FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. BUCUREȘTI

DOMENIU: SĂNĂTATE ȘI ASISTENTĂ PEDAGOGICĂ SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

LUCRARE DE DIPLOMĂ TEGUMENTE, MUCOASE ȘI PREPARATE DE UZ

TOPIC

Profesor indrumator: Farmacist Primar Petre Petruța

Absolvent: VĂȘCUȚĂ CRISTINA

SESIUNE: IULIE 2014

Motivația

“ Ce faci pentru tine dispare odată cu tine, Ce faci pentru alții rămâne pentru eternitate.”

Albert Einstein

Medicina este un domeniu vast, cuprizând multe ramuri, fiecare interesantă în felul ei. Venind din negura vremurilor, arta de a vindeca s-a perecționat, iar medicina și farmacia au devenit două profesii distincte, complementare.

Datorită faptului că bolile dermatologice au cunoscut o mare evoluție în ultimii 10 ani, actualmente știindu-se mai mult de 2000 mii de boli de piele, m-am gandit să îmi aleg ca temă, proiectul: “Tegumente, mucosae și preparate de uz topic”, pentru a putea recomanda viitorilor “pacienți”, produse utile în dermatologie sau preparate cosmetice – în dermatocsometică, ajutându-I să își aleagă produsele eficiente.

Utilizarea corectă și eficientă a medicamentelor necesită printer altele o informare corespunzătoare asupra produselor farmaceutice, iar calea de administrație sau modul de administrare se allege în funcție de multiplele considerente legate de bolanv. Lucrarea este structurată pe capitol și subcapitole, în care sunt făcute referiri la structura pielii, produsele și medicamentele folosite în tratamentul tegumentelor și produse folosite în dermatocosmetică.

INTRODUCERE

Încă din cele mai îndepărtate timpuri oamenii au studiat natura înconjurătoare. Ca mijloace terapeutice, unguentele sunt menţionate pentru prima oară în papirusul lui Ebers (1600 î.e.n.), fiind materii consemnate apoi în scrierile lui Hipocrat şi Galenus. Iniţial omul a folosit materii brute cum ar fi plante, organe animale, minerale, mierea şi ceara de albine. Vechii egipteni foloseau diferite forme farmaceutice ca: soluţii apoase, soluţii uleioase, cataplasme, decocturi, prafuri, unguente, sucuri de plante. De asemenea oamenii au descoperit că prin topirea grăsimilor animale, cum ar fi seul, se obţine o nouă bază de unguent.

Descoperirea petrolului în secolul al XlX-lea, a contribuit la obţinerea unor derivate din petrol care sunt mult utilizate şi astăzi ca: vaselina, parafina solidă şi parafina lichidă. În scurt timp vaselina a devenit cea mai utilizată bază de unguent, fiind introdusă în dermatologie în anul 1878.

Tot în această perioadă este introdusă în dermatologie lanolina, un produs purificat, obţinut de pe lâna oilor, folosit pentru prepararea emulsiilor şi cremelor.

Dintre formele administrate topic, cea mai mare pondere o prezintă unguentele. Unguentele au fost oficializate încă din prima ediţie a Farmacopeei Române, din anul 1863, care înscria 6 exemple de cerate şi 8 de unguente.

În prezent există o gamă largă de produse cu aplicare topică folosite pentru vindecarea sau ameliorarea a numeroase afecţiuni dermatologice, ajungându-se la particularizarea preparatului pentru fiecare afecţiune sau pentru fiecare pacient în cazul preparatelor magistrale.

Cuprins

CAPITOLUL I ............................................................................................................................... 1

PIELEA ...................................................................................................................................... 1

I.1. Particularități morfofuncționale ........................................................................................ 1

I.2. Structura pielii și anexe ..................................................................................................... 1

I.3. Rolul și funcțiile fiziologice ale pielii ............................................................................... 3

a)Funcția de termoreglare ........................................................................................................ 4

b)Funcția de secreție și excreție a pielii .................................................................................. 5

c)Funcția senzorială a pielii ..................................................................................................... 5

d)Rolul endocrine și influența glandelor endocrine asupra pielii ............................................ 6

e)Funcția imunologic ............................................................................................................... 7

Patologie ..................................................................................................................................... 8

Mucoasele ................................................................................................................................... 9

CAPITOLUL II ........................................................................................................................... 10

Afecțiuni la nivelul pielii și cauzele patologice ale acestora ................................................. 10

II.1. Infecții cutanate bacteriene ............................................................................................ 10

1. Impetigo......................................................................................................................... 10

2. Erizipelul ....................................................................................................................... 10

3. Furunculul simplu și antracoid ...................................................................................... 10

4. Limfangită acută ............................................................................................................ 11

II.2. Infecții cutanate micotice ............................................................................................... 11

1. Candidoze ...................................................................................................................... 11

2. Dermatofiții ................................................................................................................... 12

II.3. Infecții parazitare ........................................................................................................... 13

1.Scabia ................................................................................................................................. 13

2. Pediculoze ..................................................................................................................... 14

II.4. Infecții virale .................................................................................................................. 15

1. Herpesul......................................................................................................................... 15

2. Zona zoster .................................................................................................................... 16

II.5. Infecții transmisible pe cale sexuală (BTS) ................................................................... 16

1. Sifilis ............................................................................................................................. 16

2. Gonocociile ................................................................................................................... 17

3. Uretrite negonococice .................................................................................................... 17

CAPITOLUL III.......................................................................................................................... 18

Forme farmaceutice cu aplicare topică ................................................................................. 18

III.1. Preparate cosmetice ...................................................................................................... 18

III.2. Preparate dermatologice ............................................................................................... 20

CAPITOLUL IV .......................................................................................................................... 21

Clasificarea preparatelor dermatologice după conținutul lor și acțiune ............................ 21

IV.1. Antifungice de uz dermatologic ................................................................................... 21

a) Antibiotice ..................................................................................................................... 21

b) Derivații de imidazol și triazol ...................................................................................... 22

IV.2. Peparate pentru tratarea rănilor și ulcerelor ................................................................. 24

IV.3. Preparate antipruriginoase, inclusiv antihistaminice de uz local .................................. 25

IV.4. Antipsoriazice de uz local ............................................................................................ 26

IV.5. Antibiotice și chimioterapice de uz dermatologic ........................................................ 27

IV.6. A.Corticosteroizi, preparate dermatologice .................................................................. 30

CORTICOSTEROIZI SIMPLI .............................................................................................. 30

IV.6. B.Corticosteroizi în combinație cu antiseptice ............................................................. 35

A. CORTICOSTEROIZI CU POTENȚĂ SLABĂ ............................................................ 36

B. CORTICOSTEROIZI CU POTENȚĂ MODERTĂ ..................................................... 37

C. CORTICOSTEROIZI PUTERNICI .............................................................................. 37

D. CORTICOSTEROIZI ÎN ALTE COMBINAȚII .......................................................... 38

IV.7. Preparate antiacneice .................................................................................................... 39

A. RETINOIZI PENTRU UZ TOPIC CA ANTIACNEICE .............................................. 39

B. ANTIINFECȚIOASE PENTRU TRATAMENTUL ACNEEI ..................................... 39

C. ANTIACNEICE – topice .............................................................................................. 39

IV.8. Alte preparate de uz dermatologic ............................................................................... 40

A. ȘAMPOANE MEDICINALE ....................................................................................... 40

B. KERATOLITICE .......................................................................................................... 40

C. ALTE PREPARATE DERMATOLOGICE .................................................................. 40

CAPITOLUL I

PIELEA

I.1. Particularități morfofuncționale Tegumentul sau pielea formează cel mai mare organ al corpului, însumând aproximativ 16% din greutatea corpului unei personae (4-6 kg). Pielea este un organ viu, nu o simplă membrană, îndeplinind multe roluri vitale, atât ca barieră cât și ca reglator între lumea exterioară și mediul controlat din interiorul corpului.

I.2. Structura pielii și anexe Pielea curpinde trei straturi suprapuse, epiteliu (epidermul), matrice conjuctivă (dermul) și țesut grasos (hipodermul).

Epidermul este un epiteliu stratificat (țesut format din celule juxtapose), a cărui celule se diferențiază de la interior spre exterior prin procesul de cheratinizare. Se disting două părți, stratul viu, Malpighi, în contact cu dermul și stratul cornos, constituit din ansamblul de celule moarte cheratinizate, la exterior. Stratul cornos are o grosime de 10-15 micrometri, fiind alcătuit dintr-un țesut pluricelular, metabolic inactive, ce contine celule cheratinizate, deschidratate parțial, aplatizate, reduse la un înveliș celular, dens, umplut cu fibre de cheratină și impregnate cu lipde. Celule externe ale stratului cornos se detașează și descuamează. Stratul cornos este în continuă formare, celulele superficiale fiind înlocuite după îndepărtarea lor de cele din interior. La adult, turnoverul lor are loc în aproximativ 2 săptămâni. Celulele în contact cu epiderm viu conțin un grad variabil de apă. Apa difuzează prin acest țesut printr-un process fizic-perspirație ajungând până la suprafața pielii, factor important în termoreglare. Dedesuptul stratului cornos se

1

găsește epiderm viu, un strat de celule nucleate de aproximativ 50-100 micrometri, cu proliferare rapidă, care generează aproximativ un strat de celule pe zi.

Epidermul nu conţine vase sanguine sau limfatice, dar este un sistem dinamic complex în care celulele se multiplică, migrează, se diferenţiază.

Dermul se găseşte situat între epiderm şi ţesutul subcutanat şi are o grosime de 0,2-0,3 cm.În partea inferioară dermul este constituit dintr-un strat dens, ţesut conjuctiv alcătuit din fibre de proteine (colagen, reticulină, elastină, dispersate într-o matriţă cu o consistenţă de semigel). Dermul reticular se continuă spre epiderm cu dermul papilar, separate de acesta printr-o linie sinuoasă şi conţine terminaţii nervoase (corpusculii tactili), La interfaţa epiderm-derm se găsesc şi melanocite, distribuite neregulat, care produc un pigment, melanina, care se depozitează în epiderm, permanent la pielea neagră şi ca răspuns la radiaţia ultravioletă la pielea albă.

Hipodermul sau ţesutul subcutanat se găseşte sub derm. Este un ţesut adipos, în care se găseşte o proporţie însemnată din grosimea organismului, cu rol de protecţie.În această regiune se găsesc vase sanguine şi glande sudoripare. Anexele pielii sunt aparatul pilosebaceu şi glandele sudoripare. Firele de păr sunt constiuite din celule cheratinizate compactate. Fiecare folicul pilos are asociată cel puţin o glandă sebacee situată la 500 micrometri de suprafaţa cutanată. Glandele sebacee sunt exocrine, secretă o substanţă grasă numită sebum, care este un amestec de grăsimi, cu rol lubrefiant şi plastifiant al stratului cornos. De asemenea menţine un pH acid al suprafeţei externe a pielii, pH:5. Suprafaţa de piele ocupată de foliculii piloşi este de 1/1000 din suprafaţa sa totală. Glandele sudoripare sunt de două feluri: ecrine şi apocrine. Glandele ecrine secretă transpiraţia sărată, sunt distribuite pe toată suprafaţa corpului cu o densitate de 100-200 de glande pe cm, fiind mai concentrate în anumite zone (palme, tălpi). Secreţia este o soluţie apoasă, diluată de electoliţi, cu un pH=5, cu rol în termoreglare. Glandele apocrine sunt situate în axile, regiunea anogenitală a sânilor. Secretă un lichid lăptos constituit din proteine, lipoproteine, lipide, zaharuri.În urma contaminării microbiene, secreţia apocrină de pe suprafaţa pielii devine responsabilă de mirosul corpului.

2

Sistemul circulator al pielii constă în arterele şi venele care formează suprafaţa vasculară disponibilă pentru schimbul de substanţe între sânge şi ţesutul local. Arterele pielii provin din plexul arterial al dermului.

Ramuri ale acestuia alimentează foliculii piloşi, sistemul glandular al pielii ţesutul subcutanat şi dermul. Sistemul limfatic se găseşte tot în derm. Epidermul primeşte substanţe nutritive prin difuzie.

I.3. Rolul și funcțiile fiziologice ale pielii Ca organ complex, pielea prezintă multiple funcţii, mai mult sau mai

puţin specifice, începând cu funcţia de protecţie şi depuratoare şi sfârşind cu funcţiile: metabolică, secretoare, receptoare şi termoreglatoare. Protecţia mecanică, chimică, termică, fizică, antimicrobiană şi impermeabilitatea pielii la apă se datoresc în primul rand epiteliului cornos al epidermului bogat în cheratină. Pielea asigură o protecţie împotriva agenţilor fizici şi chimici, întărită prin acţiunea keratinei şi a melaninei. Ea joacă un rol sensorial mulţumită receptorilor nervoşi microscopici, sensibili la pipăit, durere şi temperatură. Pielea intervine şi în termoreglare (mentinerea unei temperaturi interne constante) prin dilatarea vaselor sanguine cutanate şi prin evaporarea sudorii, ceea ce permite evacuarea unui exces de căldură. Pielea este expusă la diferiţi factori nocivi din mediul extern, de natură mecanică, chimic, fizică şi microbiană. Precum şi unor factori care acţionează din interiorul organismului. Prin mobilitatea ei pe ţesuturile subadiacente, prin stratul de grăsime şi prin elasticitatea ei, pielea poate amortiza şocurile mecanice. Pe regiunile care sunt expuse acţiunilor mecanice, stratul cornos este mai gros şi mai compact (palmă), dermul este mai elastic şi mai flexibil, iar hipodermul le căptuşeşte cu un strat de grăsime abundentă. Epidermul, prin proprietatea sa de a reflecta razele luminoase prin pigmentul depozitat în stratul germinativ, constituie un ecran protector care împiedică pătrunderea razelor luminoase în profunzime. Stratul de grăsime care acoperă toată suprafaţa epidermului şi resturile de acizi rămaşi după evaporarea sudorii formează împreună cu grăsimile epidermului acea mantă acidă care constituie bariera cea mai eficace împotriva pătrunderii microorganismelor în piele. Suprafaţa pielii, în comparaţie cu interiorul corpului, are o reacţie acidă. Aceasta devine tot mai alcalină înspre straturile profunde. Echilibrul acido-bazic al pielii, stabilit la

3

valoarea unui pH de 5,5 se poate schimba prin spălări cu săpunuri alkaline, pielea devenind astfel receptivă la atacurile microorganismelor. Mantaua acidă, cheratinizarea, regenerarea epidermului prin eliminarea continuă a stratului exfoliativ constituie pentru piele o protecţie eficace împotriva microorganismelor. Faţă de cauzele nocive interne, pielea recţionează prin procese inflamatoare.

a)Funcția de termoreglare Rolul pielii în termoreglare este foarte important. El este moderat în

ceea ce priveşte lupta împotriva frigului, dar extreme de important în lupta împotriva căldurii. Mecanismul de punere în acţiune a secreţiei sudoripare şi a reglării termice în general este nervos şi se realizează prin două căi:

1) prin excitarea receptorilor cutanaţi, influxul ajunge la centrii termoreglatori;

2) prin acţiunea directă a temperaturii urcate (sau scăzute) a corpului asupra centrilor. Acţiunea frigului produce un reflex vasoconstrictor, prin care

muşchiul excretor al părului se contractă, producându-se în acelaşi timp o vasoconstricţie. Prin contracţia muşchiului se produce o contracţie a pielii, suprafaţa ei se micşorează şi în acelaşi timp se elimină sebumul, care ajunge la suprafaţa pielii. Ambele procese împiedică o pierdere mai însemnată de căldură. La acţiunea căldurii, suprafaţa pielii se întinde cu dilatarea concomitentă a vaselor şi cu un aflux arterial intensiv. Această acţiune vasodilatatoare produce o iradiere mai mare de căldură şi determină acţiunea secretatoare a glandelor sudoripare. Sudoarea abundentă se varsă la suprafaţa pielii, unde prin evaporare, produce o răcire a organismului.În timp ce la o temperatură obişnuită se elimină aproximativ un litru de sudoare în 24 ore, în caz de temperatură foarte ridicată se poate elimina şi un litru pe oră. Acţiunea glandelor sudoripare poate fi considerată ca o supapă de siguranţă împotriva acţiunii căldurii ridicate. Sudoarea se elimină continuu prin perspiraţia insensibilă, care are drept scop să compenseze diferenţele de temperatură la nivelul diferitelor regiuni cutanate. În bolile de piele în care aceste procese sunt absente, cum ar fi ihtioza, bolnavii au continuu senzaţia de frig.

4

b)Funcția de secreție și excreție a pielii Celor două glande (sebacee şi sudoripare) le revin un rol principal în procesul de secreţie şi de excreţie al pielii. Glanda sebacee, sub influenţa sistemului nervos, secretă sebumul care se varsă pe suprafaţa pielii. Sebumul dă pielii supleţea caracteristică, o apăra şi împiedică pătrunderea diferitelor substanţe lichide. În general, secreţia de sebum atinge la om aproape 2 grame zilnic. Eliminarea este mai bogată în regiuni cu glande mai multe. Concomitent cu sebumul se elimină o serie întreagă de substanţe de dezagregare şi substanţe heterogene (de exemplu iodul în acneea iodică). Glanda sudoripică secretă sudoarea, care are reacţie acidă. Sudoarea conţine 99% apă şi 1% substanţe solide, săruri anorganice. Acţiunea glandei stă sub influenţa sistemului nervos central. Anumite stări care duc la mărirea conţinutului în apă al ţesuturilor, căldura şi factorii psihici produc o secreţie sudoripară mai bogată. Prin sudoare se elimină din organism o serie întreagă de substanţe heterogene, medicamente şi substanţe toxice. Ea serveşte într-o mică măsură drept compensator al activităţii rinichilor. Acţiunea favorabilă a băilor fierbinţi şi a băilor de soare, a curelor de transpiraţii în diferite boli şi intoxicaţii medicamentoase se bazează pe eliminarea unor substanţe toxice din organism prin sudoare.

c)Funcția senzorială a pielii Pielea prin poziţia ei exterioară, este expusă la acţiunea factorilor nocivi din mediul extern. Ea reprezintă o suprafaţă sensibilă foarte mare. Importanţa pielii ca organ de simţ nu este apreciată suficient. Ea poate înlocui, de pildă, la orbi procesul de cunoaştere prin cel tactil, aceştia ajungând să perceapă forma obiectelor şi dimensiunea în spaţiu. Se cunosc patru feluri de sensibilitate cutanată: la cald, la rece (sensibilitate termică), apoi cea tactilă, cu subdiviziunea ei, sensibilitatea dureroasă.

Fiecăruia din aceste sensibilităţi îi corespund un excitant specific şi organe receptoare diferite. Sensibilitatea cutanată este distribuită inegal pe suprafaţa pielii. Pe un centimetru pătrat de piele se află: 12-13 puncte reci, 1-2 puncte calde, 100-200 de puncte dureroase şi 25 de puncte de presiune.

5

Din punctele tactile, cele mai multe se află pe vârful degetelor şi pe palmă. Este important să ştim că se pot elabora reflexe condiţionate pentru toţi excitanţii cutanaţi. O caracteristică specială o prezintă reflexele condiţionate elaborate prin excitanţii termici, faţă de care se elaborează rapid o inhibare de o intensitate atât de mare, încât se poate cădea într-un somn profund. Această observaţie ne explică somnul profund în care cad cei care sunt surprinşi de avalanşele de zăpadă şi îngheaţă de frig. Pruritul este considerat ca o durere atenuată. Se crede a fi constituit din senzaţia tactilă, plus cea dureroasă. Pruritul poate fi un reflex condiţionat care se formează la variaţi excitanţi chimici şi fizici, provenind din mediul extern şi intern.

d)Rolul endocrine și influența glandelor endocrine asupra pielii Pentru a explica în unele cazuri cauza morţii, produsă prin arsuri grave s-a enunţat teoria precum că stratul germinativ îndeplineşte probabil şi o funcţie de secreţie în care ar secreta substanţe capabile să neutralizeze anumite toxine. Totuşi s-a demonstrat că pielea nu prezintă structură tipică a unei glande cu secreţi internă. Clinic s-a constatat că pielea se găseşte sub influenţa hormonilor din organism, fapt care se manifestă în toate transformările ei structurale survenite în decursul diferitelor perioade ale vieţii, când unele glande încep o activitate mai complexă. Se poate constata rolul important al hipofizei la animalele de laborator, a produs tulburări trofice ale părului şi unghiilor, epidermul devenind paracheratozic, iar în derm s-a produs o atrofiere a ţesutului colagen. Lobul anterior al hipofizei intervine în pigmentogeneza şi în colorarea pielii. Rolul paratiroidei asupra tegumentului s-a putut pune în evidenţă mai puţin. Lipsa secreţiei acesteia ar duce la căderea părului. Hipersecreţia paratiroidei ar produce în sclerodermie creşterea calciului cutanat. Efectul hormonului sexuali asupra pielii este atât de marcat, încât poate fi utilizat ca test în studiul funcţionării hormonilor gonadotropi. Sub influenţa hormonilor sexuali se modifică structura dermului şi a epidermului, pielea se pigmentează, iar anexele se dezvoltă mai intens. Glanda suprarenală are un rol important în evoluţia şi metabolismul pielii. Insuficienţa suprarenală (boala Addison) se manifestă prin hiperpigmentarea pielii, care regresează sub acţiunea cortizonului şi a acidului ascorbic. S-ar părea că şi în psoriazis această glandă joacă un rol

6

important. Insuficienţa secreţiei pancreatice tulbură metabolismul glucidelor în unele afecţiuni dermatologice, cum ar fi furunculoza repetată, care se ameliorează sub influenţa tratamentului cu insulină. Insuficienţa timusului acţionează asupra pielii în psoriazisul vulgar.

Glandele endocrine în general au un rol important în evoluţia normală a pielii şi în special în patogenia multor manifestări morbide ale pielii.

e)Funcția imunologica Se ştie că pielea este în legătură intimă cu reacţiile de apărare ale organismului. Observaţii clinice arată că pielea are o funcţie defensivă în bolile infecţioase. Este cunoscut faptul că introducerea anatoxinei, intradermic, este mai eficace decât pe cale subcutanată, iar vaccinul antirabic, introdus în derm, produce o imunitate solidă decât cel introdus subcutanat. Aceste particularităţi demonstrează rolul activ al pielii în desfăşurarea proceselor imunologice, rol favorizat în parte prin elaborarea de către piele a fermentului de antiinvazie, cu scopul de a anihila efectele fermenţilor care facilitează invazia pielii de către microorganismele patogene. Este cunoscut că pielea participă intens la procesul alergiei, reactivitate care se încadrează în marea problemă a imunităţii. În acest sens aş sublinia faptul că la pacienţii bolnavi de psoriazis, care au urmat tratamentul cu Deniplant, pe măsură ce boala psoriazis se vindecă, le creştea reacţia de apărare a sistemului imunitar. Rolul principal în procesele imunobiologice ale pielii este îndeplinit de celulele reticulo-histocitare prin influenţele exercitate pe cale reflexă de către scoarţa cerebrală.

7

Patologie

Actualmente se cunosc mai mult de 2.000 de boli de piele, susceptibil să fie clasificate în diferite grupe în funcţie de cauza lor. Dovada importantă a îmbătrânirii în ansamblu a organismului, îmbătrânirea cutanată depinde de trei ordine de factori: un factor genetic-variabil de la un individ la altul, factori externi-reprezentaţi îndeosebi prin expunerea la soare, factor esenţial - al îmbătrânirii cutanate de suprafaţă şi factori de mediu-legaţi de de condiţiile socieoeconomice, de igiena vieţii, de o alimentaţie prea bogată sau, invers, de o malnutriţie, de intoxicaţiile cu alcool, cu tutun, cu droguri, şi în sfârşit, de starea de sănătate a subiectului. Mijloacele de luptă împotriva acestei îmbătrâniri sunt temporare şi, în ansamblu, cu eficacitate limitată. Petele pigmentate pot fi distruse cu azot lichid, cu bisturiul electric sau cu laserul cu dioxid de carbon. În schimb, este posibil să se întârzie apariţia îmbătrânirii cutanate. Factorul de departe cel mai important este reducerea expunerii la radiaţiile solare, lucru care trebuie să fie făcut din copilărie. Atunci când expunerea solară nu poate fi evitată, pielea trebuie sa fie protejată cu creme sau cu lapte cu efect antisolar, alese cu grijă în funcţie de natura pielii şi de gradul de însorire. Patologia este partea medicinei care se ocupă cu etiologia (cauzele), patogeneza (fenomenele, mecanismele patolgice) de decurgere a bolii, mai precis cu simptomele (semnele) sau grupului de simptome (sindroame) a bolii, precum și urmările acestora asupra organismului. Patologia este un instrument important pentru medicină de a înțelege mecanismul, modificările de organ produse de boli, îmbunătățirea stabilirii diagnosticului, nu numai din timpul vieții dar și după moartea pacientului. Un aspect important care se poate stabili exclusiv numai cu ajutorul patologiei prin biopsie, natura benignă sau malignă a unei tumori, sau prin necropsie (autopsie)stabilirea faptului dacă tratamentul prescris de medic a fost corect sau fals, date necesare medicinei legale (forensic pathologist).

8

Patologia are două ramuri: - Anatomia patologică care examinează modificările organelor macroscopic; - Patologia histolgică care examinează modificările țesuturilor sau celulelor

bolnave sub microscop.

Mucoasele

Sunt o continuare a epidermei cu o structură puțin modificată, ele sunt membrane care căptușesc organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior.

Mucoasele secretă mucus, ceea ce asigură umiditatea și lubrifierea organelor pe care le tapează. Natura glandelor și secreției lor variază de la o mucoasă la alta, corespunzător cu funcția fiziologică particulară a fiecăruia dintre țesuturi, mucoasele tubului digestiv și glandele lor, de exemplu, au un rol precis în digestie și în absorbția alimentelor, în căile aeriene, mucusul oprește o parte din praful inhalat etc.

9

CAPITOLUL II

Afecțiuni la nivelul pielii și cauzele patologice ale acestora

II.1. Infecții cutanate bacteriene

1. Impetigo a) Definiție: este o infecție cutanată dată de stafilococul auriu sau/și

streptococii beta hemolitici de grup A;

b) Caracteristici: erupția este constituită din bule cu conținut purulent, așezate pe o bază inflamatorie, care se rup ușor determinând mici ulcerații care se acoperă de cruste galben-melicerice, localizate la nivelul feței, membrelor și pielii păroase;

c) Tratament: respectarea regulilor de igienă, tratament local cu antiseptic, antibiotice (penicilină, eritromicină, oxacilină) timp de opt zile.

2. Erizipelul a) Definiție: infecție cutanată dată de streptococul beta-hemolitic de grup A;

b) Caracteristici: debut brusc cu febră (40 grade), frisoane, leziunea cutanată este reprezentată de un placard eritemato-edematos limitat de un burelet, localizat în vecinătatea porții de intrare (de ex. Ulcer de gambă);

c) Tratament: beta-lactamine (Penicilina G 10-20 milioane UI/zi în perfuzie) sau macrolide (Eritromicina 2g/zi) în caz de alergie la penicilină, timp de șapte zile, antialgice, antipiretice, local: comprese reci cu soluție de cloramină sau acid boric, decongestionate și dezifectante, Bioxiteracor: contenție elastică, mobilizare precoce.

3. Furunculul simplu și antracoid a) Definiție: furunculul este o foliculită acută data de stafilococul auriu;

b) Caracteristici: apare o foliculă superficială care evoluează spre nodul inflamator în vârful căruia apare o pustulă centrată de firul de păr din care se elimină puroi. Furunculul antracoid este o formă mai rară (întâlnită la persoane diabetice, imunodeprimate), cu aspect pseudotumoral pe suprafaţa

10

căruia se observă mai multe orificii prin care se scurge puroi şi ţesuturi sfacelate (burbioni). Se însoţeşte de febră, frisoane, adenopatii satelite, stare generală alterată;

c) Tratament: antibioterapie generală, antiseptice extern, exereza burbionului.

4. Limfangită acută a) Definiţie: este determinată de streptococ, poarta de intrare putând fi

reprezentată de o plagă infectată, un cateter intravenos, intertrigo interdigitoplantar;

b) Caracteristici: cordon inflamator, infiltrat de-a lungul unui traiect limfatic însoţit de adenopatie satelită dureroasă;

c) Tratament: antibioterapie sistemică, pansamente alcoolizate locale.

II.2. Infecții cutanate micotice

1. Candidoze a) Definiție: Candidoza albicans este o ciupercă saprofidă a omului

(care se găseşte numai la nivelul mucoaselor tubului digestiv şi vaginal), care devine patogenă în anumite situaţii, cum ar fi: diabet, colite cronice, neoplazii, hemopatii, boli cronice debilitante, SIDA, tratamente îndelungate cu antibiotice, citostatice, corticoizi, precum şi în sarcină şi la copii şi vârstnici;

b) Clasificare (în funcţie de localizare): 1. Candidoze digestive: perlesul (fisuri dureroase la nivelul comisurilor bucale); cheilită candidozică (senzaţie de arsură, eritem şi descuamaţie la nivelul buzelor); stomatită candidozică (formă acută sau mărgăritelul şi formă cronică); enterită şi anită; 2. Intertrigo candidozic: pliuri axilare, inghinale, interdigitale, interfeşiere; 3. Candidoze unghiale: onixis (pete mici galben verzui, şanţuri transversale la nivelul unghiei, care devine moale, friabilă), perionixis (burelet inflamator); 4. Candidoze genitale: vulvo-vaginită (prurit şi secreţie albicioasă), balanită şi

11

uretrită (prurit şi eritem); c) Examene paraclinice: examenul direct, prelevare de probe biologice

(secreţii vaginale, scuame, urină etc.), cultura pe mediul Sabourand; d) Tratament: - tratament local cu antifungice: Nistatin, Miconazol; - tratament sistematic cu antifungice: Nistatin, Amfotericină, Ketoconazol.

2. Dermatofiții a) Definiţie: sunt produse de dermatofiţi din genul Trichophyton, Microsporum

şi Epidermophyton;

b) Clasificare:

1) Dermatofiţii ale pielii glabre:

- tinea corporis (herpes circinat): plăci bine delimitate, eritemato-scuamoase sau eritemato-scuamo-veziculoase, cu evoluţie inelară şi centrifugă;

- tinea cruris (eczema marginată Hebra): afectează pliurile inghinale;

- tinea pedis se manifestă sub 3 forme: hiperkeratozică plantară, veziculoasă (dishidrozică) și intertriginoasă.

2) Pilomicoze (infecții cu dermatofiți ale pielii păroase, foarte contagioase):

- microsporia: alopecie în plăci mari cu firele de păr rupte scurt (câțiva mm); la examinarea cu lampa Wood prezintă o fluorescență verzuie;

- tricofitia: plăci alopecice mici, cu fire de păr rupte de la rădăcină;

- favus: apare godeul favic; părul este mat, decolorat, friabil, cu miros neplăcut.

3) Alte forme: onicomicoze, pitiriazis versicolor, eritrasma.

c) Examene paraclinice: examen direct și cultură pe mediu Sabouraud.

12

d) Tratament:

- se poate face topic şi/sau sistemic (Griseofulvina este de elecţie în pilomicoze, iar Terbinafina în dermatofiţiile pielii glabre);

- tratamentul topic se aplică de 1-2 ori/zi, timp de 4-8 săptămâni;

- in onicomicoze tratamentul este sistematic, chirurgical sau local.

II.3. Infecții parazitare

1.Scabia a) Definiție: este o parazitară cutanată contagioasă determinată de acarianul

Sarcoptes scabiae, contaminarea făcându-se prin contact direct cu bolnavul sau indirect (prin intermediul hainelor, lenjeriei de pat sau prosoapelor).

b) Simptomatologie: - prurit generalizat cu exacerbări nocturne şi caracter familial; - leziuni de grataj secundare pruritului cu localizare evocatoare: spaţiile interdigitale ale mâinilor, feţele anterioare ale pumnilor, zona periombilicală, fese, faţa internă a coapselor, perimamelonar, cu respectarea feţei, gâtului şi zonei interscapulovertebrale (la copil sunt interesate palmele, plantele, faţa şi gâtul). - examenul tegumentelor evidenţiază: şanţul acarian (linie sinuoasă terminată printr-o proeminenţă); vezicula perlată (o mică proeminenţă translucidă, ce conţine lichid clar); noduli eritematoşi. Scabia norvegiană este o formă particulară care apare la imunodeprimaţi şi se caracterizează prin prezenţa de placarde hiperkeratozice. Poate evolua spre eritrodermizare şi este foarte contagioasă. Scabia norvegiană este o formă particulară care apare la imunodeprimaţi şi se caracterizează prin prezenţa de placarde hiperkeratozice. Poate evolua spre eritrodermizare şi este foarte contagioasă.

c) Tratamentul: este local: - Scabex (cremă), Spregal (spray), Ascabiol (soluţie 10% de benzoat de

13

benzil), DDT se aplică după o baie caldă, pe tot corpul cu excepţia feţei; se repetă după 24 h; - dezinfecţia hainelor şi a lenjeriei cu Lindan; - se tratează toţi contactaţii.

2. Pediculoze a) Pediculoza pielii capului:

- agentul cauzant este Pediculus humanus capitis; - debutează cu prurit intens, mai accentuat retro auricular şi occipital, care stă la originea leziunilor de grataj; acestea se pot suprainfecta cu apariţia de cruste şi adenopatii regionale; - examinarea scalpului pune în evidenţă prezenţa paraziţiilor şi a ouălelor acestora (lindenii); - tratament: igiena pielii capului (spălarea şi tunderea părului), clătirea cu apă oţetită; acaricide, hexaclorciclohexan (Aphitiria), DDT, malathion, permetrina care se aplică trei seri consecutive (sub o bonetă) şi în ziua a 8-a.

b) Pediculoza corpului: - agentul cauzal este Pediculus humanus, varietatea corporis; - pruritul este localizat mai ales interscapular; apar pete eritematoase date de inţepăturile parazitului, leziuni de grataj, pete hiperpigmentate(melanodermia vagabonzilor); - tratamentul constă în utilizarea de insecticide.

c) Pediculoza pubiana: - agentul cauzal este Pediculus inguinalis; - frecvent este afectată pilozitatea pubiană, dar poate fi interesată şi cea exilară, barbă, sprâncenele, pilozitatea toracică; - manifestările constau în prurit local, escoriaţii la punctele de înţepătură, pete albăstrui pe abdomen şi coapse, iar examenul cu lupa evidenţiază parazitul sau ouăle sale; - tratament similar celui din pediculoza pielii capului.

14

II.4. Infecții virale

1. Herpesul a) Definiție: herpesul cutaneo-mucos este o infecţie cauzată de virusul

herpetic (HSV), care poate determina manifestări clinice la nivelul jumătăţii superioare a corpului (tipul HSV tipl) sau leziuni genitale cu posibilitate de transmitere sexuală (HSV tip2).

b) Simptomatologie: Primoinfecția herpatic - de cele mai multe ori este inaparentă clinic; - gingivistomatita acută: este frecventă la copil şi se manifestă prin apariţia

de eroziuni sau ulceraţii bucale acoperite de membrane difteroide, uneori buchete de vezicule acoperite de cruste, localizate pe buze; se înroşeşte de febră, dificultăţi la înghiţire, adenopatii regionale;

- vulvovaginita herpetică: se manifestă prin apariţia unor buchete de vezicule, care se rup determinând eroziuni dureroase, adenopatii şi tulburări urinare;

- primoinfecţia genitală la bărbaţi este mai puţin zgomotoasă; - keratoconjuctivită ulcerativă.

Herpes recurent:

- senzație de arsură și prurit la nivelul unei mici leziuni eritematoase;

- apariția la acest nivel a unor buchete de vezicule, ce se rup ușor determinând eroziuni care se acoperă de cruste.

c) Tratament:

- local: topice cu antivirale (Cutherpes, Zovirax); - sistematic: Aciclovir (Zovirax) 200 mg de 5 ori/zi; Famciclovir 250 mg de 3 ori/zi, timp de 7-10 zile; tratament simptomatic: analgezic, vitamine, antibiotice.

15

2. Zona zoster a) Definitie: este o dermatoneuroviroză produsă de virusul

varicelozosterian (reprezintă manifestarea de recidivă a acestei infecții).

b) Simptomatologie:

- debutează cu senzația de arsură și hipertezie cutanată (durere sau sensibilitate marcată) în zona afectată; - după 2-3 zile erupția care constă în eritem, buchete de vezicule cu lichid clar, cu topografie unilaterlă, pe traiectul unui nerv.

c) Tratament:

- tratament general: antialgice, deprimante ale sistemului nervos central (tranchilizante, antidepresive, triciclice-amitriptilina, doxepina, anticonvulsivante-carbamazepina), antivirale (cât mai precoce, timp de 7 zile: Aciclovir, Famciclovir, Brivudin), vitamin din complexul B;

- tratament local: antiseptice.

II.5. Infecții transmisible pe cale sexuală (BTS)

1. Sifilis a) Definiție: Sifilisul este o infecție produsă de o bacterie spirochetă

(Treponema pallidum);

b) Simptomatologie – Sifilisul primar: - Sancru la locul de inoculare (eroziune rotund-ovalară), bine determinată, nedureroasă, îndurată, cu aspect lăcuit) și adenopatie locală.

Sifilisul secundar: erupție primară – rozeola sifilitică (macule roz, nepruriginoase, nescuamoase), alopecie și eroziuni nedureroase ale mucoaselor, erupție secundară, manifestări sistematice (sindrom nefrotic, hepatită gastrită leutica, artrită, osteită, meningită).

Sifilis terțiar: sifilide nodulare și nodulo-ulcerative, gome, glosită superficială sau interstițială, paralizie generală progresivă, anevrism aortic. Examene paraclinice: - VDRL; TPHA; FTA; testul NELSON.

16

c) Tratament: -sdsdsdPenicilina G, Benzatin penicilină în doze adaptate formei de sifilis (recent, tardiv, neurosifilis) sau Eritromicină, Doxicilină, cefalosporine în caz de alergie la penicilină. - tratamentul contacților; Benzatin penicilină i.m 2,4 milioane UI, doză unică - sifilis congenitală: Penicilina G.

2. Gonocociile a) Definiție: infecție produsă de gonococ.

b) Simptomatologie:

- femei: cervicită (secreție galben verzuie), uretrită (secreție purulentă și simptome urinare), vulvovaginită;

- bărbați: uretrită anterioară (secreție galben-verzuie, disurie) sau posterioară (durere și senzație de arsură la micțiune, polakiurie, tenesme urinare);

- gonoree orofaringiană, gonoree rectală (la homosexuali).

c) Examene paraclinice:

- Examen direct – cultura cu antibiograma.

d) Tratament:

- Ampicilina, Ofloxacin, Eritromicina;

- Abstinența sexuală; tratamentul partenerilor.

3. Uretrite negonococice Se suspectează în prezența unei secreții uretrale, după excluderea gonoreei, agentul patogen fiind indentificat prin examen direct și cultură din produsul patologic.

- trichomonas: Metronidazol, Tinidazol;

- mycoplasme: Tetraciclină sau Eritromicină;

- chlamidii: Tetraciclină, Doxicilină, Claritromicină, Azitromicină.

17

CAPITOLUL III

Forme farmaceutice cu aplicare topică

III.1. Preparate cosmetice Cremele cosmetice sunt cunoscute din cele mai îndepărtate timpuri. Egiptenii le foloseau pentru protejarea pielii împotriva razelor solare. Romanii le foloseau împotriva uscăciunii pielii, iar grecii le foloseau în special pentru calităţle lor emoliente.

Denumirea vine din limba latină: cremor înseamnă smântână, consistenţa lor fiind asemănătoare smântânii. Cremele se pot folosi pentru toate categoriile de piele şi se fabrică astăzi pe industrial într-o gamă destul de variată. Folosirea unei creme de bună calitate, potrivită tenului, păstrează frăgezimea pielii, o protejare împotriva intemperiilor: vânt, soare, ger; întârzie apariţia ridurilor şi ajută la fixarea pudrei. La folosirea lor trebuie să se ţină neapărat seama de natura tenului. Pentru tenurile grase, se vor întrebuinţa creme uscate sau semi- grase (fără lanolină, colesterină, grăsimi animale). Dimpotrivă, pentru tenurile uscate, grăsimile constituie o necesitate, înlocuind secreţia naturală de grăsimi a pielii, fiind indicate cremele cu lanolină, lecitină, colesterol. În afară de conţinutul de grăsimi în cantităţi variabile, cremele mai conţin şi un procent de apă în funcţie de gradul de deshidratare a pielii. Pe lângă rolul de protector, cremele mai au şi o acţiune tonică, emolientă, nutritivă, în funcţie de compoziţia lor. Cremele cosmetice pot fi clasificate astfel:

- după compoziţia lor: creme pe bază de lanolină, pe bază de stearină, de ceară, cetaceu, creme cu vaselină (mai ales unguentele) şi cremele pe bază de glicerolat de amidon;

- după cantitatea de grăsimi conţinută: creme grase, semigrase şi uscate;

- după scopul folosirii: creme de demachiat, antirid, pentru masaj, nutriţi (vitamine plus hormoni), de albit (curăţat) şi antisolare;

- după modul de preparare: creme obţinute din amestecarea la rece a ingredientelor şi prin saponificare (emulsionarea lor la cald). Emulgatorii care ajută la fixarea apei de către substanţele grase sunt: boraxul, alcoolul cetilic, thetanolamina, twinul. Substanţele grase folosite la prepararea cremelor pot fi:

18

De origine animală: - ceara de albine - obţinută prin topirea fagurilor de albine; - lanolina - obţinută prin purificarea grăsimilor de pe lâna oilor; - untura - obţinută din osânza şi grăsimea de porc; - cetaceul - un ulei gras obţinut din cavitatea precraniană a balenelor; - stearina - un amestec de acizi graşi: stearic, oleic şi palmitic.

De origine vegetală: - ulei de măsline, migdale, floarea-soarelui, germeni de porbum; - ulei de cacao (se extrage din semințele de cacao prăjite).

De origine minerală: - vaselină – obținută prin purificarea reziduurilor de la distilarea petrolului; - uleiul de parafină – obținut tot din reziduurilor de petrol și este un amestec de hidrocarburi saturate lichide. Pentru ca o cremă sa fie de bună calitate, trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume:

1- să fie inofensivă, să nu conţină substanţe iritante sau săruri de bismut, mercur, plumb, decât în cazurile prescrise de medic şi pentru perioase limitate;

2- să aibă putere de penetraţie, obţinându-se o absorbţie cât mai bună şi ca atare, hrănirea epidermei;

3- să poată încorpora substanţe biologice: vitamine, hormoni şi să permită intrarea lor în piele;

4- să fie preparate din materii prime de bună calitate, să se potrivească tenului şi să aibă o acţiune emolientă;

5- să nu râncezească uşor şi să se conserve bine, să nu fie prea parfumată deoarece parfumul pătează pielea.

19

III.2. Preparate dermatologice

Preparatele dermatologice includ toate preparate care se aplică la nivelul epidermei şi care includ una sau mai multe principii active ca o primă clasificare ele pot fi solide: pulberi, semisolide, geluri, unguente, creme, lichide, soluţiile, emulsiile, suspensiile (mixturile). - GEL: Substanţa coloidală cu consistenţă vâscoasă şi însuşiri specifice deopotrivă lichidelor şi solidelor. - UNGUENT: Preparat medicamentos sau cosmetic sub formă de pastă sau de emulsie consistentă, compus din substanţe grase şi elemente active: cremă cu proprietăţi curative sau cosmetice; unsoare; alifie. - SUSPENSII: sunt preparate farmaceutice lichide constituite din una sau mai multe substanţe active insolubile, suspendate într-un mediu de dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe.

Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile pot fi interpretate ca dispersii de particule solide în orice fel de mediu, gazos, lichid sau solid. In mod obijnuit însă, sub denumirea de suspensie înţelegem numai preparatele în care mediul de dispersie este lichid.

20

CAPITOLUL IV

Clasificarea preparatelor dermatologice după conținutul lor și acțiune

IV.1. Antifungice de uz dermatologic

a) Antibiotice PIMAFUCIN cremă (Natamycinum)

Mod de acțiune: Natamicina este o substanţă polienică cu spectru larg de acţiune, activă împotriva fungilor patogeni, în special Candida albicans şi împotriva microorganismelor ca: Microsporum, Aspergillus şi Scopulariopsis. Prin acţiunea sa fungicidă, natamicina se leagă ireversibil de componenta sterol a membranei celulare, distrugând microorganismele menţionate. Natamicina este un produs activ topic, nefiind absorbită, utilizarea ei prezintă siguranţă chiar şi pentru categoriile de bolnavi vulnerabili (gravide, nou-născuţi).

Întrebuinţări terapeutice: Pimafucin cremă - în infecţii ale pielii, unghiilor şi ale patului ungheial, infecţia interdigitală, datorate Candidei albicans şi altor microorganisme sensibile la natamicină. Pimafucin loţiune - în stomatită micotică a nou-născutului şi adultului; în candidozele dezvoltate în urma unui tratament prelungit cu antibiotice; în candidoza laringelui şi faringelui; în candidoza unghiilor şi a pielii. Pimafucin ovule vaginale - în vaginita produsă de Candida albicans. Pimafucin tablete orale - în candidoza intestinală, în tratamentul adjuvant al celui topic în infecţiile pielii şi unghiilor etc.

Contraindicaţii: Pimafucin cremă, loţiune şi tablete orale nu au contraindicaţii. Pimafucin ovule vaginale: preparatul conţine şi alcool etilic. In caz de hipersensibilitate la acest compus, tratamentul trebuie întrerupt. Efecte secundare: Pimafucin cremă nu are efecte adverse. Pimafucin loţiune: rareori poate produce o uşoară iritaţie sau o senzaţie de arsură la nivelul mucoasei, pe locul aplicării. Pimafucin ovule vaginale: rareori în timpul terapiei se poate observa o hipersensibilizare la alcool etilic, ceea ce implică întreruperea tratamentului. O senzaţie uşoară de arsură locală după introducerea ovulului poate

21

fi percepută, dar acest lucru nu împiedică continuarea terapiei. Pimafucin tablete orale: în unele cazuri, la începutul tratamentului pot surveni greaţa şi diareea, care de obicei dispar o dată cu continuarea terapiei.

Posologie şi mod de administrare: Pimafucin cremă: 1-3 aplicări pe zi în regiunea afectată.

Formă de prezentare: Pimafucin cremă: tuburi a 30 g. Pimafucin loţiune: flacoane a 20 ml, 2,5%. Pimafucin ovule: cutii carton cu câte 3 ovule vaginale. Pimafucin tablete: flacoane conţinând 20 tablete enterice.

b) Derivații de imidazol și triazol 1. CANESTEN cremă

- Compoziție: 1 g Canesten cremă conţine 0,01 g clotrimazol, alcool benzilic, alcool cetilstearilic, apă distilată, trisalchil (C16-C18); - Indicații: Canesten are un spectru larg de activitate. Acţionează asupra dermatofiţilor, levurilor, mucegaiurilor şi ciupercilor. Toate

dermatomicozele provocate de: dermatofiţi (tipuri de Microsporum etc); levuri

(Candida albicans etc); mucegaiuri şi alte ciuperci. In afecţiunile cutanate provocate de ciuperci şi suprainfectate: micoze interdigitale; micoze ale pielii; micoze ale plicilor cuanate; vulvite, otomicoze etc;

- Contraindicaţii: posibile hipersensibilităţi la clotrimazol, alcool cetilstearilic ţi hidrocortizon. Dacă există o hipersensibilitate la alcool cetilstearilic, trebuie folosită o altă formă farmaceutică de Canesten: soluţie, spray sau pudră. Nu este indicată utilizarea în dermatoze provocate de tuberculoză, sifilis, vărsat de vânt, dermatită periorală, Herpes simplex;

- Reacţii adverse: foarte rar iritaţii ale pielii (eritem tranzitoriu, senzaţie de usturime). Din cauza prezenţei hidrocortizonului, dacă produsul se foloseşte pentru mai mult de 2-4 săptămâni, pot apărea reacţii cutanate precum telagiectazie, striaţii, hipertrichoză;

- Utilizare: cu excepţia altui mod indicat de medic, se aplică 1 până la 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) în zona afectată şi se masează uşor. Durata terapiei de obicei câteva zile (forme acute);

- Prezentare farmaceutică: tub de 15 g cremă.

22

2. MYCOSPOR cremă - Compoziție: 1 g cream conține 0,001 bifonazol; - Acţiune terapeutică: Mycospor, având ca principiu activ bifonazolul derivat imidazolic - este un antimicotic cu spectru larg de acţiune asupra dermatofiţilor, ciupercilor de fermentaţie şi mucegaiurilor. Asupra dermatofiţilor, de exemplu unele specii de tricofite, acţionează ca fungicid, iar asupra ciupercilor de fermentaţie acţionează ca fungistatic. Toxicitatea faţă de ciuperci se datorează permeabilizării membranei celulare a acestora; - Indicaţii: candidoze cutanate: vulvite, balanite, eritem fesier, inflamaţii anale, dermatomicoze suprainfectate cu germeni grampozitivi; - Contraindicaţii: Hipersensibilitate la bifonazol; - Reacții adverse: rareori iritații și macerația pielii; - Formă de prezentare: cremă 1% bifonazol în tub de 15 g, de asemenea mai există Mycospor soluție 1% și Mycospor șampon gel 1%.

3. TRAVOGEN cremă - Compoziție: 1g cremă conține 10 mg isoconazolnitrat: - Indicații: micoze superficiale ale pielii acoperite sau neacoperite cu păr, produse de dermatofite, levuri, ciuperci asemănătoare, levurilor și ciuperci de mucegai, în afară de aceasta este indicat în eritrasmă. - Contraindicații: Hipersensibilitate la cetilstearilalcool (conținut în cremă); - Reacții adverse: uneori după aplicare, apar fenomene de iritație locală cu ușoară de arsură, în cazuri rare reacții alergice cutanate.

4. NIZORAL cremă - Compoziție: Nizoral cremă conține ketoconazol, un agent antifungic sintetic cu spectru larg. Fiecare gram conține 20 mg de ketoconazol. Ceilalți ingredienți sunt: propilen glicol, alcool stearic, alcool cetilic, sorbitan stearat, polisorbit, izopropil miristat, sulfit de sodiu și apă purificată;

23

- Indicații: Nizoral cremă este indicat pentru tratamentul topic al infecţiilor pielii cu dermofiţi: ţinea corporis, ţinea cruris, ţinea manus şi ţinea pedis, cauzate de Trichophyton rubrum, Microsporum canis şi Epidermophyton floccosum, ca şi în tratamentul candidozelor cutanate şi ţinea versicolor. Nizoral cremă este de asemenea indicat în tratamentul dermatitei seboreice, o afecţiune a pielii asociată cu prezenţa Pityrosporum ovale; - Contraindicaţii: Crema Nizoral este contraindicată persoanelor care au hipersensibilitate ia oricare din ingrediente; - Precauţii: Nizoral cremă nu este indicat pentru uz olftalmic. Pentru a preveni o recădere după încetarea unui tratament îndelungat cu corticosteroizi topici, se recomandă continuarea apicării unui corticosteroid topic slab dimineaţa şi aplicarea cremei Nizoral seara şi eliminarea gradată a corticoterapiei după o perioadă de 2-3 săptămâni; - Reacţii adverse: în timpul tratamentului cu Nizoral cremă, au fost observate câteva cazuri de iritare şi senzaţie de arsură. De asemenea, în cazuri foarte rare, manifestări alergice locale, ca de exemplu dermatita de contact, au fost asociate cu crema Nizoral sau cu unul din componenţii săi, cum ar fi sulfitul de sodiu sau propilenglicol.

5. MEDACTER cremă (vaginală) - Indicații: Vulvovaginite micotice (în general condidozice) suprainfectate sau nu bacilli grampozitivi; - conține Miconazol nitrat 2g; - Acțiune terapeutică: miconazolul substanța activă din Medacter este un agent antifungic din grupa imidazolului, are acțiune anticandidozică și contra microorganismelor grampozitive.

IV.2. Peparate pentru tratarea rănilor și ulcerelor Dexpanthenol: Bepanthen 5% soluție externă, unguent, cremă; Dextranomerum: DEBRISAN granule; Hialuronat de zinc: CURIOSIN soluție externă.

24

CUTADEN (inotyol), unguent (combinații) - Compoziție: unguent conținând ihtanol 1,5g, extract uscat de Hammamelis 0,13g, oxid de zinc 15g. oxid de titan 5g, borat de sodiu 0,1g, excipient până la 100g (tub cu 25g); - Indicaţii: Eczeme uscate, dermite iritative (eriteme feșiere, fisuri ale pielii, degerături, arsuri superficiale limitate); - Acţiune terapeutică: inhibator al proliferării epidermului, astringent, emolient şi protector; - Mod de administrare: în aplicaţii locale pe piele, de 2-3 ori/zi (în condiţile de asepsie a leziunii); - Reacţii adverse: rareori erupţii cutanate alergice, eczemă de contact; - Contraindicaţii: dermatoze zemuite, leziuni suprainfectate, alergie la ihtamol.

IV.3. Preparate antipruriginoase, inclusiv antihistaminice de uz local FENISTIL gel: - Indicaţii: tratamentul simptomatic al reacţiilor alergice: urticarie, prurit la diabetici, în hepatopatii, înţepături de insecte, alergii, arsuri solare, arsuri superficiale uşoare; - Contraindicaţii: conducătorii auto în asociere cu inhibitoare SNC, copii sub 3 ani; - Reacţii adverse: cefalee, agitaţie, edeme, crampe musculare; - Administrare: adulţi 1-2 mg de 3 ori pe zi. Copii peste 3 ani 2-3 mg/zi.

25

IV.4. Antipsoriazice de uz local

Psoralene de uz local: Derivați de antracen: - Dithranol: Psorianol unguent 0,5% şi 1%; - Dithranol combinaţii: Anaxeril unguent (conţine dithranol 0,35%, acid

salicilic 0,3%, rezorcina 0,2%, ihtiol 0,85%, balsam Peru 1%).

Alte antipsoriazice de uz local: ASORIAN soluție pentru uz extern (combinații):

- Prezentare farmaceutică: soluție pentru uz extern conținând fluocinolonă acetonid 0,04g, alantoina 0,25g, dimetilsulfoxid 10g și propilenglicol ad 100g, (flacon cu 100ml);

- Acţiune terapeutică: preparat topic cu acţiune intensă antiinflamatoare, antialergică, antipruriginoasă prin fluocinolon acetonid, alantoina favorizează procesul de vindecare; dimetilsulfoxidul uşurează pătrunderea substanţelor active în piele;

- Indicaţii: dermatoze inflamatorii şi pruriginoase, eczeme atopice şi dobândite, psoriazis, lichen plan, neurodermită;

- Mod de administrare: în aplicaţii locale, la început de 2 ori/zi, apoi o dată/zi;

- Reacţii adverse: favorizarea infecţiilor locale, foliculite, pustulaţii, erupţii acneiforme, dermatită perioral; tratamentul prelungit poate provoca vergeturi, purpura; uneori fenomene de iritaţie locală, cu prurit şi senzaţie de arsură trecătoare. Aplicarea repetată pe suprafeţe întinse poate fi cauza de fenomene cortizonice sistematice;

- Contraindicaţii: dermatoze bacteriene şi fungice, afecţiuni tuberculoase şi sifilitice ale pielii, herpes, varicelă, dermatită periorală; în timpul sarcinii nu se foloseşte sau se foloseşte prudent, se va evita aplicarea pe suprafeţe întinse de piele denudată şi se vor feri ochii.

26

DAIVONEX(cremă, unguent și soluție capilară): - Indicaţii: Calcipotriolul este un derivat al vitaminei D ce se aplică pe plaăcile psoriaz ice slabe sau moderate ce afectează până la 405 din suprafaţa corpului. De asemenea, este util în psoriazisul pielii capului. Asociat cu tratament UV, se aplică cu 2 ore înainte de tratament. - Administrare: Local, de 2 ori pe zi. Doza săptămânală nu trebuie să depăşească 100g cremă sau unguent sau 60 ml soluţie pentru scalp. Dacă se folosesc asociate dozele limită sunt 60g cremă sau unguent şi 30 ml soluţie sau 30g cremă sau unguent şi 60 ml soluţie.

IV.5. Antibiotice și chimioterapice de uz dermatologic

1. Antibiotice preparate pentru aplicatii locale a. TETRACICLINĂ și derivați, unguent cu tetracilină clorhidrat

3% (combinații): - Acțiune farmacoterapeutică: unguentul conţine tetraciclină (sub formă de clorhidrat), antibiotice cu spectru antimicrobian asemănător cu al aureomicinei (clortetraciclină), faţă de care prezintă avantajul unei mai bune toleranţe; - Indicaţii: profilactic, în leziuni cutanate superficiale susceptibile de a fi infectate cu germeni piogeni. Terapeutic, în infecţii piogene superficiale ale pielii, cu germeni sensibili la tetraciclină (foliculite, eczeme şi plăgi infectate, piodermite, furunculoză); - Mod de administrare: se aplică un strat de unguent, nu prea gros, pe regiunea lezată. Aplicaţia se poate repeta de 2 sau mai multe ori pe zi; - Prezentare farmaceutică: tuburi de 6g şi de 12g unguent; - Condiţii de păstrare: la adăpost de căldură şi umiditate.

27

b. Alte antibiotic pentru aplicație locală: • Combinații: BANEOCIN, unguent:

• Gentamicinum: GENTAMYCIN, unguent:

• Mupirocin: BACTROBAN, unguent:

BANEOCIN, pulbere combinații (neomicinum+bacitracinum):

- Compoziție: Baneocin pudră/unguent: 1g conține – bacitracin zinc – 250 UI, sulfat de neomicină 5000 UI (5mg).

- Proprietăți și acțiune: baneocinul este o combinație de antibiotice exclusiv pentru uz extern care conține bacitracină și neomicină, antibacteriene singerice, cu o puternică activitate locală. Aplicațiile locale cu Baneocin pudră sau unguent reduc substanțial riscul de

28

sensibilizare la antibiotice sistemice. Baneocinul este bine tolerat. Toleranţa ţesuturilor este excelenţa şi medicamentul nu este inactivat de secreţii sau componenţi ai sângelui sau ai ţesuturilor.

- Indicaţii: Baneocinul este activ în toate infecţiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicină şi/sau la bacitracină. Baneocin pudră: Infecţii bacteriene ale pielii de mică extindere, ex. Herpes simplex etc. Baneocin unguent: Infecţii bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax etc.

- Contraindicaţii: Hipersensibilitate cunoscută la bacitracină sau neomicină sau la alte antibiotice. Baneocinul nu trebuie aplicat în leziuni severe extinse ale pielii deoarece absorbţia medicamentului poate cauza ototoxicitatea până la pierderea auzului.

- Formă de prezentare: Baneocin pudră: cutii pudră de 10g.

2. Chimioterapice preparate pentru aplicații locale: SULFAMIDE:

a) Sulfadiazinum: Dermazin cremă.

- ANTIVIRALE: a) acyklovirum: Aciklovir cremă; Eurovix cremă; Virolex cremă;

ZOVIRAX cremă:

- Compoziţie: Zovirax este o cremă fină, albă care conţine 5% Aciclovir într-o bază miscibilă cu apa, ce conţine propilen glicol. Este ambalat în tuburi care conţin 2g; - Indicaţii: tratamentul herpesului localizat la nivelul buzelor şi al feţei; - Precauţii: dacă aveţi reacţie alergică la Aciclovir, propilen glicol sau la oricare dintre constituenţi, consultaţi farmacistul sau medicul înaintea folosirii acestui produs. Nu folosiţi doze mai mari decât cele recomandate. Folosiţi crema pentru herpesul de la nivelul buzelor şi al feţei;

29

- Efecte adverse: o mică arsură poate apărea imediat după aplicarea cremei, dar va dipărea în timp scurt. Ocazional poate apărea roşeaţă, uscăciune uşoară sau descuamare a pielii.

IV.6. A.Corticosteroizi, preparate dermatologice

CORTICOSTEROIZI SIMPLI: a) Corticosteroizi cu potență slabă:

LOCOID 0,1% unguent, cremă: - Compoziţie: Locoid unguent, conţine 30% apă în 70% ulei, în timp ce Locoid cremă conţine 30% ulei în 70% apă; - Mod de acţiune: Locoid este un corticosteroid topic, cu

proprietăţi antiinflamatoare, antialergice. Potenţa steroidiană este crescută, ca rezultat al esterificării lanţului de butirat la CI7; - Contraindicaţii: Locoid este contraindicat în cazul unor infecţii bacteriene, virale sau fungice. Dacă apar semne de hipersensibilitate, tratamenul trebuie întrerupt; - Formă de prezentare: Locoid unguent 0,1%: tuburi de 30g. Locoid Lipocremă 0,1%: tuburi de 30g. Locoid cremă 0,1%: tuburi de 30g. Locoid loţiune 0,1%: flacoane de 30 ml. Locoid Crelo 0,1%: flacoane; - Mod de administrare: Locoid unguent în leziuni tegumenare uscate cu descuamare. Locoid Lipocremă în leziuni tegumentare uscate şi mixte (uscate şi umede). Locoid cremă: în leziuni tegumentare umede. Locoid Creolo (emulsie topică) în leziuni tegumentare întinse şi în leziuni ale scalpului sau pielii păroase. Locoid loţiune în leziuni tegumentare ale scalpului şi pielii păroase.

b) Corticosteroizi cu potență moderată:

- flumetasonum: Locacorten unguent; - fluticasonum: Cutivat cremă; - triamcinolonum: Triamcionlon Acetonid unguent.

30

PIVALAT DE FLUMETAZON unguent şi cremă: - Compoziţie: unguentul şi crema conţin 0,02% pivalat de flumetazon încorporat într-o bază grasă şi respectiv o bază lavabilă;

- Acţiune farmacologică: Pivalat de flumetazon este un glucocorticoid fluorurat sintetic pentru uz topic, având acţiune antiinflamatoare, antipruritică, antialergică şi de normalizare a procesului de keratinizare. în general, este lipsit de efecte sistemice;

- Indicaţii: afecţiuni cutanate cu predominarea componenţei inflamatorii ca: eczeme, dermatită topică, dermatită de contact, dermatită seboreică, neurodermatită, se mai poate utiliza în dermatoza cronică ca lichenul plan şi simplex, de asemenea în sarcoidoza de preferinţă în asociere cu corticoterapie sistemică;

- Contraindicaţii: tuberculoza cutanată, varicelă. La gravide nu se recomandă aplicarea prelungită pe suprafeţe întinse, în special sub pansament oclusiv;

- Reacţii adverse: Uneori se pot înregistra senzaţia de arsură, fenomene iritative locale, foliculita, hipertricoza, erupţii acneiforme, depigmentarea pielii; în cazul aplicării sub pansament ocluziv se poate produce macerarea pielii, sprainfecţia, atrofia pielii.

- Mod de administrare: Unguentul se aplică în strat subţire pe zona afectată a pielii, repetând aplicaţia de 2-3-4 ori pe zi, după necesitate.

c) Corticoizi puternici: FLUOCINOLON, FLUOCINOLON N cremă:

31

- Acțiune farmacoterapeutică: Fluocinolon acetonid este un glucocorticoid sintetic pentru uz topic, cu acţiune antiinflamatoare, antiprurită, antialergică. Normalizează procesul de keratinizare, Fluocinolon N mai conţine şi un antibiotic eficace faţă de germeni grampozitivi şi gramnegativi, dintre cei mai frecvent întâlniţi în infecţiile pielii.

- Indicaţii: în principiu, indicaţiile cremei şi ale unguentului cu Fluocinolon sunt aceleaşi, utilizarea unguentului recomandându-se cu precădere când se urmăreşte o acţiune emolientă mai energică, necesară în leziunile cutanate, uscate, ca cele din dermatită atopică, în unele dermatoze ale mâinilor, de asemenea, în zone geografice cu climat rece sau excesiv de uscat. Fluocinolon acetonid este indicat în dermatita atopică; dermatita de contact; dermatita seboreică; dermatita exfoliantă: psoriazis etc. Fluocinolon N este indicat în aceleaşi dermatoze infectate cu germeni sensibili la neomicină.

- Contraindicaţii şi precauţii: Fluocinolon este contraindicat în leziunile cutanate tuberculoase, în micozele pielii şi majoritatea virozelor cutanate. Este de asemenea contraindicat la persoanele care au, în antecedente, fenomene de hipersensibilitate la vreuna din componentele cremei sau ale unguentului. în prezenţa unei infecţii locale severe sau a unui proces infecţios cu caracter general, se impune instituirea concomitentă a antibioterapiei sistemice, conform indicaţiilor antibiogramei. La apariţia unei micoze se va face tratament antifungic de rigoare.

- Mod de administrare: Unguentul cu Fluocinolon sau Fluocinolon N, se aplică în strat subţire, pe zona afectată a pielii, repetându-se aplicaţia de 2-3 ori pe zi, după necesitate. Se evită folosirea benzilor adezive la bolnavii eu dermatite ecxematiforme, care prezintă iritaţii în zonele cutanate.

- Prezentare farmaceutică: Fluocinolon cremă în tuburi de 12g. Fluocinolon N, cremă în tuburi de 12g. Fluocinolon N unguent în tuburi de 18g.

32

ADVANTAN cream 0,1%, unguent gras 0,1% (methylprednisolulon aceponat)

Acţiune terapeutică: Corticoid pentru uz dermatologic extern. - Indicaţii: Eczemă endogenă (dermatită atopică, neurodermatită), eczemă de contact, degenerativă, dishidrotică, eczemă vulgară, eczemă la copii; - Compoziţie: lg cremă,

unguent sau unguent gras conţine lmg (0,1%) metilprednisolon aceponat; - Contraindicaţii: Procese cutanate specifice tuberculoase sau sifilitice, boli virale. în situaţia unei femei gravide sau în alăptare, indicaţiile clinice pentru tratamentul cu Advantan trebuie bine apreciate, iar avantajul bine cântărit în raport cu riscul. în special trebuie evitată folosirea produsului pe suprafeţe întinse şi în timp îndelungat; - Efecte secundare: în cazuri izolate, sub tratament pot apărea simptome locale ca: prurit, arsură, eritem sau vezicule; - Precauţii: Advantan nu trebuie să vină în contact cu ochii, în cazul aplicării sale pe faţă. În caz de rozacee sau de dermatită periorală, Advantan nu se va aplica pe faţă; - Mod de administrare: se aplică o dată pe zi, în strat subţire pe suprafaţa bolnavă a pielii. - Formă de prezentare: Tuburi cu 15g.

33

d) Corticoizi foarte puternici Clobethasolum DERMOVATE cream

-Indicații: Propionatul de clobetasol este un corticosteroid topic foarte activ, de mare valoare în tratamentul de scurtă durată al dermatozelor rezistente, ca de exemplu: Psoriasis, eczema rebele la tratament, lichen plan, lupus eritematos și alte afecțiuni ce nu răspund în mod corespunzător la tratamentul topic cu corticosteroizi mai puțin activi. - Mod de administrare: se aplică în strat subţire pe zona afectată o dată sau de două ori pe zi, până se obţine o ameliorare. Ca şi în cazul altor steroizi topici foarte activi, dacă se obţine efectul scontat, tratamentul trebuie întrerupt. Tratementele pe perioade scurte şi repetate cu Dermovate sunt folosite pentru controlul exacerbat al bolii. în cazul leziunilor foarte rezistente, în special cele asociate cu hiperkeratoză, efectul antiinflamator al preparatului Dermovate poate fi potenţat, dacă este necesar, prin acoperirea ariei cutanate tratate cu un film (peliculă) de polietilenă. Ulterior, rezultatele se pot menţine prin aplicaţii fără pansament ocluziv. - Contraindicaţii: Dermatozele la copii cu vârsta sub 1 an, inclusiv dermatitele şi erupţiile date de contactul cu scutecul. Acneea comună şi rozacee, dermatite periorale. Infecţii virale cutanate, fungi sau bacterii. - Formă de prezentare: Dermovate cremă şi unguent conţin fiecare 0,05% propionat de clobetasol. Crema este hidrosolubilă, iar unguentul are în componenţa sa parafina, ambele produse sunt de culoare albă.

34

IV.6. B.Corticosteroizi în combinație cu antiseptice TRIAMCINOLON S unguent (combinații)

- Compoziţie: Unguentul conţine 3% saprosan şi 0,10% triamcinolon acetonid; - Proprietăţi farmacoterapeutice: prin asocierea celor două substanţe acţiunea antibacteriană şi antimicotică a saprosanului este secondată de efectul antiinflamator antialergic al triamcinolonului acetonid. Preparatul îşi menţine eficacitatea chiar în prezenţa puroiului şi a altor substanţe biologice. - Indicaţii: Infecţii cutanate, dermatomicoze, eczeme infectate în stadiul acut sau subacut al bolii; - Contraindicaţii: Tuberculoza pielii, dermatoze sifilitice, varicelă, vaccina. - Mod de administrare: Unguentul se aplică în strat subţire, de 2-4 ori pe zi, timp de 2-7 zile. în infecţiile localizate pe zone cutanate întinse tratamentul local se poate asocia cu administrarea perorală sau parenterală a unui antibiotic cu spectru larg; - Efecte secundare: După tratamente prelungite cu aplicarea unguentului pe teritorii cutanate întinse pot apărea fenomene de hipocorticism reacţionai datorită componentei steroidice: oboseală, somnolenţă sau dimpotrivă agitaţie şi insomnie. Mai rar sc observă fenomene de hipercorticism, la bolnavii cu deficit funcţional hepatic, renal; - Prezentare farmaceutică: Tuburi cu 15g de unguent. - Condiţii de păstrare: La adăpost de umiditate, la temperaturi de 6- 25 grade Celsius.

35

IV.6. C.Corticosteroizi în combinație cu antibiotice

A. CORTICOSTEROIZI CU POTENȚĂ SLABĂ PIMAFUCORT cremă (combinații)

- Mod de acţiune: Pimafucort conţine ca principiu activ hidrocortizonul, care, prin proprietăţile sale antiflogistice şi antipruriginoase, este indicat în tratamentul celor mai multe din afecţiunile acute şi cronice ale pielii, în special eczemele şi dermatitele caracterizate prin eflorescenţe primare sau secundare. În plus Pimafucort conţine neomicina, un antibiotic cu spectru larg activ împotriva unor germeni grampozitivi şi a unora gramnegativi. În afară de hidrocortizon şi neomicină. Pimafucort conţine şi un antibiotic antifungicid cu spectru larg, natamicina. - Indicaţii: ca urmare a combinării unui antibiotic cu un antifungic şi cu hidrocortizon, Pimafucort poate fi utilizat în următoarele cazuri: afecţiuni dermatologice provocate în special de speciile Candida, afecţiuni acute ale pielii produse de fungi sensibili la natamicina, afecţiuni acute şi cronice ale pielii, în special eczemele şi dermatitele infectate secundar cu microorganisme sensibile la natamicină şi neomicină, dermatozele infectate cu fungi sau impetigo, inclusiv otomicoza dată de Candida albicans, Aspergillus fumigatus etc. - Contraindicaţii: Pimafucort este contraindicat în tratamentul tuberculozei cutanate, al sifilisului şi în cel al afecţiunilor infectate ale pielii, în care controlul efectiv al infecţiei nu este posibil. De asemenea, Pimafucort este contraindicat în caz de hipersensibilitate şi rezistenţă la neomicină sau la antibiotice înrudite, cum sunt: kanamicina, gentamicina cu care neomicina dezvoltă rezistenţă şi sensibilitate încrucişate.

36

B. CORTICOSTEROIZI CU POTENȚĂ MODERTĂ NIDOFLOR cremă (combinații)

- Acțiune farmacoterapeutică: Nistatina este un antibiotic fungistatic, lipsit de activitate antibacteriană. Este activ față de Candida albicans, Histoplasma capsulatum, unele blastomicete etc. În terapeutică se foloseşte, în principal, împotriva candidozelor, curativ şi profilactic. Neomicina este un antibiotic activ faţă de diferite tulpini de germeni grampozitivi şi gramnegativi. Nu are acţiune antivirală. Normalizează procesul de keratinizare.

- Indicaţii: Intertrigo de natură microbiană, candidoză sau mixtă perionichii şi dermite alergice de contact, microbiene sau candidiene.

- Contraindicaţii: Tuberculoza şi virozele cutanate (inclusiv herpesul simplu, vaccina şi varicele); cazurile de sensibilizare la oricare din componentele cremei.

- Mod de administrare: Se aplică de 2-3 ori pe zi un strat subţire de cremă pe zona cutanată lezată masând uşor regiunea pentru a favoriza pătrunderea cremei.

C. CORTICOSTEROIZI PUTERNICI Combinații

DIPROGENTA cremă, unguent combinații - Compoziţie: Betametazonă dipropionat 0,05% şi gentamicină sulfat 0,1%. Acţiune: Betametazona - corticosteroid topic cu acţiune antiinflamatorie, antipruriginoasă şi

vasoconstrictoare. Gentamicina: antibiotic bactericid cu spectru larg, eficace faţă de agenţii patogeni comuni ai pielii: coci grampozitivi şi bacterii gramnegative.

37

- Indicaţii: dermatozele inflamatorii care răspund la tratament corticosteroid topic complicate cu infecţii secundare cauzate de microorganisme sensibile la gentamicină sau când este suspectată posibilitatea apariţiei unor asemenea infecţii. - Dozare şi administrare: O peliculă fină de Diprogenta cremă sau unguent trebuie aplicată pe zona de piele afectată de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. - Reacţii adverse: au fost raportate reacţiile uzuale ale corticosteroizilor topici: usturime, iritaţie locală, foliculină, erupţii acneiforme, hipertricoză, semne de atrofie a pielii. Gentamicina poate produce o iritaţie tranzitorie (eritem şi prurit), care de obicei nu necesită întreruperea tratamentului. - Contraindicaţii: Hipersensibilitatea la unul din componentele preparatului. Contraindicată în tuberculoza dermică şi infecţii virale precum vaccina şi varicela.

D. CORTICOSTEROIZI ÎN ALTE COMBINAȚII DIPROSALIC unguent

- Compoziţie: Betametazonă dipropionat (0,05%) şi acid salicilic (2% loţiune, 3% unguent). - Acţiune: dipropionatul de betametazonă, un corticosteroid sintetic, are acţiune

antiinflamatorie, antipruriginoasă şi vasoconstrictoare. Acidul salicilic administrat local are proprităţi keratolitice, bacteriostatice şi fungicide. - Indicaţii: Dermatozele hiperkeratozice care răspund la tratament corticosteroid topic (psoriazis, eczeme cronice, dermatită seboreică). Diprosalic loţiune este indicat pentru îndepărtarea manifestărilor inflamatorii ale psoriazisului şi dermatitei seboreice ale scalpului. - Dozare şi administrare: O peliculă fină de Diprosalic unguent trebuie aplicată pe zona de piele afectată de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Aplicaţii câteva picături de Diprosalic loţiune pe zonele afectate ale pielii păroase şi masaţi cu blândeţe până când medicamentul pătrunde în piele, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. - Reacţii adverse: au fost raportate reacţiile uzuale ale corticosteroizilor topici: usturimi, iritaţie locală, foliculită, erupţii acneiforme, hipertricoză, semne de atrofie a pielii. Acidul salicilic poate provoca dermatite.

38

- Contraindicaţii: Hipersensibilitatea la unul dintre componentele preparatului. Contraindicat în tuberculoza dermică şi infecţii virale precum vacina şi varicela. - Precauţii: în caz de fenomene de iritaţie locală sau sensibilizare precum şi de infecţie supraadăugată, tratamentul trebuie întrerupt. Absorbţia sistemică creşte dacă se administrează pe suprafeţe mari de corp sau dacă se foloseşte tehnică ocluzivă. Administrarea la copii, femei gravide, necesită precauţii speciale. Tratamentul trebuie oprit temporar, când acidul salicilic provoacă o uscare excesivă a pielii. Aplicarea pe răni deschise sau porţiuni de piele cu soluţii de continuitate trebuie evitată. Diprosalic nu esţe indicat pentru uz oftalmic. IV.7. Preparate antiacneice

A. RETINOIZI PENTRU UZ TOPIC CA ANTIACNEICE Tretinoinum

B. ANTIINFECȚIOASE PENTRU TRATAMENTUL ACNEEI Combinații

UNGUENT PENTRU TRATAMENTUL ACNEEI ROZACEE unguent

Erythromycinum ERITOACNOL unguent

C. ANTIACNEICE – topice Acidum Azelaicum SKINOREN cremă

- Prezentare farmaceutică: cremă conţinând 20% acid azelaic. - Acţiune farmaceutică: Antiacneic pentru uz topic probabil prin acţiunea exercitată asupra unor germeni ca Pityrosporum. - Mod de administrare: Produsul se administrează local (tegumentul feţei, gâtului, braţelor) de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), pe

perioade lungi în funcţie de evoluţia bolii.

39

IV.8. Alte preparate de uz dermatologic A. ȘAMPOANE MEDICINALE

FREEDERM TAR SHAMPO șampon SELSUN șampon (selenium)

- Prezentare farmaceutică: şampon medicinal conţinând 2,5% sulfură de seleniu (flacon a 120 ml). - Acţiune terapeutică: agent antiseboreic şi antimătreaţă pe bază de sulfură de seleniu, folosit în aplicaţii locale în zona păroasă a capului, ca şampon medicinal. - Indicaţii: seboree. - Mod de administrare: conform recomadării medicului. Produsul se foloseşte ca şampon pentru spălarea părului de 1-2 ori pe săptămână.

- Reacţii adverse: pot apărea reacţii locale, iritaţii ale conjuctivei oculare la contactul cu produsul.

B. KERATOLITICE CLAVUSIN soluție pentru uz exern (acidum salicylicum)

- Prezentare farmaceutică: soluţia pentru uz extern Clavusin conţine acid salicilic 19,3g, acetonă 50,2g, acid lactic 19,3g, ago II 8,4g, alcool până la 100 g. - Acţiune terapeutică: keratolitic foarte activ. - Indicaţii: Clavus (bătături). - Mod de administrare: pensulare locală. - Reacţii adverse: abuzul poate provoca arsuri.

C. ALTE PREPARATE DERMATOLOGICE COMBINAȚII

BIAFINE emulsie LILY EFFECTIVE HAIR soluție externă NATURLAND CALENDULA unguent OPRASKIN bureți PROPODERM extra moale

40

REVALID capsule

DEXPANTHENOLUM PANTHENOL emulsie

DIVERSE KOKEN ATELOCOLLAGEN IMPL soluție injectabilă MELAGENINA loțiune

MINOXIDILUM HAIRGROW soluție externă MINOXITRIM soluție externă

PANTOTHENOLUM PANTHENOL spray

41

CONCLUZII Practica farmaceutică m-a făcut să conştientizez importanţa bolilor

dermatologice, gravitatea şi răspândirea lor, să cunosc metodele de diagnosticare ale bolii, dar şi principalele produse de uz topic sau dermatocosmetice ce sunt indicate „pacienţilor”.

Toate acestea şi faptul că şi în viaţa personală am avut cunoştinţe care sufereau de boli ale pielii, au făcut ca să-mi aleg ca temă pentru proiectul de diplomă: „Tegumente, mucoase şi preparate de uz topic”, pentru a putea recomanda viitorilor „pacienţi”, produse utile în dermatologie sau preparate cosmetice - în dermatocosmetică, ajutându-i să şi le aleagă pe cele eficiente.

Această lucrare cuprinde partea teoretică pe baza datelor culese din literatura de specialitate consultată, cât si exemple de creme, unguente sau exemple de preparate dermatocosmetice folosite în bolile de piele .

In lucrare se prezintă consideraţii generale privind: - anatomia şi fiziologia pielii; - afecţiuni la nivelul pielii şi cauzele acestora; - produsele şi medicamentele folosite în tratamentul acestora, produse folosite

în dermatocosmetică.

Mulţumesc colectivului de profesori de la şcoala postliceală F.E.G., care mi-a îndrumat paşii dezvăluindu-mi toate tainele materiilor predate de-a lungul celor 3 ani de studiu, de la anatomie, biologie până la farmacotoxicologie, forme farmaceutice, chimie, comunicare etc. pregătindu-mă astfel pentru frumoasa meserie de asistent farmacist.

Mulţumesc doamnei dirigintă farmacist primar Petre Petruţa pentru ajutorul şi sprijinul acordat în efecturarea lucrării de diplomă şi pentru toate sfaturile şi învăţăturile date.

BIBLIOGRAFIE 1. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa - Tehnologie farmaceutică

Volumul 2 - Editura Polirom Iaşi 2008

2. Aurelia Nicoleta Cristea - Farmacologie generală

Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti 2004

3. Aurelia Nicoleta Cristea - Tratat de farmacologie

Editura Medicală, Bucureşti 2005

4. Farmacopeea Română ediţia a-X-a

Editura Medicală, Bucureşti 2010

5.1. Haulica - Fiziologie Umană ediţia a-II-a

Editura Medicală, Bucureşti 2006

6. Agenda Medicală 2006-2007

Editura Medicală, Bucureşti 2006

7. Dumitru Dobrescu, Simona Negres, Victoria Subţirică, Liliana Dobrescu, Ruxandra Popescu - Memomed 2010

Editura Minesan, Bucureşti 2010

8. Dumitru Lupuleasa, Cornelia Fica, Şipoş Emese -

Tehnologie farmaceutică (manual pt. studenţi şi asistenţi de farmacie) Editura Carol Davilla.