LUCRARE DE SEMINARLITURGIC A

SFINTELE TAINE SI IERURGIILE BISERICESTI

2008

PLANUL LUCR ARIII. INTRODUCERE-Sfintele Taine n general

1. Notiunea de Sfinta Taina;2. Baza hristologica si eclesiologica a Tainelor;3. Necesitatea Tainelor;4. Numarul si mpartirea Sfintelor Taine;

II. IERURGIILE1. Exorcisme;2. Binecuvntari;3. Sfintiri;III. SFINTELE TAINE SI IERURGII IN VIATA BISERICIICONCLUZII.

ARGUMENT

1

Prin caderea n pacat, omul a pierdut comunicarea harica cu Dumnezeu si a intrat n moarte su-fleteasca si osnda vesnica, ajungnd ntr-o stare n care mntuirea realizabila prin propriile noastre puteriera imposibila. Dumnezeu nsa, n nemarginita Sa bunatate si ntelepciune a gasit cel mai potrivit mi-jloc al izbavirii omului de rau, hotarnd ntruparea Fiului Sau pentru mntuirea lumii (Efeseni 2, 4-5)

Am ales sa prezint n aceasta lucrare cteva aspecte despre Sfintele Taine si ierurgii, ntructSfintele Taine sunt mijloacele prin care harul dumnezeiesc se mpartaseste credinciosilor n Biserica.

Sfintele Taine sunt tot atatea maini ale dragostei dumnezeiesti intinse noua pen-tru a putea birui obstacolele ce stau in fata urcusului nostru duhovnicesc, a cresteriinoastre in viata in Hristos. Denumirile multiple, pe care le poarta, indica tot atatealucrari, pe care harul Duhului Sfant le opereaza asupra fiintei noastre sufletesti.

Valoarea si importanta lor deosebita pentru mantuire rezida in caracterul lor mai mult decatsimbolic, cu totul real, al actului care se savarseste asupra credinciosului. Ele sunt simboluri in sen-sul in care simbolul este domeniul in care "vazutul este o parte a nevazutului si ca atare il cuprinde,caci o parte poate reprezenta intregul, pe baza participarii: de pilda, capul este trupul intreg".

De aceea mi s-a parut necesar si placut sa dezvolt aceastatema care ocupa in invatatura ortodoxa un loc de frunte.

Capitolul IINTRODUCERE

Sfintele Taine n generaln calitatea Bisericii de Trup tainic al lui Hristos, Dumnezeu - Creatorul tuturor poate lucra si asupra

fiintei umane. Lucrarea aceasta se mplineste prin savrsirea Sfintelor si mntuitoarelor Taine. Sfintele Tainesunt actiuni sensibile instituite de Hristos prin care se mpartaseste harul lui Hristos si se uneste Hristos cupersoanele care cred . Sfintele Taine sunt lucrari tainice, savrsite de episcop sau preot, prin care nise comunica in chip nevazut, dar prin forme sau acte exterioare harul divin necesar mantuirii noastre .

Mntuitorul Hristos prin ntruparea Sa si prin ntreaga Sa lucrare mntuitoare ne-a adus vi-ata si aceasta viata ne este oferita concret prin Sfintele Taine, cu ajutorul carora noi ne facem partasicu El prin moarte si suferim mpreuna cu El, ca sa putem fi si nviati n puterea si harul hristic.

n Ortodoxie, n general, ntreg cultul este o epicleza, o invocare a Sfntului Duh,dar mai ales Tainele care nu sunt numai repetitia unor formule si rnduieli, ci prilejuri pen-tru rennoirea chemarii si pogorrii Sfntului Duh. Fiecare Sfnta Taina are propria sa Cincizec-ime, epicleza sa, care este rugaciunea adresata Tatalui pentru ca El sa reverse Sfntul Duh.

Prin savrsirea si primirea harului Sfintelor Taine se realizeaza o comunicare de viataduhovniceasca. Pentru aceasta, Sfintele Taine, sunt o parte fundamentala a slujirii Bisericii, care cauta prinntreaga sa lucrare sa actualizeze urmarea si apoi vietuirea n Hristos. Sfintele Taine sunt mijloace prin careprimim iubirea lui Iisus Hristos si care ne leaga de El. Iubirea lui Hristos este harul dumnezeiesc. Harul sacra-mental corespunde principalelor trebuinte ale vietii omului ncepnd de la nastere si pna la sfrsitul vietii.

2

Prin Sfintele Taine se constituie Biserica. Prin Tainele initierii( Botez, Mirungere si mpartasanie)omul se ncorporeaza n Biserica si mai departe numai prin aceste lucrari sfinte ( Pocainta, Cununie, Hirotoniesi Maslu) se pot transcende dimensiunile umane ale comunitatii crestine. Tainele sunt mijloace sau caiconducatoare spre mparatie si nu sunt scopuri n sine. Legatura dintre Taine si Biserica indisolubila, deaceea ele sunt numite Taine ale Bisericii si Biserica dreptmaritoare este considerata Biserica a Tainelor.

Sfintele Taine apartin initial Bisericii si pentru ea se savrsesc ele asupra credinciosilor.Prin acestea, este permanent prezent viu si activ Hristos-Domnul n Biserica si n viata cred-inciosilor. Prin Sfintele Taine viata Bisericii, n Duhul cel Sf nt si viata credinciosilor ei seuneste cu viata Capului ei nevazut, cu Hristos si astfel nainteaza n viata duhovniceasca .

Mntuirea noastra, refacerea comuniunii cu Dumnezeu, este n raportde ntlnirea noastra cu Mntuitorul, care este calea, adevarul si viata si carene spune ca:" Nimeni nu vine la Tatal Meu dect prin Mine"(Ioan 14, 6).

Aceasta ar nsemna ca, odata cu naltarea Mntuitorului la cer, legatura noas-tra cu Dumnezeu, comuniunea cu El, singura garantie a mntuirii ar nceta.

Cuvintele Mntuitorului spun nsa clar: "Va este de folos sa Ma duc Eu. Caci daca nuMa voi duce, Mngietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, l voi trimite la voi"(Ioan16, 7), aici ni se reveleaza pentru prima oara importanta Sfintelor Taine pentru mntuirea noastra.

Harul Duhului Sfnt trimis de Mntuitorul Apostolilor Sai si prin ei Bisericii Sale are misi-unea de a nvata toate si a aduce aminte de toate cele spuse si faptuite de Mntuitorul (Ioan 14, 26).

Harul transmis prin Sfintele Tainele va face simtita prezenta Mntuitorului fata de toti oa-menii: "Si iata Eu sunt cu voi n toate zilele pna la sf rsitul veacurilor"(Matei 28, 20).

Absenta ntlnirii vizibile cu Mntuitorul va fi mplinita de Harul revarsat n Sfintele Taine, care sunto permanenta sarbatoare a Cincizecimii pentru sufletele credinciosilor, sarbatoare cu reale urmari ontologice.

Dar asteptarea "ntlnirii depline poate fi nteleasa numai prin fap-tul ca noi si acum l ntlnim pe Domnul cel preamarit, caci El face viz-ibila si palpabila ntre noi prezenta Sa harica, activa prin Sfintele Taine"

Deci, Sfintele Taine sunt lucrari vizibile, acte personale ale Mntuitorului, nvizibilitate pamnteasca, prin mijlocirea carora "ne ntlnim cu Omul preamarit Iisussi prin care venim n contact viu cu misteriul cultic sfintitor al lui Hristos".

Valoarea si importanta lor deosebita pentru mntuire rezida n caracterul lor mai mult dectsimbolic, cu totul real, al actului care se savrseste asupra credinciosului. Ele sunt simboluri n sen-sul n care simbolul este domeniul n care "vazutul este o parte a nevazutului si ca atare l cuprinde,caci o parte poate reprezenta ntregul, pe baza participarii: de pilda, capul este trupul ntreg"

1. Notiunea de Sfnta Taina

3

Cuvntul sacrament n limba latina sacramentum, nseamna juramnt, mister religiossi este folosit pentru a descrie anumite rituri ale credintei crestine. Vulgata reda cuvntul nunele locuri cu grecescul misterion care nseamna mister, taina descoperita initiatilor, secret, n-vatatura tainica, ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea (Marcu IV, 1 ; Luca VIII, 10 ; Ro-mani XI, 25 ; I Cor. XV, 51 ; Coloseni II, 2 ; I Tesaloniceni II, 7 ; Efeseni V, 32).

n folosinta timpurie eclesiastica, sacramentul a fost folosit cu un sens mai larg cu privirela orice respectare a unui ritual sau lucru sacru. n folosinta de fiecare zi, cuvntul s-a apli-cat n doua moduri: referitor la gajul sau zalogul ncredintat spre pastrare publica de catrepartile aflate n proces, ipotecat spre a fi folosit ntr-o cauza sacra si ca juramntul pe careun soldat roman l depunea fata de mparat si apoi referitor la orice alt juramnt.

Mai trziu aceste idei s-au combinat pentru a produce conceptul de rit sacru care eraun gaj sau un simbol a carui primire implica un juramnt de loialitate si aceasta a condus ntimp la limitarea cuvntului sacrament la riturile majore de instituire de instituire divina.

ntr-un nteles mai restrns, tainesunt actele sfinte ale religiei crestine prin care se mpartaseste credinciosilor harul dumnezeiesc. Prin aceastampartasire din harul dumnezeiesc, Sfintele Taine se deosebesc de toate celelalte simboluri. Se numestetaina, pentru ca credem nu ceea ce vedem, ci unele vedem si altele credem", zice Sf. loan Gura de Aur, astfelobservam ca, n nteles restrns sau special, taina este o lucrare sfnta, care a fost instituita de nsusi Dum-nezeu ntrupat si prin care se mpartaseste credinciosilor n mod vazut, harul dumnezeiesc. . MarturisireaOrtodoxa (I, 99) da Sfintelor Taine urmatoarea definitie: Taina este o lucrare sfnta, care mpartaseste su-fletului credincios arul nevazut al lui Dumnezeu, sub o forma vazuta, si care s-a asezat de Domnul nostru,rin mijlocirea careia fiecare credincios primeste dumnezeiescul har". Tainele constau intr-un element nat-ural si dintr-unul supranatural. . . sunt nu numai semne ale promisiunilor divine, ci si instrumente carelucreaza necesar prin har asupra acelora care se apropie de e". (Marturisirea lui Dositei, decr. 15).

2. Baza hristologica si eclesiologica a Tainelor

Este ndeobste cunoscut ca Biserica este Trupul lui Hristos si plenitudinea de viata a Duhu-lui Sfnt (Efeseni I, 23), careia Hristos nsusi, capul ei, i-a dat puterea si mijloacele vizibilede mpartasire a mntuirii realizate de El pentru ntregul neam omenesc, prin ntruparea, Pa-timile, Jertfa pe Cruce si nvierea Sa din morti. Astfel, Hristos nviat si slavit a asumat re-alitati pamntesti ca sa se mpartaseasca pe Sine nsusi si lucrarea Sa dumnezeiasca prin elepentru mntuirea noastra, posibilitatea acestei asumari fiind data de ntruparea Sa ca om.

Actele de mpartasire a lui Hristos, dupa cum am mai afirmat, sunt Tainele Bisericii, Biser-ica fiind ea nsasi o taina si anume o Taina sursa generala si principala a altor taine ca una care par-ticipa direct la taina originara care este Hristos, fiind extensiunea si prelungirea n timp sau mediul de

4

iradiere al lui Hristos, Taina ntlnirii personale a lui Dumnezeu cu omul si al mntuirii omului.Prin Sfintele Taine, Hristos cel nviat trimite Duhul Sau cel Sfnt sa unga si sa consacre pe cei ce

cred, pentru a-i face partasi la Pastele, moartea si nvierea Sa, ca membri ai Trupului Sau tainic. Arhiereulcel ceresc, deschide prin aceste porti ale harului intrarea n rai : Caci cnd a intrat n aceste Sfinte aleSfintelor, n locul nostru, jertfa naintea Tatalui ceresc, Mntuitorul lumii a luat cu Sine si pe cei ce vor safie partasi ngroparii Sale, necerndu-le sa moara n chip firesc ca si El, ci doar sa marturiseasca moarteaDomnului prin Botez si sa-L vesteasca prin ungerea cu sfntul Mir si prin mpartasirea cu Sfnta Taina ce sesavrseste pe altarul Bisericii, unde, n chip nenteles, oamenii mannca Trupul celui ce a murit si a nviat.Asa ca, dupa ce i-a facut sa intre pe portile mparatiei Sale, Domnul i si ncoroneaza pe cei ce i urmeaza.

Si aceste porti sunt cu mult mai nsemnate si mai de folos pentru sufletul nostru dect chiarportile raiului, caci acestea din urma nu se deschid nimanui daca nu a trecut nainte prin cele dinti

Baza generala a Tainelor Bisericii este credinta ca Dumnezeu poate lucra asupra crea-turii n realitatea ei vizibila. Spiritul dumnezeiesc poate nu numai sa produca modificari cumult mai mari asupra energiei din care se alcatuiesc formele lumii, ci si sa produca aceasta en-ergie, ca un efect al energiei Lui spirituale, imprimnd n ea potential formele ce se vor actual-iza la vremea lor, sau asa zisele ratiuni ale lucrurilor, de care vorbesc Sfintii Parinti.

La baza conceptiei despre Sfintele Taine a BisericiiOrtodoxe sta ncrederea n putinta lucrarii Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om,prin mijlocirea trupurilor si a materiei dintre ele, n ambianta Bisericii, ca Trup tainic al lui Hristos. Prin mnaomului se scurg puteri spirituale asupra altui om, dar puterea ce o transmite omul prin trupul sau nu e numaia spiritului, si a trupului sau, ci e si o putere cu mult mai mare ce strabate prin ele. Este puterea Duhuluidumnezeiesc, cu care omul se pune de acord si caruia i se deschide prin credinta, n ambianta Bisericii.

n Taina nu se poate trasa o frontiera ntre miscarea omului care lucreaza si putereaDuhului Sfnt , dar miscarea si lucrarea sunt rodul conlucrarii ntre vointa umana deliberativa si har.

Odata ce a primit harul nea, vointa umana nu mai este singura, de sine, ci e penetrata si modelata de har, adica este n comuniune cuHristos cel lucrator n om. Vointa umana, soarbe din iubirea lui Hristos, sustinuta de vointa Lui fata de noi,pentru a se umple ea nsasi de iubire. Iata deci ca dialogul dintre vointa lui Hristos si vointa noastra este undialog al iubirii ; al iubirii desavrsite a lui Hristos infuzate noua prin Sfintele Taine si al iubirii sau vointeinoastre n crestere, caci spune Sf. Nicolae Cabasila este virtutea vointei. Cnd deci dupa toata calauzireasi purtarea de grija a vointei, Dumnezeu cere roade, este vadit ca El ramne n vointa noastra si ca depunen ea puterea si dispozitia spre bine. Deci si Botezul de aceea ni l-a dat si de aceea l-a instituit ntre celelalteTaine, ca sa faca n noi vointa buna. . . Si toata puterea Tainelor si viata cea noua e pentru vointa.

Sfintele Taine revarsa n om viata divina, adica energiile dumnezeiesti ale Sfintei Treimi,salasluite n umanitatea Fiului si coborte n noi prin Duhul Sfnt. Ele au rostul de a pref-ace treptat existenta credinciosilor dupa chipul Omului-Hristos. n acest proces, fiecare tainasi are rolul ei deosebit de al celorlalte, dar toate stau n legatura interna ntreolalta.

5

Ele toate comunicaacelasi Duh, aceeasi energie divina a lui Hristos cel nviat si proslavit ca om, dar nu toate la fel, ci din oceanulacestei energii, ceea ce se potriveste cu starea credinciosului. Toata energia lui Hristos cel nviat si naltats-a revarsat n umanitatea Lui si a ridicat-o la aceasta stare prin faptul central al mortii, prin faptul jertfeiSale, care continua ca oferire sau ca moarte mistica n fata Tatalui. Energia dumnezeiasca din umanitateaSa are calitatea de energie a jertfei, e trairea bogatiei coplesitoare a prezentei lui Hristos n dispozitia totaleiLui daruiri Tatalui. De aceea toate efluviile de har ce ni se confera noua credinciosilor prin diferitele taine,izvorasc din aceasta continua stare de jertfa, care este n acelasi timp o continua plinatate de viata a luiHristos ca om si produc n noi aceeasi stare ; si numai ntruct produc aceeasi stare ne si mntuiesc.

Prin fiecare taina participam la toate actele mntuitoare ale Domnului, sau la Domnul nviata ncare sunt concentrate toate faptele mntuitoare ale Sale, energia tuturor. Dar, ntruct inima acestor acteeste moartea si nvierea, prin toate Tainele participam la moartea si nvierea Lui, nsa n grade diferite.

Trup tainic al lui Hristos, Biserica mplineste sfintirea si mntuirea noastra ; Biserica este Trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate ntru toti (Efeseni I, 23) ; Biserica este o prezenta vie,teandrica, constituita dintr-o comuniune de persoane umane cu Dumnezeu prin Hristos n Duhul Sfnt,ea fiind trupul iar credinciosii madularele : Capul este ntreg n tot corpul si fiecare madular al cor-pului se simte apartinnd lui Dumnezeu ntreg, dar capul ramne cap, madularele ramn madulare sitrupul ramne trup, dar nici unul dintre acestea nu poate fi ceea ce este dect pastrndu-se n exis-tenta, ca atare si celelalte. tot ceea ce se petrece n Biserica si are ca initiator Capul ei, care esteHristos. Tainele sunt ale Bisericii si tot Biserica savrseste Tainele pe care Hristos-Capul le-a instituit.

Sfintele Taine realizeaza si exprima totodata Biserica ca si comunitate soborniceasca sisacramentala a oamenilor. Articularea Sfintelor Taine n viata Bisericii si a oamenilor oface credinta Bisericii de care depinde nsasi lucrarea mntuitoare a acestora. Credinta Bis-ericii. . . tine de fidelitatea acesteia fata de Sfnta Scriptura si fata de Sfnta Traditie.

Am aratat ca Biserica este Taina, sursa a Tainelor caci n ea Hristos i ncorporeaza pe credin-ciosi n Sine, extinzndu-se n ei prin Duhul Sfnt. Astfel, daca Biserica este sacrament sau taina nsensul de uniune realizata ntre Dumnezeu si totalitatea credinciosilor, Tainele, ca acte, sunt mijloaceprin care se extinde si se mentine continuu aceasta legatura care constituie fiinta Bisericii. Tainelesunt acte ale Bisericii totodata aceasta nsemnnd ca prin ele actioneaza si Hristos dar si Biserica sauHristos din si prin Biserica. Biserica nu e numai un rezultat al sacramentelor ci si conditie a lor.

Totodata Tainele ca si daruiri multiple si continue ale lui Hristos prin Duhul Sfnt n Bis-erica sunt si prilejul chemarii si pogorrii Duhului Sfnt dupa Cincizecime, Duhul Sfnt esteacela care mentinnd-o ca pe un sacrament n totalitatea ei, o face, datorita acestei calitati, sursaa actelor sacramentale, nsa si rezultat mereu nnoit al lor, ceea ce pune n evidenta faptul caBiserica, avnd n ea pe Hristos din care iradiaza continuu Duhul, continua n acelasi timp saprimeasca pe Duhul, sa fie mbogatita, nnoita si mprospatata de El prin sacramente.

6

Concluzia este aceea ca, odata intrata n istorie la Cincizecime, Biserica este prin Hris-tos n Duhul Sfnt conditie a Tainelor dar si rezultat al lor, fiindca este conditie a lor. Deaceea, n afara de Biserica nu pot fi Taine si ele trebuie savrsite n Biserica, ntru puterea luiHristos si prin organele rnduite ce au puterea de a transmite harul dumnezeiesc prin Taine.

3. Necesitatea Tainelor;

Necesitatea Sfintelor Taine este strns legata de necesitatea harului pentru mntuire, ntructTainele au fost instituite de Mntuitorul Hristos ca mijloace speciale de comunicare a harului dumnezei-esc n Biserica, rezulta ca ele sunt absolut necesare pentru mntuire. Poate exista nsa si posibilitateaca, Dumnezeu sa mntuiasca pe unii si n afara Bisericii si implicit a Sfintelor Taine, n cazul n careacestia n-au cunostinta sau nu pot beneficia de ele, dar nu n cazul ca le resping. Oricum, aces-tea sunt exceptii care confirma regula si nu infirma caracterul necesar al Sfintelor Taine. Romano-catolicii sustin ca acestia se mntuiesc cu siguranta, ceea ce probabil, dar conform Sfintei Scripturi siSfintei Traditii acest lucru nu este sigur. Sfnta Scriptura ne spune ca cel ce nu primeste Sfintele Taine,nu va intra n mparatia cerurilor, fara a preciza vreo exceptie sau vreun motiv de neprimire mai spe-cial. Desigur ca Dumnezeu este atotputernic si poate trece peste orice motiv si poate acorda mntuirean chip exceptional, altfel dect prin Sfintele Taine , asa cum a facut cu tlharul de pe Cruce.

Totusi ceea ce trebuie retinut n legatura cu Sfintele Taine este ca cel ce le nesocoteste camijloace de mpartasire a harului dumnezeiesc instituite de Insusi Dumnezeu, nu se va mntui.

4. Numarul si mpartirea Sfintelor Taine;

Traditia si practica ortodoxa recunoaste sub aspectul de lucrare sfnta prin care sub formavazuta se mpartaseste harul nevazut al lui Dumnezeu, un numar de sapte Taine, numarulde sapte avnd conotatii legate de desavrsire, puritate, de cele sapte daruri ale lui Dum-nezeu enumerate la Isaia, cap. II, 1-2: O mladita va iesi din tulpina lui Iesei si un las-tar din radacinile lui va da. Si se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul ntelepci-unii si al ntelegerii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei-credinte.

nvatatura despre sapte Taine apare pentru prima data n Marturisirea de credinta ceruta m-paratului Mihail Paleologul de catre papa Clement al IV-lea n anul 1267 si citata n Sinodul union-ist de la Lyon n anul 1247. Polemica cu teologii protestanti din timpul patriarhului Ieremia al II-lea din Constantinopol, conduce la aceeasi afirmatie a numarului de sapte taine. Scrisoarea patri-arhilor rasariteni mentioneaza acealsi numar de sapte Taine, nici mai mult nici mai putin.

Desi aceste enumerari si au originea n Biserica Apuseana, ele au fost acceptate si decrestinii din rasarit dupa secolul al XIII-lea. Acceptarea avea la baza desigur nu influenta teolo-giei latine, ci fascinatia numarului sapte, pus n legatura cu textul de la Isaia XI, 1-3.

La autorii bizantini care accepta cele sapte taine gasim totodata si diverse liste ce concureaza una pe

7

alta. Monahul Iov (sec. al XIII-lea), autor al unei dizertatii asupra Sfintelor Taine, include n lista tunderean monahism, asa precum a facut-o si Teodor Studitul, dar mbina ntr-o singura Taina Pocainta si Maslul.

Simeon arhiepiscopul Tesalonicului (sec. al XV-lea) accepta si el caracterul sacramental al tun-derii n monahism, dar o pune n rnd cu Pocainta, considernd Maslul ca Taina separata. ntre timp,Ioasaf, Mitropolitul Efesului (contemporan al arhiepiscopului Simeon), declara: Eu cred ca tainele Bis-ericii nu sunt sapte ci mai multe si da o lista de zece taine ce cuprindea n plus si sfintirea Bisericii.

Sfntul Dionisie vorbeste si el de sase Taine iar Sfntul Ioan Dam-aschinul nu mentioneaza dect doua. Unele texte mentioneaza ca Taina si aghi-azma mare si adeseori Botezul nsemna ansamblul celor trei Taine.

Desi nu s-a angajat oficial fata de nici una din liste, Biserica Ortodoxa Rasariteana accepta sapteTaine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocainta, Maslul, Nunta si Preotia. Sapte Taine a instituit Mn-tuitorul Iisus Hristos, si tot sapte a nvatat si Biserica pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii.

Avnd n vedere efectele lor ecleziale, precum si paralelismul dintre cele sapte Taine sicele sapte daruri ale Sfntului Duh (I Corinteni XII, 8-11), care a trecut din teologia scolastican Marturisirile de credinta mai recente, multi teologi gasesc acest numar ca potrivit cu tre-buintele vietii spirituale ale crestinului. Botezul naste pe om, prin Duhul Sfnt la o viata nouan Hristos; Mirungerea ntareste si dezvolta viata cea noua duhovniceasca, iar Euharistia o hranestesi o nvioreaza, unind n mod deplin si fiintial pe cel botezat cu Hristos. Boala sufletului, pa-catul si bolile trupului sunt vindecate, prima prin Pocainta, ultimele, n special, prim Maslu.

n sfrsit, comunitatea credinciosilor are nevoie de o stare preoteasca, pentru propovaduireaEvangheliei, savrsirea celor sfinte si conducerea pe calea mntuirii (Matei XXVIII, 19-20). Aceastastare este consfintita prin Taina Hirotoniei. Biserica mai are nevoie si de Nunta, pentru sfintireaunirii bipersonale a celor ce realizeaza mpreuna legatura naturala a casatoriei, n vederea perpetuarii,conservarii neamului omenesc si a participarii lui la Taina unirii cu Hristos, cu Biserica.

Trebuie amintit faptul ca protestantii recunosc n general numai Botezul si Eu-haristia. Luteranii le socotesc pe acestea doua ca mijloace obiective ale gratiei decare se mpartasesc toti cei ce le primesc, indiferent de dispozitia lor subiectiva.

Adevaratul motiv al respingerii celorlalte cinci Taine de catre protestanti, sta n spiritul doctrinei lor.

Exisa diferite impartiri ale Tainelor:a) Taine care se repeta: Euharistia, Spovedania, Nunta, Maslul si uneori Mirun-

gerea, si Taine care nu se repeta: Botezul si Hirotonia si, chiar uneori, Mirungerea;b) Taine ale incorporarii in Hristos ca madulare ale Trupului Sau Biserica:

Botezul, Mirungerea si Euharistia; Taine ale cresterii in Hristos: Euharistia; Taine repara-toare: Pocainta si Maslul si Taine pentru misiuni speciale: Hirotonia si Nunta.

Capitolul II

8

IERURGIILE

Ierurgiile sunt lucrari sfintite si sfintitoare, prin care lucreaza harul mntuitor si suntsavrsite ca si Sfintele Taine numai de episcopii si preotii Bisericii, hirotoniti canonic.

Lucrarea Bisericii, prin ierurgii, este de a scoate pe om si natura nconjuratoare desub orice stapnire si influenta a duhurilor rele. Biserica foloseste ierurgiile ca rugaciuni sauacte sfintitoare, care se savrsesc fie nainte, ca pregatire spre o anumita Sfnta Taina, fiedupa, ierurgiile fiind n mare masura in legatura cu Sfintele Taine sau Sfnta Liturghie.

Prin ierurgii, puterea si actiunea curatitoare si sfintitoare a Bisericii se re-varsa nu numai asupra fiintei omului, ci si asupra ntregii naturi nconjuratoare.

Ierurgiile constituie astfel mijlocul prin care Biserica tinteste sa realizezedesavrsirea omului: ele pregatesc, anticipeaza si prevestesc f aptura cea nouacare va sa fie, adica"cer nou si pamnt nou"(Apocalipsa XXI, 1) si pe carele asteptam, potrivit f agaduintei Mntuitorului, dupa sf rsitul veacurilor.

Ierurgiile se apropie de Sfintele Taine att prin scopul lor, ct si prin mi-jloacele si efectele lor. Efectele ierurgiilor depind de credinta ct si de vredni-cia primitorului, a celor pentru care se savarsesc sau care beneficiaza de ele.

Ierurgiile au fost instituite de Biserica, dupa revarsarea Duhului Sfnt peste Sfintii Apostoli. Despre cele mai multe dintre ierurgii, ne vorbesc Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti din primele veacuricrestine, ca: Sf ntul Iustin Martirul si Tertulian n secolul II , Sf ntul Vasile cel Mare n secolul IV .

Lucrarea Bisericii, prin ierurgii, este de a-l scoate pe om si natura nconjuratoare de sub oricestapnire si influenta a duhurilor rele. De aceea, unii mpart aceste mijloace ierurgice n: exor-cisme si binecuvntari, iar altii, n: a)exorcisme; b)curatiri si dezlegari; c)binecuvntari; d)sfintiri.

Toate aceste ierurgii Biserica le foloseste ca rugaciuni si acte sfintitoare care se savrsesc fienainte, ca pregatire spre o anumita Taina, fie dupa, ierurgiile fiind, n buna parte, n legatura cu Tainele.

ntre ierurgii si Taine sunt asemanari si deosebiri.Asemanarea consta n aceea ca si unele si altele lucreaza n chip tainic si mijlocesc

omului acelasi har mntuitor si n acelasi scop. Si Tainele si ierurgiile urmaresc sfintirea, n-noirea si fortificarea omului ca faptura noua si a naturii nconjuratoare si readucerea lor la Dum-nezeu. Si unele si altele sunt savrsite de aceeasi slujitori ai Bisericii: preotii sau episcopii.

Deosebirile constau n faptul ca Tainele sunt instituite direct de Mntuitorul Hristos, cafiind absolut necesare pentru mntuire cu porunca expresa de a le savrsi; pe cnd ierurgiilenu sunt toate absolut necesare, sau direct legate de mntuire. Tainele se refera numai la om,pe cnd ierurgiile au o sfera mult mai larga, referindu-se si la ntreaga fire nconjuratoare.

Scopul ierurgiilor este doxologic si soteriologic si anume:a)Adorarea si preamarirea lui Dumnezeu Cel n Treime Sfnt, n numele Caruia se savrsesc;

9

b)Curatirea omului de ntinaciunea pacatelor n vederea primirii Sfin-telor Taine, sau dupa Cununie, n vederea sfintirii progresive si a desavrsirii;

c)Dezlegarea si eliberarea naturii nconjuratoare de sub blestemulpacatului si de sub influenta demonilor, sfintind-o si fortificnd-o.

Dupa forma, structura externa sau lungimea lor, ierurgiile se pot mparti n:a)rugaciuni sau molifte ;b)ierurgii mai dezvoltate, care pe lnga rugaciuni cuprind si

cntari, citiri, ectenii, tropare si rituri sau ceremonii etc. ;c)slujbe care sunt cele mai lungi ierurgii, la care se adauga Apostolul si Evanghelia.n ceea ce priveste locul si timpul n care se savrsesc, ierurgiile difera: un-

ele se savrsesc n biserica, altele n casele credinciosilor si uneori chiar n aer liber.Ierurgiile, sunt rnduite n trei mari grupe:I)cele referitoare la persoane;II)la

natura nconjuratoare si III)la obiecte sau lucruri nensufletite, desi ultimele douaar putea fi una singura, pentru ca ierurgiile uneia pot fi si ale celeilalte.

1. Exorcisme;

Exorcismele sunt rugaciuni sau slujbe care au rolul de a elibera omul, natura,sau alte lucruri de sub stapnirea sau influenta demonilor . Aceasta ierurgie a exorcis-mului se ntemeiaza pe puterea data de Mntuitorul Hristos Bisericii, de a alunga put-erile raului: . . . pe demoni scoateti-i; n dar ati luat, n dar sa dati(Matei X, 8).

Un exemplu de exorcism este oferit atunci cnd, ndata ce a nascut o femeie, n prima zi, preotultrimite sau i aduce o sticla cu apa, peste care, dupa rugaciunile ncepatoare (faramparate ceresc) si tropar-ele de umilinta, preotul rosteste scurta rugaciune de sfintire a apei, n care cere iertarea pacatelor, schimbareachinurilor, ndepartarea tuturor rautatilor si vindecare. Aceasta sfintire se numeste molifta. Dupa sfintireaapei se cnta sau se citeste Troparul Nasterii Domnului si Condacul, apoi se citesc cele trei rugaciuni careurmeaza pentru iertarea pacatelor si curatirea femeii lauze de ntinaciunea trupeasca pricinuita de nastere.

2. Binecuvntari;

Binecuvntarile sunt rugaciuni sau slujbe prin care, prin semnul Sfintei Cruci se invoca haruldivin asupra unei persoane sau a unui lucru menit pentru hrana si folosul omului , mai pe scurt, binecu-vntarile sunt rnduieli pentru dobndirea ajutorului dumnezeiesc n necazuri si nevoi. Aceasta ierurgiea binecuvntarilor se ntemeiaza pe faptul ca nsusi Mntuitorul Iisus Hristos a binecuvntat pinea sipestele: si lund cele cinci pini si cei doi pesti, a binecuvntat si, frngnd a dat ucenicilor pinile

10

iar ucenicii, multimilor. (Matei XIV, 19). Tot Mntuitorul a binecuvntat si pe copii: punndu-si minilepeste ei, s-a dus de acolo. (Matei XIX, 15), dar a dat si Sfintilor Sai Apostoli porunca sa binecuvintezecasele n care vor fi bine primiti: si intrnd n casa, urati-i zicnd:(Matei X, 12)

Exemple de binecuvntari gasim nenumarate in Molitfelnic, enumerate dupa trebuinta : lavreme de seceta; la ploaie multa;la vreme de ciuma si boli molipsitoare;cnd se mbolnavesc do-bitoacele; cnd se strica tarinile, viile si gradinile de grindina sau de vietati;la binecuvntarea sem-intelor, ogoarelor, viilor si gradinilor;la rasadirea viei si a pomilor;la binecuvntarea roadelor, caprga;la binecuvntarea grului, pinilor, vinului si untdelemnului, la binecuvntarea apei, etc.

3. Sfintiri;Sfintirile sau consacrarile sunt binecuvntari mai solemne, sunt ierurgiile prin excelenta, depline,

care se apropie de Sfintele Taine cel mai mult si prin care anumite persoane sau lucruri se scot din ntre-buintarea lor comuna si se destineaza scopurilor sfinte. (Ex: Sfestania, Sfintirea Bisericii, Hirotesiile, etc. )

Aghiazma , ca slujba de sfintire a apei, este slujba cel mai des savrsita si cea mai frecventaierurgie n Biserica . Aghiazma este de doua feluri:mica si mare. Cel mai des savrsita esteaghiazma mica, care se numeste sfestanie. Ea se numeste si luminare sau slujba luminilor,pentru ca la nceput se ntelegea prin ea aghiazma cea mare care se savrseste la Boboteaza, sar-batoare numita si ziua luminilor, sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.

Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, spune ca : n ziua Bobotezei se face nu nu-mai rennoirea botezului Domnului, ci si a harului botezului primit de fiecare dintre noi.

Temeiul scripturistic al aghiazmei se afla n nsasi pericopa Evangheliei care se citeste la sfes-tanie(Ioan 5, 1-4). Aici se aminteste de vindecarea slabanogului care zacea, asteptnd la scaldatoarea Vitezdatulburarea apei de catre ngerul Domnului care cobora o data n an; acolo l-a gasit Mntuitorul Hristos si l-a tamaduit. Lucrarea pe care o facea ngerul atunci, o face de atunci ncoace necontenit harul Domnului,prin apa sfintita de preotii Bisericii, ori de cate ori este nevoie, dupa invocarea Duhului Sfnt asupra ei.

De asemanea, si din ectenia care urmeaza citirii Evangheliei si din rugaciunea de sfintirea apei, care reproduc ideea Apostolului si Evangheliei, se ntelege ca Duhul Sfnt invocat sfin-teste apa, care devine sfintitoare, tamaduitoare de boli si cu putere de a alunga demoni.

Sfintirea apei s-a practicat de la nceput, din prima zi a existentei Bisericii, curatindu-i de toate pacatele cnd s-au botezat un numar mare de crestini (Fapte, 2, 41;4, 4).

Constitutiile Apostolice, amintind de practica sfintirii apei si a untului de lemn, pe careo faceau apostolii, atribuie Sfntului Apostol Matei sfintirea apei si a untdelemnului , la botez.

Aghiazma sau sfestania se face mai adesea n casele cred-inciosilor, de regula miercurea si vinerea n timpul postului.

Cntarea n Iordan botezndu-Te Tu, Doamne, nchinarea Treimii s-a aratat. . . ne aminteste nunumai ca Mntuitorul Iisus Hristos S-a botezat ca sa Se descopere Sfnta Treime si sa fie El aratat si marturisit

11

de Tatal ca nsusi Fiul Lui, ci si pentru ca prin aceasta apa sfintita- cu care noi ne botezam si gustam din ea-Hristos retraieste acest moment, apoi si noi l retraim cu El n fiecare an, din clipa n care am fost botezati.

Aghiazma mare are o mare putere sfintitoare si se pastreaza multi ani fara a se altera. De aceea aresi cea mai mare ntrebuintare: la botezul copiilor, la botez grabnic;la curatirea vaselor sau a fntnii spurcate,la binecuvntarea nceperii semanaturilor, la holdele, viile si gradinile bntuite de lacuste;la sfintirea Crucii,a icoanelor, a vaselor de cult, a tritei, a clopotului, a antimisului, a Sfntului si Marelui Mir si a Bisericii.

De obicei, Aghiazma mare, sfintirea Bisericii, la sfintirea casei, a mrejelor pescarilor, a corabiilorsau a vapoarelor, la sfintirea clopotului, a steagului si a vaselor de cult, a vesmintelor bisericesti, la casa carese tulbura de duhuri necurate etc. Sfintirea Bisericii este cea mai importanta si cea mai fastuoasa dintreaceste ierurgii, fiind si cea mai complicata, pentru ca se face de episcop cu sobor de preoti. Odata terminataconstructia si nzestrata cu toate odoarele de cult, urmeaza sfintirea bisericii. Slujba ncepe dupa vecerniade seara cu privegherea de noapte, apoi utrenia, n timpul careia se pregatesc aromatele si se face sfintireaapei mari, dupa care se duc toate n altar, unde episcopul stropeste cu aghiazma cei patru stlpi ai SfinteiMese;dupa aceea toarna la colturile mesei n forma crucii aromatele amestecate fierbinti(ceara, tamaie,smirna, aloe si alte aromate) spre ntarirea lespezii de deasupra si spre nchipuirea ngroparii Domnului.

Capitolul IIISFINTELE TAINE SI IERURGII IN VIATA BISERICII

nvatatura Bisericii ortodoxe despre Sfintele Taine este strns legata de cea a prezentei Mntuitoruluisi a lucrarii Duhului Sfnt n Biserica Sa, nzestrata de Domnul cu putere si cu mijloacele necesare n scopulmntuirii si sfintirii credinciosilor. Biserica este domeniul de manifestare a energiei si lucrarii Duhului Sfnt,energie care izvoraste din jertfa de pe cruce a Mntuitorului si care se mpartaseste credinciosilor prin SfinteleTaine. Dupa expresia unor Sfinti Parinti, Biserica si Tainele ei au izvort din coasta mpunsa a Domnului,iar puterea ei n omenire si are izvorul n nvierea Domnului. Mntuitorul Hristos a pus n Sfintele Taineputerea harului pe care acestea o comunica acolo unde celebratul si primitorul nu ridica obstacole

Asadar, Biserica este vistieria puterii rascumparatoare a jertfei de pe cruce, iar prin Tainelecu care a nzestrat-o dumnezeiescul ei ntemeietor, ea mpartaseste credinciosilor harul divin pna lasfrsitul veacurilor. Ea e vistieria nesecata si nemputinata a harului divin, pe care l mpartaseste fi-ilor ei duhovnicesti prin Sfintele Taine, lucrari vazute, prin care fiecarui crestin n parte i se conferaharul care-l renaste si-l ridica la viata suprafireasca n Hristos. Prin Sfintele Taine, Mntuitorul Hris-tos este prezent si activ, prin Duhul Sfnt, n trupul Sau tainic, Biserica, al carei ntemeietor si Capeste, prin ele ea lucrnd mntuirea si sfintirea credinciosilor, sustinnd, ntarind si facnd ca aces-tia sa progreseze n viata cea noua n Hristos. De aceea, Biserica nu poate fi conceputa fara Taine,dupa cum nici Tainele fara sau n afara de Biserica. Biserica si Tainele ei se conditioneaza reciproc,datorita legaturii fiintiale si personale dintre Fiul si Duhul Sfnt si mpreuna-lucrarii Lor n icono-mia mntuirii si n Biserica. Totodata, prin ierurgiile ei, Biserica mpartaseste credinciosilor sai aju-tor dumnezeiesc, folositor progresului duhovnicesc si usurarii dobndirii mntuirii de catre acestia.

12

Sfnta Biserica, stlp si temelie a adevarului(1 Timotei 3, 15), este asezamntul dumnezeiesc ncare crestinul renaste, creste, se mbogateste si se desavrseste n noua viata n Hristos, principalele ei mi-jloace de care se foloseste n acest scop fiind Tainele si ierurgiile ei. Astfel, crestinul renaste la nouaviata in Hristos prin Botez, se ntareste si sporeste in aceasta prin Sf ntul Mir, dobndeste si arvunavietii vesnice prin unirea cu Hristos n Euharistie, se curateste de pacate si se rennoieste sufleteste prinPocainta, devine preot al lui Hristos prin Hirotonie, se uneste pentru convietuire prin Nunta, dobndestevindecare de bolile sufletesti si trupesti, precum si iertare de pacate prin Sf ntul Maslu. De asemenea,prin ierurgiile Bisericii, crestinul dobndeste ajutor pentru desavrsirea sa morala n vederea mntuirii.

Dar daca Biserica este cea care conditioneaza Tainele, la rndul ei, ea nsasi este rezul-tatul acestora . Prin Botez, Mirungere si Euharistie se realizeaza incorporarea continua a cred-inciosilor in Hristos si n Biserica Sa, prin Pocainta si Maslu credinciosii si redobndesc sana-tatea sufleteasca si trupeasca, spre a fi vrednici fii ai ei, prin Hirotonie se nasc slujitorii ei carecontinua ntreita slujire a Mntuitorului pna la sfrsitul veacurilor, iar prin Nunta se perpetueazasi nmulteste neamul omenesc, din care o mare parte formeaza trupul tainic al lui Hristos.

Tainele sunt lucrari ale Bisericii sau lucrari ale lui Hristos prin DuhulSfnt n Biserica;ele sunt savrsite in mod nevazut de Hristos, iar n mod vazutde preoti, care poseda un har special n acest scop, prin Taina Hirotoniei.

Biserica - ierarhie - Taine este sf nta triada n si prin care se realizeaza mntuirea si sfintireacredinciosilor, dupa rnduiala ntelepciunii celei negraite a lui Dumnezeu, Care voieste ca toti oameniisa se mntuiasca si sa ajunga la cunostinta adevarului(1 Timotei 2, 4). Iar daca Domnul Iisus Hristosa dat Bisericii Sfintele Taine, tot El I-a dat pe unii Apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, iarpe altii pastori si nvatatori, spre desavrsirea sfintilor, pentru lucrul slujirii, pentru zidirea trupului luiHristos, pna ce vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea debarbat desavrsit, pe masura vrstei deplinatatii lui Hristos(Efeseni 4, 11-13). Dar desavrsirea sfintilor,zidirea trupului lui Hristos, unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu si starea de barbatdesavrsit pe masura vrstei deplinatatii lui Hristos, ca lucrari ale Bisericii, nu pot fi concepute fara Taine,fara ierurgii si fara preotie.

13

CONCLUZII

Dupa cum ne-am putut da seama Sfintele Taine sunt expresia marii iubiri a Mantuitorului, care ne-alasat, dupa nnaltarea Sa, pe Mngietorul, ca sa ne ajute n lupta noastra cu cel rau, care, profitnd de slabi-ciunea noastra, ne pericliteaza nu numai mntuirea noastra ci chiar si conditia noastra de fiinte spirituale.

Din cele aratate mai sus se poate desprinde ntr-o oarecare masura im-portanta si valoarea sfintelor Taine, comparabile n viata organica cu sngele cepulseaza n venele fiecaruia dintre noi, snge care ne face vii si capabili de rod.

Importanta si valoarea lor nu se poate dezvalui nsa, n mod deplin, prin mijlocirea cu-vintelor, ci numai prin trairea nemijlocita si practicarea permanenta a lor, prin mpartasirea cuputerea transfiguratoare a harului divin ce se revarsa din ele si aceasta n strnsa comuniune acredintei, a nadejdii si a dragostei cu celelalte mladite ale trupului tainic al Mantuitorului.

Tainele au un ndoit caracter: hristologic si bisericesc. Sunt instituite de Hristos, pentru Bisericasi mntuirea oamenilor. Ele sunt savrsite de catre Biserica sau de catre Hristos n Biserica, prin epis-copii si preotii Bisericii, organe vizibile, sfintite, ale arhiereului nevazut Hristos, care transmit harul unorpersoane pregatite n acest scop. Tainele se acorda unor persoane si nu comunitatii ntregi a Bisericii sauunor grupuri de persoane, caci fiecare Taina nseamna o relatie personala a primitorului cu Hristos nsusi.

Tainele sunt, cum zice un mare teolog al Bisericii noastreactele prin care Hristos recapituleazain Sine ca Biserica pe oameni, despartiti de Dumnezeu si intreoalta, daca ei credin El. Tainele au decio functie unificatoare. Putem spune ca si ierurgiile sunt o seama de lucrari sfinte si sfintitoare, aplicateomului de la nastere pna la moarte, si dupa moarte, si asupra naturii nconjuratoare. Prin ele lucreazaacelasi har mntuitor si n acelasi scop, ca si prin Taine si sunt oficiate, ca si Tainele de episcopi si preoti.

Ierurgiile au un obiectiv mai extins, tinnd si la sfintirea si ridicarea n-tregii creatii, a cosmosului, la nnoirea lui, adica la o lume ndumnezita, la acele: ceruri noi si pamant nou in care locuieste dreptatea (2 Petru 3, 13).

Deci prin urmare prin Sfintele Taine si prin Sfintele ierurgii, se trans-mite harul divin necesar pentru ntarirea sufletelor si trupurilor credinciosilor pen-tru dobndirea scopului suprem al vietii noastre, adica mntuirea sufletelor.

14

BIBLIOGRAFIE1. Biblia sau Sfnta Scriptura , Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne,Bucuresti, 1999;

2. Sfntul Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeiestii Liturghii si Despre viata nHristos, trad. n rom. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Bucuresti, 1992;

3. Andrutsos, Hristu Simbolica, traducere din limba greaca deIustin Moisescu, Ed. Centrului Mitropolitan al Olteniei, Craiova, 1955;4. Braniste, Pr. Prof. Dr. Ene, "Liturgica Speciala", Editura Institutului Biblic si de Misiune al BisericiiOrtodoxe Romane, Bucuresti, 1980 ;5. Bria , Pr. Prof. Dr. Ion, Tratat de Teologie Dogmatica si Ecumenica , . Editura Romania Crestina,Bucuresti, 1999 ;6. Carrez Maurice si Francois Morel, Dictionar grec-romn al Noului Testament, trad. de GheorgheBadea, Societatea Biblica Interconfesionala din Romnia, Bucuresti, 1999 ;7. Chitescu Prof. N. , Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuta, Teologia Dogmatica si Simbolica,volumul II, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2004 ;8. Dictionar Biblic, Societatea Misionara Romna, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 1995;9. Dumitru, Pr. Prof. Dr. Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problemaintercomuniunii, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978 ;10. . Idem, Sfintele Taine ale Bisericii dupa Traditia apostolica din punct de vedere ortodox, n rev.Biserica Ortodoxa Romna, anul LXLVII (1980), nr. 11-12 ;

15

11. Dura, Pr. Dr. Nicolae, Propovaduirea si Sfintele Taine, Ed. Institutului Biblic si de misiuneOrtodoxa, Bucuresti, 1998 ;12. Evdokimov Paul, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, Bucuresti, 1996 ;13. Gutu G. , Dictionar Latin-romn, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983 ;14. Meyendorff John, Teologia bizantina, trad. n limba romna de Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan,Bucuresti, 1996 ;15. Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae D. , Biserica si cult pe intelesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti1996;16. Remete, Pr. Conf. Dr. George, Dogmatica Ortodoxa, Ed. Rentregirea, Alba-Iulia, 2000, Editia III;17. Schillebeeck E. H. , Hristos- Taina intalnirii noastre cu Dumnezeu, in "Ortodoxia", XVIII(1966);18. Staniloaie Preot D. , Teologia dogmatica ortodoxa, vol III Ed. Institutului Biblic si de Misiune alBisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978 ;19. Idem, Fiinta Tainelor in cele trei confesiuni, in "Ortodoxia", VIII(1956), nr. 1;20. , Din aspectul sacramental al Bisericii, n rev. Studii Teologice, seria a II-a, anul XVIII (1966), nr.9-10;21. Idem, Natura si har n teologia bizantina, n rev. Ortodoxia, anul XXVI (1974), nr. 3;22. Idem, Numarul Tainelor, raporturile ntre ele si problema Tainelor n afara Bisericii, n rev.Ortodoxia, anul VIII (1956), nr. 2;23. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor -Arhid. Pr. Prof. Dr. Ioan Zagrean, Dogmatica Ortodoxa, Ed.Renasterea, Cluj-Napoca, 2003, Editia IV.

Preot D. Staniloaie, Teologia dogmatica ortodoxa, vol. III Ed. Institutului Bib-lic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978, p. 8.

Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Biserica si cult pe nte-lesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti 1996, p. 123.

Pr. Dr. Dura Nicolae, Propovaduirea si Sfintele Taine, Ed. Institutului Bib-lic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1998, p. 140.

E. H. Schillebeeck, Hristos- Taina intlnirii noastre cu Dum-nezeu, n "Ortodoxia", XVIII (1966), nr. 1, p. 120.

Ibidem p120.Pr. Prof. D. Staniloae, Fiinta Tainelor n cele trei confesiuni, n "Ortodoxia", VIII(1956), nr. 1, p. 10.G. Gutu, Dictionar Latin-romn, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983, p. 1081.Maurice Carrez si Francois Morel, Dictionar grec-romn al Noului Testament, trad. de Ghe-

orghe Badea, Societatea Biblica Interconfesionala din Romnia, Bucuresti, 1999, p. 191

16

Dictionar Biblic, Societatea Misionara Romna, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 1995, p. 1141Ibidem, p. 1141.

Sfntul Ioan Gura de Aur apud Prof. N. Chitescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Pe-treuta, Teologia Dogmatica si Simbolica, volumul II, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2004, p. 197.

Prof. N. Chitescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuta, op. cit. , p. 197.Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine si problema interco-

muniunii, Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1978, p. 61.Cf. Pr. Prof. D. Staniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, n rev.

Studii Teologice, seria a II-a, anul XVIII (1966), nr. 9-10, pp. 531-532.Sfntul Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeiestii Liturghii si Despre viata n Hris-

tos, trad. n rom. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Bucuresti, 1992, p. 143.Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, p. 9.

Laughlin Patrick J. Mc. , apud Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, op. cit, , vol. I, Bucuresti, 1978, p. 232.Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, op. cit. , vol. III, p. 7-8.N. Cabasila , apud Pr. Prof. Dr. D. Stanilloae, Natura si har n teolo-

gia bizantina, n rev. Ortodoxia, anul XXVI (1974), nr. 3, pp. 392-439.Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Numarul Tainelor, raporturile ntre ele si problema

Tainelor n afara Bisericii, n rev. Ortodoxia, anul VIII (1956), nr. 2, p. 195.Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, Caracterul ecclesiologic. . . , p. 86

Idem, Sfintele Taine ale Bisericii dupa Traditia apostolica din punct de vedere ortodox,n rev. Biserica Ortodoxa Romna, anul LXLVII (1980), nr. 11-12, p. 1129.

Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii. . . , p. 553Ibidem p. 553.Ibidem, p. 534.

Pr. Conf. Dr. George Remete, Dogmatica Ortodoxa, Ed. Rentregirea, Alba-Iulia, 2000, Editia III, p. 309.Prof. N. Chitescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuta, op. cit. , p. 201.Pentru justificarea numarului de sapte al Tainelor, vezi mai pe larg la H. Andrutsos, Dogmatica, p. 314.Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. de Dr. Irineu Ioan Popa, Bucuresti, 1996, p. 285.

John Meyendorff, Teologia bizantina, trad. n limba romna de Pr.Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Bucuresti, 1996, p. 19p. 256.

Paul Evdokimov, op. cit. , p. 286.Cf. Patriarhul Ieremia I, Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecleziologic. . . , p. 177.

Hr. Andrutsos, Simbolica, traducere din limba greaca de Iustin Moi-sescu, Ed. Centrului Mitropolitan al Olteniei, Craiova, 1955, p. 247

17

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Numarul Tainelor, raporturile dintre ele. . . , p. 191Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Gh. Radu, Caracterul ecclesiologic. . . , p. 177.Cf. Pr. Prof. D. Staniloae, Numarul Tainelor. . . , pp. 193-195

S. Boulgakoff, apud Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, "Liturgica Speciala", Editura Insti-tutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1980, p. 439.

Hr. Andrutsos, op. cit. , p. . 340.Sfantul Justin Martirul, apud Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit. , p. 440.Tertulian, apud Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit. p. 440.

Sfantul Vasile cel Mare, apud Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit. , p. 440.Cf. Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit. , p. 442Pr. Conf. Dr. George Remete, op. cit. , p. 338.

Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, apud Ene Braniste, op. cit. , p. 462Pr. Prof. Dr. Radu Dumitru, Despre Duhul Sfnt. . . , p. 596.

Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatica si Ecumenica , . Editura RomaniaCrestina, Bucuresti, 1999, p. 245.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Numarul Tainelor, raporturile dintre ele. . . , p. 192.Pr. Prof. Dr. Radu Dumitru, Despre Duhul Sfnt. . . , p. 597.

Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii. . . , p. 555.2

18