cu titlul de Gurå-cascå, din carecitåm pasajul ce urmeazå: „Berban¡ii m-au poreclitårå fel de fel: unii mi-auzis gurå-cascå; al¡ii Macovei-cap-de-post; al¡ii banul Ocupcic, fiindcå mi-egroazå de ocupa¡iuni stråine...“3

Cascå-gurå, „aplicat numai la persoane, la oameni, cel care, cudetrimentul ocupa¡iilor serioase la cari este chemat, aleargå så vadå ¿i såaudå, ¿i afle lucruri curioase; cui îi place så se opreascå ca så se uite ¿i såasculte cu gura cåscatå la toate nimicurile; oprindu-se, stând ¿i pierzândpretutindeni timpul ce s-ar cere pentru ocupa¡iile la cari este îndatorat.“4

Alecsandri (Rusaliile, scena XX):

De când e PrefecturåNoi, sårmanii cascå gurå,Câmpii, zåu, am apucat...Chiar Rusalii ne-au umflat!

Gurå-cåscatå se zice despre unul „care suferå de lipså de în¡elegere ¿ipricepere, cu toatå bunåvoin¡a ce ar avea de a lucra ¿i a face ce se cade ¿icum se cade.“5

Stamati (Vocabular german-român, p. 509): „Maulaffe, gurå-cåscatå(tont), cascå-gurå.“

Cåscåund se zice unei persoane „care cascå neîncetat, care cascå des,mult; de aci, care cascå gura la tot ce vede ¿i aude, fårå înså så în¡eleagåcele våzute sau auzite; ¿i de aci, cu pu¡inå pricepere ¿i judecatå.“6

1 Costinescu, Dic¡ionar, vol. I, p. 505; cf. Baronzi, Limba românå, p. 95.2 N.D. Popescu, Carte de basme, vol. II, p. 60.3 Teatru, vol. I, p. 127.4 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 496.5 Ibidem, p. 498.6 Ibidem, p. 496.

127Lumea basmelor

Basmul Cele douåsprezece fete de împårat ¿i palatul cel fermecat: „Cândse adunau seara ¿i bârfeau verzi ¿i uscate, el se fåcea cå nu în¡elege vorbelearuncate în pofida lui; se aråta prostånac. Pentru aceasta ei îl porecleau,zicându-i cåscåundul satului.“ ªi mai jos: „Bag seamå, nu era a¿a cåscåundflåcåul acesta, ¿i pe nedrept îi atârnau de coadå acest ponos ceilal¡i arga¡idin sat.“1

Jipescu (Opincarul, p. 50): „Bunå hire ai, hine, cå ¡ii la ghitå ca ¿i lacopiii tåi ¿i te-ai îndråci, când ¡i-ar zice un cåscåund: moarå-¡i boulenii!“

Afarå de cåscåund, poporul mai zice cåscâu2 ¿i cåscåun.Anton Pann (Spitalul Amorului, bro¿. I, Râmnicu-Vâlcea, 1890, p. 20):

Må dådurå dupå unulCeea ce are tot bunulE poreclit cåscåunulªi este ¿i tiz cu nunul...

Un prost, care cascå gura la toate alea, pe care nu-l taie capul lanimic ¿i care, pe lângå astea, mai e ¿i obraznic, bågându-¿i nasul în toate¿i supårând lumea, e poreclit de popor mar¡afoi (cf. Laurian ¿i Massim,Glossariu, p. 366).

Basmul Ciobåna¿ul cel iste¡ sau ¡urloaiele blendei (Ispirescu, Legende,p. 252): „Feciorul de boier, slut, ciont ¿i plin de sânge, ca un stârv, pe careîl deterå afarå ca pe un mar¡afoi ¿i becisnic.“

Anton Pann (Proverburi, I, p. 62):

De astfel de caracter era ¿-ace¿ti trei golani,Mar¡afoi porni¡i spre rele ¿i de fa¡å ho¡omani...

Un cascå-gurå mai e poreclit de popor fluierå-n-bisericå3, soarbe-zeamå4,loazå-îmbåieratå5 ¿i lålâu.6

1 Ispirescu, Legende, pp. 229 ¿i 230.2 Baronzi, Limba românå, p. 104.3 Polizu, Vocabular, p. 515.4 Ibidem, p. 424; Baronzi, op. cit., p. 96.5 Anton Pann, Proverburi, vol. I, p. 102.6 Polizu, op. cit., p. 231; Costinescu, Dic¡ionar, vol. II, p. 13: „Lålâu, om de¿irat,

lung, dezmå¡at, molatic ¿i prost.“

128 I.A. CANDREA

Jipescu (Suferin¡ele ¡åranilor, p. 23): „Tu e¿ti pururea amårât, cå totî¡i cer så dai, så saturi toate flåmânzeniile din lume, toate secåturile, toatelozile-mbåierate ale satului ¿-ale ora¿ului.“

Prinde-mu¿te1 e poreclit un om ce cascå gura proste¿te la orice lucrusau care se ocupå de lucruri de nimic. Cu acela¿i în¡eles se zice în fran¡uze¿tegobe-mouches, în sicilianå ammuccamuschi etc.

Boboc sau gågåu¡å se porecle¿te un tânår „stupid, cap gros, fårå minte,lipsit de judecatå.“2

Creangå (Scrieri, vol. I, p. 205): „Fiul craiului, boboc în felul såu, latrebi de aiste, se potrive¿te spânului ¿i se bagå în fântânå, fårå så-i tråsneascåprin minte ce i se poate întâmpla“.

Gogoman sau guguman se porecle¿te un om prost, nåuc, tont, care nue în stare så priceapå nimic.

A. Pann (Povestea vorbei, p. 157):

Merse, spuse iar nevestei, ea iarå¿i a începutSå-l certe, så-l ocårascå cu câte s-a priceput,Nerod, nåtåråu fåcându-l, nåtåfle¡, guguman, prost.

Un om nesocotit, ce se apucå de treburi ce nu se pot realiza, sau caredå cu barda în Dumnezeu, e poreclit de popor împu¿cå-n-lunå.

Ion Ghica (Scrisori, p. 386): „Cortegiul se opre¿te la poarta lui ¿icâ¡iva zaplani de împu¿cå-n-lunå intrå în odaia lui, îl trântesc la påmânt...“

V.A. Urechia (Legende române, p. 34): „Veni treaba, cå nevastå-meanu må mai putea suferi cu vederea ¿i într-o zi pusei mâna pe un råva¿ ce iadusese o altå cumåtrå, de la un pu¿cå-n-lunå, notar de la un sat vecin...“

Alecsandri (Strunga):

Sunt de cei ce-mpu¿cå-n-lunå,Care noaptea-n frunzå sunå,Feciori de lele nebunå!3

1 Baronzi, op. cit., p. 96.2 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 255; Cf. Costinescu, op. cit., vol. I, p. 466.3 Opere complete: Poezii, vol. I, 1875, p. 57.

129Lumea basmelor

Un om ce nu face alta decât vorbe¿te în de¿ert, defåimând când peunii, când pe al¡ii de care nu se poate apropia, e poreclit de popor unlatrå-n-lunå,1 adicå unul care nu face alta decât „a låtra ca cå¡elele la lunå“.

Murå-n-gurå2 e poreclit un om ce a¿teaptå cu gura cåscatå så-i picetoate d-a gata, nefiind capabil så facå el însu¿i nimic, adicå, dupå cum ziceproverbul: „a¿teaptå så-i pice mura în gurå.“

Anton Pann (Spitalul amorului, bro¿. I. (R.-Vâlcea, 1890, p. 17):

Ce folos cå el nu-njuråªi e bun peste måsurå,Dacå-i nåtâng, murå-n-gurå,Nu se simte-n båtåturå...

Un nåtåråu, care nu se pricepe la nimic ¿i a¿teaptå ca al¡ii så vie så-lajute, fie ¿i în treburile cele mai mici, e poreclit de popor un lå-må-mamå,adicå unul ce strigå må-si så vie så-l spele, nefiind însu¿i capabil s-o facå:

Lå-må, mamå, ¿i pe mine,ªi må få frumos ca tine.3

Anton Pann (Povestea vorbei, p. 190):

ªi dacå gåse¿te vre-un lå-må-mamå,Nu vede, n-aude ¿i nu-i bagå seamå,De pårere bunå, pe care întâlne¿te¥¿i laudå casa ¿i se ferice¿te...

Papå-lapte e poreclit un om molatic de felul lui ¿i prostu¡, ca unulcåruia „nu i-a cåzut încå ca¿ul de la gurå.“

Jipescu (Opincarul, p. 71): „A¿a så hi¡i to¡i, apåi, ha; da nu ciufuli¡i,mâlcitori, papå-lapte, pierde-varå, merâi ¿i tarâie-brâu, cum e andeMogâldeciu!“ Sbiera (Pove¿ti poporale, p. 253): „Da ian taci tu, papå-lapte,cå toate-s a tale fapte! îi råspunse femeia.“ „Familia“ din Sibiu (an XXVI

1 Baronzi, op. cit., p. 96.2 Ispirescu, Legende, partea I, p. 167.3 Anton Pann, Proverburi, vol. I, p. 103.

130 I.A. CANDREA

(1890), p. 37): „¥n cale întâlne¿te pe-un papå-lapte de abia trågându-se cåtråcaså. De loc îl agråie¿te: – Tu parcå e¿ti ugur!...“ Baronzi (Limba românå,p. 86): „Albå ca o papå-lapte“.

Un om molatic, din care po¡i face ce vrei, fårå ca el så opunå vreorezisten¡å, e numit de popor balegå.

Unul, care nu se pricepe la nici o treabå ¿i care le face toate pe dos,cå¿unând pagube celorlal¡i, e poreclit încurcå-negarå,1 încurcå-tot,încurcå-lume.

Jipescu (Suferin¡ele ¡årånimei, p. 167): „ªi dacå to¡i judecåtorii ar ficinsti¡i, patrio¡i, drep¡i, ar face împreunå acela¿i lucru, având mândries-asculte cu plåcere pe omu luminat ¿i så dea så-n¡eleagå la d-aldeîncurcå-lume ¿i pierde-varå...“

Un prost, care nu e bun de nimic, fiind greoi la cap ¿i la trup, e poreclitmåmåligar2, adicå unul care se nutre¿te numai cu måmåligå, sau care nu sepricepe decât så månânce måmåliga.

Marian (Ornitologia poporanå românå, vol. I, p. 349): „... Dacåse-ntâmplå så batå vreo femeie pre bårbatul såu, apoi så ¿ti¡i cå bårbatulacela nu e bårbat adevårat, ci un måmåligar.

¥n Jocul påpu¿ilor:

„Vânåtorul: … De ce nu ajuta¿i, må paia¡å,Cå-¡i dam ¿i ¡ie a bumbårea¡å! (pleacå)Paia¡a: Ba s-o dai lui unchiu-to,Måmåligarule!3

Un om stângaci, care nu face o mi¿care fårå så pricinuiascå vreostricåciune, sau despre care zice proverbul:

Te ui¡i la dânsul ¿i parcåTot prin stråchini goale calcå4

e poreclit de popor un calcå-n-stråchini.

1 Etymologicum Magnum Romaniae, vol. I, p. 835.2 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. II, p. 224; Polizu, Vocabular, p. 260.3 Dem. Teodorescu, Poezii populare române, Bucure¿ti, 1885, p. 124.4 Pann, Proverburi, vol. I, p. 102.

131Lumea basmelor

O altå poreclå datå unui om prost, nepriceput, este brânzå-n-bete.1

La Creangå (Scrieri, II, p. 11-12), porecla ne întâmpinå sub formabrânzå-n-cui: „Din partea tatei, care ades îmi zicea în båtaie de joc:«Logofete, brânzå-n-cui, lapte acru-n cålåmåri, chiu ¿i vai prin buzunåri»,puteam så råmân, cum era mai bine. «Nic-a lui ªtefan a Petrei», om detreabå ¿i gospodar în Humule¿ti.“

Un individ, care, din prostie, nu-¿i då seamå de ceea ce se petrece înjurul lui, e poreclit un n-aude, n-a vede sau nu vede, n-aude, adesea chiarn-aude, n-a vede, n-a greul påmântului.

Porecla se aplicå în special bårba¡ilor, care, îmbrobodi¡i de nevestelelor, nu le ¿tiu apucåturile, de altfel cunoscute tuturor. Vorba ceea: „Ce ¿tiesatul, nu ¿tie bårbatul“.

Gr. Sima al lui Ioan („Ardeleanul glume¡“, Sibiu, 1889, p. 21): „Cicåo nevastå de cele cu vinå-ncoace î¿i îmbrobodise bårbatul atât de bine, cåera un fel de n-aude, nu vede.“

Anton Pann (Povestea vorbei, p. 109):

ªi cautå-n lume bårbat så gåseascåCa pe o muiere så-l îmbrobodeascå.Ea så fie mare, ce o vrea så facå,Bårbatu-i la toate ca mutul så tacå.ªi dacå gåse¿te vreun lå-må-mamå,Nu vede, n-aude ¿i nu-i bagå seamå,De pårere bunå pe carea-ntâlne¿te¥¿i laudå casa ¿i se ferice¿te...

Un om supåråtor, care se ¡ine scai de tine ¿i nu-¡i då pace cu nimicurilelui, fiind ¿i îndårâtnic, încåpå¡ânat, pe lângå toate astea, i se då porecla deneagå sau neagå-rea.2

Porecla ne întâmpinå în câteva locu¡iuni proverbiale caracteristice:„Neagå, suie-te în teleagå“3 „Dupå ce e neagrå, o chemå ¿i Neagå“4;„Este gol Neaga“5.

1 Barouzi, op. cit., p. 95.2 Laurian ¿i Maxim, op. cit., vol. II, p. 386.3 Polizu, Vocabular, p. 270; Ilin¡escu, Proverbele românilor, Sibiu, 1877, p.120;

Cf. Barcianu, Dic¡. român-germ., p. 404; Dic¡. germ.-rom., p. 906.4 A. Pann, Proverburi, vol. I, p. 4; Hin¡escu, op. cit., p. 120.5 Hin¡escu, op. cit., p. 120.

132 I.A. CANDREA

Ispirescu (Legende, partea II-a, p. 116): „Darå baba, odoroaga dracului,se ¡inea ca neaga-reaua de capul lui, ca o zgrip¡oroaicå ce era“.

Acela¿i (Legende, p. 327): „Ce socoti¡i, boieri dumneavoastrå, så facemcu ºugulea åsta? El ne-a scåpat de neaga-reaua de zmeoaicå ¿i de ai såi“.

Nu mai ståruim ¿i asupra poreclelor celor atât de cunoscute, ale pro¿tilor,nåtåråilor ¿i nevoia¿ilor, ci le pomenim numai în treacåt. A¿a sunt: haplea,håihui, tontoroi sau ¡on¡oroi, tivgå, tivgå-goalå sau tivgå-secå, tont, tontålâu,tembel, nåtåfle¡ sau nåtåflete (¥n Transilvania netea-pletea), pra¿câu,meteleu, måtåuz, butuc etc. etc., fiecare caracterizând diferitele grade saufeluri de prostie.

Interesante din punctul de vedere semasiologic sunt poreclele derivatedin nume proprii scåpåtate, ca Vlad, Tånase, Chimi¡å etc. Faptul e cunoscutnu numai la noi, ci în mai toate limbile se întâmplå ca nume proprii sådevinå nume comune ¿i apoi calificative sau porecle pentru pro¿ti.

Cât prive¿te limba francezå, iatå ce scrie Darmestetter în nepre¡uita-i lucrareasupra vie¡ii cuvintelor: „Le peuple prend volontiers des noms d’hommes, defemmes pour désigner spécialement des sots: Jean, Jeannin ou Janin, Jeannot,Pierrot, Claude, Nicaise, Colas, Benêt, etc.; ou de femmes peu estimables oumal gracieuses: Perron nelle, Fanchon, Marion, Catin (Catherine), etc.“1

Fenomenul decåderii numelor proprii la noi a fost admirabil explicatde d. Hasdeu: „Un nume propriu, când se generalizeazå peste måsurå într-o¡arå, încât la tot pasul întâlne¿ti omonimi, ajunge în cele din urmå a deveniridicol prin trivialitate... La românii din Muntenia, mai multe nume propriibårbåte¿ti au avut o soartå analogå de a se vedea îmbrâncite treptat în straturilecele mai de jos ale societå¡ii, dupå ce figuraserå altådatå mai cu preferin¡åpe tron ¿i în divan.

Mai întâi este Vlad. Etimologice¿te, acest cuvânt însemneazå domn. ¥nsecolele al XIV-lea ¿i al XV-lea cei mai ilu¿tri principi ai Munteniei au fostVlad Basarab, Vlad Dracul, Vlad ºepe¿. ¥ntre boieri ¿i burghezie erau Vlazipeste Vlazi. Trebuia, fire¿te, så vinå o reac¡iune. Trivializându-se prin abuz,gloriosul oarecând Vlad s-a fåcut cu încetul sinonim al nerodului. ¥n secolulal XVII-lea Vlazii încep a se råri, cåci pesemne se nåscuse deja proverbul:«Dupå ce e prost, îl cheamå ¿i Vlad»“.2

1 La vie des mots, Paris, 1890, p. 109.2 A. Pann, Proverburi, vol. II, p. 139; Cf. ¿i Hin¡escu, Proverbele românilor, p. 154.

133Lumea basmelor

Tot a¿a au på¡it-o Udrea ¿i Nan, douå dintre cele mai uzate nume dinprimele secole ale istoriei muntene, despre care aståzi poporul zice:

Care cum venea,Tot Udrea-l chema.1

Sau: „Cautå Nan iapa ¿i el cålare pe ea.“2

Iatå în ce mod cåderea unui nume propriu în deriziune este o probåistoricå despre exagerata-i popularitate într-o epocå anterioarå.

„Aceastå ursitå izbise ¿i pe Mu¿at... Printre ¡åranii munteni nea Mu¿at,ca ¿i nea Vlad, ca ¿i nea Udrea, ca ¿i nea Nan însemneazå aståzi pe unprostolan.“3

ªi într-adevår, în graiul de aståzi, Vlad, ¿i diminutivul såu Vlådu¡å, audevenit ni¿te curate adjective sinonime cu prost, dupå cum se vede apriatdin cita¡iunile urmåtoare: „Cel ce då ziua la miazå-mare în gropi ¿i nu ¿tieså împartå paie la doi mågari, îi zic: ia, al de nea Vlad, al de nea Vlådu¡å.“4

Anton Pann (Proverburi, I, p. 84):

Stau, se uitå cu mirareVåzându-l cå cap nu are,Se-ntreb zicând: frå¡ioare,Avut-au Vladu cap oare?...

Basmul Aråpu¿ca, din colec¡ia lui N.D. Popescu: „Våzând cå Aråpu¿canu mai sim¡ea ce e urâtul..., vlådu¡a de bårbat prinse pe noul venit o dragoste¿i un priete¿ug, så-¿i dea pentru el inima ¿i mai multe nu.“5

Basmul Pene¿ ¥mpårat, de acela¿i: „¥mpåratul bågå de seamå aståîncremenire ¿i, chemând pe cotoi, îi zise: – Dar ce are Måria-Sa de se uitåmereu pe dânsul ca Vlad fermecatul?“ 6

1 A. Pann, op. cit., vol. III, p. 25.2 Ibidem, vol. I, p. 85.3 B.P. Hasdeu, Istoria criticå, Bucure¿ti, 1874, p. 87.4 Odobescu, „Revista românå“, an 1862, p. 364.5 Carte de basme, vol. III, p. 77.6 Ibidem, p. 107.

134 I.A. CANDREA

Basmul Chele¿ ¥mpårat, de acela¿i: „¥ndatå ce fugi murga din sat,începu iarå¿i så tocåne pe vladul de bårbat ca s-o scape de sataraua procletuluide båiat.“1

¥n snoava Muierea vindecatå de boala iubitului, de Ispirescu: „Voia,vezi, så-i ¿i arate cå nu e vrun Vlådu¡å ¿i cå nu-l poate îmbrobodi a¿a lesne.“2

¥n Moldova e mai uzitatå porecla Tånase, pentru un om prost, bleg.Bunåoarå, în expresiile: „Nu te få Tånase“ sau „umblå teleleu Tånase.“

Tot unui prost i se då porecla Matei.A¿a, la Anton Pann (Proverburi, vol. I, p. 80):

Få om dintr-un lemn de teiªi îl boteazå Matei.

Unui nåuc, care se îmbracå ca o brezaie, i se zice Chimi¡å, dupå numeleunui individ care tråia în Bucure¿ti ¿i care, fiind cam sårit, se îmbråca în felde fel de culori ¿i fåcea curte reginei.

Acestea sunt poreclele cu care obi¿nuiesc mai adesea românii såcaracterizeze prostia.

Dupå cum î¿i râde poporul de cei nepricepu¡i, tot a¿a are partea lui desatirå pentru cei ce pricep prea multe, pentru cei ce trec de prea de¿tep¡isau ¿ire¡i din cale-afarå.

A¿a, porecle¿te pe omul învå¡at firoscos, adicå care nu e cu mintea întreagå,ci scos din fire, o admirabilå etimologie poporanå din cuvântul filosof.

Snoava Påcåliciul påcålit, de Ispirescu3: „Nu te supåra, domnulefiroscos, de întrebårile mele. Lucrul este învederat. Ai uitat limba româneascå¿i ai învå¡at pe cea påsåreascå.“

O altå snoavå, scriså de acela¿i, e intitulatå Vulpea firoscoaså4.Basmul Ciobåna¿ul cel iste¡ sau ¡urloaiele blendei, de acela¿i: „Atâ¡i

fii de domni ¿i de împåra¡i au fost ¿i nimeni n-au putut ghici semnele feteiîmpåratului, ¿i tocmai dumneata, prietene, o så te gåse¿ti mai firoscos?“1

Anton Pann (Proverburi, vol. I, p. 19:

1 N.D. Popescu, Carte de basme, vol. IV, p. 34.2 Snoave sau pove¿ti populare, Bucure¿ti, 1879, p. 101.3 Ibidem, pp. 90-91.4 Ibidem, p. 48.5 Legende, p. 247.

135Lumea basmelor

Câte basne firosco¿iiUndeva spunea-n vileag,ªi eu, ca nåbådåio¿ii,Alergam s-ascult cu drag...

G. Dem. Teodorescu (Poezii populare române, p. 111):

Cum te-ai brodit tu mai cu mo¡,Mai firoscos de cât noi to¡i?

Un ¡åran din Prahova: „Rumânu, hine, are råbdare, mai mare cahiloscosu, dibåcie mai adâncå ca neam¡u“1.

Un om cu experien¡å, care a på¡it multe, care s-a lovit cu capul ¿i depragul de sus, ¿i de cel de jos, e poreclit de popor Stan på¡itul2.

Un proverb la Anton Pann: „La orice trebå, pe Stan-på¡itul întreabå“3.Un altul, la Hin¡escu (Proverbele românilor, p. 180): „Mai mult ¿tie

Stan-på¡itul de cât to¡i cårturarii.“Oamenii ¿ire¡i, înclina¡i mai adesea la råu, sunt porecli¡i ceapcâni,4

pi¿icheri,5 ¿mecheri,6 sau ho¡omani.7

Altå poreclå datå unui om viclean este vulpe8 sau vulpoi9, sau vulpe¿ireatå, prin asemånare cu animalul cel vestit prin ¿iretenia lui.

O femeie ¿ireatå, care, ca ¿i mâ¡a, „cu o mânå te mângâie ¿i cu alta tezgârie“, e poreclitå cotu¿å sau mâ¡å.

Dacå femeia, pe lângå cå e ¿ireatå, e ¿i de o fire råutåcioaså, poporul oporecle¿te vulpe sau vulpe în patru labe.10

Femeile, ¿i mai adesea fetele tinere, ¿irete ¿i prefåcute, sunt porecliteîntr-un sens mai pu¡in pejorativ ca cele de sus, diavoli¡å sau dråcoaicå.

1 Jipescu, Opincarul, p. 78.2 Baronzi, op. cit., p. 95; Hin¡escu, op. cit., p. 180.3 Proverburi, vol. II, p. 4; Cf. Hin¡escu, op. cit., 192.4 Creangå, Scrieri, II, p. 42.5 Ispirescu, Legende, partea a II-a, p. 107; Ureche, Legende, p. 45.6 Ispirescu, op. cit., partea a II-a, p. 102.7 Jipescu, Opincarul, p. 95; Ispirescu, Legende, pp. 45, 289 ¿i 337.8 Costinescu, Dic¡ionar, vol. II, p. 711; Polizu, Vocabular, p. 72.9 Barcianu, Dic¡ionar german-român, p. 987.1 0 Jipescu, op. cit., p. 56.

136 I.A. CANDREA

Filimon (Ciocoii vechi ¿i noi, p. 40): „Auzi acolo, de ce? fiindcådiavoli¡a de Greacå vrea så ¡ie doi pepeni într-o mânå, adicå este amorezatådupå un calemgiu de la Visterie.“

Alecsandri (Arvinte ¿i Pepelea, sc. III): „Måndicå!... Nu råspunde,dråcoaica... Se vede cå-i mânioaså c-am închis-o în odaie...“

2. Mojicia ¿i grosolånia. Pe cât îi e de urât românului omul prost, peatât dispre¡uie¿te pe omul mojic ¿i grosolan. Omul prost, dupå pårereapoporului, mai poate så prindå minte ¿i så se facå om ca to¡i oamenii, darpe omul mojic nu-l mai sco¡i din ale lui câtu-i lumea ¿i påmântul. Aceastase vede låmurit ¿i din zicåtorile privitoare la acest soi de oameni: „Mojicule tot mojic chiar ¿i în ziua de Pa¿ti.“1

Dac-a fost mojic întâiE ¿i pân-la cåpåtåi.2

Nici salcia pom, nici mojicul om.3

Nici talpa casei cerc de bute,Nici mojicul boier de frunte.4

Acestea sun poreclele cele mai uzitate de popor la adresa mojicilor:mitocan, mocår¡an, bådåran, dulåu, ghiorlan, hojmalâu, modârlå, modârlan,mogârlan, mocofan, pastramagiu, ¡opârcå, ¡opârlan etc. etc.

Poreclele acestea fiind prea îndeajuns cunoscute tuturor, credem deprisos a mai låmuri prin exemple întrebuin¡area fiecåreia din ele.

Trecem dar la o altå grupå de porecle.

3. Frica. Pentru aceia care iau drept devizå „fuga e sånåtoaså“, dânddosul dinaintea primejdiei sau tremurând ca varga în fa¡a ei, poporul anåscocit porecle ca: c..åcios, curcå-plouatå, ¿oldan etc.

1 Anton Pann, Proverburi, vol. III, p. 39.2 Ibidem, p. 40.3 Ibidem, p. 47; Cf. Golescu, mss. în Academia Românå, p. 32.4 Ibidem, p. 47; Cf. Alecsandri, Teatru, p. 1421: „Nici din talpå cerc de bute, nici din

mojic om de frunte“; Golescu, mss. în Acad. Rom., p. 32: „Nici cerul cerc de butie, nicimojicul om då frunte.“

137Lumea basmelor

C..åcios1 sau c..å-fricå2 se porecle¿te un om foarte fricos, care se pierdeîn fa¡a celei mai mici primejdii.

Curcå-plouatå, mai rar curcå-beatå, se då ca poreclå oamenilor lipsi¡icu totul de curaj.

Ispirescu (Legende, partea I-a, p. 169): „Curcå plouatå. Curaj decurcå-beatå. “

Jipescu (Opincarul, p. 40): „Pu¡in îi mai trebuie curcanului de laPleghina så-l vezi, curcå-plouatå ¿i zgribulitå, ¿i le¿inatå de foame!“

ªoldan, în în¡eles propriu, iepura¿ ce nu are încå un an, iepure june3

dat în sens metaforic ca poreclå unui om fricos, ce se sperie de toate mu¿tele,întocmai ca ¿i iepurele. Se zice mai des ¿oldan viteazul. Barcianu (Dic¡ionargerman-român, p. 463): „Hasenfuss = om fricos, ¿oldan viteazul“ (Cf. Dic¡.rom.-german, de acela¿i, p. 632). ªoldan viteazul este ¿i titlul unui cântecelcomic de Alecsandri.

Trecem acum la poreclele aplicate pentru råutate, cu care se încheieseria întâi a categoriei de porecle privitoare la starea moralå a individului.

4. Råutatea. Omul råu de suflet, care simte plåcere când poate facecuiva vreun neajuns, omul cu inima împietritå, care nu ¿tie ce va så zicåmilå, omul fårå mustrare de cuget, care nu se då înapoi dinaintea nici unuiact cât de josnic, a fost, este ¿i va fi în toate locurile groaza ¿i scârbasocietå¡ii. Românul îl comparå când cu târâtoarele cele mai scârboase, cândcu bolile molipsitoare cele mai primejdioase, când cu duhurile necurate.

Femeia rea, îndeosebi, e cu prisos blagoslovitå de popor, dupå cum sepoate vedea din poreclele ce i le då. A¿a:

Cå¡ea se porecle¿te o femeie rea, ar¡ågoaså, cåreia nu-i tace gura toatåziua. Hodo¿, Poezii pop. din Banat, p. 196:

Dar e¿ti, mândro, cam departe,Nu poci la tine stråbate,C-am o cå¡ea de muiere,De toatå lumea må teme.

1 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 295.2 Ibidem, p. 292.3 Costinescu, Dic¡. rom.-francez, vol. II, p. 531.

138 I.A. CANDREA

Potaie se zice unei femei sau unui bårbat „supåråtor, råu, nesuferit“.1

Viespe, viperå, nåpârcå, aspidå, streche, vidrå, omidå, scorpie suntporeclele pe care le aplicå poporul femeilor tot atât de rele ¿i veninoase cainsectele ¿i târâtoarele cu aceste nume. Mai toate aceste nume le regåsimîntrunite într-o poezie a lui Anton Pann, Bårbatul cu muierea rea, publicatåîn Spitalul Amorului (bro¿ura I, Râmnicu-Vâlcea, 1890, p. 18):

Maica sfântå milostivåScape pe to¡i deopotrivåDe muierea cea be¡ivåRea, -ndråcitå, guralivå...................................¥mi pårea ca ni¿te glumeCând auzeam vorbe sumeCå e Avesti¡a-n lumeCu ¿aptesprezece nume.Viespe, viperå, omidå,Streche, vidrå ¿i aspidåª-alte rele de obidå,De fiere ¿i d-aguridå.

Creangå (Scrieri, I, p. 96): „Ståpâna acestei slujnice era viespea careînålbise pe dracul..., o vråjitoare stra¿nicå, care închega apa ¿i care ¿tiatoate dråcåriile de pe lume“.

Acela¿i (ibidem, p. 206): „– Bine, atâta am vrut så aflu din gura ta,pui de viperå ce mi-ai fost, zice atunci ståpânul...“

Basmul Chele¿ împårat: „¥ntr-o zi aspida de babå puse picioarele înprag ¿i-i strigå unchia¿ului...“2

Ispirescu (Legende, p. 225): „Unde se luase dupå dân¿ii scorpia demumå a zmeoaicelor, cu o falcå în cer ¿i cu alta în påmânt, ca så înghi¡å peGreuceanu ¿i mai multe nu“.

N.D. Popescu (Carte de basme, IV, p. 34): „Se luptå îmbroboditul câtse luptå spre a-¿i påstra fåtul în vatrå, dar într-o zi, iarå¿i de låsatul secului,

1 Costinescu, op. cit., II, p. 327; Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 463.2 N.D. Popescu, Carte de basme, IV, p. 30.

139Lumea basmelor

dupå ce-i cåråi pe cap scorpia de muiere de cu zori pânå la nåmiezi, î¿i luålumea în cap cu copil cu tot...“

Marion (D-a valma, p. 29): „Aoleo! atât i-a trebuit coanei Marghioale.Scorpia såri în sus ¿i strigând, ca o luatå din iele, se repezi la Calomfir“.(Cf. ¿i Jipescu, Opincarul, p. 56).

Zgripsoroaicå sau zgrip¡oroaica se porecle¿te o femeie båtrânå, rea ¿iîndråcitå.

Ispirescu (Legende, p. 193): „¥nså, ca så scapi pe fatå din mâna zmeului,cam greu lucru este din pricina zgrip¡oroaicii de må-sa, cå este ¿i vråjitoare,de înghea¡å ¿i apele“.

Basmul Pipelcu¡a: „Cum o våzurå intrând pe poartå, slugile numaidecâtse duse cu colac la zgrip¡oroicå de ståpânå a casei, så-i spunå cå Pipelcu¡as-a întors...“1

¥ntr-o ceartå de mahala: „– Ah! pastramagiule, ai så mori în pu¿cårie!strigå zgrip¡oroaica, cum scåpå de chelfånealå“2.

Iazmå ¿i holå spurcatå sunt porecle date unor fiin¡e (bårbat sau femeie)rele, nelegiuite, care nu ¿tiu ce e mila. ¥n pomelnicul poreclelor date de¡åran femeii lui: „vulpe-n patru labe, scorpie, iazmå, pui de lele...“3.

Ispirescu (Basme, snoave ¿i glume, p. 21): „Ea se gândea: cum såomor eu o a¿a bunåtate de flåcåiandru, el nu mi-a fåcut nimic, ba încå måpoate scoate ¿i pe mine din mâna astei iezme fårå suflet“. N. Gane, Novele(vol. II, Ia¿i, 1880, p. 32):

Eu sunt Irod ¥mpårat,Care am descålecat,Cu piciorul în påmânt am datªi påmântul s-a cutremurat.Iarå tu, iazmå stråinå,

Basmul ardelenesc Dreptatea ¿i Strâmbåtatea: „– Vai, batå-teDumnezeii, holå spurcatå ¿i latinå rea; pentru merindea mea vrei tu så måla¿i orb de tot...“4

Scai ce-n lânå se aninå,Pierde-varå, ciumå-n sat,ºara mea cum de-ai cålcat?ªi-ai venit s-ademe¿tiInimile femeie¿ti?...

1 N.D. Popescu, op. cit., p. 119.2 Marion, D-a valma, Bucure¿ti, 1893, p. 29.3 Jipescu, op. cit., p. 56.4 I.P. Reteganul, Pove¿ti ardelene¿ti, I, p. 23.

140 I.A. CANDREA

Basmul Cerbul, tot de acolo: „... o froaie de ¡igan, care tråsese nådejdeså se facå ea cråiaså, bat-o in¿tån¡iile holå spurcatå, ce gårgåuni îi umblaseei prin cap, så se facå cråiaså...“1

Strigoaicå sau strigoaie ¿i tartori¡å se porecle¿te „o muiere urâtå, rea¿i nesuferitå“2.

Alecsandri (Chiri¡a în provincie, act. I, sc. XII):

Laså, laså, Chiri¡oaie,Babå cloan¡å, rea strigoaie.¥i på¡i tu, vai de tine,Multe ¿otii de la mine!

Opincarul, p. 56: „tigoare, ’ngålatå, trântori¡å, tartori¡å, hoancå...“Acela¿i (Suferin¡ele ¡årånimei, Bucure¿ti, 1888, p. 39): „ºigåncile

båtrâne, horholine, på ¡igåne¿te, întrec la rele pe tartori¡ele satului“.„Leprå, ciumå, holerå se zice unei fiin¡e (bårbat sau femeie) nesuferite

prin urâciunea ¿i råutatea ei“.3

Un ¡åran din Prahova: „... så gonim din ¡arå lepra omeneascå, jigodiilelene¿e ¿i fårå cåpåtâi, så cercetåm aspru mai des p-åi de så-navu¡esc fårå såmunceascå ¿i s-alerge...“.4 Hodo¿ (Poezii poporale din Banat, p. 196):

Am o ciumå de muiere,De toatå lumea må teme,ªi de lunå, ¿i de stele,ªi de vecinele mele.

Ispirescu (Legende, p. 48): „Piei, necuratule, de pe fa¡a påmântului,så scape lumea de o ciumå ¿i de o holerå ca tine“.

Poreclele date mai adesea bårba¡ilor råi, câino¿i la inimå ¿i gâlcevitorisunt urmåtoarele:

Câine sau câine spurcat, sau câine bål¡at se porecle¿te un om råu lasuflet, care nu simte milå de nimeni ¿i de nimic.

1 I.P. Reteganul, op. cit., p. 48.2 Laurian ¿i Massim, Dic¡., vol. II, p. 1309.3 Idem, Glosariu, p. 168.4 Jipescu, op. cit., p. 138.

141Lumea basmelor

Sofia Nådejde (Nuvele, ed. ªaraga, p. 151): „Påcat e cå-l låsåm såtråiascå. Aista-i om? Aista-i câne, litfå spurcatå! Diavolului s-a juruit.“

¥ntr-o doinå din Ardeal:

Spune-i cå m-am måritat.De te a-ntreba dupå cine?Spune-i, dup-un råu de câne,Ce må bate-n tete zile

O strigåturå de joc din Banat:

Popa tare m-a juratSå nu ¡in mândru¡e-n sat.Dar ¿i popa-i mare câne,Cå ¿i el mândru¡e-¿i ¡ineªi mai multe decât mine.2

¥n acest din urmå exemplu, câine are mai mult sensul de crai, decât deom råu.

Antihâr¡, moroi ¿i strigoi sunt porecle date de popor unor oameni råi ¿inelegiui¡i.

Alecsandri (Arvinete ¿i Pepelea, sc. VII):

„Pepelea: ºine-te bine, så nu dai råu!Arvinte: Tu e¿ti, antihâr¡ule? Ce ca¡i aici?“

Ibidem, sc. VI: „Acu så-mi întind rufele... Ce-aud?... Parcå vinemoroiu... Så vide¡i haz acu¿! (stå lângå u¿a din dreapta)“.

Ibidem, sc. II:

„Pepelea: Iaca, vine strigoiu.Måndica: Fugi iute, så nu te gåseascå aici.“

Ma¡e-pestri¡e, inimå-acrå, inimå-rea se dau ca porecle unor oameniråutåcio¿i din fire, ar¡ågo¿i ¿i a cåror fa¡å întunecatå nu se însenineazåniciodatå printr-un surâs.

ªi-mi då lucru tåt cu ruptu,ªi mâncarea tot cu fontu,Binele cu cle¿tele,De må usc ca pescele.1

1 Oni¿or, Doine ¿i strigåturi din Ardeal, p. 35.2 E. Hodo¿, Poesii pop. din Banat, p. 178; Cf. Jarnik-Bârseanu, op. cit., p. 183.

142 I.A. CANDREA

Terminând cu poreclele date de popor acelora cu vreun defect, trecemla categoria de porecle aplicate oamenilor pentru viciile (nåravurile) lor.

b. Vicii (nåravuri)

1. Be¡ia. Omul necumpåtat la båuturå, care face chef ¿i la zile mari, ¿ila zile mai mititele, care-¿i strope¿te mereu måseaua pânå ce-¿i umple pipota¿i începe så umble pe douå cåråri, e cinstit de popor cu urmåtoarele porecle:

Be¡iv împåråtesc se nume¿te în râs un „be¡iv de frunte“, unul, careîntrece pe to¡i în arta de a bea.

Ispirescu (Din pove¿tile unchia¿ului sfåtos, p. 104): „Era, måre, acestSilen, gras ¿i gros ca un butoi, adecå, cum i-am zice noi aståzi: dop de saca;fa¡a lui, fa¡a sfeclei, nasul ca un ardei ro¿. De pre fa¡å se cuno¿tea cå erabe¡iv împåråtesc, cum zicem noi unui astfel de om, cåruia cårturarii îi zic:este un Silen“.

Jipescu (Suferin¡ele ¡årånimii, Bucure¿ti, 1888, p. 59): „La noi s-arpårea basme aståzi aceste vrednicii ¿i låcomii de stomac ¿i gât, ¿i båutoriino¿tri mari din ora¿e ¿i sate, numi¡i be¡ivi împåråte¿ti, ar fi nimic pe lângåcei de sus...“

Suge-bute (Baronzi, Limba românå, p. 96), întocmai ca în serb.ispièutura1, suge-cep, fluierå-n-bute (Anton Pann, Proverburi, vol. I, p.111), sugaci (Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. II, p. 1367; Costinescu,op. cit. II, p. 578), sugåu, butoi fårå fund etc.

2. Nesa¡ul, låcomia. Oamenii neså¡io¿i, råpitori, care sunt în stare såte jupoaie de viu, numai så-¿i sature låcomia, primesc urmåtoarele poreclede la popor:

Cåpcåun se zice unui „om ce månâncå foarte mult, un vorace ¿inesåturat“2.

Alecsandri (Arvinte ¿i Pepelea, sc. VII): „Arvinte: Cuiu tåu,cåpcåunule? (aråtând celålalt cui din fund). Dar aista tot al tåu îi? Ha?Cum de-ai îndråznit så te-atingi de el?“

Gheonoaie ¿i zgrip¡or se dau ca porecle unor oameni råpitori, carecautå så-¿i sature låcomia luând cu de-a sila bunul altuia.

1 Miklosich, Grammatik der slav. Sprach., II, p. 369.2 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, I, p. 401.

143Lumea basmelor

Povestea Câtea-n varzå, de Ispirescu: „ªi românul îi da, numai så secortoroseascå de atâta cer¿etorie ¿i så scape de gheonoaia ca¡a dracului“.1

Filimon (Ciocoii vechi ¿i noi, p. 51): „Crezi tu cå acest zgrip¡or se vamul¡umi cu aceea ce-i vom da noi? Lui îi trebuie comori; mândria luimerge pânå la protipendadå!“

Colivar se porecle¿te un om ce a¿teaptå så i se dea numai de pomanå,un pomanagiu, cum mai zice poporul, care se duce pe la îngropåciuni ca såmånânce coliva datå de pomanå.

Lipitoare se då ca poreclå indivizilor „care scot ¿i storc averea poporuluiprin mijloace ¿i cåi blestemate; tot lipitori se numesc ¿i avoca¡ii care storca¿a numite onorarie, prin care clien¡ii lor se ruineazå“.2

G. Dem. Teodorescu (Poezii poporale, p. 296):

Frunzå verde barlaboi,La moarå la TontoroiVine-un car cu patru boi,¥ncårcat cu påpu¿oi.Dindåråtul carului,Arenda¿ul satului,Lipitoarea dracului...

3. Zgârcenia, risipa. Nu cunoa¿tem decât vreo douå-trei porecle pecare le då poporul acelora care sau „î¿i månâncå de sub unghii“ de economice sunt, sau risipesc averea fårå nici o socotealå.

Pentru cei dintâi, poporul are porecla de ¡igan3, uneori frige-linte,rareori guzgan, ciufut.

Alecsandri (Har¡å Råze¿ul, sc. XVI): „Slavå Domnului! în ¡ara noastråcel ce are då cu mul¡åmire celui ce n-are! Trebuie så fie cineva un frige-linte,ca domnul Bursuflescu, pentru ca så facå gurå pentru un strugur“. (Pentruîn¡elesul de sårac al poreclei frige-linte, a se vedea exemple mai la vale).Acela¿i (Agachi-Flutur, act. I, sc. VII):

1 „Columna lui Traian“, 1882, p. 124.2 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. II, 173; Cf. Costinescu, op. cit., II, 40.3 Polizu, op. cit., p. 533: „ºigan – zgârcit, der Filz“; Cf. Barcianu, Dic¡. rom.-

germ., p. 666.

144 I.A. CANDREA

„Matilda: ... D-lui înså då sfaturi, cå nu-l ¡in nici o para. Vrei så-¡ispun una ¿i bunå? E¿ti un guzgan.

Co¿codan: Un guzgan? A! Matildo... dacå te-ar auzi cineva, ar credecå rod oase, «cå må închin la bani...»“

Costinescu (op. cit., I, p. 195): „Ciufut, zgârcit, scump, cumplit, avar“.1Pentru ceilal¡i, cårora

Banii din mânå îi scapåCa ciurul cum ¡ine apå2,

poporul a nåscocit poreclele: mânå-spartå ¿i sac-fårå-fund.Alecsandri (Teatru, p. 751): „¥n adevår, nu-mi place så fiu mânå-spartå,

ca mul¡i al¡ii; dar asta nu vrea så zicå cå a¿ fi ceea ce ai spus...“O snoavå poporanå din Ardeal: „Din cei doi harmåsari ai mei, alege-¡i

care-¡i place, drept semn cå dada te are la inimå ¿i vrea så te punå-n talpe,pe murgul înså mi-l laså mie, cå-s båtrân dintr-asta. A¿a se poartå ¡iganulcând e mânå-spartå“.3

4. Trândåvia, hoinåria. Omul trândav, care ¿eade „toatå vara cu cojoc¿i iarnå cu c... la foc“4, sau acela care nu se apucå de vreo ocupa¡ie serioaså,ci

Umblå pe drumuri tåind câinilor frunzå5,

prime¿te de la popor urmåtoarele porecle:Trântor se zice unui om „lene¿, trândav, care nu face nimic“6, întocmai

ca ¿i bårbåtu¿ul albinei, trântorul, care nu face miere, ci stå ¿i se nutre¿tedin produsul albinei lucråtoare.

Tot ca ¿i noi poreclesc germanii Drohne, englezii drone pe un omtrândav. Spaniolii numesc zangano, adicå „trântor“, pe un om care nulucreazå nimic, ci se hråne¿te din munca altora. La greci chf»n „trântor“se poreclea un om care se fålea cu meritele altuia.7

1 Cf. Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 709.2 Anton Pann, Proverburi, vol. III, p. 69; Cf. Hin¡escu, op. cit., p. 9.3 Gr. Sima al lui Ion, Ardeleanul glume¡, Sibiu, 1889, p. 94.4 A. Pann, Proverburi, vol. I, p. 155.5 Ibidem, p. 156.6 Costinescu, op. cit., II, 635; Cf. Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 565.7 Fr. Brinkmann, Die Metaphren, I, Band, Bonn, 1878, p. 577.

145Lumea basmelor

Creangå (Scrieri, I, p. 331): „Så-¿i puie cineva obrazul pentru unul catine ¿i så te hråneascå ca pe un trântor, mare minune-i ¿i asta!“

Alecsandri (Chiri¡a în Ia¿i, act. II, sc. I): „Chiri¡a (råsårind): Iar!... oså må nåuceascå trântoru cu minavetu lui!... Cât îi ziulica de mare tottârlâie¿te... de urlå câinii mahalalei...“

Mai jos, sc. II: „Chiri¡a: Ha, ha, ha! Ce giuvaier îi! ha, ha, ha! (înparte, furioaså). Ce triton ¡i-a¿ trage eu, trântorule! . . . “

Jipescu (Opincarul, p. 111): „Pieie nåråva¿ii, trântorii ¿i trântori¡ili, ¿istrica¡ii din ¡arå, cå unii ca dân¿ii zic oamenii creditului, ru¿inii ¿i muncii:så moarå!“

Murå-n gurå ¿i picå-parå se poreclesc aceia care a¿teaptå så le pice toatede-a gata, fårå så-¿i dea cea mai micå ostenealå (vezi exemple mai sus).

Fofolog1, -oagå sau fonfolog, -oagå este o altå poreclå datå unui bårbatsau unei femei ce stau în loc fårå så lucreze ceva.

Un proverb la Anton Pann (Proverburi, vol. II, p. 117):

Toate fonfoloagele¥¿i a¿tept noroacele.

Cenu¿otcå se zice unui individ (bårbat sau femeie) cåruia „îi place såstea la foc ¿i så-¿i petreacå zilele în cenu¿å, lângå foc, ¿i de aci: cui e urâtlucrul, dat ¿i închinat pigre¡iei; cui nu-i place så iaså din caså ¿i så se adunecu al¡ii...“2

Cioflingar sau cioflegar (ciofligar) e poreclit de popor un om cåruia„nu-i place lucrul, care bate podurile, pierzând timpul fårå nici o ocupa¡ieserioaså ¿i chiar cu dauna ocupa¡iilor serioase, un pierde-varå, un bate-poduri“.3

Dupå Costinescu (op. cit., vol. I, p. 190) porecla se då unei persoane„cåreia îi place a se împodobi, a se aråta fårå a avea vreun merit, acela carefiind în clasa de jos, afectå aer de nobil, care, prin oarecare håini¿oare,afectå pe avutul“.

1 Polizu, op. cit., p. 517.2 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, I, 587 s.v. cenusiaticu; Cf. Polizu, op. cit., p. 540;

Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 86. Deja în dic¡ionarul manuscris al anonimului lugojan (sec.XVII): „Csenushotke, Endymio“ („Rev. pentru istorie, arch. ¿i filologie“, vol. VI, p. 17).

3 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, pp. 682-683; Cf. Polizu, op. cit., p. 547.

146 I.A. CANDREA

Basmul Coto¿man Nåzdråvan, de Ispirescu: „De unde se a¿tepta så viecu oaste ¿i cu mårire ca un împårat, må rog, îl våzu viind ca un cioflingar,¿i începu a se îndoi ¿i a se codi så dea fata dupå dânsul“1.

Un ¡åran din Prahova: „Multå lume e cheltuitoare ¿i e råu; numa laCraiova, ce cade-n partea Oltului, am auzit cå v-o ¿ase cioflingari, flaimuci,au mizdrit, ca då când am început vorba amândoi, pe pu¡in un miliona¿ degålbiori ferica¡i på muchie“2.

Diferite etimologii s-au propus asupra acestui cuvânt, înså nici unasatisfåcåtoare. Le men¡ionåm numai de curiozitate. Dupå autoriidic¡ionarului-proiect al Academiei Române, „cuvântul pare a fi sau uncompus cu flecariu sau un derivat din aceea¿i fântânå cu ciof sau ciuf“ 3.

Dl. ªåineanu derivå pe cioflingar din ciofleagå „cutia de tipografi;composoir, tiroir“, cuvânt derivat din germanul Schublade prin amesteculetimologiei poporane „leagå ciufu“4.

Pårintele Marian, în a sa Ornitologie poporanå românå (vol. I, p. 232),pune cuvântul în legåturå cu ciof, numele pasårii Strix brachyatus ¿i,metaforic „om de nimica, un om decåzut, depravat, demoralizat, fårå nicio vazå“. Iatå ce zice d-sa: „De la ciof cred cå s-au format substantivelecioflegariu, cioflengariu, ciofligariu, care înseamnå: un om de nimica, untârâie-brâu, un pierde-varå sau un zgârie-brânzå, care påcat numai cå-l ¡inepåmântul ¿i-l încålze¿te soarele“.

Calendroi se då ca poreclå unui om de nimic, care umblå de colo pânåcolo fårå nici un rost.

Ispirescu (Legende, p. 289): „Måi, da calendroi mi-ai mai fost! ståpânultåu, Måtåhuz împårat, mult trebuie så fi cåutat pânå så gåseascå un pu¿chiuca tine...“

N. Gane (Novele, vol. II, Ia¿i, 1880, p. 20): „Cine-i calindroiul celbotezat în fåina ce mi-ai trimes? întrebå Ilinca, care venise la Måriucaîndatå dupå plecarea lui Cozma“.

Pierde-varå se porecle¿te „un om care-¿i pierde timpul nefåcând ces-ar cuveni så facå, un fur de timp, un neglijent“.5

1 Legende, p. 291.2 Jipescu, Opincarul, p. 108.3 Laurian ¿i Massim, op. cit.4 Columna lui Traian“, an IV (1883), p. 244.5 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. II, p. 629.

147Lumea basmelor

Ispirescu (Legende, p. 281): „Gazda îl povå¡ui så ia pe seama lui otocitoare de bani din care îi låsase, så se apuce ¿i el de ceva ¿i så nu maiumble ca un pierde-varå, dupå icre verzi“.

Creangå (Scrieri, II, 16): „Pânå-n sarå am ¿i colindat mai tot satul; ba¿i pe la scåldat am tras o raitå cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, unlainic ¿i un pierde-varå ca ¿i mine“.

Jipescu (Opincarul, p. 71): „A¿a så hi¡i to¡i, apåi, ha; da nu ciufuli¡i,mâlcitori, papå-lapte, pierde-varå, merâi...“

Tipul perfect al lui pierde-varå îl gåsim zugråvit într-o satirå poporanå,pe care o citåm în întregime:

Frunzå verde de seacarå,Scoalå, scoalå,Pierde-varå!Toate plugurile arå,Numai tu ¿ezi în cåmarå!– Ba eu, zåu, nu m-oi scula,Cå nu am cu ce ara!

– Scoalå, scoalå,Pierde-varå,Cå la tata eu må duc,Plug ¿i boi o så-¡i aduc!– Ba eu, zåu, nu m-oi scula,Cå n-are cine-mi mâna!

– Scoalå, scoalå,Pierde-varå!Cå la tata eu må ducªi plugari o så-¡i aduc!– Ba eu, zåu, nu m-oi scula,Cå n-am cu ce semånå!

– Scoalå, scoalå,Pierde-varå!Cå la tata eu må ducªi såmân¡å î¡i aduc!

148 I.A. CANDREA

– Ba eu, zåu, nu m-oi scula,Cå nu-i cine semåna!

– Scoalå, scoalå,Pierde-varå!Cå la tata eu må duc,Semånåtori î¡i aduc!– Ba eu, zåu, nu m-oi scula,Cå nu am cu ce gråpa!

– Scoalå, scoalå,Pierde-varå!Cå la tata eu må ducªi o grapå î¡i aduc!– Ba eu, zåu, nu m-oi sculaªi nici ochii n-oi cåsca,ªi nici mâna n-oi mi¿caPânå tu nu te vei duce,Pânå ce ce nu mi-i aduceMana de la nouå vaci,Toatå-n gura mea s-o bagi!

– Ba eu, zåu, cå må voi duceªi curând î¡i voi aduceBoala de pe nouå sateªi ¡i-oi pune-o ¡ie-n spate,Så te scoli când s-o sculaMo¿ul ¿i måtu¿a mea!1

Un asemenea tip e poreclit la italienie perdigiorno sau perdigiornata,la sicilieni perdijurnata etc.

Fluierå-vânt nume¿te poporul pe „unul care nu face nimic, sau lucreazå,face lucruri de nici o utilitate“2. Basmul Voinicul cel fårå de tatå, deIspirescu: „Fata, tot ¿ezând la fereastrå, vedea pe un june fluierå-vântumblând de colo pânå colo“.

1 S.Fl. Marian, Satire poporane române, Bucure¿ti, 1893, pp. 46-48.2 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 252.

149Lumea basmelor

Bate-poduri1 sau bate-pietre2 se porecle¿te un om fårå cåpåtâi, careumblå de colo pânå colo, måsurând podurile ¿i numårând pietrele fårå såse-apuce de vreo treabå.

Laurian ¿i Massim (Dic¡ionar, vol. I, p. 127): „Bate-poduri, unpierde-varå, care nu se mai astâmpårå de pe drumuri, ca så-¿i caute de lucru“.

Tot cu acela¿i în¡eles zic francezii batteur de pavé.Un om care nu stå niciodatå locului, ci când îl apuci e totdeauna pe

drumuri, care cålåtore¿te fårå rågaz, neavând nici un scop sau ¡intå, e poreclitde popor un vânturå-lume sau vânturå-¡arå. Vornicul Beldiman (Tragodia,v. 533-534):

Sârb era arhiereul, cârn la nas ¿i råu fåcut,Un vânturåtor-de-lume, få¡arnic, mult prefåcut...

Un vagabond mai e poreclit derbedeu, hengher, haimana, crai3,cråi¿or4. Anton Pann (Proverburi, vol. I, p. 62):

Povestesc cå într-o vreme, dar nu se ¿tie-n ce ani,Cå-ntr-un ora¿ oarecare ar fi fost ni¿te golani,Vagabon¡i, crai, haimanale ¿’alt orcum vre¡i så-i numi¡i,Oameni fårå cåpåtâi, ¿arlatani nepricopsi¡i...

Un om care nu lucreazå nimic, care laså pe al¡ii så munceascå pentrua-i da lui cele necesare, care tråie¿te fårå nici o grijå, prime¿te poreclafecior de bani gata sau feciorul lui bani gata.5 Anton Pann (Proverburi,vol. III, 69):

Ca feciorul lui bani gataRåsipe¿te cu lopata.

1 „Revista pentru istorie, arheologie ¿i filologie“, vol. I, p. 451; Polizu, op. cit., p.43; Baronzi, op. cit., p. 96.

2 Idem, op. cit.3 Polizu, op. cit., p. 191.4 Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 114; Polizu, op. cit., p. 195.5 Ispirescu, Legende. Partea I, p. 177; „Revista p. ist., arch. ¿i filol.“, vol. V, p.

381; Hin¡escu, op. cit., p. 58.

150 I.A. CANDREA

5. Neîngrijirea, necurå¡enia. Femeilor murdare, cu pårul ciufulit, cuîmbråcåmintea neîngrijitå, li se då de popor poreclele de buhå, bufni¡å,flo¿cotå1, ¡olinå2.

Marian (Ornitologia poporanå românå, vol. I, p. 213): „Nevestele,dar mai ales fetele, cari nu se grijesc cum se cade, care nu se lau ¿i sepiaptånå mai adeseori, ci umblå cu capul zbor¿it, înfoiat ¿i dupuros, suntporeclite de cåtre poporul român în regulå buhå“.

Pe aceste femei, poporul le ia în râs cu urmåtoarele versuri:

Ciuhå,Buhå,Din pådure,

Anton Pann (Spitalul Amorului, bro¿ura I, Râmnicu-Vâlcea, 1890, p. 15):

Umblå tot înfumuratå,La ochi de somn nespålatå,Cu capul nepieptånatå,Ca o bufni¡å-mpånatå...

O satirå poporanå din Transilvania:

Haida, jupâneaså, acaså,Cå tu n-ai fa¡å de maså,N-ai nici ¡ol, n-ai nici perinå,Batå-te crucea ¡olinå.Ai un lepedeu d-un cotªi-atâta-i la tine tot,ªi-apoi ¿i tu te-ai numi¥ntre mândrele lumii!4

ªapte aiDe când te lai,Netegioarå nu erai!3

1 Tribuna“ din Sibiu, an VII, p. 577.2 Barcianu, Dic¡. germ.-rom., p. 760.3 S. Fl. Marian, Ornitologia, vol. I, p. 215.4 Idem, Satire poporane române, p. 147.

151Lumea basmelor

6. Mândria, låudåro¿ia. Oamenii înfumura¡i, fuduli ¿i låudåro¿iprimesc urmåtoarele porecle de la popor:

Fudulache1 se porecle¿te un om care umblå ¡an¡o¿, fudulindu-se cå aîmbråcat vreo hainå nouå.

ºafandache porecle¿te poporul pe acei oameni de la ora¿, îmbråca¡i înalbastre, cari te iau cam de sus ¿i cårora nu le po¡i ajunge cu pråjina la nas.

Ispirescu (Despre Pomul Cråciunului, „Convorbiri literare“, XVI, 357):„De ar fi vreun ¡afandache cu sticla în ochi, cu gâtul pus ca într-un pro¡ap,cu gulerul stând så-l apuce de nas, umblând parc-ar cålca numai în stråchini,cu fumurile în cap ¿i uitându-se peste umår la cei ce-i vorbesc, calea-valea,poate cå ar mai fi oarecum a sculta¡i, darå eu?“

Un låudåros care se fåle¿te cå e în stare så facå lucruri de necrezut, pecând, în realitate, nu e capabil de nimic, e poreclit taie-paie2 sau taie-babå.

Alecsandri (Strunga):

Olilio, måi Taie babå!Cåci nu ¿uieri mai degrabå,Så sårim voinici la treabå!3

7. Lingu¿irea, få¡årnicia. Oamenii lingu¿itori ¿i få¡arnici, careîntrebuin¡eazå toate mijloacele spre a te face så vezi lucrurile altfel de cumsunt ele în realitate, aceia care sunt „în gurå cu miere ¿i în inima cu fiere“,sunt astfel numi¡i de popor:

Taler cu douå fe¡e4 se porecle¿te omul få¡arnic, care în fa¡å te ridicå înslåvi, iar în dos î¡i sapå groapa.

Fariseu se då ca poreclå unui om „ipocrit, få¡arnic, prefåcut, evlavios,fal¿“.5

Alecsandri (Arvinte ¿i Pepelea, sc. VIII): „Iaca pozna: ... ¿i-a aninattraista cu rufe ude în cui... Batå-l potopu, Fariseu, så-l batå“.

Mâ¡å blândå6 e o altå poreclå datå omului få¡arnic, care, ca ¿i pisica,„cu o mânå te mângâie ¿i cu alta te zgârie“.

1 Polizu, op. cit., p. 520.2 Baronzi, op. cit., p. 96.3 Opere complete. Poezii, vol. I, 1875, p. 59.4 A. Pann, Proverburi, vol. III, p. 63; Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 1213.5 Costinescu, op. cit., vol. I, p. 423.6 Stamati, Vocabulariu, p. 219; Barcianu, Dic¡. germ.-român, p. 262.

152 I.A. CANDREA

Cutrå, este, dupå Laurian ¿i Massim1, o poreclå datå „atât la bårba¡icât ¿i la femei, care cautå så se insinuie cu basse lingu¿iri ¿i care poartåminciuni de la unii pânå la al¡ii, trådând ¿i pe unii ¿i pe al¡ii...“

Dupå dic¡ionarul lui Costinescu2, porecla s-ar aplica la o „femeiedesfrânatå, u¿arnicå, care aleargå într-o parte ¿i alta, care îndeamnå pealtele la desfrânåri, care poartå vorbele între aman¡i“.

La Poienaru: „Commêre, cumåtrå, fam. cutrå, muiere, care va så aflaorice se face împrejur ¿i care de orice vorbe¿te pe dos“3.

Ispirescu (Legende, p. 48): „Mai stårui ce mai stårui ¿i, dacå se våzuînfruntat pânå într-atât, iazma plesni de necaz, cum de så fie el ocårât atâtde mult de o cutrå de muiere“.

N. Rådulescu-Niger (Rustice, vol. III, p. 65): „ªi tu cutro, så nu mi temai pui la vorbå cu ficioru pådurarului, cå uite colo fåcåle¡u!“

Oameni påråsi¡i, care „laudå fårå cumpåt, pentru ca så placå, cum ¿i såcâ¿tige ceva sau încå så se poatå såtura la masa altora“4, sunt porecli¡i lingåu5,licâu,6 linge-taler(e),7 dalcauc, tårâturå8.

Pilda Cå¡elul ¿i coco¿ul:

Iarå tu, potaie, stai în båtåturåªi-o duci toatå ziua într-o låtråturå,Ce-¡i då de pe maså rozi ca un lingåu,Lingu¿e¿ti ståpânii ca un popândåu!9

1 Dic¡ionar, vol. I, p. 1003.2 Vol. I, p. 287.3 Vocabular francezo-românesc, vol. I, p. 309.4 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. II, p. 169.5 Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 353; Costinescu, op. cit., vol. II, p. 38; Polizu, op.

cit., p. 223; Stamati, op. cit., 617; Laurian ¿i Massim, op. cit.6 Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 351; Polizu, op. cit., p. 222.7 Baronzi, op. cit., p. 96; Polizu, op. cit., p. 463; Costinescu, op. cit., vol. II, p. 38 s.v.

lingåu.8 Polizu, op. cit., p. 491: „Tårâturå: der Kriecher, Schmeichler, Speichellecker;

Jipescu, Opincarul, p. 56.9 Ispirescu, Pilde ¿i ghicitori, Bucure¿ti, 1880, p. 1.

153Lumea basmelor

Jipescu (Opincarul, p. 27): „Mai au påcat Domnii: cå ascultå, crez, ¿isimt adesea, p-în ochii, p-în gura ¿i prin voia lingåilor, så må ierte cin’m-aude“. N. Gane (Novele, vol. II, Ia¿i, 1880, p. 43):

Dar ¿i tu minte så ¡ii,Måi lingåu de farfurii,De cel sac unde-ai ¿ezutªi de câte-ai mai våzut!...

Basmul Pipelcu¡a: „Cele mai din urmå ¿i mai nevoia¿e linge-talere îidau porunci ¿i ea cu voie bunå le fåcea pe toate...“.1 Alecsandri (Boieri ¿iciocoi, act. I, sc. II):

„Lipicescu (în parte): Cum se cunoa¿te mojicul! (tare). A¿teaptå afarå...Boierul nu-i gata încå.

Arbure: Afarå, eu! Ian ascultå, måi linge-talger. . . “

Tot a¿a poreclesc francezii pe lingåu pique-assiettes, germaniiTellerlecker etc.

Costinescu (op. cit., vol. I, p. 289): „Dalcauc, parasit, lingåu, carecautå mesele altora“.

Gr. H. Grandea (Vlåsia sau Ciocoii noi, Bucure¿ti, 1887, p. 84):„Dalcaucii no¿tri eru gråmådi¡i împrejurul unei mese lungi de brad, pecare ardeau douå lumânåri de seu în douå sfe¿nice de påmânt“.

Sofia Nådejde (Nuvele, p. 163):

„– Necinste¿ti båtrâne¡ele, te-a nebunit tårâtura ceea.– Bine-a fåcut; plesni¡i de ciudå, ca pi¡igoiul, dar n-ave¡i ce-i face“.

8. Limbu¡ia, în¿elåciunea. Oamenii limbu¡i, care au totdeaunasåmântå de vorbå ¿i care î¡i umflå capul povestindu-¡i verzi ¿i uscate,vrute ¿i nevrute, aceia care, så-i omori, nu pot ¡ine vreo tainå, sunt astfelnumi¡i de popor:

Toacå-gurå se porecle¿te un individ (bårbat sau femeie) care tråncåne¿tedin gurå câtu-i ziulica de mare.

Baronzi (Limba românå, p. 83): „Chacharero (span.) = hahalerå, flecar,toacå-gurå.“ (Cf. ¿i p. 96).

1 N.D. Popescu, Carte de basme, vol. IV, p. 105.

154 I.A. CANDREA

Gurå-largå, gurå-latå, gurå-spartå, vorbå-lungå sunt toate porecle dateacelor oameni care au mâncårime de limbå ¿i simt nevoia de a sporovåimereu din gurå.

Costinescu (op. cit., vol. I, p. 505): „Gurå-largå se zice în dispre¡aceluia ce vorbe¿te mult ¿i tare“.

Sbiera (Pove¿ti poporale, p. 252):

„– Ba meargå Râncul, cå lui i-e rândul, råspunse Burdulea.– Ba meargå Zgåita, c-a ei îi nunta: zise acesta.– Ba meargå Gurå-latå, cå n-a fost niciodatå! strigå ea.“

Laurian ¿i Massim (Dic¡ionar, I, p. 1313): „Gurå-spartå, care nu poatetåce“.

Barcianu (Dic¡ionar german-român, p. 685): „Plaudertasche, flecar,palavragiu, flencåitor, flencåitoare, gurå-spartå“.

Baronzi (op. cit., p. 96): „... Prinde-mu¿te, latrå-n-lunå, frige-linte,vorbå-lungå e tc .“

„Cornicea satelor“, Bucure¿ti, 1883, p. 28: „Cu toate astea, judecatul s-a îndreptå¡it cum a putut ¿i, când a venit acaså, zise ¡iganului: «– De ce aivorbit, gurå-spartå? nu ¡i-am spus så-¡i închizi fleoanca ¿i så taci ca mu¡ii?»“

Gura-lumii, gura satului,1 urechea-târgului2, stricå-limbå se poreclescacei flecari cårora le place så vorbeascå despre toate, så critice pe oricare ¿iså povesteascå la toatå lumea tot ce aud, care nu ¿tiu så påstreze tainele cele-au fost încredin¡ate sau pe care le-au aflat din întâmplare.

Gr. Sima al lui Ioan („Ardeleanului glume¡“, Sibiu, 1889, p. 51: „–Dar ce are så fie, måi babå? – întreabå cojocarul, un feliu de fleancå ¿igura-satului, så vede“.

Hodoroagå, moarå-stricatå ¿i meli¡å se poreclesc acei indivizi cårorale umblå gura într-una, hodorogind ca o moarå stricatå.

Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 290): „Hodoroagå, care emite sonsau voce nespus de multå, neplåcut ¿i sec, ¿i de aci, limbut, garrul, cåruiamerge ¿i toacå gura...“

Costinescu (Dic¡ionar, vol. I, p. 515): „Hodoroagå, flecar, care vorbe¿temulte, de prisos“.

1 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 1313: „Gura-satului, oratoriul satului“.2 Baronzi, op. cit., p. 95.

155Lumea basmelor

Stamati (op. cit., p. 564): „Plapperer, dârdalå, limbut, lehâu,moarå-stricatå, hodoroagå“. Polizu (op. cit., p. 249): „Moarå, om vorbitor,das Plappermaul“.

Gr. Sima al lui Ioan (op. cit., p. 14): „– Boieri dumneavoastrå ¿i oamenide omenie –zice bårbatul –, nu vå lua¡i dupå tranca-fleanca ¿i meli¡a asta demuiere, pentru cå vå poartå dupå cai verzi ziua în amiaza-mare, zåu, în cruce“.

Alte porecle ce se mai dau flecarilor sunt: dârdalå,1 lehâu2, lehåilå,fleancå3, treanca-fleanca4, fleurå5 etc.

Javrå, ¿arlå, cicalå, gai¡å sunt porecle date acelor oameni (bårba¡i saufemei) care tråncånesc toatå ziua din gurå, care nu dau altora pace,supårându-i prin limbu¡ia ¿i vorbele lor råutåcioase.

Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 332): „Javrå, limbut, garrul, gurå-largå,care nu mai tace ¿i vorbe¿te verzi ¿i uscate, care latrå continuu, cum se zice, lalunå, ca ¿i câinele, importun, nesuferit prin limbu¡ia sa ¿i chiar råutåcios...“

Aceia¿i (Dic¡ionar, vol. I, p. 662): „Cicalå, persoanå care prin multålimbu¡ie supårå pe al¡ii, care spune multe verzi ¿i uscate, secåturå, darå osecåturå mustråtoare ¿i supåråtoare, cui nu mai tace gura, care-¡i rupe urechilecu seci ¿i neîncetate cuvinte ¿i imputåri, care latrå, în fine, ca câinele lalunå ¿i nu då altuia pace“.

Costinescu (op. cit., vol. II, p. 2): „Javrå, om flecar, acela care vorbe¿teverzi ¿i uscate.“

Ibidem (p. 470): „ªarlå, om bavard, supåråtor, insolent.“6

Ibidem (vol. I, p. 187): „Cicalå, femeia ce nu-i tace gura, gåsindtotdeauna în caså pricini de ceartå...“

Se zice cu asemenea în¡eles ¿i de bårba¡i.Rådulescu-Niger (Rustice, III, p. 117): „Nu mai avea ce face gåi¡ei lui

de muiere. ªi nici cå se mai våzuse a¿a soi de ca¡å. Las cå nu-i tåcea guri¡acât era vara ziua de mare, da apoi nici nu-i intrai cu ceva în voie.“

Alecsandri (Drumul de fier, sc. V): „Båla¿a: ªi cu gai¡a cea de cucoanaCaliopi, care m-o asurzit cu miorlåiturile sale nem¡e¿ti...“

1 Stamati, op. cit., p. 564.2 Idem.3 Gr. Sima al lui Ioan, op. cit., p. 51.4 Ibidem, p. 14.5 Barcianu, Dic¡ionar român-german, p. 232; Polizu, op. cit., p. 513.6 Cf. Polizu, op. cit., p. 550; Barcianu, Dic¡ionar român-german, p. 628.

156 I.A. CANDREA

Caraga¡å se porecle¿te un „om sau mai vârtos o femeie rea, care numai tace din gurå, care mereu baritå“.1

Dintre poreclele date de popor oamenilor în¿elåtori, acelora cari seservesc de cåi piezi¿e pentru a ¿i ajunge scopul, vom pomeni numai douå-treimai des uzitate: potlogar, co¡car, cârciocar.

Potlogar e porecla datå unui om care în¿ealå lumea prin minciuni ¿iprefåcåturi.

Alecsandri (Cucoana Chiri¡a la Paris, „Convorb. liter.“, an. II, p.143): „... La cea întâi sta¡ie a dispårut..., împreunå cu såcu¿orul meu pevoiajiu... hait, mi-l ¿terse potlogarul drept suvenir...“

Co¡car e numit acela „care cautå så roadå de la altul, så tragå foloase dinspinarea altuia prin în¿elåtorie: co¡carul e ¿i un fel de ciocoi de modå nouå...“2

Costinescu (op. cit., vol. II, p. 241): „Papugiu, artificios, viclean,care ¿tie så potriveascå vorba sau fapta spre a reu¿i“.

Caragiale (O noapte furtunoaså, act. I, sc. I): „Iacå, ni¿te papugii...,ni¿te scâr¡a-scâr¡a pe hârtie! îi ¿tim noi! Månâncå pe datorie, bea pe veresie,trag lumea pe sfoarå cu pi¿icherlicuri...“

Alecsandri (Covrigarul):

De când Domnii greci,Cei Fanaragii,Mii de parpaleciªi de papugii

Cârciocar sau cârciogar se poreclesc indivizii care umblå cu diferitetertipuri ¿i chi¡ibu¿uri ca så te în¿ele ¿i så te fure. Porecla se då adeseaavoca¡ilor, care, prin diferite chichi¡e, ¿tiu så convingå pe judecåtori a dadreptate vinovatului în dauna påguba¿ului.

Alecsandri (Arvinte ¿i Pepelea, sec. XI-a): „Dac-a¿ gåsi vreun tertipca så schimb zdelca ¿i så scot cuiu din ea... Dar ce tertip?... Ho¡u de Pepeleaîi cârciocar de frunte!…“

Creangå (Scrieri, II, p. 150): „Cârciogarii, porecli¡i ¿i apåråtori,nemaiavând chip de trai, numai din minciuni, sau s-ar apuca de muncå, sauar trebui, în toatå via¡a lor, så tragå pe dracul de coadå...“

Aici alergau,Lipsi¡i de parale,ªi se-mbogå¡iau,¥nghi¡ind locmale.

1 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 202.2 Idem, Dic¡ionar, vol. I, p. 432.

157Lumea basmelor

Fiindcå veni vorba de avoca¡i, vom pomeni o poreclå pe care o dauromânii de peste Carpa¡i acestor întortochietori ai legilor. Aceastå poreclåeste procatâr sau protacâr1.

Acestea sunt ni¿te forme schimonosite ale cuvântului brotacår2, careeste numele brotacului verde, broatec, zis încå buratec, brotåcel.

Cuvintele de mai sus au ¿i însemnarea de „broascå micå, verde, care,de pe frunza câte unui pom din grådinå, face un zgomot mare, mai vârtoscând timpul e a ploaie...“.3

Poporul a gåsit o foarte mare asemånare între ocåcåitul broa¿telor ¿ivorbåre¡ia avoca¡ilor, ¿i i-a botezat pe ace¿tia din urmå cu numele guralivuluibatracian.4

9. Corup¡ia. Desfrâul constituie în ochii poporului unul din viciilecele mai ru¿inoase, iar cel care are acest viciu e considerat ca o fiin¡å stricatå,de atingerea cåreia fiecare trebuie så se fereascå, întocmai ca de o boalåmolipsitoare.

Femeia coruptå, în special, e consideratå de popor ca fiin¡a cea maidecåzutå; de aceea vedem cå, pentru a porecli, întrebuin¡eazå termenii ceimai înjositori, aplicându-i în mod metaforic numele unor fiin¡e sau lucruricapabile så provoace numai scârbå ¿i dezgust.

Poreclele cele mai obi¿nuite ce se dau femeilor corupte sunt:Floar¡å, sau fleoar¡å, flor¡otinå se zice unei femei desfrânate, dintre

cele mai neru¿inate.Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 251): „Fleoar¡å, floar¡å, sordidå

muiere desfrânatå, curtezanå de cea mai baså turpitudine“.5

Târfå, propriu „cârpå, zdrean¡å murdarå“, se då ca poreclå uneiprostituate ordinare, adicå unei muieri tåvålite, murdårite ca ¿i o cârpå.6

1 Frâncu ¿i Candrea, Românii din Mun¡ii Apuseni, Bucure¿ti, 1888, p. 104.2 Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 67; Costinescu, op. cit., vol. I, p. 127 s.v. brotåcel;

Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 258.3 Frâncu ¿i Candrea, op. cit.4 Autorii studiului despre Românii din Mun¡ii Apuseni se în¿ealå când cred din

contrå cå såtenii au luat de la avoca¡i numele de protacâr ¿i l-au aplicat broa¿tei, „fiind bunåde gurå ca ¿i un avocat“.

5 Cf. Jipescu, Opincarul, p. 56; „Tribuna“ din Sibiu, an VII, p. 577.6 Jipescu, Opincarul, p. 56; Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 558; Costinescu, op.

cit., vol. II, p. 601; Stamati, op. cit., p. 210, 499 etc.

158 I.A. CANDREA

Printr-o metaforå identicå se mai porecle¿te femeia desfrânatåbuleandrå, propriu zdrean¡å, ¿i ¡olinå1, un derivat din ¡ol.

Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 103): „Buleandrå, muiere desfrânatå,curteanå dispre¡uitå, târfå, fleoar¡å“.

Buleandrå e poreclitå femeia depravatå ¿i la mo¡i.2

Pa¡achinå3, papinå4 ¿i scor¡otinå5 se poreclesc femeile pierdute,desfrânate, de cea mai rea teapå.

Ba¿ardinå 6 sau ba¿oldinå se zice despre o muiere groaså, o cotoroan¡åbåtrânå ¿i desfrânatå.

La Poienaru (Vocab. fr.-rom., vol. I, pp. 139-140), cuvântul neîntâmpinå numai cu însemnarea de „cotoroan¡å“: „Bégueule, muiere carese preface cu mândrie a fi în¡eleaptå, sau care este defåimåtoare cuobråznicie;... vieille bégueule, ba¿ardinå, scatulcå veche, ¿andrama“.

Haitå sau haitå de câine e numitå o muiere desfrânatå, murdarå ¿ineru¿inatå în purtårile ei.

Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 282): „Haitå, muiere dezmå¡atå,impudentå ¿i impudicå, sorditå în toate sordile...“

Lexic. Budan: „Haitå, die Hure, Lohnhure, das Schicksel, Nickel,Kommisnickel“.7

O satirå poporanå din districtul Nåsåudului:

Frunzå verde de tu¿lean,Mutu-i lotru ¿i viclean,C-abia numai a pornitªi-napoi iar a sosit,Cå el n-a ajuns la oiªi s-a-nturnat înapoi,

ªi s-a pus lângå fereastråªi s-a uitat la nevastå.Mutul iute s-a-nturnatªi din gur-a cuvântat:A! ha, ha! haitå de câne!Iar ai strâns drågu¡i la tine?8

1 Laurian ¿i Massim, Glossariu, p. 561.2 Frâncu ¿i Candrea, Rotacismul la mo¡i ¿i istrieni, p. 50.3 Jipescu, Opincarul, p. 56.4 Ibidem; Polizu, op. cit., p. 314.5 Etymologicum magnum, vol. III, p. 2666.6 Polizu, op. cit., p. 43.7 Cf. Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 264.8 S. Fl. Marian, Satire poporane române, p. 117.

159Lumea basmelor

Unei asemenea muieri i se mai zice în Transilvania ha¿turå.1

Alte porecle date în Transilvania unei femei pierdute sunt:Spålåturå ¿i ¿uleandrå. Barcianu (Dic¡. rom.-germ., p. 598): „Spålåturå,

das Schicksel, die Dirne.“Ibidem, p. 634: „ªuleandrå, die Schicksel-Hure“.2

La Sålaj, în Transilvania, o femeie desfrânatå e poreclitå hali¡å3, librå4,mârjoalå.

¥n Prunca ¿i voinicul, poezie culeaså din distr. Crasnei:

Muierea de-a patra oaråSå fie mare mârjoalå5.

Din poreclele date de popor femeilor desfrânate, mai citåm urmåtoarele,din buchetul adunat de Jipescu6: magmuzå, bahorni¡å, be¿oandrå, talani¡å,magopa¡å.

Am våzut pân-aci poreclele pe care obi¿nuie¿te a le da poporul femeilorpierdute, depravate.

Så vedem acum cum calificå pe bårbatul desfrânat.Porecla cea mai despre uzitatå e crai.Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 206): „Crai, desfrânat, neru¿inat

care-¿i petrece via¡a în desfrânåri, risipindu-¿i starea în petreceri cucurtezane“.

Costinescu (op. cit., I, p. 265): „Crai, june, persoanå, care se conducede plåceri, de imoralitå¡i.“7 Vornicul Beldiman (Tragodia, v. 919-920):

Strejile lipsite toate, la culuce nimenu-iCraii din Ia¿i fiecare era dupå cheful lui...

Se mai zice încå craidon8, craidona¿.

1 Lexic. Budan, s.v.; Polizu, op. cit., p. 527; Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 266.2 Cf. Dic¡. germ.-rom., de acela¿i, p. 753.3 „Tribuna“ din Sibiu, an 1890, p. 357.4 Ibidem, p. 365.5 „Gazeta Transilvaniei“, an 1887, no. 267.6 Opincarul, p. 56.7 Cf. Polizu, op. cit., p. 191; Barcianu, Dic¡. rom.-germ., p. 144.8 Cf. Polizu, op. cit., p. 191.

160 I.A. CANDREA

Costinescu (op. cit., I, p. 265): „Craidon, june ce începe, ce înva¡å acurta femei, începåtor la crailicuri, la via¡a libertinå“.

Filimon (Ciocoii vechi ¿i noi, p. 56): „Postelnicul e galantom, î¿icheltuie starea cu craidonii pe la via Brâncoveanului ¿i pe la Cotroceni“.

Gr. H. Grandea (Vlåsia sau Ciocoii noi, p. 48): „Ajungând în Bucure¿ti,Sotirache se înhåitå cu craidonii de atunci ¿i începu a face curte unei tinere¿i frumoase jupånese...“Anton Pann (Mo¿ Alb, Bucure¿ti, 1880, p. 46):

Acei strân¿i cu întâmplare fiind tot cam craidona¿i,Cum våzurå trântind banul se îmboldirå cumva¿i,ªoptind: må! vede golanul, pe lângå el bini¿or,Så-l lingu¿im ¿i så-l facem så mai dea la vini¿or...

Un om care sare gardurile de pe la casele oamenrilor, spre a ajunge ladrågu¡a lui, e poreclit de popor un sare-garduri.

De aci ¿i locu¡iunea „a såri gardurile“, cu în¡elesul de a umbla dupåfemei.

A¿a, la Iacob Negruzzi (Pårintele Gavril, Scrieri complete, vol. I,Bucure¿ti, 1894, p. 20):

„Dupå aceia îl întreabå cu glas sinistru:– Sårit-ai multe garduri?– Ce fel, pårinte?– Sårit-ai multe garduri, fiule?– Când eram copil, pårinte, am sårit peste câteva garduri, darå acum...– Te faci cå nu må în¡elegi, fiule. E¿ti tânår, muierea e ademenitoare...

Sårit-ai multe garduri?–Apoi då, pårinte, am cam sårit...“

Alecsandri (Drumul de fier, sc. XV): „De ce-i faci semne cu mâna ¿i teui¡i la dânsa cu ochianu? Nu ¡i-i ru¿ine ca så te por¡i ca un sare-garduri?“Altå poreclå, datå unui tânår destråmat, care se ¡ine numai de petreceri ¿icrailâcuri, este berbant. Vornicul Beldiman (Tragodia, v. 435-436):

Orânduiesc spre aceasta pe-un duca executor,Un birbant de cei de frunte ¿i de ¡åri vânturåtor...

161Lumea basmelor

Terminând cu seria de porecle date indivizilor pentru diferitele vicii(nåravuri) mai sus enumerate, trecem la categoria de porecle aplicate depopor acelora care nu sunt de o lege cu dânsul.

c. IreligiozitateaPoporul socote¿te de pågâni nelegiui¡i ¿i spurca¡i pe aceia care nu sunt

de o lege cu dânsul, care se închinå lui Dumnezeu într-alt fel decât dânsul.Tot asemenea considerå de spurca¡i pe acei de o credin¡å cu el, dar care

calcå prescrip¡iile bisericii.Poreclele pe care obi¿nuie¿te a le da acestora sunt: litfå, letin, papista¿,

spurcå-miercuri etc.Litfå sau liftå se porecle¿te de popor un om ce nu e de o credin¡å cu

dânsul, apoi un om nelegiuit, råu, viclean.Barcianu (Dic¡ionar rom.-germ., p. 355): „Liftå, ein Mensch ohne Treu

und Glauben“.Costinescu (op. cit., II, p. 34-35): „Liftå, epitet popular ¿i familiar ce

se då în dispre¡ unui stråin“.Cuvântul Lifta însemna în limba veche „Litfan“ sau „¡ara Latfanilor,

Litfania“, de la polonul litwa, „Litfan, Litfania“.Trecerea semnifica¡iunii cuvântului la cea actualå iatå cum o explicå

dl. ªåineanu în a sa Semasiologie a limbii române: „Din ce cauzå a dobânditcuvântul o semnifica¡iune justå în gura poporului român, mai cu seamå lacel din Moldova? Dl. Alecsandri o explicå astfel: Litean sau Litvean, locuitordin Litfania. Desele råzboaie ce avurå moldovenii cu le¿ii, daunele ce fåceauace¿tia în ¡arå, când nåvåleau, ¿i numeroasele lor cålcåri peste tratatele depace au dat cuvântului litfå o semnificare urâcioaså. Litfå e sinonim cuneam råu ¿i fårå credin¡å. Adevårata cauzå pare-ni-se a fi cu totul alta. Nucaracterul litfanilor, ci credin¡a lor a ocazionat aceastå transformare logicå.Litfanii, ca ¿i le¿ii, sunt catolici, ¿i nimic nu era mai urâcios, în ochiiromânilor, decât confesiunea papistå¿eascå. „Nici o religie, zice Cantemir,nu este urâtå moldovenilor ca cea papistå¿eascå... Ei (moldovenii) zic cåtoate celelalte religii eretice sunt cunoscute ¿i prea lesne se în¡elege depårtarealor de la biserica cea pravoslavnicå; înså papista¿ii ascund chipul lor cel deluptå sub cojoc de oaie...“1 C. Negruzzi (Sobieski ¿i românii):

1 „Revista pentru Istorie, Arheologie ¿i Filologie“, vol. VI, p. 443.

162 I.A. CANDREA

„– Atunci craiul lor a pornit s-aducå tunurile ca så spargå por¡ile, darmai întåi a trimis råspuns cålugårului care ¿edea în clopotni¡å, så deschidå,ori face månåstirea praf ¿i pulbere.

– Auzit-a¡i acolo litfa cea pågânå? ªi ce a fåcut popa?“Creangå (Scrieri, I, p. 117): „De-a¿ avea eu atâ¡i gonitori în ocol ¿i d-ta

atâ¡i båie¡i, câ¡i cazaci, cåpcåuni ¿i alte litfe spurcate au cåzut mor¡i aici, dinvreme în vreme, bine-ar mai fi de noi!“

Alecsandri (Pene¿ Curcanul):

Sårmanii! bine s-au luptatCu litfa cea pågânå,ªi chiar murind ei n-au låsatSå cadå arma din mânå...

Acela¿i (Creditorii): „Litfa de zaraf s-au speriat de mine ¿-au fugit,parcå l-au umflat nåbådaica...“

Sofia Nådejde (Nuvele, p. 151): „– Påcat? Påcat e cå-l låsåm så tråiascå.Aista-i om? Aista-i câne, litfå spurcatå! Diavolului s-a juruit“.

Un eretic, un om care se leapådå de legea pravoslavnicå, sau care nu¡ine prescrip¡iunile bisericii, e poreclit letin.

Sofia Nådejde (Nuvele, p. 151): „Ei! da aista îi mai rea letinå decâtturcii pe care i-am trimes pe¿che¿ lui mo¿ Scaraoschi“.

Jipescu (Opincarul, p. 152): „... Ce dulce mânca¿i azi? Cå parcå våzni¿te urjumiele ¿i oscioare aruncate la u¿å, ¿i paså-mi-te cå e¿ti letin, despurci vinerea ¿i miercurea“.

¥n balada dobrogeanå Sava letinul:

Dar fata de unde-o ia?Chez din târg din Dobrogea.Ia fata letinului,Lui Sava pågânului,Lui Sava letin bogatªi de lege lepådat,ªi în cruce nebotezat...1

Spurcå-miercuri e poreclit un om care nu ¡ine posturile, ci spurcå,adicå månâncå frupt miercurea si vinerea.

1 Teodor T. Burada, O cålåtorie în Dobrogea, Ia¿i, 1880, pp. 211-212.

163Lumea basmelor

Ispirescu (Pomul Cråciunului): „Dacå ¿tie cå este d-ai papii de la Roma,îi zice papista¿i, iar dacå vede cå nu ¡ine posturile, îi zice spurcå-miercuriori letin“.1

Cu aceasta încheiem grupul de porecle privitoare la starea moralå aindividului ¿i trecem la al treilea ¿i cel din urmå grup de porecle individuale,la acelea privitoare la starea socialå a persoanei.

C. Poreclele privitoare la starea socialå a individului

1. Såråcia. Gåsim la toate popoarele ve¿nicul refren: „såråcia nu eru¿ine“, „pauvreté n’est pas vice“, „povertà non e vizio“, „Armuth istkeine Schande“ etc. etc. ¿i totu¿i din toate timpurile omul sårac a fostnebågat în seamå, dispre¡uit ¿i ocårât de to¡i.

De la boierul cel seme¡, care se hråne¿te din sudoarea såracului, pânåla parvenitul obraznic, care uitå cå mai ieri-alaltåieri se milogea pe la unii¿i pe la al¡ii pentru o pâine, to¡i privesc de sus pe cel sårac, crezând cå seînjosesc dacå-i adreseazå o vorbå bunå.

Ocårile ¿i poreclele ce-i adreseazå ace¿tia sunt nenumårate. Dintre celemai des obi¿nuite la români am notat urmåtoarele:

Coate-goale se porecle¿te un individ „care n-are nimic, nici måcar cuce så se îmbrace bine, un descul¡“.2

Caragiale (O noapte furtunoaså, act. I, sc. I): „¥ncep så må-ncumetezla bagabontul ¿i mai cå-mi venea så-l cârpesc, dar mi-era ru¿ine de lume;eu, de! negustor, så må pui în poblic cu un coate-goale nu bine bine...“

El. Sevastos (Pove¿ti, p. 175): „De la o vreme båiatului i se ia pohåielelede pe ochi, cå adecå ce ar fi asta, så care negustorului bogå¡ie de pe lume¿i el så råmâie tot acolo, un coate-goale, ¿i-¿i face socotealå så-i tragåchiulu“. N. Gane (Novele, vol. II, Ia¿i, 1880, p. 34):

ªi am venit aici în valeCa så våd un coate-goaleDe neveste fermecat,De pråjinå-ncålecat...

1 „Convorbiri literare“, an XVI, p. 349.2 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, vol. I, p. 957.

164 I.A. CANDREA

Un proverb românesc cu diferitele lui variante: „De copii ¿i de coate-goale så nu se vaiete cineva niciodatå“1 „De copii, de barbå ¿i de coate-goale så nu te plângi niciodatå“.2 „De pår ¿i de coate-goale så nu se plângånimeni“3. „De coate-goale ¿i ma¡e-flåmânde nimeni nu se vaitå“4. „Deînsurat ¿i de coate-goale så nu se vaite nimeni“5.

Ma¡e-goale ¿i ma¡e-fripte se porecle¿te un om sårac lipit påmântului,care n-are nici ce pune pe-o måsea.

Caragiale (O noapte furtunoaså, act. I, sc. I): „Ei! apucåm pe la sfântulIonicå cå så ie¿im pe Podul-de-påmânt, – papugiul cât colea dupå noi;ie¿im în dosul Agiei, – coate-goale dupå noi; ... spre Stabiliment, ma¡e-fripte dupå noi...“

Frige-linte6 se porecle¿te un om lipsit de toate cele necesare pentrutrai. Porecla se mai aplicå ¿i celor zgârci¡i (v. mai sus). N. Gane (Novele,vol. II, Ia¿i, 1880, p. 43):

Ai noroc, måi, frige-linte,C-a fost Cozma om cuminteªi-a fåcut în sara asta¥mpåcare cu nevasta.

Firpiri-cosac e porecla datå unui om sårac, scåpåtat, care umblå despuiat,neavând nici o zdrean¡å pe dânsul.

Basmul Cei trei fra¡i împåra¡i, de Ispirescu: „Când se dezmetici el ¿i sevåzu pirpiri-cosac, golånel ¿i gonit, cugetå: – Dacå nu ¡i-oi face eu, apoi så¿tii cå nici dracul nu ¡i-o mai face“7.

Un proverb, tot la Ispirescu: „Pirpiri-cosac, sacsana-briceag“, pe cared. ªåineanu îl explicå astfel: „u¿urel ca un cosac (pe¿te), greu ca un briceag,în¡elegând pe un om de tot scåpåtat, såråcu¡, om de rând“8.

1 „Revista pentru istorie, arheologie ¿i filologie“, vol. VI.2 Anton Pann, Povestea vorbei, p. 120; Hin¡escu, op. cit., p. 37.3 Creangå, Scrieri, vol. I, p. 203.4 Baronzi, op. cit., p. 53; Hin¡escu, op. cit., p. 39.5 Laurian ¿i Massim, Dic¡ionar, v. I, p. 957.6 Baronzi, op. cit., p. 96.7 Legende, p. 279.8 Elemente turce¿ti în limba românå, în „Revista pentru istorie, arheologie ¿i

filologie“, vol. V, p. 226.

165Lumea basmelor

Terchea-berchea sau trenchea-flenchea se porecle¿te un om neînsemnat,sårac, care umblå fårå nici un cåpåtâi.

Polizu (op. cit., p. 467): „Terchea-berchea, unbedeutende, nichtsagendePersonen“.

Ispirescu (Legende, p. 273): „Nu voi så-mi zicå lumea cå sunt dascåld-åia, terchea-berchea, trei lei pårechea“.

Anton Pann (Proverburi, vol. I, p. 156): „¥ncârduit cu terchea-berchea,trei lei perechea“.

Creangå (Scrieri, prefa¡a vol. I, p. 11): „Cu trenchea-flenchea, trei leipårechea, nu se tråie¿te în lume, måi båiete!“

O persoanå neînsemnatå se mai porecle¿te dârloagå, ca în proverbul„a ajunge slugå la dârloagå“, cu în¡eles de „a ajunge slugå la slugå, slugå lacine n-ar merita slugå“.1

Creangå (Scrieri, I, p. 12): „A¿a-i, cå dacå n-am ¡inut seama de vorbelelui, am ajuns slugå la dârloagå ¿i acum, vrând-nevrând, trebuie s-ascult, cåmi-i capul în primejdie“.

Golan e porecla datå unui om sårac, care n-are mijloace så se îmbrace.2

Anton Pann (Proverburi, vol. I, p. 62):

Povestesc cå într-o vreme, dar nu se ¿tie-n ce ani,Cå-ntr-un ora¿ oarecare ar fi fost ni¿te golani,Vagabon¡i, crai, haimanale...

2. Meserii înjositoare sau råu privite de popor. Se va vedea în acestparagraf cum ¿tie poporul så facå haz de me¿te¿ugarii pro¿ti ¿i cum calificåel meseriile înjositoare sau care nu sunt dupå gustul lui.

Cea mai scârboaså meserie în ochii poporului e aceea de mijlocitor saumijlocitoare.

Aceia cari prin vorbe mieroase ¿i fågåduieli mincinoase atrag fetele ¿ifemeile în cursa lor, spre a le arunca apoi în noroiul necinstei, sunt porecli¡iveriga¿, -a¿å, pahoa¡å, codo¿cå etc.

Costinescu (op. cit., II, p. 689): „Veriga¿, -å, acela care înlesne¿te uncomer¡ ilicit“.

Jipescu (Opincarul, p. 56): „... Ba¿oldinå, bahorni¡å, magmuzå,plosca¿å, veriga¿å, hârlavå...“

1 Laurian ¿i Massim, Glossariu, pp. 212-213.2 Costinescu, Dic¡ionar, I, p. 492.

166 I.A. CANDREA

Acela¿i (Suferin¡ele ¡årånimii, p. 39): „Multe sunt rele, intrigari¡e,veriga¿e, adicå-nlesnitoare de fete, neveste flåcåilor mai ru¿ino¿i, bårbå¡imii,våduvului, streinului ¿i mai vârtos venitului de curând la ¡arå, d-o petrecere,or trecåtor pentru v-o trebuin¡å“.

Creangå (Scrieri, I, p. 172): „... Cum ajunge, trage pe nevasta luiIpate de-o parte, îi spune codo¿ca câte ¿i mai multe ¿i o face pe femeie så sealunece cu mintea“.

Acela¿i (ibidem, p. 98): „Atunci pohoa¡a de babå o cheamå iarå¿i ladânsa, prin slujnicå, pune mâna ¿i pe vârtelni¡å, tot cu acela¿i vicle¿ug...“

O altå poreclå datå unei mijlocitoare este cutrå, despre care vezi mai sus.Me¿te¿ugarii pro¿ti, aceia care nu-¿i în¡eleg bine me¿te¿ugul, primesc

poreclele: cârpaci, me¿ter-stricå.Polizu (op. cit., p. 214): „Cârpaci, me¿ter prost, der Pfuscher, Hudler,

Stümper“.Stamati (op. cit., p. 428): „Hudeler, cârpaci, lucråtor de haimana“.Laurian ¿i Massim (Dic¡ionar, vol. I, p. 463): „Cârpaci, råu maiestru,

care nu ¿tie bine o måiestrie sau artå, care lucreazå råu“.Me¿ter-stricå se porecle¿te un me¿te¿ugar prost, care, în loc så dreagå,

stricå lucrul. Unui astfel de me¿te¿ugar poporul obi¿nuie¿te a-i zice înbatjocurå:

Me¿terul stricåªi drege de fricå1.

Stamati (Vocabulariu, p. 562): „Pfuscher, me¿ter-stricå, lucråtoriu dehaimana, råu“.

Ibidem (p. 674): „Stümper, me¿ter-stricå, cârpaci“.Barcianu (Dic¡ionar german-român, p. 871): „Stümper, cârpaci,

me¿ter-stricå“.S.Fl. Marian (Nunta la români, p. 770):

ªi-a ales o doagåOloagåªi-a dat-o unui me¿ter-stricå,Care tocme¿te de fricå,De-o fåcut o buticicå...

1 Hin¡escu, op. cit., p. 104; Jipescu, Opincarul, p. 61.

167Lumea basmelor

Vom aråta acum cum porecle¿te poporul diferitele clase sociale carenu-i sunt pe plac.

Nici o claså de oameni nu e mai nesuferitå poporului, ¿i îndeosebi¡årånimii, ca ciocoiul.

Numele de ciocoi s-ar aplica, dupå Costinescu (op. cit., vol. I, p. 190),la urmåtoarele persoane: „Domestic boieresc; boier fåcut din slugå. Se ziceoricårei persoane care are maniere lingu¿itoare, plecate, slugåre¿ti. ºåraniiporeclesc astfel pe to¡i func¡ionarii, pe to¡i boierii“.

Dar adevårata defini¡ie a ciocoiului, a acelui individ cåruia ¡åranul îi aplicåîn special aceastå poreclå, ne-o dau autorii dic¡ionarului-proiect al AcademieiRomâne, råposa¡ii Laurian ¿i Massim: „Ciocoi, om care une¿te în sine prelingu¿itorul cel mai vil ¿i mai gre¡os fa¡å cu cei mai mari decât dânsul, dar care,cåtrå cei mai mici ca el, aratå dispre¡ul cel mai neomenos, trufia cea maidesfrânatå ¿i cruzimea cea mai brutalå, care, fårå mizericordie, fårå fricå deDumnezeu, fårå ru¿ine de oameni ¿i fårå nici un sentiment de onoare ¿i dedemnitate omeneascå, stoarce ¿i despoaie pe al¡ii în folosul såu, cautå prin baseintrigi så dårapene pe al¡ii ¿i så se ridice pe ruinele lor, ¿i comite, fårå så seturbure în con¿tiin¡a sa, la¿itå¡ile ¿i infamiile cele mai mari“1.

Porecla de ciocoi ce o întâlnim în cita¡iunile ce urmeazå e aplicatåunui individ înzestrat cu toate sau numai cu o parte din calitå¡ile ciocoiului-tip, descris mai sus.

Jipescu (Opincarul, p. 57): „Ciocoiu-ncailea – båtu-l-ar stelili –îngroapå magmudele ¿i nisfele d-ali noi ¿i bani då aram sco¿i din pieleamea, a unuia ¿i-a altuia...“

¥ntr-o satirå poporanå din Bucovina:

Iar ciocoiu satului,Cu nåravu dracului,ªtiind rându calului,Nu-¿i laså nåravu lui,Pune-o mânå pe oblânc,Alta o bagå-n sân adânc

ªi scoate-un bici plumbuit,Plumbuit, råsplumbuit,ªi avântându-l într-o parte,Trage la ¡åran pe spate,Trage una, trage douå,Trage mereu pân-la nouå.2

1 Glossariu, p. 155.2 S. Fl. Marian, Satire poporane române, pp. 173-174.

168 I.A. CANDREA

Alecsandri (Surugiul): „Acu stråinu, ca stråinu, dar cum sunt uniiciocoie¿i, cu ma¡e pestri¡e, seaca-le-ar såmân¡a! cå mare urgie mai sunt pelumea asta. De-a lungul ¡årii fac pârjol cu båtaia...“

La numele de ciocoi poporul adaugå adesea epitetul de gulerat, cum,bunåoarå, în exemplele de mai jos.

¥n satira poporanå ºåranul ¿i ciocoiul:

Ba, zåu, ciocoi gulerat,De trei zile n-am mâncat,Nici boii n-am adåpat,Nici în caså n-am intrat...1

Alecsandri (Barbu låutarul): „A¿a-i, boieri d-voastrå, cå nu vå lasåinima så må da¡i pe scåri, pe mine, Barbu cel båtrân, care am cântat lanun¡ile ¿i mesele pårin¡ilor d-voastrå? (întorcându-se spre u¿å) Ei! apoi cemai dârdåie¿te guleratul cel de ciocoi?“

Prin aninarea a diferite sufixe sau prin alipirea altor cuvinte la numireade ciocoi, au rezultat alte porecle, ca: ciocloavå, cioclovinå, ciocoroadå,ciocofleandurå, ciocorofleandurå, ciocorofleac, liopciofleandurå etc.

Jipescu (Opincarul, p. 45): „... Cåscatu, ’nnoirile, pofta d-a facenuma på marili, cheltuiala nemåsuratå înnebunesc pe bårba¡i ¿i pe pårin¡iilor, boieri, boierna¿i, negustori, ciocloave...“

Ibidem (p. 59): „... Cå ståpânirile fumurii ¿i-ngâmfatu ciocloavilorstau cât curcubeu pe umerii norului...“

Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 54): „Ciocloavinå, aplicat la bårba¡i,ciocoi din cei mai rugini¡i“.

Alecsandri (Florin ¿i Florica, sc. XI):

De-acum te ¡ineS-ame¡e¿ti bine,Pe cioclovineªi pe bonjuri...

Rådulescu-Niger (Rustice, III, p. 220): „Nepotu ciocoroadei puse de-idådu jos de pe un dulap o condicå lungårea¡å, care se cheamå de «partizi»¿i-mi strigå pe Gheorghe Nec¿oiu.“

1 G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, p. 296.

169Lumea basmelor

Millo (Chiri¡a, p. 4): „... Pentru cå se ducea mai to¡i de la noi, ¿iboieri mari ¿i boieri mici, ¿i ciocoi ¿i ciocoflenduri, ¿i numai eu så nu måduc?“ Alecsandri (Boieri ¿i ciocoi, act. I, sc. II):

„Lipicescu: N-auzi, bade Arbure? ia seama cå aici nu te afli la Arbureni(iese).

Arbure: Cred ¿i eu, ciocorofleandurå... Acolo-i ba¿tinå de råze¿i, ¿-aicie roi de ciocoi...“

Ibidem (act. I, sc. IX): „Slugåricå? Ciocoie¿, ciocofleandurå,ciocorofleac, hap-ciocoi, paraciocoi, care se târâie pe urmele talpelor boiere¿tica så le sårute ¿i chiar så le lingå la nevoie...“

Ibidem (act. V, sc. XVIII): „Arbure: Am prins ho¡ul în capcana lui...A! liopciofleandurå... A! ciocorofleacule! faci plastografii ca så calice¿tipe ståpânul tåu?...“

Interesante sunt poreclele pe care l-a dat poporul tinerimii de la 1840,care se întorsese din stråinåtate cu idei liberale. Acestea sunt: bonjurist,duelgiu, surtucar, pantalonar etc., prea cunoscute tuturor, pentru a mai finevoie de a cita exemple din scriitori.

Un scriitora¿ e poreclit în batjocurå de popor scâr¡a-scâr¡a sau scâr¡ai-scâr¡ai, adicå unul care nu face alta decât så scâr¡âie cu condeiul pe hârtie.

Caragiale (O noapte furtunoaså, act. I, sc. I): „Iacå, ni¿te papugii...ni¿te scâr¡a-scâr¡a pe hârtie! Îi ¿tim noi! Månâncå pe datorie, bea pe veresie,trag lumea pe sfoarå cu pi¿icherlicuri...“

Un cancelarist, copist, sau „con¡ipist“, cum obi¿nuie¿te a-l numipoporul, e poreclit în båtaie de joc cenu¿er, adicå unul care nu face decât såpresarå cenu¿å pe scrisul altora.

Alecsandri (Florin ¿i Florica, sc. X): „Am på¡it-o... Cenu¿erii de lagiudecåtorie o râs de mine cu hohot ¿i m-o tiuit ca pe-un dulåu cu tingirea-ncoadå, când le-am cerut averea råposatei!“

Jipescu (Opincarul, p. 59): „... Nimeni n-a mai zis cå e nici limbå defurat, nici limbå de modârlan neros... ¿i cu hacurile alor luminåtori deie¿irå-n vacu d-acuma din cenu¿aru nåbådåios al logofe¡ilor deunåzi,cårturari d-alaltåieri...“

¥n anul al VII-lea (1873) din „Convorbirile literare“ (p. 204), e publicatåo admirabilå epigramå, adresatå unui cenu¿er, al cårei autor iscåle¿te X.Iat-o:

170 I.A. CANDREA

„Pe albumul unui cancelarist

Ce-i luna mândrå ¿i frumoasåPentru-un cenu¿er?O nåsipelni¡å uria¿å,Spânzuratå-n cer,Ce presurå nåsip de aurPe lumea-ntinså, mare,Pe care noaptea a råsturnatO largå cålåmare“.

Doroban¡ii sunt porecli¡i curcani din cauza penei ce port la cåciulå(vezi mai sus).

Un ofi¡er, care umblå cu nasu-n vânt, låsând sabia så se târâie cu zgomotpe pavaj, e poreclit de popor târâie-våtråi.

O altå poreclå aplicatå militarilor, care a prins rådåcini puternice laora¿, e mo¿-teacå.

Gardistul e poreclit, mai cu seamå de popula¡ia mahalalelor, cu frumoasånumire de sticlete.

Marion (D-a valma, p. 8): „Fårå multå vorbå, sticle¡ii îi înhå¡arå ¿i,hai la sec¡ie, sub inculpare de ho¡ie, ¿i de la sec¡ie la poli¡ie sab inculpare deasasinat...“

O altå poreclå datå unui agent poli¡ienesc e aceea de gulerat, poate dincauza gulerului ro¿u de la tunicå. Alecsandri (Ion Påpu¿arul):

„Comisarul: Nu-i voie så umbla¡i cu påpu¿ile ¿i cu Irozii.Ion: Dec!... altå bazaconie acu!Comisarul: Hai la poli¡ie.Ion: Nu pune mâna, guleratule...“

Terminând cu cercetarea primei clase, aceea a poreclelor individuale,trecem la cealaltå claså, în care intrå poreclele aplicate la diferitele popoare,¿i pe care noi le-am numit porecle generale.

171Lumea basmelor

II. Porecle generale.

E un fapt cunoscut cå egoismul face pe fiecare na¡iune så se creadå peea mai de¿teaptå, mai bine fåcutå ¿i mai de neam decât oricare altå na¡iune.Limba pe care o vorbe¿te i se pare mai armonioaså, pe câtå vreme toatecelelalte le considerå de un jargon nearticulat, de o vorbire îngânatå. De acivedem cå numirile care desemneazå na¡iunile stråine nu însemneazå, ceamai mare parte, decât „mut, gângav“. Nu citåm exemple, dar trimitem pecititorii no¿tri la lucrarea d-lui ªåineanu, ¥ncercare asupra semasiologieilimbii române, unde, la pp. 378-379, autorul aduce o mul¡ime de numiri dena¡iuni care confirmå cu prisos cele zise de noi.

Afarå se supranumirea de „mut, gângav“, ce ¿i-o dau na¡iunile întreele, cu privire la limba lor, poreclele pe care ¿i le aplicå în batjocurå unaalteia se raporteazå sau la fizicul lor, sau la defectele, la ocupa¡iile, la portullor, sau, în fine, la religia ¿i originea lor.

Românul porecle¿te ¿i el dupå regula generalå pe celelalte na¡iuni cucare e în contact, dupå cum ¿i celelalte na¡iuni vor fi având poreclele lor cucare desemneazå pe român.

Pânå a trece la poreclele pe care obi¿nuie¿te a le da românul na¡iunilorstråine, så men¡ionåm în treacåt cum obi¿nuie¿te a se porecli între dân¿iiromânii din diferitele pår¡i.

Ne mårginim a cita pentru aceastå categorie de porecle urmåtorul pasajinteresant dintr-o lucrare a d-lui Jipescu: „Spre amintire istoricå, se cade s-adaog cå între sine, în veacul acesta, rumânii au urmåtoarele atingeri,în¡epåturi, mu¿cåturi: moldovenii ne poreclesc pe noi, muntenii ¿i oltenii,limbå neagrå (adicå ¡igani), sau ma¡e galbene, cå noi vorbim ¡igåne¿te.Muntenii ¿i oltenii le zic moldovenilor: moldovean, cap de bou sau:moldovean ¿i om de treabå anevoie gåse¿ti; sau: când ¡i-o cre¿te påru-npalmå, atunci gåse¿ti moldovean cinstit, sau cå dân¿ii vorbesc ¡igåne¿te.Fra¡ilor ardeleni le zicem trocari, ori mocâr¡ani, ori ¡u¡uieni; alor dinMachedonia, ¡ân¡ari sau co¡ovlahi...1“

Trecem acum la poreclele date de români celorlalte na¡iuni:

1. ºiganii. Am spus la începutul acestui studiu cå acela care se poateîntr-adevår fåli cu bogå¡ia cea mai mare de porecle cu care e blagoslovit e

1 Suferin¡ele ¡årånimei, Bucure¿ti, 1888, p. 91.

172 I.A. CANDREA

¡iganul. Umblând totdeauna fårå nici un cåpåtâi, sårac, despuiat, murdar,cer¿ind câteodatå, furând mai adeseori pentru ca så-¿i potoleascå foamea,¡iganul a fost întotdeauna obiectul de ocarå ¿i batjocurå al tuturor popoarelor.

¥n interesanta-i lucrare despre ºiganii din Bucovina, parohul DimitrieDan citeazå urmåtoarele porecle cu care obi¿nuiesc românii a batjocori pe¡igan: „Arab, Faraon, corbert (de la corb), cioarå, cioroi, crr, adecå îlcâråie¿te, dadå (dupå ¡igånescul nume pentru tatå), baracladinå saubaragladinå, burca¿, ciorogac, gårgåun, geantå sau geandå, netot (= sclav),caranclåu, caranclanburå, stancå, bulgar, gangur, co¡ofanå, iar pe capulfamiliei: tetea; pe copii danci sau purdei...“1

Noi vom grupa toate poreclele aplicate ¡iganului, dupå cum ele seraporteazå la fizicul lui, la limbu¡ia lui, la originea ce i se atribuie, laapucåturile lui, la ocupa¡iunea-i predilectå etc.

Cea mai obi¿nuitå poreclå datå ¡iganului, din cauza fe¡ei lui, „albe cafundul ceaunului“, este cioarå, cu derivatele cioroi, cioroaicå, ciurilå,cioropinå, ciorânglav, ciorpandel, ciorogac etc.

Iatå cum explicå pårintele Marian, în a sa Ornitologie poporanå românå(vol. II, pp. 32-33), aceastå poreclå a ¡iganului: „... ºiganii sunt porecli¡i cuacest nume, din cauzå cå peli¡a de pe obrazul acestora e neagrå ca ¿i peneleciorilor, apoi din acea cauzå, pentru cå, precum ciorile sunt foarte obraznice ¿iîndråzne¡e..., a¿a fac ¿i ¡iganii, ori¿icât i-ai alunga de la caså, ori¿icât ai cåuta såte dezbårezi de dân¿ii, ei totu¿i ¡i se vârå în ochi ¿i-¡i cer câte de toate“.

¥ntr-un basm la Ispirescu, „Procleta de cioarå, cum våzu fata, îi pusegând råu. Când sosi ceasul na¿terii, fiul de boier nu era acaså...“2

Alecsandri (Chiri¡a în Ia¿i, act. I, sc. I): „Slujitorul: Chiri¡a Surdulea?...Da cascå-¡i pliscul mai tare... cioarå, ¿i cârâie mai disghe¡at... Ce cucoanå-iîn tråsurå?“

Sbiera (Pove¿ti, p. 288): „O, tu cioarå pângåritå, laså, cå te-oi învå¡aeu cu cine så vorbe¿ti tu a¿a!“

Filimon (Ciocoii vechi ¿i noi, p. 37):

„– Ce cau¡i aici, cioarå? zise ciocoiul supårat.– Må iartå, logofete Dinule, dar am venit så-¡i dau o carte de la

båbaca dumitale.– Ad-o-ncoace, cioarå, ¿i piei din ochii mei“.

1 Dimitrie Dan, ºiganii în Bucovina, Cernåu¡i, 1892, p. 4.2 Legende, p. 62.

173Lumea basmelor

¥n satira Cântåre¡ul dadii:

– Måi, ¡igane, pui de cioarå,Ce båteau dobele-asarå,Våile de råsunarå?1

Speran¡ia, în anecdota ªeaua ¿i ¡iganul:

Bine, zice-atunce omul. Te-ai suit pe carpån susªi cålare, bof! deodatå te-ai trezit precum ai spus;Dar så-mi spui, pe iapå, cioarå, cine a fost så punå ¿eaua?Haide, spune!...2

Când våd pe un ¡igan trecând, românii îl cârâiesc ¿i strigå în urma lui:

Câr, cioarå,De la moarå,Cu fåina-n poalå,Ca pe tatål tåuL-ai mâncatNesårat,Nepiperat,C-o lingurå de påsat!3

Sau:

Câr, clonc, cioarå,De la moarå,Cu fåina-n poalå,Ce n-ave¡i månåstioarå.4

Cioroi e o poreclå ce se aplicå bårba¡ilor. A¿a, Jipescu (Opincarul,p. 101): „ªi ca alt cioroi, când a dus o gåinå mo¡atå la un zapciu, el totcåråia la scarå pasårea ca så-l auzå din caså...“

1 S. Fl. Marian, Satire populare române, p. 341.2 Anecdote populare, vol. I (ed. II-a), p. 14.3 S. Fl. Marian, Ornitologia poporanå românå, vol. II, p. 35.4 Elena D.O. Sevastos, Anecdote poporane (ed. ªaraga), p. 44.

174 I.A. CANDREA

Gr. Sima („Ardeleanu glume¡“, p. 45): „Må bucur de voi, cioroilor,zice româna¿ul, cu bine a¡i veni; dar care din voi se crede destul de om caså batå dintr-un råsuflu blidul...“

Ibidem (p. 48): „De unde nu, avea-vei parte, cioroiule, de smoalåclocotitoare, de focul nestins...“

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (Bra¿ov, 1891, p. 70): „Un ¡igan a fostluat cåtanå ¿-a fost dus ¿i el la båtaie. Cum s-o fi båtut cioroiul, cum nu s-ofi båtut, nu ¿tiu...“

I. Bota (Culegere de cele mai frumoase pove¿ti, Bra¿ov, 1891, p. 72):„¥n diminea¡a aceia un cioroi de ¡igan, frumos ca to¡i corturarii, intra laîmpåratul Verde...“

Cioroaicå se zice numai unei ¡igånci.Ispirescu (Legende, p. 66): „¥ntorcându-se acaså, o luå pe spurcata de

cioroaicå la båtåi. Dar ea zise: «Nu må mai bate, ståpânå, cå ce-mi våzuråochii, o såptåmânå så te tot ui¡i ¿i tot nu te îndestulezi»“.

Idem (p. 362): „Så doarmå somn dulce ¿i mai dulce, de pe cåpåtâi sås-aridice, adåugå påsårica. Dar cioroiaca de împåråteaså doarme?“ (Sbiera,Pove¿ti, p. 176):

Sorioarå, sorioarå!Prinde-te de råzi¿oarå,Cå ¡â¡a umplutu-te-au,Apa, mâlul, suptu-te-auªi pe pruncul tåu,Nepo¡elul meu,L-apleacå ¡â¡å stearpåªi-l mângâie cea cioroaicå.

Ciurilå e o poreclå datå ¡iganului, care se aude peste Carpa¡i.„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (Bra¿ov, 1891, p. 70): „Cine gândi¡i c-a

ie¿it mai întâi ¿i mai întâi din glidå, ca så-¿i arate vitejiile ¿i så capeteråsplatå pentru ele?... Nimeni altul ca ciurilå al nostru...“

Cioropinå se aplicå deopotrivå la ¡igan ¿i la ¡igancå.Ispirescu (Legende, p. 65): „Bårbate, îi zise blestemata de cioropinå,

cum se luminå de ziuå, så tai scândurile alea ce le-am pus ieri la pat...“Ibidem (p. 69): „Cum våzu cioropina ¿i aceastå minune, se prefåcu cå

e bolnavå ¿i ceru de la bårbatu-såu så-i taie mielul...“

175Lumea basmelor

Ibidem (p. 203): „Când ajunse viteazul nostru la palat, împåratul cuvoie bunå ¿edea la maså, iar cioropina sta în capul mesei, pe ¿apte perne“.

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (p. 46): „Zicând aceste cuvinte, påcurarulie¿i pe altå parte, la capul unui pod, peste care ¿tia c-o så treacå ¡iganul, ¿i seprefåcu cå nu vede bine. Când sosi cioråpina, el î¿i luå cåciula din cap...“

Cuvântul cioropinå, mai corect cioråpinå, e format prin fuziunea celordouå porecle ale ¡iganului, cioarå ¿i aråpinå, adicå cioarå + [arå]pinå, undepoporul a luat finalul -pinå drept sufix ¿i ca atare l-a dezlipit de restul cuvântului¿i l-a agå¡at la cioarå. Unui fenomen analog datorim forma¡iuni ca codåri¿tesau codori¿te din coadå + [top]ori¿te, folticos din foale + [pân]ticos sau cociolibådin cocio[bå + co]libå. „Cociolibå“ înseamnå acele adåposturi pe care ¿i le fac¡iganii din scânduri a¿ezate în unghi, când lucreazå la vreo bina.

Ciorânglav, ca poreclå a ¡iganului, o gåsim la Jipescu (Opincarul, p.51): „Dac-ar pleca to¡i ¡iganii, baragladini, ciorânglavi, odatå din sate, nute gânde¿ti cin-¡i-ar mai cânta de joc...“

Ciorpandel e porecla datå în special copiilor ¡iganului, dar câteodatå ¿i¡iganului în vârstå.

N.A. Bogdan (Pove¿ti ¿i anecdote, p. 62): „ªi a¿a, pe rând, fiecareciorpandel câte o vorbå, doar o ¡ine minte mai bine ¿i nu s-or mai încurca“.Ibidem (p. 83):

ªi gåsindu-l lungit, ¡apån sub pår, îi trânte¿te-o vânå,Douå, trei, nenumårate... peste cap ¿i bårdåhan!De ¡ipaBietul elCiorpandelCa un purcel!

Ibidem (p. 161):

ªi-l plângea mereuPe dånciucul såu,Pe orce cårareªi pe ¿leaul mare:– Vai, sårmanul ciorpandel,Cum muri de tânår el!...

Tot pentru culoarea-i neagrå, ¡iganul mai prime¿te poreclele de cioacå,crancâu, harapinå, harapilå etc.

176 I.A. CANDREA

Jipescu (Opincarul, p. 101): „Uite a¿a o på¡irå cioacili ¿i graurii deighipteni! Pentru faptili lor logofe¡i iscålesc ¿i råspund“.

S. Fl. Marian (Satire poporane române, p. 295):

ªi vorbiråCât vorbirå,Dar nemic nu ispråvirå.¥n urma-un crancâu båtrân,Alb ca un fund de ciaun,Peste ¡igani s-a-nholbatªi a¿a le-a cuvântat...

Ispirescu (Legende, p. 204): „... Fata låcrâmå ¿i mul¡umi lui Dumnezeucå a scåpat-o de slu¡enia påmântului, de harapina spurcatå“.

Ibidem (p. 31): „Du-te la apå, arapino, ce tot spui astfel de fleacuri, îizise må-sa, aråtându-i coceanul måturii“.

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (p. 17): „– Apoi bine, pårin¡ele, dacåtocmai vrei dumneata, am furat: Harapilå ¿i ¿tersese briceagul Sfin¡ieisale“.

Dupå limbu¡ia lor, ¡iganul ¿i ¡iganca sunt porecli¡i co¡ofanå,ciocånitoare, cârâitoare, codobaturå1, corcodinå etc.

Alecsandri (Chiri¡a în Ia¿i, act. I, sc. I): „Chiri¡a (cåtre ¡igancå): Cete-a apucat, må rog, co¡ofano, de câråi ca cioara-n par? Ie sama la lucruribine, ¿i taci din plisc“.

Mai jos: „Chiri¡a: Scarå? ¡i-oi da eu la scarå, co¡ofanå... deschide-¡iaripele ¿i sai la påmânt...“ Speran¡ia (Anecdote populare, col. I, ed. II,p. 13):

– Ståi ¡igane!– Iaca’ndatå,Stau, bådicå, stau cum zici.– Stai, dar spune-mi, co¡ofanå,Cå te sfårm pe loc aici...

Alecsandri (Chiri¡a în Ia¿i, act. I, sc. I):

1 Comunicat de d. Gh. Chernbach (Gheorghe din Moldova).

177Lumea basmelor

„Slujitorul: Ian vezi moachia, cå s-o fudulit... (azvârle în ¡igancå cuomåt) Hâ¿i, cârâitoare!

ºiganca: ªezi bini¿or, blåstematule, cå te ia dracu.Slujitorul: Hâ¿i, ciocånåtoare! “

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (p. 76):„– Nu te mai giura degeaba, corcodinå cå nici cinci n-au fost.– Apoi de n-a fost unu, n-a fost nici unu, gråi ¡iganul, muindu-se

din ce în ce tot mai mult“.

Urmåtoarele porecle se dau ¡iganilor, dar mai cu seamå copiilor de¡igan: graur, grangor, gangur, gångura¿, gångurel, gårgåun, gårgåoan.

S.Fl. Marian (Ornitologia poporanå românå, vol. II, p. 141): „Fiindcåmai to¡i ¡iganii, conlocuitori cu românii, sunt sårmani lipi¡i påmântului,neavând de multe ori nici måcar o fåråmåturå de pâine spre a-¿i stâmpårafoamea, care consumå pre bie¡ii lor copila¿i, ace¿tia nu o datå aratå ca vaide dân¿ii: galbeni ca ceara. Pre ace¿ti nenoroci¡i, precum ¿i-n genere preto¡i copiii de ¡igani, românul, când îi vede ¿i e bine dispus, îi porocle¿te,numindu-i gångurei sau grångorei. El zice:

Vai, såracii gångurei,Câtu îs ei de frumu¿ei,Cu papuci galbeni descul¡i,Tot la dân¿ii så te ui¡i,Cum ¿ed la soare lungi¡i,Rup¡i în co¿i de håmisi¡i!

sau, adresându-se cåtre tatål lor:

Auleo, Vasile Stane!Scoalå-te de pe ciocane,Cå-¡i pier gangurii de foame!“

¥n satira bucovineanå Ora ¡iganului:

Cu tesla-a såpatUn mic låtoca¿.Când a face ca¿

178 I.A. CANDREA

ªi urdela¿,Så curgå tot zerulPânå pe cuptorulCopiilor såiMici ¿i frumu¿ei,Ca puii d graurDin luna lui Faur...1

(Cf. ¿i Jipescu, Opincarul, p. 101).„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (p. 15): „Våzând acesta o caprå, ce umbla

de colo pânå colo prin ¿an¡, îl întreba pe grangorul cel båtrân...“Ibidem (p. 37): „Sluga îi spuse popii ce s-a întâmplat ¿i popa îndatå îl

¿i trimise dupå ¡igan. «– De ce mi-ai închis caii, måi, grangorule?»“Ibidem (p. 66): „Cum bågå de seamå românul cå faraonul doarme dus,

apucå în grabå bå¡ul..., îi trase vreo câteva, de se fåcurå tot dungi vinete pespatele grangorului“.

O altå satirå bucovineanå:

Tåce¡i ca piticu,C-åla nu e Sârbu,Cå-i un gångura¿,Alb ca tåciunele,Negru ca cårbuneleªi flåmând ca cânele...2

Satira Sfântul ¡igånesc:

Gångureii mei!Feciori voinicei,Voinici paralei!3

1 S. Fl. Marian, Satire poporane române, p. 329.2 Ibidem, p. 221.3 Ibidem, p. 266.

179Lumea basmelor

¥n Evanghelia ¡igåneascå:

– Måi, ¡igani,Måi, gårgåuni.Câte legi sunt pe påmânt,Toate au vrun lucru sfânt,Numai noi singuri n-avem...1

¥n Apostolul ¡igånesc:

– Måi, ¡igani,Måi, gårgåoani!Iat’ aice n-am adusDå la dada håt de susHasta cår¡ulie¥n care vå scrie...2

Poreclele de ighiptean ¿i faraon, ce i se dau ¡iganului, vin de la pårereagre¿itå cå acest neam ¿i-ar fi trågând originea din Egipt.

Jipescu (Opincarul, p. 101): „... ¿i-i zice în loc de bunå e¿ti ghiie,bunå e¿ti moartå: bunå e¿ti moartå, bunå e¿ti moartå, uite a¿a o på¡iråcioacili ¿i graurii då ighipteni“.

Costinescu (op. cit., vol. I, p. 423): „Faraon, supranume ce dåpoporului ¡iganilor sau robilor, cåci, zice poporului, ei sunt veni¡i de laEgipet, sunt d-ai lui Faraon“.

S.Fl. Marian (Satire poporane române, p. 228):

Moldovanul râseªi pe urmå zise:– Måi, ¡igane,Faraoane!De ce nu ave¡i ¿i voiO bisericå ca noi...

Ibidem (p. 294):

1 El. D.O. Sevastos, Anecdote poporane, p. 45.2 S.Fl. Marian, Satire etc., p. 222. Cf. pp. 236, 321, 332.

180 I.A. CANDREA

De când Mangul ål vestitDin popie fu lipsit,ºiganii s-au apucatBiserica d-au mâncat.Faraon cum le-a vestit,Istoria s-a-mplinit...

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (Bra¿ov, 1891, p. 10): „Fuge ¡iganul, darfuge ¿i baciul. Când vede faraonul cå baciul o så-l ajungå, ¡up! într-oscorburå de lângå cale...“

Ibidem (p. 35): „... Zise cåtrå ceilal¡i: – Da låsa¡i-l la naiba faraon, cåv-a¡i fåcut hainele talmo¿-balmo¿“.

Ibidem (p. 45): „Ce le vorove¿ti? råspunse faraonul, prefåcându-se ca¿i când n-ar ¿ti nimic. Nici pe-acolo nu fusei!“

Ibidem (p. 47):„– ªtii cosi, måi, ¡igane? întreba odatå un român pe un ¡igan.– Da cum så nu, bade Toadere, cå doarå cu coasa-n spate am crescut!

råspunse faraonul“.

Ibidem (p. 66): „El îi dete de tovarå¿ pe un vecin, care era din neamullui Faraon, ca så puie ¿i el vreo vorbå bunå“.

Gr. Sima al lui Ion („Ardeleanul glume¡“, Sibiu, 1889, p. 77): „Aceastaînså nu-i venea faraonului nicidecât la socotealå, merge drept aceea la boierså capete iertare“.

I. Bota (Culegere din cele mai frumoase pove¿ti, Bra¿ov, 1891, p. 72):„... Intra la împåratul Verde ca så vadå nu cumva împåratul ar mai aveaceva de lucru cu ciocanul, cåci pe acele timpuri numai faraonii ¿tiau lucrala fier. . . “

Ibidem (p. 73): „Cu vorba dintâi faraonul de cioarå spuse împåratuluio ¿tire îmbucuråtoare...“

Gr.H. Grandea (Vlåsia sau Ciocoii noi, Bucure¿ti, 1887, pp. 114-115):„Frate cu coconii din casa boierului tåu, iar nu cu mine, faraoane! – strigåmeseria¿ul necåjit“.

O formå modificatå a acestei porecle este baraon, care ne întâmpinå însnoava ºiganu låcåtu¿, scriså de Ispirescu (Snoave, p. 116): „Mergând el,ce-i plesni baraonului prin cap, cå începu så vorbeascå cu uneltele lui, ca, des-ar întâmpla så se întâlneascå cu cineva, så creadå cå sunt mai mul¡i in¿i“.

181Lumea basmelor

Poporul, socotind pe ¡igan tot a¿a de negru la suflet, pe cât e de negrula chip, îi aplicå o mul¡ime din epitetele diavolului.

A¿a sunt: cornurat, Sarsailå, tartor etc.„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (Bra¿ov, 1891, p. 35):

„– Ahåla-i, drågu¡å, ahåla! striga cioroiul, plin de bucurie la auzulacestor cuvinte.

– Ce ahåla, måi cornuratule?“

Ibidem (p. 7): „Popa, bun de inimå, se învoi cu rugåmintea cioroiului¿i îndatå începu a rosti rar ¿i deslu¿it rugåciunea pe care ¡iganul nostru voias-o înve¡e... Ceea ce-i intra lui Sarsailå pe-o ureche, îi ie¿ea pe cealaltå“.

Ibidem (p. 18):

„– Ce-ai mai påcåtuit, Sarsailå?– De, cinstite pårinte, ce så påcåtuiesc!... Am furat ¿i eu un cåpestru

de cânepå de la un gard!“

ªi mai jos:

„– Apoi ce-ai mai fåcut, måi Tartorule?– De, pårinte, ce så mai fac!... Apoi iacå-tå, am båtut mai când era

cojocul mamei...“.

„Cornicea satelor“ (Bucure¿ti, 1883, pp. 7-8): „Un grådinar prinse peun ¡igan în grådina lui, pe care o jefuia de ceapå: «– Ce cau¡i aci, tartore?»îi zise grådinarul“.

Tot dupå apucåturile lui, ¡iganul mai e poreclit haramin sau araminå,propriu, tâlhar, ho¡.

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (Bra¿ov, 1891, p. 9): „Tocmai când sechinuia bietul haramin mai înfrico¿at, s-aude în curtea bårbieriei un câinechilålåindu-se...“

Ibidem (p. 24): „Când så iaså bietul haramin din bisericå, iatå cå la u¿adin afarå se întâlne¿te cu ni¿te babe, care veneau ¿i ele så se spovedeascå“.

Gr. Sima al lui Ion („Ardeleanul glume¡, Sibiu, 1889, p. 73): „¥nsfâr¿it, friptura tot acolea are så iese – î¿i zice haraminul în a sa minte –,fie de ce-a fi“.

182 I.A. CANDREA

Ibidem (p. 92): „Cu spovada tot a mai mers, dar cuminecåturå nu vreaharaminul så ia o datå cu capul. Se fåcea mort ¿i pace, de nu era vorbå så-ipo¡i descle¿ta fålcile“.

„Cornicea satelor“ (Bucure¿ti, 1883, p. 9): „Atunci chemå pe ¡iganulsåu, în îngrijirea cåruia era curtea. «– De ce lipse¿te o gâscå, aramino?»întrebå el“.

Ibidem (p. 26): „Atunci boierul, în¡elegând cå era cineva ascuns acolo,deschise dulapul ¿i, våzând aramina cu ochii zgâi¡i, care sta zgârcit pe vine...“

Alte porecle de dispre¡ date ¡iganilor sunt urmåtoarele:Baragladinå se aplicå deopotrivå ¡iganului ¿i ¡igåncii: Alecsandri (Piatra

din caså, sc. XV): „Leonil: Så nu cârcne¿ti, cioarå, cå te-am pråpådit.(Depårtându-se de dulap.) I¿ala!... am închis baragladina!...“

Acela¿i (Chiri¡a în Ia¿i, act. I, sc. I):

„ºiganca: Du-te pârlii! cå doar n-am så-¡i toc la ureche pânå mâne.Slujitorul. De!... Baragladinå, te-ai pichirisit?ºiganca: Baragladinå e¿ti tu, guleratule!“

Jipescu (Opincarul, p. 51): „Dac-ar pleca ¡iganii, baragladini,ciorânglavi, odatå din sate, nu te gânde¿ti cin’ ¡i-ar mai cânta de joc...“

Satira poporanå Arhiereul ¡igånesc:

ºiganul, foc, mânios,¥ndatå în sat s-a-ntorsªi cum a sosit,S-a ¿i sfåtuitCu celelalteBaragladine:Când, cum ¿i din ce så facåªi ei bisericå?...1

N.A. Bogdan (Pove¿ti ¿i anecdote, p. 60): „Ie¿i¡i, baragladine, cå punså vå tragå câte cinzeci de harapnice de fiecare.“

Ibidem (p. 177): „Iar românii råmaserå încremeni¡i pe punte, c-au fostpåcåli¡i a¿a de al naibei de-o baragladinå clon¡atå.“

1 S. Fl. Marian, Satire pop. române, Bucure¿ti, 1893, p. 229.

183Lumea basmelor

Balaur se porecle¿te îndeosebi ¡iganul låutar.Ispirescu (Legende, p. 109): „Deodatå auzi ni¿te balauri de låutari

trågând din viori, de gândeai cå mânâncå foc, ¿i din ce în ce se apropiau“.Alecsandri (Barbu låutarul):

„Un glas (dintre culise): Lipsi¡i de-aici, balaurilor!Barbu: Ian laså, jupâne vataje! A¿a så tråie¿ti, cå boieriu ne-o chemat

så-i cântåm de ziua lui!“

N. Rådulescu-Niger (Rustice, vol. III, p. 45): „Doi balauri de ¡igani,albicio¿i nevoie mare, ca fundu ceaunului, îi ziceau din scripcå ¿i unuzdrångåia dintr-o cobzå, – când a horå, când a brâu“.

Ga¿per este o altå poreclå datå ¡iganului låutar, dar ¿i ¡iganilor în genere.„Convorbiri literare“ (an XVIII, p. 207): „Ne-am såturat de scår¡åiturile

a doi påcåto¿i de ga¿peri“.Jipescu (Opincarul, p. 101): „Ål dîntâi ga¿per, vata¿u, înså cum på¿i

på u¿å, târla-mârla, s-a uimåcit ¿i-n dârdorå colo, a scåpat då tremuråturåvasu din mânå...“

Gr.H. Grandea (Vlåsia sau Ciocoii noi, Bucure¿ti, 1887, p. 113): „Nupleca, ga¿per înfumurat, ¿i spune nouå ¿irul istoriei. Cum se face cå ¡iganiisunt stråmo¿ii grecilor?“

Porecla de ga¿per nu e alta decât numele propriu Gaspar sau Ga¿par,devenit nume apelativ al ¡iganului.

Dl. dr. Gaster, în a sa Literaturå pop. românå (p. 496), explicå aceaståtrecere prin faptul cå „unul din cei trei crai (de la råsårit), adicå Ga¿par, sereprezintå ca un arap, cåci, dupå legendå, era împåratul Araviei“.

Femininul ga¿peri¡å e porecla obi¿nuitå a ¡igåncilor.Ispirescu (Legende, p. 63): „Cum våzu copila¿ii a¿a de frumo¿i,

ga¿peri¡a de cioarå, ce så facå ca så ponoseascå pe Doamna sa?...“Ibidem (p. 66): „Ga¿peri¡a se duse îndatå în bucåtårie ¿i puse la cale ce

så se facå cu mielul, ca så nu mai råmâie nimic din el“.Låie¡ sau mirloi sunt porecle ce se dau ¡iganului dincolo de Carpa¡i.Basmul Spân fårå de moarte, de I. Bota (Pove¿ti, p. 73): „De bunå

seamå împåratul n-ar fi crezut pe låie¡, dacå nu i-ar fi aråtat o sutå vârfuride limbi de la zmei“. ªi mai jos (p. 74): „Altmintrelea ce så mai zici, nicimârloiul de ¡igan nu era tocmai de lepådat, cåci dacå l-ai fi våzut în hainelelui cele de anglie...“

184 I.A. CANDREA

Dupå ocupa¡iunile lui, ¡iganul mai e poreclit: ursar1, lingurar, corturar,câteodatå barosan, propriu, „ciocan mare“ etc.

Polizu (op. cit., p. 534 ¿i 543) mai pomene¿te douå porecle ale ¡iganilor,necunoscute nouå: tingåu ¿i cinghinea.

O altå poreclå a ¡iganului este boroi.N.A. Bogdan (Pove¿ti ¿i anecdote, p. 82):

A¿a boroiul ¿ezând,Se sim¡i cå-i pre flåmând,Cå nu mâncase nimicDin zori... barâm vrun pitic!

Poreclele bahni¡å ¿i båhanie se dau deopotrivå ¡iganului ¿i ¡igåncii.Ispirescu (Legende, p. 63): „Feciorul de boier, când î¿i aduse acaså

nevasta, îi dete, pentru trebuin¡ele ei, o fatå a unei bahni¡e de ¡igancå, ce-¿i¡inea zilele prin curtea boierului cu ce se îndurau ståpânii“.

Ibidem (p. 66): „Credincioasa bahni¡ei spålându-se la pârâu, nu ¿tiucum fåcu ¿i rupse un cåpåtâi“.

Ibidem (p. 343): „Dacå ajunse la fântânå, se sperie bahni¡a, våzândfata vie nevåtåmatå, iar pe balaur mort într-un båltac de sânge cât pe colode mare“.

N.D. Popescu (Carte de basme, vol. I, p. 116): „Så nu ai grije, dragåjupâneaså, råspunse båhania, cåci eu nu deochi...“

Ibidem (vol. II, p. 4): „Dar de ochii bårbatului såu o primi ¿i p-aståbåhanie urâtå ¿i ascultå într-o doarå tot ce blogodoria ea.“

Ibidem (vol. IV, p. 14): „ºiganu a råspuns cå le-a aruncat..., însåboierii au zis ¿i ¿i-au dat cu pårerea cå båhania minte...“

O ¡igancå båtrânå e poreclitå la ¡arå horholinå.Jipescu (Suferin¡ele ¡årånimii, p. 39): „ºigåncile båtrâne, horholine,

pe ¡igåne¿te, întrec la rele pe tartori¡ele satului“.Poreclele ce obi¿nuie¿te poporul a le da copiilor de ¡igani sunt: danciu,

gangur, grangor, gångurel sau grångorel, ciorpandel, parpangel sauparpanghel, puradeu, purdela¿, pirandeu etc.

Unele din acestea le-am studiat deja mai sus.

1 Polizu, op. cit., p. 499.

185Lumea basmelor

Danciu, cu diminutivele dånci¿or ¿i dånciuc, e cea mai uzitatå poreclåa copiilor de ¡igani.

El. D. O. Sevastos (Anecdotele poporane, p. 78):

Un denciu a muritNegrijit,Nepricestuit,Cum li-i obiceiu,A¿a, înde ei...

Ibidem (p. 77):

Moartea, ne-nduratå,Se duce odatå¥ntr-o ¿atrå,Ie un denci¿or,Singurel fecior,Mânå de-ajutorLa mumå ¿i la tatå...

Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 213): „Dånciuc se zice ca diminutivdin danciu (nume propriu foarte favorit ¡iganilor), despre verice copil de¡igan, ca apela¡iune ridiculå...“

Grandea (Vlåsia sau Ciocoii noi, Bucure¿ti, 1887, p. 25): „Deocamdatåtråmite pe dånciucul tåu în pia¡å cu acest icosar...“

N.A. Bogdan (Pove¿ti ¿i anecdote, p. 161):

Babei Neac¿a îi muriseFecioru-såu, ce eraSâtar singur în tot satul,Cum altul nu se afla,ªi-l plângea mereuPe dånciucul såu...

Parpangel sau parpanghel se då ca poreclå ¡iganilor tineri dincolo deCarpa¡i.

186 I.A. CANDREA

Gr. Sima („Ardeleanul glume¡“, p. 53): „Mergând un ¡igan dupå apåla râu, se iau ¿i parpangeii dupå el...“ ¿i, ceva mai jos: „ºiganul, ca maigreu, a picat, de n-a mai ie¿it nici azi, pe când parpangeii au scåpat cu unscåldu¿ ¿i câteva zgâråieturi“.

Ibidem (p. 71): „ªi eu am så må urc cålare pe mânz! îi taie vorba unuldin parpangei“.

Ion Budai Deleanul (ºiganiada):

Dupå ace¿ti venirå înainte,Arma¡i ¿i-n rânduri tocmite bine,Zlåtarii de inele ¿i ¡inte,Fåcåtori douå-sute; iar cine¥i duce ¿i le este pova¡å?Tânår parpanghel ¿i mândru în fa¡å...

Puradeu, cu diminutivul purdela¿ ¿i pirandeu, sunt de asemenea uzitatepeste Carpa¡i ca porecle ale copiilor de ¡igan.

Gr. Sima („Ardeleanul glume¡“, p. 70): „ºiganului îi murise singurulpuradeu ce-l avea. Atâta jale ¿i supårare nu s-a mai våzut în laia ¡igåneascå,cuge¡i cå un fecior de crai s-a stins“.

Ibidem (p. 73): „Frige-voi dar eu bulbucul de unt, varo¿ ca plåcintapråjitå ¿i voi croi un foale cu drågu¡a de nevastå ¿i cei puradei håmisi¡i, des-a duce veste“.

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (p. 15): „Un cioroi mergea pe drum cupurdela¿ul såu cel mic de mânå“.

Ibidem (p. 44): „Un român våzu într-una din zile un purdela¿ gol detot, jucându-se în ¡årânå“.

Ibidem (p. 56): „Tocmai atunci bietul purdela¿ bågå de seamå cå unuldintre pe¿ti s-a pus în mi¿care ¿i se apropie de ¿ant“.

El. D.O. Sevastos (Anecdote poporane, p. 63):

ªi ducându-se de-acaså,El a¿a grijå låsasePirandei ¿i dancilorªi pirandelelor...

¥ncheind cu seria de porecle pe care poporul le då ¡iganilor, så trecemla poreclele pe care obi¿nuie¿te a le da celorlalte neamuri.

187Lumea basmelor

2. Evreii. Dintre poreclele cu care poporul român obi¿nuie¿te a lua înbåtaie de joc pe evrei sunt de notat urmåtoarele:

Târtan, probabil un dublet etimologic al cuvântului „tartor“; în oricecaz, n-are nici o legåturå cu germanul Unterthan, cu care au cåutat så-lînrudeascå unii.

Alecsandri (Boieri ¿i ciocoi, act. III, sc. I): „Hârzobeanu: Dar, nu ¿tiimulte..., nici måcar cå în¿i¿i ofi¡erii d-tale de pe grani¡å dau drumul târtanilorså nåvåleascå în ¡arå...“

¥n satira poporanå Dracul ¿i târtanul:

Ieså dracul dintr-o bortåC-un papuc ¿i c-o ciobotå;Ieså dracul din tåciuniCu târtanul de perciuni;Ieså dracul din curechiCu târtanul de urechi;Ieså dracul dintr-o luncå,Pe-un târtan ducând în cârcå;Ieså dracul dintr-o iarbå,Pe-un târtan ducând de barbå...1

Jupân, vechea titulaturå a domnilor ¿i a boierilor de frunte, este aståziun simplu cuvânt de injurie adresat evreilor sau un termen cu care ne adresåmmahalagiilor sau slugilor.

El. D.O. Sevastos (Anecdote poporane, p. 70):

Un românC ’ u n jupân¥nde ei se vorbeauªi se sfåtuiau,Mai de târg, de-ali¿veri¿,Jidanul cåta furi¿...

Iudå ¿i litfå spurcatå sunt alte porecle ale evreului, care se aud însåmai rar în gura poporului.

1 S.Fl. Marian, Satire poporane române, Bucure¿ti, 1893, p. 205.

188 I.A. CANDREA

Alecsandri (Boieri ¿i ciocoi, act. III, sc. I): „Tatara¿ul, pe unde nu sepomenea ¡ipenie de iudå, aståzi este înghesuit de litfe pângårite...“

Charchare, cuvânt de altfel neexplicat, se aplicå de asemenea în batjocuråevreului.

Hep, hep, hep e o înjuråturå adresatå evreului, foarte familiarå nunumai românilor, dar încå tuturor popoarelor germane.

Alecsandri (Agachi Flutur, act. I, sc. III): „Agachi (urmårindu-l pânåla u¿å): Hep, hep, hep. (Vine îndåråt). Ha, ha, ha, s-a supårat târtanul!...ºâfnoaså iudå!...“

Nevasta evreului e poreclitå balabustå, cuvânt de origine ebraicå,însemnând „ståpâna casei“.

Laurian ¿i Massim (Glossariu, p. 46): „Balabusta, so¡ia unui jidan; sezice mai ales în râs“.

G. Dem. Teodorescu (în Jocul Påpu¿ilor, Poezii populare, p. 126):

Acum doizeci aniP-în codrå ai trecutªi la iu ai avutUn chiru¡iMititichi,O calu¡iMititichiªi balabustâ frumu¿ichi...

Alecsandri (Påpu¿arul): „Ora¿ul e pustiu, fiindcå jupânu Leiba a ie¿itla plimbare cu balabusta pe la gredini poblichi, ca så asculte mozichi“.

Nevasta evreului mai e numitå jupâneaså, care se mai aplicå ¿imahalagioaicelor.

3. Grecii. Poreclele pe care le då poporul grecilor se raporteazå toatela fizicul, la apucåturile, la îmbråcåmintea ¿i la ocupa¡iunea lor. Cele maides uzitate sunt:

Ca¡aon, înrudit poate etimologe¿te cu „cå¡el“, se aplicå mai cu seamågrecilor pentru råutatea lor.

Vornicul Beldiman (Tragodia, v. 245-246):

Dupå dân¿ii ca¡aonii, to¡i orbe¿te nåvålesc,Cum ¿i acei ce n-au stare ¿i-n tractiruri locuiesc...

189Lumea basmelor

Marion (D-a valma, p. 19): „A!... am pus mâna pe tine, ca¡aonule, demult te pândeam...“

Cochin¡ e o altå poreclå ce se då de popor grecilor arenda¿i.Baronzi (Limba românå, p. 105): „Cochin¡. ºåranii astfel numesc pe

arenda¿ii greci. Numire råmaså de la unul din popoarele stråine care aulocuit în Dacia alpestrå (Kakoinsii)“.

Filimon (Ciocoii vechi ¿i noi, p. 69):

Frunzå verde iasomie,Aide¡i fra¡i la haiducie,Så scåpåm pe lighioi,De cochin¡i ¿i de ciocoi.

Autorul adaogå ca notå în josul paginii: „Cochin¡i ¿i ca¡aoni sunt numeleobi¿nuite ce le dau ¡åranii grecilor arenda¿i.“

Numirile de caprå, ¡ap, râie sunt foarte mult întrebuin¡ate de poporpentru a numi în båtaie de joc pe greci.

N. Rådulescu-Niger (Nuvele, pp. 46-47): „Ah! bah!... ma tu e¿ti uninzerasule di copili¡a, Ruxandi¡a-garofi¡a, – începu iar capra, în limba luicea strop¿itå“.

Ibidem (p. 80): „Co¿are nu mi-o ars, ci râioasa de caprå mi-o arsinima, såri-i-ar ¿i dreptu, ierte-må Dumnezeu!“

Ibidem (p. 48): „Flåcåii îl furau cu ochii cruci¿, cå nu le da ¡apu pace;nevestele ¿i fetele pufneau de râs între ele ¿i se strângeau vârtos de mânå, caså nu-i deie pas“.

Ibidem (p. 84): „Chiar boierii locului... se îndurase mai mult de milåså dea grecului în posesie fâ¿ia de påmânt... ¿i acu, uite de ce comediis-apucå râia dracului...“

Marion (D-a valma, p. 19): „Todose î¿i uitå de pozi¡ia lui ¿i începu sårâdå cu poftå: –A! a! capra dracului, te-a luat hahamul...“

Grecul mai e numit adeseori jigodie greceascå.Cu privire la îmbråcåmintea lui, grecul e poreclit ¿alvaragiu.Dupå ocupa¡iunile lui predilecte, grecul prime¿te poreclele de parpalec,

adicå „plåcintar“, ¿i måslinar.Creangå (Scrieri, vol. I, p. 149): „Måi, parpalecule, nu cumva e¿ti

botezat de sfântul Chirica ¿chiopu, care ¡ine dracii în pår?“

190 I.A. CANDREA

Alecsandri (Covrigarul):

Pe când domnii greciCe’ fanaragii,Mii de parpaleciªi de papugii...

4. Ungurii. Aproape unica poreclå pe care o primesc ungurii din partearomânilor din toate ¡inuturile este ¿oangher1, adesea alterat în boangher. ¥nunele pår¡i ale Moldovei, ungurul mai e numit ¿oacå¡, dar aceastå poreclåse aplicå în special nem¡ilor.

5. Sa¿ii. Nenumårate sunt glumele ¿i påcålelile pe care le povestescromânii pe seama sa¿ilor, în care totdeauna sasul, adicå ho¡ul de påguba¿,råmâne båtut, ocårât ¿i cu banii da¡i. ¥n toate aceste glume, sasul e pomenitcu porecla de Hon¡, care nu e decât o schimonosire a numelui Hans, pecare-l poartå majoritatea sa¿ilor, ¿i care corespunde numelui românesc Ioan.

„Din traista lui Mo¿ Stoica“ (p. 86): „Jupânul Hon¡, care era gazdåmare, avea de vânzare trei stoguri de fân. Veni un cumpåråtor, venirå maimul¡i, dar fiindcå sasul era scump...“

¥n snoava Sasul la joc, publicatå în „Traista lui Mo¿ Stoica“ (p. 96),românul porunce¿te sasului: „Så joci, sasule, cå dacå nu, e vai de sufletultåu“.

ªi „jupânul Hon¡“, de voie, de nevoie, începe så joace, cântând maimult de fricå:

Chite Hon¡i cu cizme mari,Toate hoa¡e ¿i tâlhari,Chite oameni de podure,Toate oamenile bune!

Snoava cu sasul jucând e povestitå ¿i de Bârseanu, la notele strigåturilordin Ardeal (Doine ¿i strigåturi, p. 482).

¥n aceastå colec¡ie, cântecul sasului e astfel reprodus (p. 472):

1 Cf. ªåineanu, Semasiologia, p. 379 nota.

191Lumea basmelor

Chite Hon¡i cu ¿izme mari,Toate hoa¡e ¿i tâlhari;Chite vomini de pudureToate vomenile bune.

O altå poreclå a sasului e floander, care ne întâmpinå tot în „Traista luiMo¿ Stoica“ (p. 96): „Zice¡i, måi, så ¡ie minte floanderu, cå s-a prinsodatå-n joc cu românii!“

6. Nem¡ii. Porecla cea mai obi¿nuitå a nem¡ilor este ¿oacå¡ sau ¿oacå¡å.Alecsandri (Cucoana Chiri¡a în voiaj): „Vas rast? Asta-i pudoare mare

la d-ta; trebuie plåte¿ti vama. ªi îndatå s-o adunat vro trei ¿oacå¡e ca såhotårascå dacå se cuvenea så-mi ieie vamå...“ ªi mai jos: „Ba încå så vede¡i;trecând odatå pe sub o hrubå lungå, care-i zic tunel, ¿i gåsindu-ne prinîntuneric, ¿oacå¡a de baron ¿i-o întins botu ca så må sårute...“

Acela¿i (Piatra din caså, sc. XIII): „Leonil: Marghioli¡a le¿inatå! Hei,cå nu sunt în locul ¿oacå¡ei. “

Acela¿i (Agachi Flutur, act, I, sc. I):

„Fri¡ (râde): ¥n floare, ca ciuperca.Neculae (în parte): Iar râde ¿oacå¡a! a så må bage în boalå“.

Altå poreclå a neam¡ului este ¿on¡, ¿on¡i¿or, care are însemnarea propriede „¿chiop“.1

7. 8. Bulgarii, sârbii. Porecla obi¿nuitå a bulgarilor ¿i sârbilor seraporteazå la ocupa¡iunea lor de cåpetenie: bostangiu.

9. Armenii sunt porecli¡i în genere Arie spurcatå.2

10. Ru¿ii au o poreclå generalå de porc. Existå chiar un proverbmoldovenesc: „Rusul ¿i porcul, porcul ¿i rusul“.3

1 Cf. ªåineanu, Semasiologia, p. 379 nota.2 Cf. S. Fl. Marian, Ornitologia pop. rom., vol. II, p. 173.3 Comunicat de d. Th. Speran¡ia.

192 I.A. CANDREA

Mai råmâne acum, înainte de a încheia, de a pomeni porecla pe careobi¿nuiesc românii a o da turcilor: ciutac, care se aplicå ¿i oamenilor nevoia¿i,stângaci, nerozi: „Convorbiri literare“ (an XII, p. 179): „Groaza intrå îninimile spurca¡ilor de ciutaci...“

Cu aceasta încheiem clasa de porecle generale ¿i în acela¿i timp punemstudiului nostru un sfâr¿it.

BALADE INEDITE CULESE DE

I.A. CANDREA ¿I OV. DENSUSIANU

195Lumea basmelor

Foaie verde a bobilor,Sus pe dealul GrecilorStarostea haiducilorLa cel fag mare din coaståªade Radu ca-ntr-o casåCu carabina pe maså,Cu ocaua plinå raså,Nu ¿tiu, plinå or mi-e goalå,ªapte poteri bagå-n boalå,Nu ¿tiu, goalå ori mi-e plinå,Bagå potera-n izinå1.Foaie verde mic¿unea,N-avea dracul ce lucra,Pe Radu mi-l învå¡a,De ghete se descål¡a,Cu opinci cå se-ncål¡a,Opincå cu cataramå,ªi nu-i bagå nimeni seamå.Foaie verde ¿i-o lalea,Dar dupå ce se-ncål¡a¥n picioare se scula,La picioare se uita,Bine, måre, zåu cå-i sta,Trei degete-n gurå puneaªi-ncepea de ¿uiera,Tovarå¿ii cå-i veneau,ªapte in¿i cå-mi veneau,Cu Radu opt cå-mi fåcea,

1 Primejdie.

Armele cå le gåtea,La cåprar Ion mergea,Bunå seara cå mi-¿i da!„– Bunå seara, cåprar Ioane!“„– Mul¡umescu-¡i, cåpitane!“Darå Radu ce-mi fåcea?La maså cå mi-¿i ¿edeaªi båie¡ii ¿i-i chema,D-o junincå cå-mi tåia,Patru ciosvâr¡i o fåcea,La frigåri cå mi-o punea,ªase in¿i cå mi-o frigea.Nu mi-o frige cum se frige,Ci mi-o frige din cârlige,Ca så-i fie carnea dulce,ªi-i mai då cu saramurå,Så se facå tot mai bunå,S-aibå gust la båuturå.Darå Radu ce-mi fåcea?De la maså se scula,Pe cal cå-mi încålica,Mâna pe durdå puneaªi cu durda când îmi da,Se despica pådurea.La popa Stan cå mergea,De la denie mi-l luaªi-acaså cå mi-l ducea,Trei måciuci-n spate-i da

RADU

196 I.A. CANDREA

Darå Radu ce-mi fåcea?Mâna pe palo¿ punea,La bordei cå mi-¿i mergea,Putineiul mi-l gåsea,De manta se dezbråca,Putineiu-l de¿ertaªi preotesii-i zicea:„– Preote¿icå, dumneata,Adu un cântar încoa,Så-¡i cântåresc rugina,Ca så-¡i dau dijma din ea.Dar preoteasa ce-mi fåcea?Cântarul mi-l aduceaªi lui Radu-n mânå-l da.Darå Radu ce-mi fåcea?Banii mi ¿i-i cântårea,Optzeci de oca-mi gåsea,La desagi cå mi-i punea,Patru cai cå încårca,Iar la popa cå-mi mergeaªi de barbå cå mi-l lua.Darå popa ce-mi fåcea?De moarte se speria,Din guri¡å grai gråia:„– Catå, tatå, dupå u¿e,Cå mai am d-o gåletu¿e,ª-aia plinå de rubli¡e.“Darå Radu ce fåcea?Dupå u¿e cå-mi cåta,Gåleata cå mi-o gåsea,¥n desagi cå mi-o punea,Patru cai mai încårca,Iar la popå cå mergeaªi de gât cå mi-l strângea.Dar preoteasa ce-mi zicea?„– Cåpitane dumneata,Mai slåbe¿te pe popa,

ªi-una-n piept, de-l îndrepta,Tot de bani-l întreba:„– Pårinte, sfin¡ia ta,Ia, vezi de ceva parale,Cå n-avem de cheltuialå,C-am copila¿i får’ de minte,Pråpådesc la gloan¡e multe.Bagå praf cu chivåra,Gloan¡ele cu bani¡a,Råu-mi seacå inima,Cå mi-a golit geantaua.“Darå popa ce-mi fåcea?Tot pe barbå se juraCå n-are cruce de para.Darå Radu ce-mi fåcea?„– Pårinte, sfin¡ia ta,Acuma mi te-oi lega,Scoate bani cu bani¡a.“Darå popa ce fåcea?De Radu nici nu grijea.O funie cå-mi scoteaªi pe popa mi-l lega,De grindå mi-l spânzura.Dar popa ce-mi fåcea?De moarte se speriaªi lui Radu cå-i zicea:„– Cåpitane, dumneata,Mai slåbe¿te-må ni¡elC-o så-¡i cânt d-un cânticelDe când eram båie¡el.“Radu ni¡el mi-l slåbea.Darå popa ce-mi fåcea?Din guri¡å grai gråia:„– Cåpitane, dumneata,Du-te, tatå, la bordei,Cåci avem d-un putinei,Era plin de gålbinei,Dobânda banilor mei.“

197Lumea basmelor

Cå ¡i-om da din ce-om avea.Ia ascultå, måiculi¡å,Pune mâna pe poli¡å,Cå mai am d-o sålbuli¡åDe când eram copili¡å,De sugeam la maica ¡â¡å.“Radu mâna pe poli¡å punea

„– Ale! cinstite de Petre,Ai de-¡i boteaz-un fini¿or,Fie-¡i în codru de ajutor.“Darå Påtru ce-mi fåcea?Armele ¿i le-ngropaLa o buturea de fag,Unde trage Påtru cu drag.ªi la el ce-mi oprea?Oprea o lucie såbioarå,Ghemuitå, ghem fåcutå,Adus vârful la mårunche.Iarå Påtru ce-mi fåcea?La-mpåratul cå pleca,Pe poarta micå intra,Pe-mpåratul cå-l vedea,Buza’n patru cå-i pleznea,Sânge negru cå-i pica,Pe caftan cå se sleia:„– Luminate de-mpårat,Trup¿orel fårå påcat,

ªi salba cå mi-o gåseaªi la gât cå mi-o punea,La picioare-i ajungea,¥ncå o datå o-ndoia,La genunche-i råmânea,A treia oarå o-ndoia,La brâu cå mi-o låsaªi pe cal încålica,ªi la coastå cå-mi pleca.

PÅTRU HAIDUCU

Leagå mâinile-ndåråtCu trei frâmbii1 de måtaseªi cu trei de ibri¿in,Alese din Seghedin,ªi då-mi drumu-n oastea ta:De-oi scåpa, scåpat så fiu.“Mâinile-ndåråt cå-i legaCu trei frâmbii de måtase,Alea din Bra¿ov alese,ªi cu trei de ibri¿in,Alese din Seghedin.Da la el ce mi-¿ oprea?Oprea o lucea såbioaråGhemuitå, ghem fåcutå,Adus vârful la mårunche,La-mpåratul cå-mi pleca.¥mpåratul cå-l vedea,Mâini îndåråt cå-i lega,Drumu-n oastea lui cå-i da.D ’ ale! Påtru ce-mi fåcea?

1 Frânghii.

198 I.A. CANDREA

O datå cå-mi chiotea,Våi adânci cå råsunau,Toate sforile-i plezneau,Drumu-n oastea lui cå-i da.D’ale! Påtru ce-mi fåcea?Scotea luce såbioaråªi de-un zid cå mi-o trântea,De ruginå o scutura,Sus la cer cå-mi fulgeraªi prin turc cå-mi abåteaCa un vânt viforitPrintr-un pomet înflorit,ªi cum cådeau florileA¿a cådeau celmelele.ªi când fu soarele-n chindie,Tåie Påtru ¿apte mii,

ªi când fu soarele a scåpåta,N-avea Påtru ce lucra,Numai sta de-i buldu¿ea1,ªi mult, pu¡in ce scofelea2

Trei catâri cå-mpovåra,La-mpårat cå pleca:„– Luminate de-mpårate,Trup¿orel plin de påcate.“Da-mpåratul ce-mi zicea?„– Du-te, Petre, ’n haiducie,Fost-a dåruitå ¡ie,Cât oi sta eu în domnieSå stai ¿i tu-n haiducie;Fost-a dåruitå ¡ieDin mica copilårie.“

Verde ca måslina,Mai dincoa de Schila,Din jos de Bråila,¥ncarcå, mi-se-ncarcåDouå-trei sandale3,Nouå galaoane4;Da cin’ le-ncarcå?Cel arap sangeap,Negru ¿i buzat,Cu râp dupå capCa solzul de crap,

Cu râpul pe burtåCa solzul de ¿tiucå;La piept gåvånat,Cu mustå¡i de rac,Negru ¿i buzat,Parcå-mi este-un drac.Unde-l vezi pe dânsul,Nu-¡i po¡i ¡ine râsul.Da ce fel de marfå?Bumbac ¿i måtase,Marfå femeiascå,

CHERA

1 ¥i cåuta de bani.2 Aduna.3 Bårci.4 Coråbii.

199Lumea basmelor

Cå e mai bånoaså,Valuri de bumbac,Tutun de ål tocat,Tutun inigea,De-l de bea Pa¿a,Fir de ibri¿in,Megadi1 de ål bun.Da cin’ le-ncårca?Cel arap sangeap,Negru ¿i buzat.Când te ui¡i la dânsul,Nu-¡i po¡i ¡ine râsul.Arapul zicea:„– Chero, Cheralinå,Tânårå copilå,Frumu¿icå zânå,Floare din grådinå,Vino dupå mine,Cå ¡i-o fi mai bine;A¿ternutul tåu –Parale mårunte,Pe sârmå ¡esuteSunt la arap multe;Cåpåtâiul tåu,Copori¿ul2 tåu –Galbeni venetici,De-i de câte cinci,Sunt la arap mul¡i.“Chera råspundea:„– Fugi, arape, fugi;De urâtul tåuªi de-al tatå-tåu

¥mi vine så fug.Unde s-a våzutªi s-a pomenitAråpoaicå albå¥n ¡ara aråpeascå,Så-¡iu fiu de nevastå?Surorile tele –Cumnatele mele,Frå¡iorii tåi –Cumnå¡eii mei,Tåiculi¡a al tåu –Fie socru meu,Måiculi¡a ta –Fie soacrå-mea?ªi eu cå mai amTot doi frå¡iori,Din ¿i Constantin,Ho¡ii Bråilei,ªerpii Dunårei.ªi ei mi-or veniLa cel miez de noapteCu fiori de moarteSå descuie poarta,Så bage aznaua3.“„– Chero, Cheralinå,Tânårå copilå,Frumu¿icå zânå,Floare din grådinå,Vino dupå mineCå ¡i-o fi mai bine.“Fåcea cum fåcea,Pe Chera o-n¿ela

1 Marfå.2 ¥nvelitoarea.3 Lada cu bani.

200 I.A. CANDREA

ªi cu ea pleca,¥n vale cobora,Din gurå-mi gråia:„– Voi cârmacilor,ªaluparilor,ªi voi så-mi mâna¡iDe azi pânå mâineCale de cinci zile,Cå v-oi plåti bine.“Cu Chera plecaPe Dunåre-n jos,Mult mergea frumos.Noaptea cå-mi venea,Fra¡ii când veneauLa poartå strigau:„– Chero, Cheralino,Descuie poarta,Så bågåm aznaua,Ne-apucå ziua.“Chera nu råspunde,Cå n-are de unde.Da ei ce-mi fåceau?Pe må-sa-ntrebau:„– Mamå, mama noastrå,Unde e Chera?“Din umeri înål¡a.Da ei ce-mi ziceau?„– De nu po¡i cu gura,Aratå cu mâna“.Cu mâna aråta,Pe Dunåre-n josMult mergeau frumos.Iar ei ce-mi fåceau?¥n vale-mi coborau,Din gurå-mi ziceau:„– Voi cârmacilor,ªaluparilor,

ªi voi så-mi mâna¡iDe azi pânå mâineCale de opt zile,Ca v-oi plåti bine.“¥n barcå se suiaªi cu ei plecaPe Dunåre-n jos,Mergeau de folos.Mergeau ce mergeau,Ochean aruncau,Pe Chera vedeau,Buzdugan trågeau.Cârmaciu-l loveau,¥n loc cå se învârtea,Pânå-mi ajungea.Acolo ajungea,Din gurå-mi zicea:„– Chero, Cheralinå,Tânårå copilå,Frumu¿icå zânå,Floare din grådinå,Cu cine-ai vorbitCând te-ai logodit,Pe cine-ai întrebatCând te-ai måritat?“Chera råspundea:„– Neica, neica al meu,Din ¿i Constantin,Cu nimeni n-am vorbitCând m-am logodit,Pe nimeni n-am întrebatCând m-am måritat.Pe mine m-a luatCel câine de-arap,Cu mine-a plecat¥n ¡ara aråpeascå,Så-i fiu de nevastå.“

201Lumea basmelor

Iar ei îi ziceau:„– Chero, Cheralinå,Pite¿te capulSå-mi tai arapul.“Arapu-l tåia,

Pe Chera o lua,¥ndåråt se-ntorcea,¥n ºara Româneascå,Så se pomeneascå.

Foaie verde de-un pelin,N-a¡i auzit de Cålin?De Cålin, omul cel cu minte,Care-a ¡inut mo¿ii multe;Mo¿ii multeªi lumite1,Risipi¡u, Cetatea,Poiana ¿i Pleni¡a,Poiana cu fânurile,Pleni¡a cu vinurile.Frunzå verde pelini¡å,Pleca Cålin din Pleni¡åCu patru cai la cåru¡å.Frunzå verde buruianå,Pleca Cålin la Poianå,Da-n gazdå unde trågea?La logofåtul Ne¡a,Cå cu el ¿tia vorbaªi din gurå-l întreba:„– Logofete, dumneataAi socotit Poiana,Poiana cu fânurile,Pleni¡a cu vinurile?“

CÅLIN CURCÅ

Logofåtu-i råspundea:„– Am socotit Poiana,Poiana ¿i Pleni¡a,Pe to¡i câ¡i i-am socotitTrei calici nu mi-au plåtit.ªi de nu må crezi pe mineEu ¡i-oi spune pe lume2:Unul este Vasilan,N-a plåtit claca de-un an,ªi unu-mi este Chiri¿,Nu-mi då banii nici de cu¿,Se uitå la mine ghioldi¿3;Unul este Ion cel mare,Nu mi-a dat nici trei parale.“Cålin Curc-a¿a zicea:„– Logofete, dumneataSå te duci la Ion cel mareªi så mi-l trime¡i încoa,Vie så plåteascå clacaªi toatå iobågia.“Logofåtu-i råspundea:„– Dau prin apå ¿i må-necªi prin måråcini de-a drept,La Ion cel mare nu merg;

1 Renumite.2 Nume.3 Chiorå¿

202 I.A. CANDREA

Så-mi dai cinci, ¿ase cåtane,Så må duc la Ion cel mare:Pe Andrei ispråvnicelulDe bea vin ca mielu¿elulªi månâncå ca purcelul,ªi så-mi dai ¿i pe Andrei,Cå ¿tie seama-n bordei.“Cinci-¿ase cåtane-i da,La Ion cel mare mergea,Ion cel mare mi-i vedea,Mâna pe lance puneaªi din gurå întreba:„– Ce cåta¡i voi pe la mine,Ce mai sunt dator la tine?De clacå må ¿tiu plåtitªi de dijmå curå¡it.“Iar nevasta a¿a-i zicea:„– Ståi, Ioane, nu face-a¿a,Ia ¡ine tu colea punga,Du de-¡i plåte¿te clacaªi toatå iobågia.“Ion cel mare ce fåcea?Punga la gât î¿i lua,La Cålin Curcå mergea:„– Bunå ziua, måi Cåline.“„– Nu-¡i mul¡umesc, porc de cåine.Câ¡i pândari trimit la tineCa så te plåte¿ti de mine?“„– Aleoleo, serdar Cåline,De ce må faci porc de câine,Ce mai sunt dator la tine?“Catastivu-n mânå-l lua,Nici bine nu-l socotea,Cu cinci lei mi-l ajungea;Scotea banii ¿i plåtea,

Nici fitan¡å1 nu-¿i mai lua,El din gurå a¿a zicea:„– Aleoleo, serdar Cåline,Å¿ti bani care sunt la tineAzi ¡i-i dau,Mâine ¡i-i iau.Mâine o så te rogi de mine,C-am så te tai ca pe-un câine.“Cålin Curcå auzea,Ispråvniceii chemaªi din gurå a¿a zicea:„– Pune¡i mânå de-l lega¡i,ªi-l lega¡i, så-l fereca¡i.“Ion cel mare råspundea:„– Aleoleo, serdar Cåline,Ce mai sunt dator la tine?“El pe u¿e cå ie¿eaªi acaså mi se ducea,La Chiri¿ mi se duceaªi din gurå a¿a zicea:„– Måi Chiri¿o, dumneata,Scoalå, frate, nu ¿edea;Vezi cel câine de ciocoi?Cât o sta åsta pe noiNu mai facem car ¿i boi,Nici în obor zece oi,Aide så-l pråpådim noi,Aide så tåiem câinele,Ne-a mâncat cu clåcileªi ne ia ¿i zilele.“Da’ Chiri¿ a¿a-i zicea:„– Neicå Ioane, dumneataNu vezi c-am îmbåtrânit,Nu-¡i mai sunt bun de slujit?¥¡i dau copii-amândoi,

1 Chitan¡å

203Lumea basmelor

Cå ¡in bine la råzboi.¥¡i dau pe Dobric’ cel mic,Face potera colnic,¥¡i dau pe Dobric’ cel mare,Face potera råscoale,La brân cu ¿apte pistoale,Patru pline ¿i trei goale.“Ion cel mare ce zicea?„– Mul¡umesc lui Dumnezeu,Fåcui doi, cu mine trei.Foaie verde ca spanacul,Un’ så gåsesc pe cel de patru?“Se ducea la Vasilanªi din gurå a¿a-i zicea:„– Vasilane, dumneata,Scoalå, frate, nu ¿edea:Vezi cel câine de ciocoiC-a supt sângele din noi?Aid’ så tåiem câinele.Ne-a mâncat cu clåcileªi ne ia ¿i zilele.“Vasilan a¿a-i zicea:„– Neicå Ioane, dumneataNu vezi c-am îmbåtrânit,Nu mai sunt bun de slujit?De-¡i dau copilul cel mai mare,Face potera råscoale;Când prinde omul båtrânºi-l face de roade fânªi-i trânte¿te câte-un pumn,ªi-l îndrepteazå pe drum.“Ion cel mare ce zicea?„– Mul¡umesc lui Dumnezeu.Fåcui trei, cu mine patru;Când ai zice de spori¿,Unde så gåsesc pe cel de cinci,Så påzeascå la cârligi?“

La våru-såu se ducea:– Scoalå, vere, de nu ¿edea,’Ai så tåiem câinele,Ne-a mâncat cu clåcileªi ne ia ¿i zilele.“Cålin Curcå ce-mi fåcea?Punea caii la cåru¡å,Iar copiii lui Chiri¿ºineau calea la nisip,Cå trece Cålin la Pisc.Iar în Pisc unde trågea?La Maria våduva,Cå cu ea ¿tia vorbaªi toatå-nvå¡åtura.Feciorul lui VasilanPåzea la Crucea lui Dan,ªi copiii lui Chiri¿Se fåcurå pui de mâ¡å,Se suiau din spi¡å-n spi¡å,Pânå se suiau-n cåru¡å;Iar în Pisc când ajungeauMi se fåceau cocolo¿,Se pitulau lângå co¿.Când soarele scåpåtaªi Ion cel mare sosea,Se plimba pe båtåturåSå-¿i facå inima bunå,Cå-l apucase la mânå;De påtul se rezema,Cålin Curcå mi-l vedea:„– Cine-i rezemat de påtul?Åla nu este om bun.Ia-nchide¡i voi u¿ile,¥ntåri¡i zåvoarele,Slobozi¡i perdelele.“Punea masa ¿i mânca.Ion cel mare ce-mi fåcea?

204 I.A. CANDREA

La u¿å când mergea,Cu pumnu-n u¿å când da,U¿a paicå1 fu de spumå,A¿a såri din ¡â¡ânå;Când da cu piciorul stâng,Sårea u¿a ¿i c-un stâlp.La Cålin Curcå mergeaªi la maså mi-l gåsea:„– Bunå seara, måi Caline.“„– Mul¡umescu-¡i, frate Ioane;Vino, frate, de månâncåAle bucate fra¿onite2,Pentru dumneata gåtite.“„– Acum sunt frate cu tine,Ieri må fåceai porc de câine.Ale bucate fra¿oniteO så le våz pângånite3.Pentru-o oalå de urziciPrinse¿i fata la Ghidici,¥i lua¿i salba de la gât,Toatå vara a jelnicit;Pentru ¿ira din obor,¥mi lua¿i dijma de trei ori;Pentru cinci zile de clacå,¥mi lua¿i un mânzat ¿-o vacå.Am ¿i eu copii mårun¡ei,

Numai cât bobul de mei,Cu ce o så-i cresc eu pe ei?Plâng copiii pe bordeiCå n-au lapte-n putinei.“Odatå se opintea,Lancea-n buric i-o-nfigea,Din guri¡å-l judeca,Cu palo¿u-l ciocârtea,Iar copiii lui Chiri¿Veneau pe co¿ tåvåli¿ªi-l tåiau ¿i-l ispråveau.Când ziuå cå se fåceaTo¡i såtenii se strângeauªi din gura a¿a ziceau:„– Neicå Ioane, dumneataAi bågat satu-n belea.“Ion cel mare a¿a zicea:„– Nu vå teme¡i, speria,N-am bågat satu-n belea;Singurel oi råmâneaDe mi-oi face osânda,C-a¿a scrie pravila.“

De când Cålin mi-a murit,Poaiana s-a-nveselit,Pleni¡a a-mbobocit,Risipi¡u a odråslit.

1 Parcå.2 Alese.3 Pângårite

205Lumea basmelor

Båduleasa cea frumoasåPatruzeci de buzoieniªi cincizeci de gåla¡eniEi la mal cå-mi trågeau,La crâ¿ma lui Badiu erau,Pe Båduleasa-ntrebau:„– Båduleasa cea frumoaså,Unde-i Badiu? închis în caså?“„– Valeu! Badiu nu-i acaså,ªi-i în târg la carne graså,Så ia carne får-de oase,Så ia carne de coco¿De pe la genunchi în jos.“Dar un turc mai mititel,Fratele lui Sucargel,El în pivni¡å intra,Cinci bu¡i cu vin ridica,Pe Badiu cå mi-l gåsea,Cu palo¿ul pus pe piept,ªi el trei palme-i trågea,Bini¿or cå mi-l legaCu sforile de måtase,Cu trei vi¡e-mpletite-n ¿aseª-afarå cå mi-l scotea,La piciorul hornului mi-l legaPe trei zile, pe trei nop¡i,Cu sfârcul gârbaciuluiPe fa¡a obrazului,Ca så spuie galbenii to¡i.El a¿a mi se gândea,Pe Båduleasa chema:„– Båduleaså cea frumoaså,Cu statul de jupâneaså,Ia-¡i cofele, garofele,

B A D I U

Cobili¡a, cråi¡aªi pleacå din vad în vadPân-la hanul lui Arghir,Cå Neculcea bea la vin.“Ea cofele cå-¿i lua,La apå cå mi-¿i pleca,Cobili¡a mi-arunca,Cofele cå le-azvârlea,La Neculcea cå-mi intra,Nici bunå ziua nu-¿i da,ªi Neculcea el mi-¿i bea,Cu cinci fete-alåturea:Una-l pi¿cå, una-l mu¿cå,Una cu vin mi-l strope¿te,Una cu basmaua-l ¿terge.„– Valeu, cumnate Neculcea,Cå tu bei ¿i vesele¿tiªi de Badiu nici gânde¿ti.La piciorul hornului,La duhoarea foculuiPe trei zile, pe trei nop¡i,Cu sfârcul gârbaciuluiPe fa¡a obrazului,Pân’ ¿i-a spus galbenii to¡i.“Neculcea cum auzeaFetele cå-¿i arunca,Oca de vin råsturna,Buzduganul cå-¿i lua,Palo¿ul cå-¿i ascu¡eaªi când el mi-l azvârleaTocmai la Badiu cå sta,¥n prag de trei ori se råsucea.Acolo când ajungea,La Neculcea cå mergea:

206 I.A. CANDREA

„– Valeu, frate Badiule,Cum ¡i-ai låsat speteleDe te-au legat babele?“Turcii pe Bådiuleaså-ntreba:„– Bådiuleaså cea frumoaså,Ce catå åsta la voi?“„– Åsta-i negustor de boiªi ¡ine gazdå la noi.A vândut cirezileCa så-mi bea dobânzile.“Iar Neculea când veneaPalo¿ul cå-l învârtea,

Cu buzduganu-i omoraªi pe to¡i cå mi-i tåia.Nouå gråmezi cå facea,Afarå marfa scoteaªmi-i punea.Cåråu¿ii câ¡i treceau:„– O! sårace Badiule,Cum î¡i ard cârciumile,Cârciumile, slåninile!“„– Las’ så ardå pânå mâine,Nu-i fåcutå la loc bunªi-i fåcutå lângå drum!“

Foaie verde lobodå,¥n curte la ªtefan-VodåMul¡i boieri s-au strâns la vorbå.Vorba ¿i sfatul ce eraMi-era tot de dumneata.Dar la maså cine era?Câtå maså este-ntinså,Câtå maså de måtasåPe la cåpåtâi aleaså;Câtå maså este întinså,De boieri este coprinså.Cu paharul cin’ le da?Surioara Miului,Paharnica Domnului.ªi la maså ce mâncau?Numai cegå ¿i postrungå,Caracudå, cå-i mai scumpå,ªi beau rachiu de anason,Te face din om neom,ªi beau vin de armaziu.

ªTEFAN VODÅ

Domnul ªtefan ce fåcea?Nici nu bea, nici nu mânca,Numai din gurå gråia:„– Be¡i, båie¡i, vå veseli¡i,Mâine în ziuå fi¡i gåti¡iCare cu cai înfrâna¡i,Care cu cei de¿åla¡i,Care cu pieidici în gurå,To¡i sunt voinici de måsurå.Så facem de-o vânåtoare mare,Ziua pe namiaza mare,Pân’ la fagul Miului,Miului haiducului.“Surioara Miului,Paharnica Domnului,Le da vin pân’ se îmbåtauªi ei cå mi se culcau.ªi ea ce mi-¿i fåcea?Sårea ici, sårea coleaªapte dealuri ¿-o vâlcea

207Lumea basmelor

ªi o pustie de derea,La un pår cå mi-¿i mergea,De o foaie cå rupeau,¥ncepea d-a ¿uiera,Brazi mårun¡i se scuturau,Livezile se-ncurcau,Apele se tulburau,Iar Miu o auzea,¥nainte cå-i ie¿eaªi din gurå cå-i gråia:„– ¥ndåråt, tu, soru-mea!“ªi atunci cå zicea:„– Då-te, neicå, mai încoa,Cåci am så-¡i spun ceva.¥n curte la ªtefan-VodåMul¡i boieri erau la vorbå,Boierii divanului,Cåimåcanii ora¿ului,Ca stâlpii påmântului.Vorba ¿i sfatul ce eraEra tot de dumneata,Domnul ªtefan så te ducå,Så te ducå-n târg de-afarå,Så-¡i batå doi pari ¿i-o cumpåioarå,Unde trec mocanii cu sareªi boierii la plimbare,Ca så le fie de mirare.“Mihu e balå de drac,Aduce pe Domnul ªtefan la fagªi-l judecå ca p-un drac.Surioara ce-mi fåcea?Sårea ici, sårea coleaªeapte dealuri ¿i-o vâlceaªi-ndåråt cå se ducea,Pe ei culca¡i îi gåsea.Dar Mihu ce mi-¿i fåcea?¥ndatå cå mi-¿i pleca,

Peste un cioban cå mi-¿i da:„– Bunå ziua, bre, ciobane,Då-mi mie cele zece oi,Så-¡i dau ale cinci mii de lei,Så-¡i dau ¿i o mielu¿ea,Så te duci cu ea coleaSå o frigi ciobåne¿teªi s-o månânci haiduce¿te.“¥i da ale zece oi,¥i da ale cinci mii de lei.„– Fåcuråm cu oile,Så facem ¿i cu ¡oalele:Då-mi mie ål cojoc mi¡osCare-l por¡i vara pe dos,Så-¡i dau ål bini¿ domnesc.Fåcuråm cu ¡oalele,Så facem ¿i cu cåciulele:Då-mi mie cåciula de ¡ap bål¡at,Aduså din ºaligrad,Så-¡i dau ål verde comånac,Verde ca frunza de fag.Fåcuråm cåciulele,Så facem ¿i cu armele:Då-mi mie a bâtå nepârlitåªi la cap neciocârtitå,Så-¡i dau eu a flintå,De nouå ani neslobozitå.“¥i lua ¡oalele,¥i lua ¿i armeleªi pleca cu oile.Iar Domnul ªtefan de el da,Bunå ziua cå-i dådea.„– Mul¡umim, Domnule ªtefandumneata!“Domnul ªtefan cå-i zicea:„– Cum ¿tii tu, de zici a¿a,Domnule ªtefane?“

208 I.A. CANDREA

„– Am avut de-o mamå båtrânå,A auzit de numele Måriei tale.“„– Bre, câine, ciobane,Båtând tu cu oile taleNu ai auzit de Mihu haiducul?“„– Domnule ªtefane dumneata,Mihu este pe colea,O palmå de loc,Acu te duc ¿i te-ntorc.Laså oastea dumitaleSå-ngrijeascå de turma mea,Så nu pice vreo mielu¿ea,M-apucå ståpânul de ea.“ªi slujesc un an pe ea.ªi la fag cå mi-¿i pleca.Când la fag cå ajungea:„– Domnule ªtefane dumneata,Mai scrie vreun råvå¿el

Så nu pieie vreun miel,M-apucå ståpânul de el.“Dar Mihu ce mi-¿i fåcea?Dupå fag cå se duceaªi el cå mi se-narmaªi la domnul ªtefan când ie¿eaBuza-n patru îi plesneaªi o ¡ârå mi-l judeca,ªi lui limba cå-i pierea,ªi când drumul când mi-i daEl pe fugå se punea.Darå Mihu cå-i zicea:„– Domnule ªtefane dumneata,Na barda de-¡i få colnic.“El din gurå råspundea:„– Las cå fug fårå colnic,Cå a¿a am fost rânduit.“ªi pân’ acaså a murit.

Dobri¿an cu sileleA-mpånat pådurile,Dobri¿an cu pungileA-mpånat ¡årile,Da un mic de logofåtPe cal cålare cå staªi sta de mi-l pâraLa domnia ce era.Domnul ªtefan ce fåcea?Coate pe maså puneaªi un bilet cå fåcea,

DOBRIªAN

¥n mâna logofåtului îl da,La Dobri¿an trimitea.Dobri¿an când îl primeaLåcråmile-l podideaªi prindea de mi-l citea,La ciobani cå mi-¿i spunea.Ciobanii chiot din gurå cå da,Oile cå mi-¿i zbieraªi câinii cå mi-¿i urla,Catârii cå necheza,Haramit1 în cer se ridica.

1 Zgomot.

209Lumea basmelor

Ciobanii lui Dobri¿anNu-s îmbråca¡i ciobåne¿teªi sunt îmbråca¡i domne¿te,Cu nådragi de ciocârlat,Cotul câte un galbin luat,Cu cåciuli de ¡api bål¡a¡i,Sunt croite de pe cap,Cu cârlige ferecate,Numai aur sunt suflate;Oile lui Dobri¿anNu sunt berbeci ca berbecii,Sunt cu lânå auritå,Cu coarnele zugråvite,¥n vârful corni¡elorCâte-o piatrå nestematå,De plåte¿te lumea toatå;Cât sunt vara cocorii,Atâta sunt berbecii,Atâta sunt mielu¿eii;Cât sunt vara flori mårunte,Atâta sunt oi cornute;Cât sunt vara mic¿unele,Atâtea sunt oache¿ele;Cât sunt vara viorele,Atâta sunt mielu¿ele.Sosea fruntea-n Bucure¿ti,Dormea coada-n Stoene¿ti.Trei såptåmâni se strângea,La Domnul ªtefan Vodå intra.Ciobanii lui Dobri¿anCârligele le råsuna,Raza-n caså mi-arunca,Diminea¡a se scula,

Pe ochi negri se spåla,Cu Domnul ªtefan la sfadå se lua.Când la deal cå se uita,Så vezi måri ce-mi vedea!O cucie1 verde ¿i-nvålitå:E mama lui Dobri¿an,Vine tocmai din ArdealCu opt telegari.Pân la curte ajungea,Numai cu doi råmâneaªi aia amândoi plesnea,ªi ea a¿a cå-i låsa,ªi în caså cå-mi intra.Pe Domnul ªtefan cu Dobri¿anLa maså-i gåsea,La ceartå cå se certa.Da’ må-sa ce mi-¿i fåcea?Mâna-n buzunar bågaªi o carte cå-mi scotea,ªi prindea de o citea,Frå¡iorii de mi-i gåsea.Ei a¿a când se vedea,Poalele-i le såruta,Ca o mamå ce le era.Domnul ªtefan ce fåcea?...La slugi cå poruncea,Zefet mare de fåcea,Cu Dobri¿an petrecea:„– Mai na ¿i ¡ie domnia,Mai då-mi ¿i mie ciobånia.“„– Måi, ªtefane dumneata,Vezi-¡i de domnia ta,ªi eu de ciobånia mea.“

1 Tråsurå (= cocie).

210 I.A. CANDREA

Foicica bobului,Sus pe malul Oltului,La cârciuma Gogului,’N gura Topologului,Beau voinicii codruluiªi cu Stan al Sârbului,ªi cu logofåtul Petru,Care ¿tie seama-n codru.Foaie verde ¿i-o lalea,Cârciumåreasa zicea:„– Bea, Stånicå, nu prea bea,Cå v-a gåsit potera,Potera de doroban¡iªi cu turci amesteca¡i.“„– Ninge, plouå, viscole¿te,ªi de gazdå n-am nådejde,Gazda mea e-n Valea-reaªi-a cuprins-o potera.

Potera nu e curatå,E cu turci amestecatå.Foicicå ¿i-o sipicå,Bat-o legea de råchitå,De-a¿ mai vedea-o-nfrunzitå,S-o fac curea la flintå.Foicicå d-un scoru¿,Batå-l legea curpenu¿,Cå prea-ndatå-mbåtrâni¿i,Mul¡i voinci cå-mi pråpådi¿i.Mergeam prin tine piti¿,Cu såbioara târâ¿,Cu pu¿ca de-a curmezi¿.Dintr-o ceatå de becheriRåmåsei singur stingher;Dintr-o ceatå de voiniciRåmåsei singur pe-aici. “

STAN

Voinicel Oleac,De blagå1 bogat,De pårin¡i sårac,Dumnezeu i-a datªi el s-a-nsurat,Mândrå ¿i-a luat,Mândrå ca a luiNu-i a nimånui,Mândrå ¿i frumoaså,

VOINICEL OLEAC

Chip de jupâneaså.El cum s-a-nsurat,La boi l-au a¿ezatCâinii de leteniªi de moldoveni.El cum se-nsura,La boi-l a¿eza,Nu mai da bir ca un copil,ªi-mi da bir ca un om båtrân,

1 Avere.

211Lumea basmelor

ªi-mi da din an în anªapte pungi de bani.Banii cå mi-i da,De bir nu scåpa,ªi el cå-mi aveaNouå mori de vânt,Macinå argint;Nouå mai la vale,Macinå parale.Morile le da,De bir nu scåpa.Pe mândra c-o luaLa târg c-o scotea,ªi el cå-mi striga:„ – ’Ai la mândrå de vânzare,Pe vin, pe rachiu,Pe chile de grâu.“El cå mi-¿i strigaªi nimeni nu-mi råspundea.¥ntr-un col¡ de târgule¡Se gåsea de-un turcule¡,Din gurå striga:„– Olece, Dolece,Då-te mai încoaceSå-¡i våz pe mândra;Dacå mi-o plåcea,Banii cå ¡i-oi da,Desågei de pielePlin de mamudele.“Måndra cå-i plåcea,

Banii cå mi-i da,Pe mândra i-o lua,Acas’ se ducea,¥n harem o båga.El cå se apucaDe mi-o sårutaªi ea cå-mi zicea:„– Turcule, turcule,Stai så ne-ntrebåm,Cå prea seamånåm.“El cå mi-¿i spunea:„– Eu sunt ficiorul popiiDin ¡ara Moldovii.Turcii m-au robitDe când am fost mic.“ªi ea cå-i spunea:„– Eu sunt fata popiiDin ¡ara Moldovii.“Ei fra¡i cå se gåseau,De mânå c-o lua,Afar’ c-o scoteaªi el cå-mi striga:„– Olece, Dolece,Vin de na-¡i pe mândra,Surioara mea,So¡ia ta.Banii ce ¡i-am datEu te-am înzestratTot ca pe-un cumnat.“

212 I.A. CANDREA

Verde matostat,Sus la dealu-naltDånu¡å se trude¿te,Caii-¿i potcove¿teªi el se gåte¿teTot de-nsuråtoare.Verde ¿-o lalea,Må-sa cå-i zicea:„– Dånu¡å, Dånu¡å,Fiu de måiculi¡åªi de tåiculi¡å,Tu nu te-nsura,Cå cin’ te-a spåla?Feti¡ele mele,Surorile taleCoase la basmele.“El cå mi-¿i zicea:„– Mamå, mama mea,Ele cå s-or mårita,eu oi råmânea.“Må-sa cå-i zicea:„– Dånu¡å, Dånu¡å,Sus la dealu’naltE un lup turbatCu gura cåscatå,Cu limba pe-o falcå,Pe tine te-a¿teaptå.“Iar el cå-i zicea:„– Mamå, mama mea,Vezi cel lup turbatOi så-l prinz cumnat.“

DÅNUºÅ

ªi ea ce-mi zicea?„– Dånu¡å, Dånu¡å,La valea adâncåE o cå¡ea turbatå,Cu limba pe-o falcå,Pe tine te-a¿teaptå.“ªi el ce-mi zicea?„– Mamå, mama mea,Cea cå¡ea turbatåO s-o prinz cumnatå.“El n-o asculta,Nainte mergea,Mireaså cå luaDin munte din plai,Feti¡å de crai,Acas’ cå-mi venea.Må-sa ce-mi fåcea?Masa c-o punea,D-un pahar de vin cå-i da,Ca porumba-nvine¡eaªi ea cå-mi zicea:„– Dånu¡å, Dånu¡å,Fiu de måiculi¡åªi de tåiculi¡å,Då-mi un pic de lapte,Gura så-mi clåtesc,Eu så mai tråiesc,Så mi-¿ våcuiesc1,Så vå pomenesc.“ªi el cå-mi zicea:

1 Tråiesc.

213Lumea basmelor

„– Mamå, mama mea,Då-mi un pic de lapte,Miresii så-i dåm,Gura så-¿i clåteascå,Ea så mai tråiascå,Så ne pomeneascå.“Må-sa cå-i zicea:„– Dånu¡å, Dånu¡å,Pupu-te-n guri¡å,Nu e, mamå, lapte.Surorile teleEle a-nneguratTot la horå-n sat,Vi¡eii mi-a supt.Nu e, mamå, lapte.“Mireasa-mi zicea:„– Dånu¡å, Dånu¡å,Pupu-te-n guri¡å,Då-mi un pic de apå,Gura så-mi clåtesc,Så mi-¿i våcuiesc,Så vå pomenesc.“El cå mi-¿i zicea:„– Mamå, mama mea,Då-mi un pic de apå,Miresii så-i dåm,Gura så-¿i clåteascå,Ea så mai tråiascå,Så mi-¿i våcuiascå,Så ne pomeneascå.“Må-sa cå-mi zicea:„– Nu e, mamå, apå,Surorile teleEle a-nneguratTot la clacå-n sat.“Mireasa-mi zicea:

1 Mama.

„– Dånu¡å, Dånu¡å,Pupu-te’n guri¡å,Pune-må-n cåru¡å,Du-må la muichi¡å1. “El c-o asculta,¥n cåru¡-o punea,Pe drum cå-mi pleca,La un pu¡ mergea,Apå cå-mi cerca,El apå cå-i da,De-o vadrå cå-mi bea,Se-ntindea ¿i murea.Da el ce-mi fåcea?La cai se duceaªi el le zicea:„– Cålu¿eii mei,Berghera¿ii mei,Cu picioarele-mi båte¡i,Groapå ne fåce¡i,Cu din¡ii ne lua¡i,¥n groapå ne-arunca¡!“Da el ce-mi fåcea?Cu¡it cå-mi scotea,¥n fica¡i cå-l båga,Moarte cå-¿i fåcea.ªi el cå zicea:„– Când ne-¡i îngropa,Voi v-e¡i deshåmaVoi cå v-e¡i duceaLa cele livezi verzi,La cele ape curgåtoare,Iarbå mi-¡i på¿tea,Apå cå mi-¡i beaªi-¡i tråi a¿a.“

214 I.A. CANDREA

Arde focul sus la Ia¿i,Para-i bate la ora¿,Scânteile-n Bucure¿ti,La cele case mari domne¿ti,De se våd din ªtefåne¿ti.Ale case mari ¿i-ncovorateAm så le våz dårâmate.Iordåchi¡å ce-mi fåcea?To¡i boierii mi-i strângea,ªi la maså cå-i punea.¥n capul mesii cine-mi sta?ªedea Domnul Grigore-Vodå.Lângå Domnul Grigore-Vodåªedea turcul Mustafa,ªi cu Turbuluc Pa¿a.Lângå Turbuluc Pa¿aªedea Resteu Almåjea.Lângå Resteu Almåjea,ªedea Domnul Manolache,Nici nu-mi bea, nici nu-mi mânca,Numai din gurå pâraPe Iordache-al Lupului,Cinstitul divanului.Ei din gurå ce-mi zicea?„– Domnule Grigore-Vodå,Geaba-n lume cå e¿ti domn,Cå nu e¿ti harnic d-un om.“Grigore-Vodå ce-mi zicea?„– Dacå este vorba a¿a,De când v-am bulumbu¿it,Prin ¡arå nu v-am mai pornit,Da’ voi, frate, så vå duce¡i,Pe Iordache så-l aduce¡i

IORDÅCHIºÅ

Nelegat, neveregat,Cum e bun de judecat.“„– Noi de dus cå ne-am ducea,De venit, n-om mai veni.“Grigor-Vodå ce-mi fåcea?Vreo cinci catane le da,La Iordache cå-i pornea,Toatå noaptea se ducea.Da’ Iordache ce-mi fåcea?Iordache ce mi-¿i mâncaªi el, frate, se culcaªi Mizârcåi cå-i zicea:„– N-auzi, tu, Mizârco, fa,Pe mine când m-o scula,Gâtul cå i l-oi tåia.“Mizârca de straje cå-mi staªi pe caså se suia,Pe drum în jos se uita,Grea pulbere cå-mi vedea,Fie pulbere de ploaie,Ar veni fåcutå droaie,Fie pulbere de drum,Ar veni fåcutå sul.La capul dealului când se uita,Vârful steagului vedea,Dos la Iordåchi¡å-mi da,La fereastrå cå-mi striga:„– Scoal’, Iordache, ’i fi dormit,Cå o¿tile ne-a coprins.“Iordache, când auzea,Drept în picioare sårea,Palo¿ din teacå trågea,La tocilå cå mi-l da,La unghie cå-l cerca

215Lumea basmelor

Så vazå, taie ceva,Cu el cruce cå-¿i fåceaªi afarå cå-mi ie¿ea,Cu Mizârca cå-mi vorbea:„– N-auzi tu, Mizârco, fa,De-o fi, frate, ¿apte mie,De-abia så-mi ajungå mie.“Mizârcåi cå-i poruncea,Drumu-n curte cå le da,Prin curte-i în¿iruia.Când începu a tåia,Parcå începu un vânt viforât¥ntr-un pomet înflorit,Poame tot mai råmânea.Oaste nu mai råmânea,Da’ turcii cå s-alegea,La Iordache cå-mi venea,Dinainte-i genuncheaªi din gurå-a¿a zicea:„– Iordache, nu ne tåia,Cå ne-i tåia când ei vrea;Noi n-am venit cu råutate,ªi am venit cu bunåtate,Så te punem lefer mare,Lefer mare pe o¿tiri.“El a¿a când auzea,De bine ce-i mai pårea,Acaså, frate, cå-i ducea,ªi mescioara le-o punea,La pahare s-apucaªi Iordache se-mbåta.Puse coatele pe maså,Dalba-i palmå la obrazªi el mi-adormi pe maså.Da turcii ce se vorbeau?„– Pune¡i mâna de-l lega¡i;Cå el când s-o de¿tepta,Pe to¡i, frate, ne-o tåia.“

Da un turc ce mi-¿i fåcea?Mâna-n buzunar båga,Trei frânghii cå mi-¿i scotea,Frânghioarå de måtase,De-i curma carnea la oaseªi vreo trei de noji¡å,De-i ie¿ea sângele-n ¡â¡å.Cot la cot cå mi-l lega,Printre cai cå mi-l lua,ªi din curte cå ie¿ea,ªi el mi se de¿tepta,ªi de ei mi se ruga,ªi caii cå mi-i oprea,ªi din gurå cå-mi zicea:„– Cur¡ilor, pustiilor,Eu så ¿tiu c-a¿ mai veni,Cu aur v-a¿ polei;Eu så ¿tiu cå n-a¿ veni,Cu catran v-a¿ cåtråni.“Dar atâta cå-mi vorbeaªi-nainte cå-l pornea,La Grigor-Vodå-l aducea.Grigore-Vodå ce-mi zicea?„– Du-l în vale, la ce¿mea.“La casap îi porunceaSå-i taie cåpå¡âna.Dar Mizârca ce-mi fåcea?Dupå el cå mi se lua,La Grigor-Vodå-mi venea.Poala-i, mâna-i såruta,ªi din gurå cå-i zicea:„– Så tråie¿ti, Måria-Ta!Ce-¡i fu Iordache vinovat,De-l dede¿i la turci legat?“Grigore-Vodå cå-mi zicea:„– N-auzi tu, Mizârco, fa,Du-te-n vale la ci¿mea,Dacå nu l-o fi taiat,

216 I.A. CANDREA

Foaie verde a crinului,La mun¡ii Ciampiului,La lacul vi¡elului,La suhatul mielului,La fântâna Gerului,Iatå Marco¿ cå venea:„– Ie¿i, Gerule, din fântânå,Venii så må bat cu tine.“Iatå Gerul cå ie¿ea

Så le spui cå l-am iertat.“Dar Mizârca ce-mi fåcea?Fusta-n brâu o sume¡a,Papuci-n mânå cå-i lua,Dupå Iordache pleca.Casapii când o vedeau,Pe el cå se nåpusteau,Cu ¿i¿u cå mi-¿i trågeauªi nu-l puteau de-a tåia.El din gurå cå-mi zicea:„– Måi, casape, dumneata,Nu må canuni a¿a;Bagå mâna la spinareDe la deal de-ncingåtoareªi scoate de-un ¿i¿ule¡.“Mâna la el cå-mi båga,ªi¿ule¡ul cå-mi scoteaªi gâtul cå i-l tåia,¥i puse capul pe covor,

Trupul pe påmântul gol,Ca pe-un ficiora¿ de domn.Când Mizârca cå-mi venea,Dete så-l sårute-n guråªi-l sårutå-n tåieturå,ªi-ndåråt cå se-ntorcea,La Grigore-Vodå-mi veneaªi din gurå blestema:„– Ascultå, Måria-ta,De nouå ori så te-nsori,Nouå cocona¿i så-mi faci.ªi-ntre nouå cocona¿iSå mi-¿i faci o coconi¡å,Så te-adape la temni¡å.“Grigore Vodå ce-mi zicea?„– Ia taci, tu, Mizârco fa!Så vii mâine la divan:Care boier ¡i-o plåcea,Eu dupå el cå te-oi daªi bine-i tråi a¿a.“

MARCOª

Cu toiagul de sloiete1,Cu cåciula de nemete.Cu barba de ghea¡å-n bra¡å,Cu mustå¡ile de brumåªi din chicå rouå-i picå,Care-nghea¡å pe opincå.„– Daoleo, Marco¿ båtrân,Ce mi-ai venit în Undrea,Când sunt în puterea mea,

1 Sloi.

217Lumea basmelor

De-nghe¡ eu ¿i Dunårea,De treci cu carul pe ea?N-ai venit, frate, -n Cuptor,Când n-aveam, frate, ajutor.Du-te tu, Marco¿ båtrân,¥mbracå bine oastea taCu opinci ¿i cu obiele,Legate bine cu curele,Cu cojoace båtrâne¿ti,Iepângele haiduce¿ti,Cu cåciulele de-un cot,De cutroape gâtul tot.“Iatå Marco¿ se ducea,Oastea bine ¿i-o-mbråca.Când fu soarele-n chindie,Marco¿ fu tocma-n câmpie.La fântânå cå mergeaªi la Gerul cå striga:„– Ie¿i, Gerule, din fântânå,Venii så må bat cu tine.“Iatå Gerul cå ie¿eaªi lui Marco¿ îi zicea:„– Marco¿, tu prea te-ai gråbit,De oastea ¡i-a ostenit;Dar laså tu oastea taPânå mâine så mai steaCå tu, frate, te-ai gråbit,De oastea ¡i-a ostenit.“Darå Marco¿ ce fåcea?La osta¿i cå pomenea,Corturile le-ntindea:„– Ia pune¡i cazanele,De gråbi¡i bucatele.“Cazanele le punea,Bucatele le gåtea,Darå Gerul ce fåcea?De cu searå o ploaie caldå,

Peste noapte ger de moarte,Dar osta¿ii ce zicea:„– Daleo, Marco¿ båtrân,’Ai, frate, så ne-mpåcåm,Pânå-n ziua nu scåpåm.“Darå Marco¿ ce zicea?„– Cu nouå limbi ne-am båtut,Pe toate le-am biruit.“Dacå vedea ¿i vedea:„– Fårâma¡i corturileªi tåia¡i pråjinile,Gråmådi¡i focurile.“Pe de-o parte se-ncålzeaªi pe de-alta înghe¡a.Ei, frate, cå-mi zicea:„– Daleo, Marco¿ båtrân,’Ai, frate, så ne-mpåcåm,Pân la ziuå nu scåpåm.“„– Ia lua¡i perinileªi tåia¡i pråjinile,Gråmådi¡i focurile.“Focurile gråmådea,Pe de-o parte se-ncålzeaªi pe de-alta înghe¡a.„– Ia, tåia¡i voi ¿i caii,¥n co¿uri de vå båga¡i,Pân’la ziuå de scåpa¡i.“Caii, frate, cå-i tåia,¥n co¿uri cå-i båga,Pân-la ziuå se fåcea.Iatå Gerul cå ie¿eaCu toiagul de sloiete,Cu cåciula de nåmete,Cu barba de ghea¡å-n bra¡å,Cu mustå¡ile de brumåªi din chicåRoua-i picå,

218 I.A. CANDREA

Frunzuli¡å strugure,Pe-o panå de DunåreTare-mi vine ¿i-mi sose¿tePe-un caic verde-nvelit,Pe deasupra ¿indrilit,¥nåuntru zugråvit,Pe din afarå pardosit,Cu lån¡i¿uri de argint,Ce n-am våzut de când sunt,Nici pe cer, nici pe påmânt.Dar în el cine-mi ¿edea?Vezi, Tenislav copilul,Încingea barba cu brâul.ªi el, frate, s-a-mbåtat,ªi-n caic cå s-a culcat,ªi turcii cå l-au aflat,ªi dupå el c-au plecat.ªi iar verde ¿i-o lalea,Dar turcii ce mi-¿i fåcea?Cu caicul cå-mi pleca,

Care-nghea¡å pe opincå,ªi la Marco¿ cå striga:„– Daoleo, Marco¿ båtrân,Aide, scoalå oastea ta,Venii så må bat cu ea.“Marco¿ doar încremeneaªi cu ochii se uita:„– ºine-¡i, câine, inima,Så nu-¡i plesneascå fierea.“Dar Gerul ce mai zicea?„– Cobori, Doamne, pe påmânt,De vezi Gerul ce-a fåcut.“

Dar Dumnezeu ca un sfântSe scoboarå pe påmântªi peste ei cå sufla,ªi pe to¡i îi înnoia,Din zåpadå se scula,Ipångele scutura,ªi pe cai încåleca.Darå Gerul ce fåcea?Peste Marco¿ cå sufla,

Sloi de ghea¡å îl fåcea.

TENISLAV COPILUL

La ci¿mele cå-mi mergea,Fete-nålbind cå gåsea,Bunå ziua cå le da:„– Bunå ziua, fetelor,Mai mari bråilencelor,Noi vå vom întreba:De ne-¡i spune în dreptate,Pânzele så se-nålbeascå,ªtii, ca coalå de hârtie,De-o iau logofe¡i de-o scrie;Dacå-¡i spune-n strâmbåtate,Pânzele så se cerneascå,Ca cåtranul de la ¿aicå.“ªi iar verde mic¿unea,Ele din gurå zicea:„– Uite, pe Dunåre-n jos,La acea salcie înaltå,De vârf aplecatå,Cu mustå¡i pe apå,Acolo e caicul lui Tenislav. “

219Lumea basmelor

Dar turcii ce-mi fåcea?Caicul cå mi-l porneaªi din gurå cå zicea:„– Iacå-l, iacå-l ghiaurul,Cå ne-a secat sufletul.“Mai înainte cå-mi mergea,De-o babå rufe spalaªi caicul cå-l oprea,ªi la babå cå-i striga:„– Bunå ziua, mamå slabå,Mintea våz cå ¡i-este-ntreagå.“Da’ muierea, ca muierea:Poale lungi ¿i minte scurtå,Muiere nepriceputå:„– Mamå, måiculi¡a mea,Noi de ce te-om întrebaUnde e caicul lui Tenislav copilul,Ce-ncinge barba cu brâul?“Da’ ea din gurå zicea:„– Ce vå e Tenislav bun?“„– Mamå, måiculi¡a mea,Noi tovarå¿i cu elLa cirezi am fost,Cirezile le-am vândut,Banii vrem så-i împår¡im,Nu ¿tim care cât tråim.“Dar baba ce-mi zicea?Cu de¿tul le aråta:„– Uite pe Dunåre-n jos,La cea salcie înaltå,¥naltå ¿i aplecatå,Cu mustå¡i pe apå,Acolo e caicul lui Tenislav copilul.“Ei a¿a când auzea,Caicul cå mi-l porneaªi din gurå cå zicea:

„– Iacå-l, iacå-l ghiaurul,Cå ne-a secat sufletul.“Acolo când ajungea,Caicul cå mi-l opreaªi la el cå mi-¿i intra.¥i råsfira vântul barbaCa grâul primåvara,ªi turcii se-nspåimântaªi pe fugå se chitea.Un turc mititel era,Se temea ¿i Vodå de el,El din gurå le zicea:„– Turcilor, boierilor,Ce-mi fugi¡i ca oile,Vå-neca¡i ca broa¿telePrin toate ostroavele?“Dar el, frate, ce-mi fåcea?Cot la cot cå mi-l lega,¥n ¡ara Moldovii-l trimetea,Piatra morii aduceaDe o mie ¿i cinci ocaªi la spate i-o lega,Tumba-n Dunåre cå-i daªi de el se curå¡a,Tocmai la fund se ducea,Racii-l mi¿ca,Racii-l pi¿ca.Tenislav doarme de moarte.Veni un råcule¡ mititel,De mic, frate, ce era,Cu ghiara de cinci ocaªi de nas cå-l apuca,Drept în picioare sårea,O datå se opintea,Vezi cå deasupra ie¿ea.De-o drågu¡å avea,Pe Anghelina, fatå mare,

220 I.A. CANDREA

Cu coadele gålbioare,Dosul la ¡åran cå-mi da:„ – ’Ai, taicå, la Dunåre,Cå se-neacå negustoriiCu desagi cu gålbiori,ª’ai cu caicul så-i luåm.“Tat-såu când o auzea,Douå palme cå-i trågea,Dosul la nen-såu cå-i da:„– ª’ai, neicå, la Dunåre,Cå se-neacå negustoriiCu desagi cu gålbiori,’Ai cu caicu så-i luåm.“ªi nen-såu c-o asculta,La Dunåre cå-mi veneaªi-n luntre cå se suia,Pe Dunåre cå plecaªi talazul cå venea,Ape-n luntre cå sårea,Da’ nen-såu ce-mi fåcea?Lui de fricå ce-i era¥ndåråt cå se-ntorcea,Anghelina råmânea,Ea cu ochii se uitaªi din gurå våicårea.De-o albie cå-mi gåsea,¥n albie cå se suia,Pe Dunåre cå-mi pleca,La Tenislav cå-mi mergea,Frânghiile le tåia,Pe Tenislav cå-l scotea.Frânghiile le tåia,Pe Tenislav cå-l scotea,

La spital cå mi-l ducea,Anghelina poruncea,Doctorii cå-i aducea,Pe Tenislav îl vindeca,De un popå cå se fåcea,Cu botezul cå-mi pleca,La o cârciumå mergea,Turcii acolo era.El la cârciumåreaså striga:„– Cârciumåreaså, scoateO vadrå de vin raså,De-oi mai vedea turc în caså.“Vadra de vin cå mi-o luaªi peste ei cå intraªi ei din gurå zicea:„– Så nu ¿tiu cå Tenislav e mort,A¿ zice cå e åsta.“Tenislav când se uita,Måciuca cå ¿i-o vedea.La ea cå se slobozeaªi în mânå cå mi-o lua,ªi pe to¡i îi amåra,Numai pe-acela cå-l låsa,Cel turcule¡ mititel,Ce se temea ¿i Vodå de el,ªi de mânå cå mi-l lua,La Dunåre cå-l duceaªi din gurå-a¿a zicea:„– Ce tu mi-ai legat miePiatra morii din ºara Moldovii?Eu-¡i leg ¡ie una de râ¿nicioarå.Dac-ai fi harnic ca mine,Ei ie¿i mâine poimâine.“

221Lumea basmelor

Frunzå verde låmâi¡å,Pe cel deal, pe cea costi¡å,Trece Ghi¡å Cåtånu¡å,Cu dalba lui de mândru¡å;Frunzå verde de mårar,¥ntre doisprezece låutari.Când or zice de-o lalea,Darå Ghi¡å ce-mi zicea?„– Alelei, mândru¡a mea,Eu pe tine de când te-am luatNici un cântec n-ai cântat,Ia, cântå de-un cântecel,Så trecem dealul cu el.“Darå mândra ce-mi zicea?„– Eu cântec când ¡i-oi cântaMun¡ii s-or cutremura,Dealuri mari s-or surupa,Livezi verzi s-or încura1,Brazii cå s-or despuia,ªi paltinii s-or îndoi,ªi Gruia cå te-o auzi,ªi la tine va ie¿i,Când oi zice de-o lalea,De-o lalea ¿i-o mic¿unea.“Iarå Ghi¡å ce-mi zicea?„– Cântå, mândruli¡a mea!“Mândra a¿a dac-auzea,O frunzå cå mi-¿i rupea,ªi în buzå o punea,ªi începea a ¿uiera,Mun¡ii se cutremura,Dealuri mari se surupa,

GHIºÅ CÅTÅNUºÅ

Livezi verzi se încura,Brazii cå se despicaªi paltinii se-ndoia,ªi Gruia cå auzea,ªi la dân¿ii cå ie¿ea,ªi la luptå se punea.Se luptarå pân-la prânzªi le påru lupta-n râs;Se luptarå pân-la namiazªi le påru lupta-n necaz;Se luptarå pân-la chindieªi le påru lupta-n mânie.Când oi zice de-o lalea,Ghi¡å a¿a dacå vedea,Mândrii astfel îi zicea:„– Mândro, ridicå-mi brâna¿ul!“Iarå mândra ce-mi zicea?„– Oricare din voi ve¡i birui,Tot un bårbå¡el mi-e¡i fi!“Când oi zice de-o lalea,Ghi¡å atunci ce-mi fåcea?Cu Gruia-n påmânt cå da,Palo¿ul cå mi-l trågeaªi capul cå i-l tåia,Apoi cu mândra plecaªi astfel cå-i zicea:„– Astå varå mi-am cosit,ªapte plaste mi-am fåcut,La una vârf n-a ie¿it;Dar-ar bunul DumnezeuSå-i scot vârf cu capul tåu.“Apoi de mânå o lua,¥n genunchi cå o punea,

1 Vor alerga unele dupå altele.

222 I.A. CANDREA

Foaie verde trei låmâi,Hai Ioana la Jâi, la Jâi,Så ¿edem pe cåpåtâi,Så tåiem mere felii,Så punem pe farfurii:Cå vin boieri disearåCu Dinu bågat în fiare.Iacå boierii veneaªi pe Dinu aducea,ªi în temni¡å-l a¿eza.Darå Dinu ce gråia?„– Ia vede¡i, boieri, vede¡i,Ori mai vine cineva,Ori aici îmi trec via¡a?...“Tata lui Dinu veneaCu cincizeci de boi bålani.Cum veni, cum îi legåªi pe Dinu nu-l scåpå.Darå Dinu ce gråia?„– Aicea o så-mi fac moartea!“Sora lui Dinu veneaCu cincizeci de miori¡e.

Palo¿ul cå-l trågeaªi capul cå i-l tåia,¥n disagi cå-l puneaªi la soacrå cå pleca.Când la soacrå-sa soseaDin gurå astfel gråia:„– Bunå searå, soacrå-mea,Ai fi având de-o varzå acrå,

S-o facem cu carne graså,Carne graså de purcel.“Soacrå-sa ce mi-¡i fåcea?Mâna în disagi båga,Capul fie-sa scoteaªi din gurå astfel zicea:„– Darå Ghi¡å, dumneataAi omorât femeia.“

DINU

Cum veni, cum le låså,Pe Dinu tot nu-l scåpå...Dar Dinu ce zicea?„– Ia vede¡i, boieri, vede¡i,Or mai vine cineva,Or aicea îmi trec via¡a?“Mama lui Dinu veneaCu cincizeci de vaci båtrâne,Cum veni, cum le låså,Pe Dinu tot nu-l scåpå.Darå Dinu ce zicea?„– Ia vede¡i, boieri, vede¡i,Or mai vine cineva,Or aicea îmi fac moartea?“Mândra lui Dinu veneaCu papucii plutåind,Din paftale licurind,Cu furca de borangic,Cu inelul de argint.Cum veni ¿i cum îl dete,Scoase pe Dinu afarå.

223Lumea basmelor

„– Printre lunåCe strigi, Mirceo, strigi?Ori opinicile le-ai rupt,Ori merindea ai sfâr¿it,Ori porcii mi-ai pierdut?“„– Opincile nu le-am rupt,Merindea nu am sfâr¿it,Nici porcii nu i-am pierdut.Mi-a venit ¿i-am adormitSub un pom mare-nfloritªi vântul a aburat,Flori pe mine-a scuturat.ªi-a picat de-un ¿erpior,Pe spinare gålbior,Pe sub burtå vinecior,ªi-a intrat la sân, la piele.Maicå, måiculi¡a mea,’Nvåluie mâna-n basmaªi o bagå-n sân de-l ia,Pui de ¿arpe gålbiorPe sub burtå vinecior. “Da’ maicå-s-a¿a zicea:„– Måiculi¡å, feciorul meu,Decât eu fårå de mânå,Mai bine fårå de tine.“Darå Mircea ce fåcea?La soru-sa se-ndreptaªi din gur-a¿a zicea:„– Sorå, surioara mea,’Nvåluie mâna-n basmaªi-o bagå-n sân de-mi iaPui de ¿arpe gålbior,

MIRCEA

Pe sub burtå vinecior.“Dar soru-sa ce zicea?„– Frate, frå¡iorul meu,De cât eu fårå de mânå,Mai bine fårå de tine.“Apoi pe frate-l chema:„– Frate, frå¡iorul meu,’Nvåluie mâna-n basmaªi-o bagå-n sân de-mi iaPui de ¿arpe gålbior,Pe sub burtå vinecior. “Frate-såu a¿a zicea:„– Frate, frå¡iorul meu,Decât eu fårå de mânå,Mai bine fårå de tine.“Foaie verde de-o lalea,’N urmå nevasta chema:– Nevastå, nevasta mea,’Nvåluie mâna-n basmaªi mi-o bagå-n sân de iaPui de ¿arpe gålbior,Pe sub burtå vinecior.Când se-ntinde,Må cuprinde;Când se strânge,Må sfâr¿e¿te,Via¡a mi-o pråpåde¿te.“Când nevasta auzea,’Nvåluia mâna-n basmaªi-o båga-n sânu-i de luaPui de ¿arpe gålbior,Pe sub burtå vinecior.

224 I.A. CANDREA

Tåtarii pleca,Frate, ¿i-mi vânaMicå nevestea,De mânå o lua.Nevasta plângeaªi mult se ruga:„– Tåtåru¿ båtrân,Cu barba la sân,Laså-må de mânå,Cå må-ntorc la urmå;Cå eu mi-am låsatPruncule¡u-n patªi desfå¿at,Cåldarea pe foc,Albia-n mijloc.Ploaia o plouaªi mi l-o scålda,Vântul o båteaªi l-o legåna,Ninsoarea o ningeªi mi l-o ungeªi pruncul mi-o plânge.“Tåtaru-i zicea:„– Haide, bre, ’nainte,Nu-¡i aduce-aminte.“Cu ea cå mergea,Cuptorul-ardea,De vie o arunca,Iar diminea¡aTåtarii plecaªi încå vâna.Un tânår båiatDe la seceratDe mânå-l lua,Cu el cå pleca.

TÅTARII

Voinicul se ruga:„– Tåtåru¿ båtrân,Cu barba la sân,Laså-må de mânå,Cå må-ntorc la urmå,Cå eu mi-am låsatSecara-n postatå,Haina pe cârstatå.“„– Haide, bre, ’nainte,Nu-¡i aduce aminte“.Cu el ajungea,De prânz îl gåtea.Tåtarii iar pleca,O fatå gåsea,De mânå o lua.Fata se rugaªi mult cå plângea:„– Mo¿ule båtrân,Cu barba la sân,Laså-må de mânå,Cå må-ntorc la urmå,Cå eu mi-am låsatCusåtura-n patªi acu-n fereastrå,Cu måtaså-albastrå,ªi acu-n perete,Cu måtase verde.“Tåtarul cuvânta:„– Haide, bre, ’nainte,Nu-¡i aduce-aminte.“Cu ea ce-mi fåcea?De cinå-o låsaTot la mumå-sa.Tåtarii iar pleca,Baba se gåtea,

225Lumea basmelor

Cuptoru-l ardea,Pe fatå-o chema,Din gurå-i zicea:„– Suie-te, fatå, pe lopatå,Så te-arunc odatå.“„– Suie-te, babo, de-mi-aratå.“Baba cå ¿edea,Fata ce-mi fåcea?Sfântu-o ajuta

ªi se opintea,Pe babå-o arunca,Capacu-l puneaªi fata pleca.Tåtarii când venea,Lor le miroseaCale de-o tarlaCarne de la mama.

BARBU

Foaie verde foi de rug,Vine Barbu de la plugCu doisprezece boi la plug,Cu spatele numai plete,Cu mijlocul plin de bete.Du¿manii-n drum îl pândescªi astfel îi glåsuiesc:„– Barbule din Råsuceni,Ce ca¡i noaptea prin Strâmbeni,Ce ca¡i, Barbule, la noi,Ori nu sunt fete la voi?“„– Ba sunt fete mårun¡ele,Dar n-am ce face cu ele,N-am nici cu cine vorbi,Nici cu cine må iubi.“Barbu mândru ¿i voinicNu se teme de nimicªi se bate voinice¿te,ªi se luptå viteje¿te,Iar du¿manii-l domolescªi la påmânt îl trântesc.La casa cu trestioaråZace-un voinicel så moaråªi se bate zi ¿i noapte,

ªi varså venin de moarte.Nu ¿tiu, zace ori se face,Cå guri¡a nu-i mai tace:Nici nu zace, nici se scoalå,Numai zace de grea boalå.Cântå cucul sus pe cruce,Pe Barbu la groapå-l duceªi de plâns cine-l mai plânge,ªi-n bra¡e cine-l mai strânge?Plânge mumå-sa cât poateªi surorile lui toate,Plânge jalnic mumå-sa,Mai cu foc logodnica,Plânge sora cum se plânge,Logodnica varså sângeªi plânge cu multå jale,ªi strigå mereu pe cale:„– Barbule, Bårbucule,Semåna-¡i-a¿ numelePrin toate grådinile,Så råsarå florile,Så culeagå feteleªi nevestele tinerele,Så se gåteascå cu ele.“

226 I.A. CANDREA

Foaie ¿i-un gråunte,P-un picior de munte,La cea caså micå,Micå, mititicå,Cu fere¿ti de sticlå,Cu u¿i de sipicå,Cu fere¿ti în soare,Cu u¿a la vale,Stau nouå ciobani,Cu strungarul zece,ªi cu Oancea unsprezece,Care ¿i-i întrece.Iatå ce vorbeauªi se sfåtuiau,Prinsoare fåceau,O prinsoare de-o mioaråªi-un berbec de-o frigare.Foaie ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?Un berbece ce-¿i aveaLai ¿i bucålai,Cu corni¡e-nalte,’Nalte, belciugateªi date pe spate,Vai de strinåtate,N-are cu cine se bate.Hei, foaie ¿i o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?Voinic de inimå reaIntrå-n ciumå ¿i beaªi-nchinå cu o cana,Iar el de inimå reaTot în târlå cå intra,D-o mioarå ce-¿i avea

OANCEA

De trei ori cå ¿uiera,Mioara cå s-alegea,O mioarå de-o cåldareªi-un berbec de-o frigare,Vai de-a noastrå prinsoare.Hei, foaie verde ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?Bâta-n mânå cå ¿i-o luaªi pe vale cå mergea.Cum mergea pe vale-n jos,Mergea, frate, de folos,Cu trei brazde de påmânt,Ce n-am våzut de când sunt.Hei, foaie ¿i-o laleaIarå Oancea ce fåcea?Tot în vale scobora,C-un cimpoier se-ntâlnea:„– Hei! Bunå ziua, cimpoier,De-mi ie¿ti cimpoier bun,Ia, få-mi, zåu, d-un cântecel,De când eram mititel.Nu de altceva,De inimå rea,C-am pierdut oile meleTot prin våi ¿i prin vâlcele,Prin ape reci,Prin grâne verzi,Pe la fântâni,Cåpå¡âni,Prin izvoare,Må¡i¿oare,Asta-i vorba, frå¡ioare!“Hei, foaie ¿i-o lalea,Cimpoierul ce-mi fåcea?

227Lumea basmelor

D-un genunche-ngenuncheaªi cimpoaia c-o umfla,ªi astfel, neicå, cå-i trågea.Hei! Foaie ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?Bâta-n mânå cå ¿i-o luaªi pe vale-n jos mergea.Cum mergea pe vale-n jos,Mergea, frate, de folos,Cu trei ¿iruri de påmânt,Ce n-am våzut de când sunt.Hei! Foaie ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?Tot în vale scobora,C-un cobzar cå se-ntâlnea,Venind de la Chitila:„– Hei! Bunå ziua, måi cobzare!De-mi e¿ti tu un cobzar bun,Ia, få-mi, zåu, d-un cântecel,De când eram mititel,Cå de mi-ai face cântecul,Eu î¡i trântesc galbenul,Nu de altceva,De inimå rea,Så sune opinca,C-am pierdut oile meleTot prin våi ¿i prin vâlcele,Prin ape reci,Prin grâne verzi,Pe la fântâni,Cåpå¡âni,Prin izvoare,Må¡i¿oare,Asta-i vorba, frå¡ioare!“Hei! Foaie ¿i-o lalea,Iar cobzarul ce-mi fåcea?D-un genunche-ngenunchea,

Cobza-n ¿urub c-o strângeaªi astfel, neicå, cå-i trågea.Hei! Foaie ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?De el nu se mul¡umeaªi astfel cå-i zicea:„– Nu mi-ai fåcut cânteculªi nu-¡i trântesc galbenul.“Hei! Foaie ¿i-o lalea,Cobzarul cå-mi pleca,Iarå Oancea ce fåcea?Bâta-n mânå cå ¿i-o luaªi mergea pe vale-n jos,Mergea, frate, de folos,Cu trei rânduri de påmânt,Ce n-am våzut de când sunt.Hei! Foaie ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce-mi fåcea?Tot în vale scobora,C-un viorist se-ntâlnea,Venind de la Atena,ªi astfel lui cå-i zicea:„– Måi, viorist, dumneata,Doar n-åi fi prost ca åilan¡i,Ia, få-mi, zåu, de-un cântecelDe când eram mititel,Så sune opinca,Nu d-altceva,De inimå rea,C-am pierdut oile meleTot prin våi ¿i prin vâlcele,Prin ape reci,Prin grâne verzi,Pe la fântâni,Cåpå¡âni,Prin izvoare,Må¡i¿oare,

228 I.A. CANDREA

Asta-i vorba, frå¡ioare!“Hei! Foaie ¿i-o lalea,Vioristul ce-mi fåcea?D-un genunche-ngenuncheaªi din vioara ce aveaEl astfel cå începeaªi astfel, neicå, cå-i zicea.Foaie verde ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?De chimir se descuia,

De genunche cå-l trântea,Gålbiorul cå sårea.Foaie verde ¿i-o lalea,Iarå Oancea ce fåcea?Gålbiorul cå-l lua,Pe vioarå-l arunca,Ungurica c-o juca,Pe viorist cå mul¡umea.Så-mi da¡i un pahar de vin,Så vå spun altul mai bun.

BADEA

Foicicå foi ¿i rouå,Face Badea-o caså nouå,Cu fere¿tile la soare,Cu u¿ile-n drumul mare.Båduleasa cea frumoasåCu fa¡a de jupâneasåDuce bucate la maså.Demâncarea o ducea.Acaså când se-ntorcea,Vedri¡a pe mânå-o lua,La Dunåre se ducea,Fa¡å albå cå spåla,¥n lungul Dunårii se uita,Of! Doamne, pe cin-vedea?Mul¡i turci ce mai era,Ca iarba ¿i ca frunza.Iatå la ea c-ajungea,Bunå diminea¡a-i daªi de Badea o-ntreba:„– Unde este Bade-al tåu?Bade-al tåu o fi la lemne,Mânå slugile så-l cheme.“

„– Bade-al meu nu e la lemne,Nu mân slugile så-l cheme.“„– Bade-al tåu o fi la boi,Hai så-l chemåm amândoi.“„– Bade-al meu nu e la boi,Nici nu-l chemåm amândoi.“„– Bade-al tåu o fi la vie,Mânå slugile så vie.„– Bade-al meu nu e la vie,Nu mân slugile så vie.E într-o micå cåmaråCu cincizeci de bu¡i în eaªi cu palo¿ul pe piept,Mi-e fricå ca så-l de¿tept.“Turcii când auzea,¥nåuntru nåvåleaªi la el cå intra,ªi pe Badea cå-l legaCu frânghie de måtase,¥mpletitå-n cinci ¿i ¿ase,De zålarul co¿ului,¥n våpaia focului.

229Lumea basmelor

Iarå Badea când vedeaDe nevastå se ruga:„– Dragå Båduleasa mea,S-ascul¡i de cuvântul meu,Så-¡i ajute Dumnezeu.Adå polii cu poalaªi ruble cu feldera,Doar’ te-i împiedicaªi toate le-i vårsa,ªi turcii mi te-or vedea,Pe mine m-or dezlega.“Båduleasa-l asculta,Tot ce zicea fåcea.Turcii înså nu-nceta,Tot mai ¡apån îl strângea;Badea iar cå se ruga:„– Nevastå, drågu¡a mea,Adå vin cu vedri¡a,Cå doar’ de i-om îmbåta,Singur eu m-oi dezlega.“Cuvântul îl asculta,Da’ tot degeaba aducea,Cå mai ¡apån îl strângea.Atunci Badea se gândea,Dupå frate-såu mâna,Din cârciumå-n cârcimå-ntreba.Pe frate-såu când îl gåsea,Un pahar de vin închina:„– Bei, cumnate, chiote¿tiªi la Badea nu îngrije¿ti;Bade-al meu este legatCu frânghie de måtase,¥mpletitå-n cinci ¿i ¿ase,De zålarul co¿ului¥n våpaia focului.“„– Na, cumnatå, vin de bea,Cå-i vedea ce le-oi fåcea.

Mergi, cumnatå, înainte,Nu tot spune vorbe multe.Vreau så-¡i spun în dreptateCå-mi pare råu de-al meu frate;Când acaså-i ajungea,ªi eu mi te-oi såruta,Turcii când mi te-o-ntreba:«– Cine este acela?»«– Ala-i negustor de boiªi trage-n gazdå la noi.Avem ¿i noi patru boiªi din patru vindem doi,Cå la noi de când n-a tras,Nici boii nu i-am mai dat.»“Când acaså se båga,To¡i turcii cå o întreba:„– Cine este acela?“„– Åla-i negustor de boiªi trage-n gazdå la noi.“Când în caså el intra,La to¡i bunå ziua da:„– Bunå ziua, Båduleaså,Cu fa¡å de jupâneaså.“Ea cu vin cå mi-i cercaªi boii cå-i tocmeaCâte parale fåcea,Apoi vin cå aduceaDin beci, de jos, cu vadra,To¡i turcii cå-i îmbåta,Pânå la påmânt cådea.El sabia-mi scoteaªi pe maså o punea,De cinci stânjeni se ducea.Când fu soarele-n chindieTaie Badea aproape-o mie,Necuratu’ så-i mai ¿tie.

230 I.A. CANDREA

S-a prins Marcu Viteazulªi cu turcu BolunulCare nainte se-mbåta,Frumos capul ¿i-l tåia.Cu paharul cine le da?Mumuli¡a Marcului,Marcului Viteazului?Ea cu paharul le da,Påhårelul turcului,Turcului Bolunului,Cu vin îl înjumåtå¡ea,Cu apå-l împlinea,Cu dulcea¡å-l pospåiaªi da turcului de bea.Dar paharul Marcului,Marcului Viteazului,Cu rachiu-l împlinea,Cu otravå-l pospåiaªi da Marcului så bea,Marcului Viteazului.Ea tot a¿a cå le da

***

Pe culmi¡a Motruluiºipa calul turcului.„– Foaie verde d-un areu,Unde e ståpânul tåu?Ori în drum l-ai lepådat,Ori în gârlå s-a-necat?“„– Numa-n cârciumå e beat,¥n cârciuma Iancului,E cu fata Lolului.“„– Måritå-¡i fata, Loloaio!“

„– Eu o mårit, vai de mine,Dar n-o latrå nici un câine.A låtrat-o un pråpådit,L-a dus naiba ¿-a muritªi eu m-am cålugårit,¥n fustå albå cu cicic,Cu cârpå de borangic,La urechi boboci de târg.A låtrat-o un câine ciont,Mi-a mâncat din vatrå tot

ª-a trecut Dunårea-not.“

MARCUL VITEAZUL

Pânå Marcu se-mbåta.Muma Marcului cå-mi gråia:„– Turcule Bolunule,Nu vezi, Marcu s-a-mbåtatCum este bun de tåiat?“Darå turcul ce-mi gråia?„– Taci tu, fa, Iudå rea,Nu pripi la cap tåiat,Cå nimeni nu-i vinovat!“Dar turcul ce mi-¿i fåcea?Cu¡it din teacå scotea,Pe arcer cå-l ascu¡eaªi de Marcu se gåtea.Sluguli¡a Marcului,Marcului Viteazului,El la Marcu cå mergea,Cruce la piept cå-¿i fåceaªi din gurå cå-mi gråia:„– Iartå-må, Doamne, zic fapta,Så-i trag Marcului palma!“

231Lumea basmelor

Palma nici cå o fåceaª-odatå cå mi-l plesnea,Drept în sus cå mi-¿i såreaªi odatå cå råcnea,Palo¿ din teacå scotea,Capul turcului tåia,Fuge trupul cruci¿ ¿i curmezi¿ªi capul bolborosind,Nu-¿ ce dracului spuind.Mama Marcului-l vedea,Cåpå¡âna o luaªi-l såruta în tåieturå,Parcå mi-l såruta-n gurå.Dar Marcu ce mi-¿i fåcea?

Diminea¡a se scula,Care la lemne trimitea;Pânå ele ce venea,Steajar mâni-sa cå-i båtea.Când carele cå venea,Pe mumå-sa o lega,Lemnele pe ea le a¿eza,Cu catran le cåtrånea,Cu spirt cå le spirtuiaªi foc odatå le da.Ea chiråia ¿i se våitaªi el cå mi se plimba,Påzea pânå când ardea,Oasele cå le strângea,¥n piuå cå le pisa

LA PLEVNA

ªi-n vânt le vântura.Foaie verde, bob orez,Ie¿i, Marie, de må vezi,Pânå sunt grânele verzi,Cå, dacå s-or secera,Primesc ordin ¿i må iaªi må trece Dunårea,La lagår la Plevina.Foaie verde de mår dulce,De ar fi Plevina cruce,De trei ori pe zi m-a¿ duce;ªi mi-e Plevina ora¿,ªi må-ntreabå de råva¿!Doi må-ntreabå, doi må leagå,ªi må leagå cot la cot,ªi-mi då Oltul så-l înot.

Oltule, apå vioarå,Face-te-ai neagrå cernealå,Så te scriu pe hârtioarå,Så trimet la maica-n ¡arå,Så-mi dea bani de cheltuialåªi cåmå¿i de primenealå.Cå aici unde sunt euNu e iarbå, nu e grâu,Numai sânge pânå-n brâu;Sângele muscaluluiPânå-n burta calului,Iar sângele turculuiPânå-n coama murgului;Sângele romånuluiLa chi¿i¡a calului.Foaie verde busuioc,

232 I.A. CANDREA

Toate satele au noroc,Numai Plevina arde-n focCu Osman Pa¿a la mijlocªi din gurå a¿a striga:„– Såri¡i turci, såri¡i agale,C-au dat curcanii pe vale¥mbråca¡i în mu¿amale,Licuresc ca sfântu soare!Foaie verde iarbå mare,Vin ro¿iorii pe vale,Ro¿iorii – escadroane,Vânåtorii – batalioane,Pioto¿ii pe picioare.“

Foaie verde, foi de ceriªi trupe de artileri,ªi când sus tunuri suia,ªi spre Plevina le-ndrepta,Pe Osman Pa¿a mi-l rånea,ªi Osman Pa¿a se predaLa Carol Måria-Saªi din gur-a¿a zicea:„– Carole, Måria-Ta,Ce ¡i-ai fåcut o¿tireaCare-a luptat la Plevina?Eu am trimes de aiciO sutå cincizeci de in¿i.“

(Apårute în volumul Din popor. Cum gråie¿te ¿i simte ¡åranul român.Texte publicate de I.A. Candrea ¿i Ov. Densusianu, Bucure¿ti, 1908).

CREDINºE, OBICEIURI

Dumnezeu a urzit påmântul mare, c-a avut påmânt prea mult ¿i n-afost cer mare ca så cuprindå tot påmântul; a fost mai mic cerul ca påmântul,¿i a vrut så-ntrebe pe cineva cum så-l facå, ¿i n-a avut pe cine så-ntrebe, ¿ia-ntrebat:

– Muscå, zice, pe cine så gåsim så ne-nve¡e cum så facem påmântul,cå prea l-am urzit mare?

Ea s-a dus la arici så-l întrebe. Ariciul n-a voit så-i spuie deodatå, afost ¿iret. Ea s-a-ntors înapoi ¿i iar n-a voit nici ea ca så fugå, ¿i s-a pusafarå pe perete, ¿i ariciul a voit ca s-o vorbeascå de råu pe ea:

– Ei, – zice –, de ce a mânat-o pe ea så må-ntrebe ce så facå; de cen-a mânat pe altul mai priceput, sau så må fi-ntrebat pe mine mai-nainte,când s-a-nceput? Zice acuma, dar el så se fi gândit mai-nainte, ca så urzeascånumai cât are så cuprindå, ¿i a mânat la mine, la un ghemu¡, så le daupova¡å.

ªi musca asculta, l-a furat pe el.– De ce nu s-a gândit så-l fi fåcut de-atuncea maluri ¿i våi, så-l strângå?El, cum a zis vorba aceasta, ea atuncea a ¿i zburat dupå perete, s-a dus

acolo de unde a mânat-o. ªi ea a spus acolo:– De ce nu l-ai întrebat întâi, cå ariciul a zis a¿a, a¿a, a¿a?Dumnezeu a strâns påmântul, ¿i atunci când a våzut ariciul cå l-a påcålit

musca, a zis:– Nu ¿tiam eu cå e¿ti hoa¡å, så må cumperi pe mine.ªi el s-a necåjit ¿i s-a ghemuit mai råu, s-a fåcut mototol de necaz.

*

Cicå Dumnezeu, când a urzit påmântul, cicå a fåcut påmântul maimare ca cerul, ¿i d-acolea Dumnezeu cerea pova¡å ba la unul, ba la altul, ¿inu-i spunea nimeni ce så facå. Când colo, iatå un arici ie¿i dintr-o gaurå.Când l-a våzut Dumnezeu, s-a dus ¿i la dânsul ¿i s-a jeluit. Ariciul la început

234 I.A. CANDREA

nu vrea ca så-l înve¡e, cå-i era fricå, ¿i dacå våzu cå Dumnezeu îi ceremereu pova¡å de la el, i-a spus ca så mai îngråmådeascå påmântul la un loc.Când Dumnezeu a început a îngråmådi påmântul, s-a început a face mun¡imari, ¿i râpi, ¿i våi, ¿i de atunci påmântu-i cu mun¡i ¿i våi pe el. Dumnezeu,dacå a våzut cå ariciul l-a învå¡at, l-a blagoslovit ca så tråiascå ¿i el bine pepåmânt, så nu mu¿te pe nimenea, ¿i nimenea så nu-l poatå omorî, ¿i pieleacu ghimpii lui så ardå în vatra focului ¿i så-i bea omul, cå sunt buni devåtåmåturi ca doctorie.

*

Adam tot såpa ¿i såpa; dar ce såpa ziua, peste noapte nu se mai cuno¿tea.A¿a a muncit el fårå spor câteva såptåmâni; la urmå a început a plânge.Dumnezeu i-a zis:

– ¥ntoarce-te în patru pår¡i ¿i te închinå, ¿i zi „Doamne ajutå!“A¿a a fåcut ¿i, când s-a uitat, era totul arat. Apoi Dumnezeu i-a dat fel

de fel de såmân¡å ¿i a semånat, ¿i i-a mai dat ¿i o greblå, care ajungea pânåla capåtul ogorului; cu aceasta a greblat ¿i pânå în searå a fost gata.

– Mâine så vii så-¡i vezi pâinea, i-a zis Dumnezeu.El avea de gând så nu vie, ce era så gåseascå a¿a în grabå? Dar tot ¿i-a

tras pe seamå ca så-l asculte pe Dumnezeu. Când a mers a doua zi grâul, eragata copt. Atunci a cunoscut Adam bunåtatea lui Dumnezeu; a cåzut lapåmânt ¿i s-a închinat ¿i i-a mul¡umit. ªi dacå a cåpåtat el atunci minte, oavem ¿i noi aståzi, cå ne ¿tim ruga lui Dumnezeu ¿i mul¡umi.

*

Dupå ce a fåcut Dumnezeu lumea, ¿i a fåcut de toate celea, a fåcut ¿imoara, ¿i a pus pe morar, dar morarul acela a¿a de mult mânca! Fåceamåmåligå într-un ceaun mare, mare, ¿i n-ar fi dat nimårui o fårmituricå,Doamne fere¿te. Tot mânca ¿i nu se mai såtura. Dar a venit acolo la moaråun om care n-avea noroc, ¿i zicea cå vrea så meargå la Dumnezeu, såîntrebe, de ce el, de când sluje¿te, de nimic n-are parte. Slujea la un om peo piatrå ¿i piatra aceea în toatå noaptea venea ceva ¿i a tot a ciuntit-o, cå,pânå ce a împlinit anul, a fost toatå sfårmituri. ¥ncå un suman mai avea ¿iacela, s-a culcat lângå foc, ¿i a ars.

– Dacå mergi dumneata la Dumnezeu, zice un om care avea doijuncåna¿i tineri, roagå-l pe Dumnezeu ¿i pentru mine, så-mi dea mai mareavere, ca så må pot hråni.

235Lumea basmelor

Dar morarul zise:– Så întrebi ¿i de mine, må rog, ce så fac eu ca så am sa¡, cå o måmåligå

a¿a de mare fac ¿i al¡ii se saturå, dar eu nu må pot såtura!A mers omul acela la ni¿te cålugåri, care numai o datå pe zi, la amiazi,

beau un pahar de vin ¿i månâncå o bucå¡icå de pâine, ¿i nu månâncå pânå adoua zi la amiazi, dar pe obraz sunt acoperi¡i cu raså sub¡ire, så nu-l vadåomul, ¿i nici trupul nu-l vede nimeni, cåci stau în caså, ¿i omul e afarå, lafereastrå, ¿i a¿a vorbesc: Dumnezeu le spune ce au så spuie.

Omul acela a spus cå e fårå noroc.– Apoi dar så te însori, cå poate va avea femeia ta noroc, ori, de nu va

avea ea, vei face copii, ¿i va avea vreunul din copii, ¿i de pe norocul aceluiato¡i ve¡i tråi.

– Dar ce v-a¿ mai întreba: mai era acolo în moarå un om cu doijuncani ¿i a pus ca så-l rog pe Dumnezeu, så-i dea mai multå avere.

– Spune-i cå ¿i juncanii aceia îi va lua.– ªi m-a rugat ¿i morarul så vå întreb ce så facå, cå tot månâncå ¿i

månâncå ¿i tot n-are sa¡?– Morarului så-i spui cå de vrea så aibå sa¡, så nu månânce singur, så

dea ¿i la al¡ii, ¿i atunci va avea sa¡.A mul¡umit omul ¿i s-a dus ¿i, înturnându-se pe la moarå, a spus la to¡i

ce a auzit. Morarul ia ¿i face måmåliga aceea mare ¿i împårtå¿e¿te la to¡ioamenii din moarå câte o bucå¡icå, ¿i i-a råmas ¿i lui o felioarå. Ia ¿i sepune ¿i månâncå. Vede cå se saturå, ba încå i-a mai råmas, pentru cåDumnezeu l-a såturat.

– Mul¡umesc lui Dumnezeu cå am sa¡, a zis el, ¿i ¿i-a fåcut cruce laDumnezeu.

ªi de atunci se då de pomanå. Dumnezeu då omului ca så dea ¿i altuia,dar dacå tot lui îi då ¿i-i då, ¿i nu se mai saturå, nici Dumnezeu nu-i då sa¡.

Omul cel cu juncanii s-a dus pânå la un pârâu gloduros ¿i au råmas acoloîn pârâu, nu i-a putut scoate, ¿i a råmas ¿i fårå aceia. Cå omul lui Dumnezeuså nu cearå avere, cå averea nu se capåtå a¿a, averea se face cu muncå.

*

Sfântul mucenic Ilie e geamba¿ mare. Are cåru¡å cu cai, de scot foc penåri. Sunt potcovi¡i cu potcoave de argint ¿i, când îi gone¿te, bat în copite ¿iscapårå, ¿i de aceea se våd fulgerile. ªi când aleargå cåru¡a prin cer, facemare gålågie, cå sunt drumurile rele ¿i atunci la noi påmântenii s-aude tunând.

236 I.A. CANDREA

Så vezi dumneata... båiatul notarului învå¡a la ¿coli mari prin Bråila.ªi când venea acaså, vara, fåcea mare haz când îi spuneam de puterea luiSfântul Ilie. Tot spunea de-o dråcovenie – cå nu-i pot zice pe nume; ziceacå cu aceea poate ¿i el fulgera ¿i tuna... De, påi så-l rabde Dumnezeu?...C-apoi nici cå l-a råbdat... S-aråta de ploaie în ziua de Florii. Ai lor aveaufân cosit ¿i nestrâns. Tatål såu îl mânå så adune fânul pânå nu începe ploaia.Cum o fi fåcut, ce-o fi fåcut, nu ¿tiu; dar peste câtva timp începu o marecumpånå cu fulgere ¿i tunete. Vezi, era necåjit Sfântul Ilie cå lucrase înziua de Florii... Turna, turna, ca cu gåleata. Pe înserate, ai lui, våzând cånu se mai întoarce, au plecat pe urma lui ¿i l-au gåsit tråsnit lângå un tufan.Se vede cå el cåtase så se adåposteascå sub tufan ¿i Sfântul Ilie, necåjit peel, l-a tråsnit.

*

Odatå, Sfântul Ilie, necåjindu-se pe tatål såu ¿i pe mama sa, a pusmâna pe un picior de scaun ¿i lovindu-i, i-a omorât pe amândoi. Apoi el s-adus pe un munte ¿i s-a fåcut påzitor de oi. De la o vreme i se urî prin alepustietå¡i, ¿i-a vândut oile ¿i s-a întors acaså, la femeia ¿i copiii lui. Aproapede caså el vede un om ce furase pe sorå-sa, ¿i l-a întrebat unde se duce cuea, ¿i nu i-a råspuns nimic. Atunci a tras cu bâta ¿i când a dat în acela, alovit pe sorå-sa ¿i a omorât-o. Dar Dumnezeu, care vede toate, i-a zis:

– Ce fåcu¿i Ilie? Te-a în¿elat diavolul! Cåci el era acela care furase pesorå-sa.

– M-a în¿elat, Doamne! da så mi-l mai dai o datå în mânå, cåci nufusei harnic dintâi.

ªi Dumnezeu i l-a dat. D-atunci sfântul Ilie aleargå dupå diavoli ¿i-itope¿te cu båtaia, tråsnetul ¿i fulgerul în toate pår¡ile.

*

Zice cå demult, dacå era un om båtrân, de nu putea lucra, îl da de râpå.A mers un om de l-a dat pe tatål såu într-o râpå, dar nu l-a omorât, numail-a låsat acolo. Vine acaså, dar båiatul lui îl întreabå:

– Tatå, la ce l-ai dus pe mo¿ul în râpå, cå a¿a te-om duce ¿i noi pe d-ta.Omul, când a auzit, a mers ¿i l-a adus înapoi, ¿i l-a ascuns în pivni¡å,

ca så nu ¿tie ceilal¡i oameni, ¿i-i da acolo de mâncat. Då Dumnezeu ¿i ia

237Lumea basmelor

pâinea la oameni, cå n-a fost câ¡iva ani de-a rândul pâine, ¿i acum n-aveauce semåna.

– Ara¡i drumurile, îl înva¡å båtrânul pe feciorul såu, cåci va råsåri ces-a scuturat din care.

Omul acela a îndemnat ¿i pe al¡ii ¿i au arat drumurile. Dar de mult n-afost gråul ¿i secara ca acum; la tot nodul era câte un spic, tot a¿a ¿i påpu¿oiul.A¿a s-a fåcut pâine multå ¿i oamenii au avut de unde så prindå iar lasåmân¡å. Vorbesc oamenii din sat despre aceasta ¿i aude ¿i boierul.

– Oare de unde a ¿tiut el så are drumurile? Trebuie så aibå – zic ei –,undeva pe tatål såu ascuns, cå-l înva¡å.

¥l cheamå boierul pe om la curte ¿i-i porunce¿te cå numaidecât så viela el „¿i îmbråcat, ¿i dezbråcat“. Omul merge acaså ¿i-i spune tatålui såu.

– Ia volocul ¿i te îmbracå, ¿i te du a¿a, – zice båtrânul.Boierul nu a zis nimic, cåci era ¿i îmbråcat, ¿i dezbråcat. ¥l cheamå a

doua oarå:– Så-mi vii ¿i cu dar, ¿i fårå dar.Merge acaså ¿i spune iar tatålui såu.– Prinde o pasåre ¿i du-i ¿i, când va întinde mâna s-o ia, så-i dai

drumul din mânå ¿i va råmânea fårå dar.A fåcut a¿a. Acum zice boierul:– Mâine så-mi vii ¿i cu un du¿man, ¿i cu un prieten.– Acum, zice mo¿neagul, e sfâr¿itul meu! – Ia câinele ¿i femeia ¿i te du.Merge la boier cu câinele ¿i cu femeia. Boierul îi då un bå¡ ¿i-i spune

så dea în câine. Dar câinele, schelålåu, schelålåu, se duce sub un gard, ¿i iarvine de se gudurå.

– Då ¿i în femeie, îi zice boierul.Merge ¿i då un bå¡ ¿i în femeie. Dar ea:– Batå-te Dumnezeu så te batå, tu må ucizi pe mine pentru ticålosul de

tatål tåu. El ¿ade în pivni¡å ¿i eu îl hrånesc, ¿i acum te înva¡å så må ba¡i.ªi se duce mânioaså.– Vezi dar, zice boierul, cå ai pe tatål tåu în pivni¡å. Du-te ¿i adå-l

încoace, nu te teme.S-a dus ¿i l-a scos pe mo¿neag de acolo ¿i l-a adus la boier. Boierul l-a

luat ¿i l-a pus în scaunul såu ¿i nu l-a mai låsat så se ducå de la dânsul; iaromului i-a dat un sat ¿i a fost ¿i el boier, pentru binele ce l-a fåcut oamenilor.

ªi de atunci nu se mai omoarå båtrâni.

238 I.A. CANDREA

*

Cicå în vremea de mult, românul ¿tia când are så moarå, ¿i de aceea numai muncea deloc. Numai iacå Mihail ¿i Gavril, ce s-au gândit ei: „ce-i defåcut? cå n-au ce mânca, dacå nu muncesc câte doi-trei ani!“

De aceea ei s-au vorbit amândoi ¿i au gåsit o femeie våduvå pe atunciîn lume ¿i s-au dus la våduva aceea, ¿i au învå¡at pe våduvå un descântec, caså munceascå omul pânå o muri, ¿i cu sticla de doctorii så descânte la cap.

ªi-a fost så moarå un român în ziua aceea, ¿i oamenii din sat îl påzeauså moarå, în zori, cum îi legea din båtrâni, cå acela scapå de påcate, ¿inumai iacå femeia aceea våduvå s-a dus la românul acela cu o sticlå cu apå¿i a zis oamenilor:

– Oameni buni! da¡i-mi drumul så intru eu în caså ¿i voi ie¿i¡i to¡i afarå.ªi a descântat våduva aceea cu apå, de deochi:

„Pasåre cudalbå zburarå,Trei picåturi de sânge picaråªi leac så se scoale românul în picioareªi så cearå de mâncare“.

ªi când au intrat oamenii pe urmå în caså, românul ce se chinuia demoarte a cerut de mâncare, ¿i de atunci a råmas obiceiul ca så se descânte ¿iomul så munceascå pânå o muri.

*

Sâmbåtå seara joacå flåcåii ¿i fetele bradul la mireaså. Se strâng apoito¡i acolo la mireaså; iar ginerica aduce pe nuni ¿i stau la maså fårå dar.Duminica diminea¡a se duce la un pu¡ spre råsårit de casa miresii ¿i scoatemireasa o doni¡å de apå ¿i o joacå cu un båiat care are pårin¡i în via¡å. Puneun ¿ervet pânå-n coada doni¡ii ¿i pune câ¡iva bani în doni¡å ¿i dupå ce joacåapa pânå acaså la toate råspântiile, o varså, ¿i banii îi iau låutarii. Pe laamiazi vin fetele ¿i femeile cu plocon la mireaså. ªi înainte de plecare labisericå iar joacå bradul, ¿i ia flåcåul ce-a jucat bradul un ¿ervet mare,aduce un pahar de vin ¿i o turtå ¿i frânge turta, ¿i o aruncå în patru pår¡i, ¿ivinul îl aruncå tot a¿a. Soacra mare pune în sânul ginerichii ceva¿ cu ce-ldåruie¿te; iar ginerica îi pune în sânul soacrii tot la fel. ª-apoi pleacå la

239Lumea basmelor

bisericå. Când vin de la bisericå, îi trage în caså pe amândoi cu un ¿ervetde gât.

*

Mai înainte vreme, când umbla holera pe påmânt, ca så scåpåm de ea,iacå ce-i fåcea: se apuca o femeie, lua cânepå ¿i o torcea, o nåvådea, o ¡esea¿i fåcea cåma¿å din aceastå pânzå, care o punea într-un par la margineasatului. Când venea holera la satul nostru, dacå gåsea cåma¿a la margineasatului, o lua ¿i pleca. Altfel nu scåpai de ea.

¥ntr-un sat, dacå a våzut cå nu mai scapå de holerå, oamenii au luat unbåiat voinic, i-au fåcut o groapå în påmânt, adâncå cât el ¿i strâmtå, a¿a, caså poatå sta un om în picioare. Au luat apoi båiatul, l-au pus în groapå ¿i aupus påmânt peste el de viu ¿i el a murit acolo.

A¿a a scåpat satul de holerå.

*

La noi, unii, pe ascuns, de unde or fi ¿tiind? în noaptea de Sânzienefac cununi de sulfinå ¿i o pun pe caså la båtaia lunii. ¥n zori de ziuå, pânånu råsare soarele, trebuie så caute cununa. S-aratå anume la ce are noroc.De ai noroc la cai, e pe cununå fire de pår de cal; la boi, de bou.

Am încercat ¿i eu; da nu mi s-a aråtat nimic. Se vede treaba cå nu am¿tiut descântecul.

*

La zile mari, la Cråciun, la Sfântul Vasile, la Pa¿te, se deschide cerul ¿icare vor så nu doarmå, stau toatå noaptea ¿i påzesc, ¿i când se deschidecerul, ei cer ori sånåtate, ori bani, ori noroc. Såraca mamå, a våzut: cicå seface ca o cårare ¿i într-o parte, ¿i într-alta.

*

La Sfântul Andrei, så nu måturi, så nu dai gunoiul din caså, så nu dainimic afarå, cå-i primejdios. Se ¡ine Sfântul Andrei pentru oamenii caresunt drume¡i, de lupi. Spre ajunul lui Sfântul Andrei, se ung ferestrele,u¿ile, cu usturoi, de strigoi.

240 I.A. CANDREA

*

La Boboteazå, fetele fac pe ursitå, ca så viseze pe ursitorul lor. Faccâte o turtå såratå: pun o coajå de nucå de sare ¿i o coaje de nucå de fåinå ¿io coc. O pun la cap, sub pernå, dar apå så nu bea, nici la fereastrå så nu seuite, ¿i î¿i våd ursitul lor.

*

La Anul Nou se pun trei foi de ceapå ¿i, dacå le vei gåsi pline cu apå,are så fie timpul bun, are så fie bel¿ug la câmp.

*

Sfântul Haralambie a låsat cu limbå de moarte cå unde se va gåsi obucå¡icå din trupul lui, locul acela så fie în veci ferit de ciumå.

*

La Sf. Toader fetele se spalå cu ogrinji din ieslea cailor ¿i cu pår de lacoadele mânjilor ¿i zic: „Toadere, Sân-Toadere, î¡i dau coada fetii, så-midai coada iepii“, ¿i atunci capåtå pår frumos.

*

Sfântul Spiridon a luat capul de cal ¿i l-a pus la mågar.

*

Sfântul Anton a legat diavolii pe unde i-a apucat: în apå, în maluri, pepåmânt ¿i în våzduh.

*

¥n Vinerea seacå så nu ari, så nu semeni, så nu såde¿ti pomi, cå toateseacå apoi.

241Lumea basmelor

*

Când e moale vremea la Boboteazå are så fie ¿i oamenii slabi peste an.

*

Ca så nu se deoache copilul mic, så iei noroi de pe talpa ghetei ¿i så-ifaci un zbenchi în frunte.

*

Nu e bine de scåldat copilul duminica diminea¡a, pentru cå, cât cre¿teîntr-o såptåmânå, då înapoi.

*

Så nu la¿i copilul singur cât nu e botezat; da dacå este numaidecâtnevoie, apoi trebuie så pui o måturå lângå dânsul.

*

Duminica seara, când se scaldå copilul, e bine så-l faci så på¿eascå înscåldåtoare, cå spore¿te la crescut. Scåldåtoarea nu se aruncå afarå dupåasfin¡itul soarelui, cå atunci nu doarme copilul peste noapte.

*

Când copilul râde, se zice cå atunci îi întinde Maica Domnului treimere de aur, iar când plânge, pentru cå i le ia.

*

Cele dintâi rufe cu care îmbraci copilul så fie din vechituri, ca så fie învia¡å cru¡åtor.

*

Dacå suflå copilul prea tare, så ¿tii cå are trei suflete; asta din pricinåcå må-sa, când era grea cu dânsul, a våzut pe cineva aducând apå cu trei

242 I.A. CANDREA

doni¡e odatå. A¿a cå, pentru a-l scåpa pe copil de suflarea grea, så-i faciscåldåtoare cu apå aduså în trei doni¡e.

*

Femeia grea så nu dea cu piciorul în porc ori în câine, c-atuncea cre¿tepe spinarea copilului sub piele pår de porc, care îl în¡eapå ¿i îl face så ¡ipe.

*

Nu se ia foc seara din odaia copilului, pentru cå i se furå somnul. Totde aceea nu se laså albiturile copilului afarå, în asfin¡itul soarelui, nici sånu doarmå copilul în timpul acela.

*

Când copilul n-are somn, e bine a fura somnul de la o altå caså. A¿tep¡iså se înnopteze ¿i când vezi luminå la casa de unde vrei så furi somnul, ieicopilul în bra¡e ¿i-i arå¡i lumina, zicând din gurå a¿a:

– Vezi acel foc¿or?– Våd!– Vezi acel foc¿or?– Våd!– Vezi acel foc¿or?– Våd!– Du-te ¿i te încålze¿te ¿i ia somnul ¿i odihna ¿i vino la måmi¡a fuguli¡a!Somnul se furå de la o caså neprimenitå, adicå unde bårbatul ¿i femeia

au avut numai o singurå cununie, adicå nici unul dintr-în¿ii n-a fost våduv¿i cununat a doua oarå. Nu se ia somnul de la o caså cu copii de milå.

(Apårute în volumul Din popor. Cum gråie¿te ¿i simte ¡åranul român.Texte publicate de I.A. Candrea ¿i Ov. Densusianu, Bucure¿ti, 1908).

CUPRINS

CUV¢NT ÎNAINTE ........................................................................... 5

PRINCIPALELE LUCRÅRI CU CARACTER FOLCLORIC ªIETNOLOGIC ALE LUI I.A. CANDREA ...................................... 15

STUDII DE FOLCLOR .................................................................... 21CALENDARUL BABELOR .................................................... 23VRÅJILE DE URSITÅ DE ANUL NOU................................. 28OUÅLE ROªII ......................................................................... 35CUTREMURELE ¥N CREDINºELE POPORULUI ........... 42VRÅJILE DE PLOAIE ............................................................. 49

LUMEA BASMELOR ...................................................................... 57

PORECLELE LA ROMÂNI .......................................................... 109

BALADE INEDITE culese de I.A. Candrea ¿iOv. Densu¿ianu .............................................................................. 177

RADU ...................................................................................... 195PÅTRU HAIDUCU ................................................................. 197CHERA .................................................................................... 198CÅLIN CURCÅ ...................................................................... 201B A D I U ................................................................................. 205ªTEFAN VODÅ ...................................................................... 206DOBRIªAN ............................................................................. 208

244 I.A. CANDREA

STAN........................................................................................ 210VOINICEL OLEAC ................................................................ 210DÅNUºÅ ................................................................................. 212IORDÅCHIºÅ......................................................................... 214MARCOª ................................................................................. 216TENISLAV COPILUL ............................................................ 218GHIºÅ CÅTÅNUºÅ ............................................................... 221DINU........................................................................................ 222MIRCEA .................................................................................. 223TÅTARII ................................................................................... 224BARBU .................................................................................... 225OANCEA ................................................................................. 226BADEA .................................................................................... 228MARCUL VITEAZUL ........................................................... 230LA PLEVNA............................................................................ 231

CREDINºE, OBICEIURI .............................................................. 233

La editura PAIDEIA au apårut

Valeriu BålteanuDic¡ionar de divina¡ie

Amalia PavelescuPoezia de ritual ¿i ceremonial din Mårginimea Sibiului

Mihai LupescuDin bucåtåria ¡årånului român

Germina ComåniciCercul vie¡ii

La editura PAIDEIA vor apårea

Tudor PamfileVåzduhul dupå credin¡ele poporului român

Antoaneta OlteanuTimpul ¿i timpurile.

Calendare populare române¿ti

Vintilå MihåilescuAlegeri 2000

G.M. CantacuzinoDespre o esteticå a reconstruc¡iei

LUMEA BASMELOR Studii ¿i culegeri de folclor...

Documents

Transcript of LUMEA BASMELOR Studii ¿i culegeri de folclor...