INTRODUCERE

Tratatul este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, la lucrările căreia au participat şi membrii Cmisiei Europene şi ai Parlamentului European. Tratatul a fost semnat pe 13 decembrie 2007 la Lisabona, urmând să intre în vigoare după ce va fi ratificat de către toate statele membre potrivit propriilor reguli constituţionale, stabilindu-se drept dată probabilă 1 ianuarie 2009.

Tratatul va permite adaptarea instituţiilor europene şi a metodelor de lucru, precum şi consolidarea legitimităţii democratice a Uniunii şi a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE, care sunt în vigoare în prezent, fără a le înlocui, venind în întâmpinarea provocăriilor viitoare, ale globalizării, asigurând cadrul legal şi instrumentele juridice necesare.

Cele mai importante modificări aduse de Tratat se referă la:

consolidarea poziţiei Parlamentului European, care se va afla pe poziţie de egalitate cu Consiliul Uniunii Europene în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene. Totodată Parlamentul va avea noi atribuţii privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale;

o implicare mai amplă a parlamentelor naţionale datorită unui noi mecanism care le permite să intervină pe baza principiului subsidiarităţii;

stabilirea relaţiilor dintre statele membre şi Uniunea Europeană, pentru fiecare domeniu de activitate precizându-se cui revine dreptul de acţiune: statelor membre sau Uniunii. Tratatul introduce o clasificare generală a competenţelor în trei categorii:

competenţe exclusive: doar Uniunea are dreptul de a legifera în domenii precum uniunea vamală, politica comercială comună sau concurenţa;

acţiuni de sprijin, de coordonare sau completare: intervenţia Uniunii limitându-se la susţinerea acţiunilor întreprinse de statele membre. Domeniu de aplicare fiind educaţia, cultura sau industria.

competenţe partajate în toate celelalte domenii, distribuirea puterii legislative între Uniune şi statele membre realizându-se pe baza principiului subsidiarităţii.

Introducerea clauzei de retragere voluntară, care va permite fiecărui stat membru să decidă în mod individual, în orice moment, dacă rămâne sau nu în Uniune.

Procesul de ratificare difera de la un stat membru la altul. In unele state, ca Irlanda, trebuie sa se organizeze referendum conform Constitutiei nationale. Olanda a decis deja ca nu va mai organiza referendum pentru ratificarea textului. Totusi, procesul de ratificare nu va fi unul care sa nu se impedice de critici dar cele 28 de state membre UE au fot de acord sa

implementeze aceasta reforma a tratatului pina in 2009, an electoral european. Cert este ca 21-23 iunie Lisabona este un prim pas dintr-un moment istoric.

Tratatul de la Lisabona este diferit de Constitutia Europeana, dar nu foarte.

Ceea ce se va numi Tratat de la Lisabona este diferit de vechea Constitutie prin forma in care sunt facute reformele. Fiind o amendare a vechiului tratat limbajul textului este foarte juridic, ca sa nu spunem greoi. Conventia Europeana realizase Constitutia in ideea de a inlocui toate vechile texte legislative de baza al Uniunii, si astfel textul era mult mai ‚’prietenos’’. In plus in tratatul de la Lisabona intra noi optiuni ‚opt-aut’ pe care statele membre le-au negociat si care nu erau incluse in Constitutie. Aceasta este principala diferenta de fond, pentru ca, desi scris mai complicat, Tratatul de reforma face acelasi lucru-adapteaza arhitectura UE la situatia extinsa, UE-28 de state membre.

Presedintele UE

Dupa ratificarea tratatului de la Lisabona Uniunea Europeana va avea un presedinte, dar comparatia care s-ar face cu presedintele Statelor Unite nu este deloc corecta. Deocamdata, cel putin, Presedintele Uniunii Europene ramine un simbol. O fata atasata Uniunii. Presedintele UE va fi, ca si pina acum, Presedintele Consiliului Uniunii Europene, doar ca va fi aleasa o anumita persoana, care va sta in aceasta functie timp de 30 de luni. Aceasta persoana va fi un politician de top, ales in unanimitate de primii ministrii si de presedintii statelor membre dar postului nu ii sunt atestate puteri executive. Vechiul sistem de presidentie rotativa a Consiliului nu dispare, dar se schimba. Noul tratat va prevedea o presidentie compusa din trei state care vor prezida impreuna reuniunile ministrilor din Consiliu.

Consiliu UE

Statele membre au contriubui pentru o redistributie a voturilor statelor membre in consiliu, care va fi realizata in mai multe faze in perioada 2014-2017.

Mini-Comisia Europeana

Tratatul micsoreaza numarul de comisari care vor activa in Comisie din urmatorul mandat. Din 2014, comisarii vor ramine doua treimi din numarul de state membre, cu o regula de rotatie corespunzatoare.

Parlamentul European UE

Tratatul de la Lisabona redistribuie locurile din Parlamentul European conform unei formule proportionale. Nici unul din statele membre nu va putea avea mai mult de 96 locuri sau mai putin de 6. Numarul maxim de deputati europeni va fi 750.

Ex-ministrul de Externe, actual Inalt reprezentant

Uniunea Europeana nu va avea un Ministru de Externe, asa cum au dorit membrii Conventiei Europene cind au scris Constitutia. Negocierile dintre statele membre au rezultat in denumirea postului <<Inalt Reprezentat al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate>>. Inaltul Reprezentat va fi o pozitie inalta in arhitectura UE. Desi nu se poate substitui ministrilor de externe, deoarece orice politica in acest domeniu, implementat la nivel european, va trebui agreata in unanimitate de toate statele membre, Inaltul Reprezentant va avea probabil o voce mai puternica pe scena internationala decit oricare dintre ministrii de externe ai statelor membre individual. Tratatul de la Lisabona prevede insa clar ca postul ‚’nu va interfera cu responsabilitatile statelor membre in ceea ce priveste formularea si implementarea politicilor lor externe’’.

UE-persoana juridica

Una dintre cele mai importante afirmatii ale Tratatului de la Lisabona este faptul ca Uniunea Europeana va avea personalitate juridica-la fel ca un stat, si nu ca o organizatie internationala. Uniunea Europeana semneaza tratate de citiva ani buni si este membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, de exemplu. La fel cum s-au semnat tratatele internationale cu nume de Uniune Europeana. Totusi, personalitatea juridica a UE nu era explicit recunoscuta in propriile sale acte fundamentale pin acum. Declaratia politica atasata Tratatului afirma din nou clar faptul ca are personalitate juridica, nu da Uniunii Europene de a substitui statele membre in chestiuni pentru care nu a primit mandat sa o faca.

Parlamentele nationale au greutate mai mare

Noul Tratat UE va acorda parlamentelor nationale un rol mai mare in luarea deciziilor europene, chiar daca schimbarile in acest domeniu sunt destul de limitate. Una dintre noutati este ca institutiile UE vor trebui sa notifice parlamentelor nationale toate propunerile legislative facute la nivel european, iar parlamentele vor avea 8 saptamini ragaz pentru a comenta aceste propuneri inainte ca guvernele nationale sa inceapa sa le discute.

Mai important este ca, prin noul Tratat, parlamentele nationale vor putea aduce contestatii legislatiei UE. Daca o treime dintre parlamentele nationale au obiectii la adresa unei propuneri legislative, comisia trebuie sa o discute si sa ia decizia dac sa o sustina in continuare, sa o amendeze sau sa o retreaga. Daca comisia decide sa mentina propunerea in forma contestata de catre parlamente, acestea nu au dreptul sa o conteste mai departe. Daca contestatia vine din partea majoritatii parlamentelor nationale, iar Comisia se hotaraste sa mearga inainte cu propunerea in forma contestata, intervin Consiliul si Parlamantul European, care vor media confilictul.

Carta Europeana a Drepturilor Fundamentale

Tratatul de la Lisabona face referire la Carta europeana a drepturilor fundamentale aceasta devenind intr-o anumita masura obligatorie pentru toate statele membre. Exista si aici prevederi care asigura faptul ca legislatiile nationale nu vor fi contrazise de Carta drepturilor fundamentale. Textul Cartei in sine ramine intr-o anexa a tratatului.

Transfer de suveranitate-JAI

Tratatul de la Lisabona constituie un pas inainte in transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea Europeana, dar este unul limitat. Au fost extinse puterile comisiei, Parlamentului si Curtii de Justitie in domeniul justitiei si afacerilor interne.

A fost inlaturata, de asemenea, in anumite domenii puterea de veto a statelor membre. Statele au putere de veto pe politicile care cer decizii unanime. Cel mai important domeniu scos de sub incidenta unanimitatii este justitia si afacerile interne. UE va lua decizii cu majoritatea simpla in ceea ce priveste domeniul cooperarii politienesti si al cooperari judiciara in materie penala. De asemenea, tot in domeniul justitie si afaceri interne, noul Tratat ofera curtii de justitie dreptul de a judeca cazuri pe baza legislatiei UE JAI, ca azilul, vizele, imigratia ilegala sau cooperarea in materie juridica.

Tratatul mai scoate de sub incidenta unanimitatii citeva zeci de politici, numeric mai multe decit celelalte tratate, dar mai putin importante. Un exemplu sint regulile de stringere a datelor statistice in zona euro.

Mai important este ca noul Tratat permite votul majoritar pe propunerile Inaltului reprezentant UE pentru afaceri externe si politica de securitate privind implimentarea politicilor externe.

Unanimitatea este inlaturata si in ceea ce priveste legislatia privind securitatea sociala a migrantilor, cu o clauza care permite unui guvern national sa ceara votul unanim intr-o reuniune a Consiliului European daca legislatia pe cale a fi adoptata contravine flagrant intereselor sale.

Sistemul de vot in Consiliu

Tratatul introduce un nou sistem de vot in Consiliu, ceva mai simplu. O decizie trece dac 55% din statele membre (15 din 28) sint in favoarea ei sau dac statele care voteaza pentru formeaza 65% din populatia UE. In prezent statele membre au fiecare un numar de voturi in Consiliu direct proportional cu numarul de cetateni. Astfel, o decizie este aprobata daca circa 255 de 345 de voturi sunt voturi pentru.

Simplificarea amendarii

Tratatul de la Lisabona introduce prevederi prin care Tratatul UE si politicile europene sa fie mai usor de modificat de acum inainte, eventual fara convocarea Conferintei Interguvernamentale. Asa numita ‚ratchet clause’ care permite statelor membre ca pe viitor, sa modifice chestiunile care pina acum erau amendate prin unanimitate, doar prin majoritate.

Totusi, clauza nu se aplica pentru reforme institutionale fundamentale ale tratatului, pentru care CIG va trebui in continuare convocata. De asemenea, modificarile textului ramin aria de decizii unanime a statelor membre, iar parlamentele nationale trebuie sa le aprobe.

Statut de membru in Consiliul de Securitate ONU?

Nu. Uniunea Europeana ramine o organizatie internationala, deci nu poate fi membra a Consiliului de Securitate. Totusi, odata cu infiinatrea postului de Inalt reprezentat UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, daca statele membre ajung la o unanima privind o chestiune de pe agenda Consiliului, statele care sunt membre ale Consiliului ii vor solicita lui Javier Solana sa prezinte aceasta pozitie ONU. Voturile din Consiliul de Securitate ONU apartin in continuare insa statelor membre.

In fapt, de altfel, Javier Solana nu este nici acum strain de prezentarea pozitiilor comune UE in cadrul Consiliului ONU. Aceasta s-a intimplat de citeva ori, fapt care nu a impedicat statele UE sa exprime pozitii diferite. Tratatul include o declaratie politica care afirma raspicat ca Politica comuna externa si de securitate nu va afecta nicicum statutul de membru in Consiliul de Securitate al vreunei tari UE.

Unele dintre schimbarile pe care le aduce Tratatul de la Lisabona:

1. Un articol la inceput TUE defineste clar valorile care stau la baza Uniunii. Un altul stabileste obiectivele Uniunii.

2. Carta drepturilor fundamentale capata forta furidica si are valoare juridica ca si tratatele, desi textul acesteia nu va fi inclus in tratate.

3. Proiectul de tratat prevede un nou temei juridic pentru aderarea Uniunii la Conventia europeana privind drepturile omului. Consiliul va decide in unanimitate, cu acordul Parlamentului European si aprobarea statelor membre

4. Este consolidata democratia participativa, in special prin dreptul cetatenilor la initiativa, care permite unui numar de cel putin un milion de cetateni dintr-un numar semnificativ de state membre sa solicite Comisiei sa ia o initiativa intr-un anumit domeniu.

5. Noua procedura bugetara asigura paritate deplina intre Parlament si Consiliu in aprobarea bugetului general (nu se mai face distinctie intre cheltuielile obligatorii si cele neobligatorii) si a cadrului financiar multianual, care capata statut juridic obligatoriu.

6. In domeniul apararii, statele membre care au capacitatatile si dorinta necesare pot dezvolta o cooperare structurata, care poate conduce la un sistem comun de aparare. Se introduce o clauza de solidaritate: daca un stat membru este victima unei agresiuni militare pe teritoriul sau, celelalte state membre il ajuta si ii ofera asistenta prin toate mijloacele care le stau la dispozitie.

7. Jurisdictia Curtii de Justitie este extinsa pentru a acoperi toate activitatile Uniunii, cu exceptia politicii externe si de securitate comune (dar incluzind controlul care restring drepturile cetatenilor).

8. Printre obiectivele Uniunii se mai inscriu- protectia si ameliorarea calitatii vietii, asigurarea progresului tehnic si stiintific, combaterea excluderii sociale si discriminarilor,

egalitatea intre barbati si femei, protectia drepturilor copilului, diversitatea culturala si lingvistica…

9. Tratatult de la Lisabona instituie 2 proceduri de revizuire a tratatelor: una ordinara si una simplificata. Dreptul la initiativa in declansarea procedurii ordinare de revizuire a tratatelor il au guvernele statelor membre, Parlamentul sau Comisia. Declansarea unei proceduri simplificate se face la initiativa guvernelor statelor membre, Parlamentului European si Comisiei in situatii de natura propunerilor de modificare a dispozitiilor din partea a treia asupra functionarii Uniunii Europene care nu sunt de natura sa duca la cresterea competentelor acesteia.

10. Protocolul nr. 1 anexat la TL instituie Eurogrupul structura ce grupeaza statele membre care au adoptat moneda euro.

11. La baza Actiunii exterioare si a politicii externe si de securitate comuna a Uniunii Europene stau urmatoarele principii si obiective: promovarea democratiei, a statului de drept, a drepturilor omului, a egalitatii si solidaritatii, in respectul Cartei ONU si a dreptului international; mentinerea pacii si consolidarea securitatii internationale, sustinerea tarilor in curs de dezvoltare si integrarea tuturor statelor in cadrul economiei mondiale, protejarea mediului si gestiunea rationala a resurselor.

12. Politica externa si de securitate comuna (PESC) va fi definita si aplicata de Consiliul European. PESC va constitui o parte a actiunii exterioare a Uniunii si va consta in continuare in dezvoltarea unei solidaritati politice mutuale a statelor membre, valorificarea problemelor care vor prezenta un interes comun in realizarea unei convergente crescute a actiunii statelor membre. Uniunea conform TL, are competenta necesara aplicarii unei politici externe si de securitate comune, inclusiv definirea unei politici externe de securitate comune, inclusiv definirea unei politici de aparare comune progresive.

13. TL precizeaza fara echivoc faptul ca Politica de securitate si de aparare comuna (PSAC) va conduce la o aparare comuna, imediat ce Consiliul European va decide astfel, fapt ce a determinat pe unii autori din literatura de specialitate straina sa afirme ca ‚’Textul arata asfel ca ne indreptam lent dar ineluctabil spre o aparare comuna’’.

14. Potrivit prevederilor cuprinse in TL, Uniunea Europeana este definita ca fiind un spatiu de libertate, securitate si justitie, care are ca finalitate respectul drepturilor fundamentale si a diferitelor sisteme si traditii juridice apartinind statelor membre.

15. In domeniul frontierelor, obiectivele Uniunii au in vedere eliminarea oricarui control asupra persoanelor, indiferent de nationalitatea acestora, la trecerea frontierelor interioare, controlul persoanelor si o supraveghere eficienta la trecerea frontierelor exterioare precum si implementarea progresiva a unui sistem integrat de gestiune a frontierelor exterioare.

16. Politica comuna in materie de imigratie va trebui sa asigure o gestionare eficienta a afluxurilor de populatie, un tratament al resortirantilor statelor terte care se afla in sejur in statele membre, prevenirea imigratiei ilegale, a traficului de persoane etc.

17. Principiile cooperarii judiciare in materie civila au in vedere recunoasterea mutuala a deciziilor judiciare si extrajudiciare, executarea acestor decizii si armonizarea dispozitiilor legislative ale statelor membre cu cele comunitare in sensul notificarii transfrontaliere a actelor judiciare si extrajudiciare, a stabilirii compatibilitatii normelor aplicabile in statele membre in materie de conflict de legi si de competenta, cooperarea in materie de obtinere a probelor, accesul efectiv la justitie, dezvoltarea metodelor alternative la cele judiciare, formarea magistratilor si a personalului auxiliar.

18. Referitor la cooperarea politieneasca aceasta va cuprinde serviciile de politie, serviciile vamale si serviciile represive specializate in prevenirea si combaterea infractiunilor penale si statele membre.

Concluzii

In 50 de ani, Europa s-a schimbat, la fel ca intreaga lume.

Astazi, mai mult ca niciodata, intr-o lume globalizata in evolutie constanta, Europa trebuie sa faca fate unor noi provocari. Europa secolului XXI-lea se confrunta cu o serie de provocari: mondializarea economiei, evolutia demografica, schimbarile climatice, aprovizionarea cu energie sau noile amenintari la adresa securitatii.

Statele membre nu mai sunt in masura sa faca fata singure tuturor acestor probleme fara frontiere. Pentru a gasi solutii si a raspunde preocuparilor cetatenilor, este necesar un efort colectiv la nivel european. Europa trebuie sa se modernizeze, sa dispuna de instrumente eficiente si coerente, adaptate nu numai la functionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 28 de state membre, ci si la transformarile rapide prin care trece lumea de astazi. Prin urmare, regulile convietuirii, inscrise in tratate, trebuie revizuite.

Acesta este obiectivu tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Tinind cont de evolutiile politice, economice si sociale si dorind, in acelasi timp, sa raspunda aspiratiilor europenilor, sefii de stat si de guvern au decis asupra unor noi reguli referitoare la amploarea si modalitatile actiunii viitoare a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea institutiilor europene si a metodelor lor de lucru, precum si consolidarea legitimitatii democratice a Uniunii si a valorilor sale fundamentale.

Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor intre statele membre, reunite in cadrul unei conferinte interguvernamentale, la lucrarile careia au participat Comisia Europeana si Parlamentul European. Inainte de a putea intra in vigoare, acest tratat va trebui sa fie ratificat de fiecare dintre cele 28 de state membre, conforma propriilor reguli constitutionale.

Tratatul de la Lisabona modifica Tratatul privind Uniunea Europeana fara a il inlocui. Tratatul va pune la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele juridice necesare pentru a face fata provocarilor viitoare si pentru a raspunde asteptarilor cetatenilor.1. O Europa mai democrata si mai transparenta, in care Parlamentul European si parlamentele nationale se bucura de un rol consolidat, in care cetatenii au mai multe sanse de a fi ascultati si care defineste mai clar ce este de facut la nivel european si national si de catre cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de catre cetatenii UE, va avea noi atributii privind legislatia, bugetul Uniunii Europene si acordurile internationale. Prin faptul ca se va afla pe o pozitie de egalitate cu Consiliu, care reprezinta statele membre, in ceea ce priveste adoptarea celei mai mari parti a legislatiei UE.

voce mai puternica pentru cetateni: datorita initiativei cetatenilor, un milion de cetateni din diferite state membre vor putea cere Comisiei sa prezinte noi propuneri politice.

Cine si ce face: relatia dintre statele membre si Uniunea Europeana va deveni mai clara odata cu clasificarea competentelor.

Retragerea din UE: Tratatul de la Lisabona recunoaste explicit, pentru prima data, posibilitatea ca un stat membru sa se retraga din Uniune.

2. O Europa mai eficienta, cu metodele de lucru si reguli de vot simplificate, cu institutii eficiente si moderne pentru o Uniune Europeana cu 28 de membri, capabila sa actioneze mai bine in domenii de prioritate majora pentru Uniunea de astazi.

Un proces decizional eficient: votul cu majoritatea calificata din Consiliu va fi extins in domenii noi politice, astfel incit procesul decizional sa se desfasoare mai rapid si mai eficient. Incepind cu 2014, calcularea majoritatii calificate se va baza pe sistemul dublei majoritati, a statelor membre si a populatiei, reflectind astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obtine atunci cind o decizie este luata prin votul a 55% din statele membre, reprezentind cel putin 65% din populatia Uniunii.

viata mai buna pentru europeni: Tratatul de la Lisabona amelioreaza capacitatea UE de a actiona in diverse domenii de prioritate majora pentru Uniunea de azi si pentru cetatenii sai precum libertatea, securitatea si justitia ( combaterea terorismului sau lupta impotriva criminalitatii). Intr-o anumita masura, Tratatul se refera si la alte domenii, printre care politica energetica, sanatatea publica, schimbarile climatice, serviciile de interes general, cercetare, spatiu, coeziune teritoriala, politica comerciala, ajutor umanitar, sport, turism si cooperare administrativa.

3. O Europa a drepturilor, valorilor, libertatilor, solidaritatii si sigurantei, care promoveaza valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale in dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate si asigura o mai buna protectie a cetatenilor europeni.

Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifica si consolideaza valorile si obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite sa serveasca drept punct de referinta pentru cetatenii europeni si sa arate ce anume are de oferit Europa partenerilor sai din intreaga lume.

Drepturile cetatenilor si Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la Lisabona mentine drepturile existente si introduce altele noi. In mod special, garanteaza libertatile si principiile inscrise in Carta drepturilor fundamentale si confera dispozitiilor acesteia forta juridica obligatorie. Se refera la drepturi civile, politice, economice si sociale.

Libertatea pentru cetatenii europeni: Tratatul mentine si consolideaza cele ‚’patru libertati’’, precum libertatea politica, economica si ssociala a cetatenilor europeni.

Solidaritate intre statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede faptul ca Uniunea si statele membre actioneaza impreuna intr-un spirit de solidaritate in cazul in care un stat membru este tinta unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mina omului. De asemenea, se subliniaza solidaritatea in domeniul energiei.

Mai multa siguranta pentru toti: Uniunea ca beneficia de capacitate extinsa de actiune in materie de libertate, securitate si justitie, ceea ce va aduce avantaje directe in ceea ce priveste capacitatea Uniunii de a lupta impotriva criminalitatii si terorismului. Noile prevederi in materie de protectie civila, ajutor umanitar si sanatate publica au, de asemenea, obiectivul de a intari capacitatea Uniunii de a raspunde la amenintarile la adresa securitatii cetatenilor europeni.

4. Europa ca actor pe scena internationala – Instrumentele de politica externa de care dispune

Europa vor fi regrupate atit in ceea ce priveste elaborarea, cit si adoptarea noilor politici, Tratatul de la Lisabona va oferi Europei o voce mai clara in relatiile cu partenerii sai din intreaga lume. Va utiliza forta dobindita de Europa in domeniul economic, umanitar, politic si diplomatic pentru a promova interesele si valorile europene pe plan mondial, respectind, in acelasi timp, interesele specifice ale statelor membre in domeniul afacerilor externe.

Numirea unui Inalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care va fi si unul din vicepresedintii Comisiei, va creste impactul, coerenta si vizibilitatea actiunii externe UE.

Noul Serviciu european pentru actiune externa va oferi Inaltului Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea va avea o personalitate juridica unica, ceea ce ii va intari puterea de negociere determinind-o sa fie mai eficienta pe plan mondial si un partener mai vizibil pentru tarile terte si organizatiile internationale.

Progresele in domeniul politicii europene de securitate si aparare vor mentine unele modalitati decizionale specifice, facilitind totodata o cooperare consolidata in cadrul unui grup mai mic de state membre.

Tratatul de la Lisabona, dezbateri post-factum:

La Berlin s-a discutat, in cadrul Forumului „Constitutionis Europe”, despre noul Tratat de la Lisabona, semnat la inceputul lui decembrie.

Jo Leinen, social-democrat si membru in Parlamentul European, e de parere ca Uniunea Europeana are nevoie de decizii comune luate la Bruxelles, care sa-i asigure functionalitatea.

Tratatele de la Roma din 1957, au stabilit o Uniune economica intre sase dintre cele mai puternice state europene la acea vreme. Acestea propuneau o piata comuna libera, care sa intareasca puterea economica a membrilor ei. In 1993, Comunitatea Economica Europeana a devenit Uniunea Europeana, iar Uniunea Europeana s-a extins treptat ca suprafata, dar in acelasi timp s-a retras din punctul de vedere al regulamentelor, de la un tratat la altul.

Tratatul de reforma de la Lisabona, a dorit initial semnarea unei Constitutii Europene, aceasta nefiind posibila, deoarece Franta si Olanda au respins-o prin referendum, cu 55%, respectiv 61% impotriva. Insemnatatea acestei comunitati in Europa s-a schimbat deci, fata de ceea ce era planificat initial: puterea politica a UE a devenit tot mai mare, la nivel global, iar cea administrativa, din ce in ce mai mare asupra statelor membre. De aici si euroscepticismul, aratat de-a lungul timpului de anumite grupuri de interese.

Social-democratul german, Jo Leinen, a declarat la Berlin ca tarile care nu au acordat o sansa Constitutiei Europene, au reprezentat o frina pentru functionarea optima a Uniunii. El a mai considerat foarte important faptul ca prin Tratatul de la Lisabona, puterea de decizie a statelor membre va fi masurata in functie de numarul populatiei acestora.

Prin Tratatul de la Lisabona, sistemul de vot va lua in considerare numarul populatiei statelor membre, iar in 50 de domenii administrative, votul minim va fi inlocuit cu votul majoritar. Aceasta miscare va limita binenteles politica nationala in favoarea Charter-ului de Drepturi fundamentale, va stabili un presedinte Comisiei Europene cu un mandat de doi ani si jumatate, ce se poate reinnoi, si un Ministru de Externe, care va reprezenta Uniunea Europeana pe plan mondial.

Acest document complicat, numit Tratatul de la Lisabona, pe care, sa-l intelegi trebuie sa citesti toate tratatele precedente, a stirnit din nou intrebari si chiar controverse, legate de cit timp vom mai putea vorbi de identitate si suveranitate nationala, sau unde ar trebui sa stea limita puterii Uniunii. Va functiona acest sistem in care unele state vor fi obligate sa faca ceea ce altele vor, prin votul majoritatii? Revista „The Economist” a scris ca adevaratele efecte ale unui tratat se vad abia dupa multi ani.

Tratatul in sine are 287 de pagini si multi oameni politici si jurnalisti vorbesc despre continutul lui fara sa aiba o idee clara despre acesta.

Bibliografie: 1.Tratatul de la Lisabona (decembrie 2007).

2. http://www.sursa.md.

3.Drept institutional al UE,Natalia Suceveanu si Stela Buiuc.

4.Revista „The Economist”

5.Jurnalul Oficial al Uniunii europene (http://www.ecb.europa.eu/ecb/legal/pdf/ro_lisbon_treaty.pdf)