Sfantul Grigore de Nyssa-“Despre facerea omului”

-Superioritatea omului în raport cu celelalte viețuitoare-

În scrierea sa,Sfântul Grigore de Nyssa incepe printr-o cercetare speciala a „naturii universului” si o meditație deosebită despre ceea ce a precedat facerea omului. Vorbește apoi foarte succint despre apariția creației lui Dumnezeu , Care „a adus la viață ceea ce nu existase până atunci și a fost pus în mișcare ceea ce a fost statornicit.” Urmează apoi în capitolul II să raspundă la întrebarea:„de ce,în istoria creației,omul a fost tocmai ultimul?”

Sfântul Grigore începe acest capitol printr-o frază de-o măreție deosebită pentru om:„Încă nu-și făcuse apariția între viețuitoarele lumii acea falnică și prețioasă ființă care este omul.” Atât în capitolul II, cat si capitolele III, IV, Sfântul Grigore evidențiaza superioritatea omului în raport cu celelalte vietăți. În privința acestui fapt sunt aduse mai multe argumente.

Sfântul Grigore de Nyssa introduce acest aspect prin ideea că „nu era firesc sa apară stăpânul înainte de supuși.” Întai trebuia pregatită împarația și abia după aceea urma să aiba loc primirea suveranului. Din spusele Sfântului capadocian este evident că omul dintru început s-a aflat în planul final al creației fiind pregatit să apară ca suveran. Pentru ca omul să aibă ce stăpâni a fost necesară crearea ”împărației”.Astfel abia atunci a rânduit Dumnezeu să vină omul în lume, mai întâi ca privitor al atâtor minunății, iar în al doilea rând ca stăpân al lor. Dumnezeu l-a lăsat astfel pe om pentru a putea observa singur cine este Cel ce i le-a dăruit. Omul a fost introdus ultimul între creaturi nu ca unul care a fost disprețuit, ci ca unul care încă din clipa nașterii se cădea să fie stăpân.

Un alt element de superioritate al omului este că atunci când a fost vorba de creerea lui a avut loc o sfătuire:”Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească peștii mării,păsările cerului,animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul.”(Facere 1,26). Diferență foarte importantă:toate celelalte au fost create prin Cuvânt, doar omul prin sfat dumnezeiesc. Astfel, omul poartă în el Chipul Celui care l-a creat. De aici este evident din nou faptul că firea omului a fost destinată să fie regină. Firea omenească a fost creată sa aibă rol de conducător peste altele pentru că se aseamănă cu Împăratul făpturilor.

Deși omul a fost pus ca împărat peste toate celelalte, Dumnezeu nu l-a îmbrăcat pe acesta cu însemnele împărătești. Dimpotrivă, omul vine pe lume gol

și neajutorat, sărac si lipsit de lucruri de cea mai neapărată trebuință. Ca semn ale demnității sale, omul nu poartă nicio mantie de purpură și n-are nici sceptru și nici diademă . În locul mantiei de purpură s-a îmbrăcat în haina virtuții, care este totuși cea mai împărătească dintre îmbrăcăminți, iar în loc de sceptre se sprijinește pe fericirea nemuririi,pe când în loc de diademă împărătească e împodobit cu coroana dreptății, așa încât prin toate acestea omul se distinge printr-o vrednicie de adevărat împărat.

Eu cred că din cele prezentate până aici este limpede faptul că omul este într-adevăr cununa creației lui Dumnezeu. Sfântul Grigore de Nyssa prezintă foarte clar acest lucru prin cuvinte simple, făcând analogii cu realitatea noastră, lucru care ne ajută sa ne însușim aceste idei.

Concluzia nu poate fi mai aleasă decat cea a Sfantului Grigore la finalul cuvântului său despre facerea omului: Să ne întoarcem, dar, la această frumusețe a asemănării dumnezeiești, în care la început Dumnezeu a creat pe om atunci când a zis:„Să face om după chipul si asemănarea Noastră.”

Dumitrică Daniel

Anul I Pastorală , grupa IV