Lucrare de Diplom fg gra

7/29/2019 Lucrare de Diplom fg gra

http://slidepdf.com/reader/full/lucrare-de-diplom-fg-gra 1/52

INTRODUCERE

De peste şase milenii de istorie scrisă, produsele apicole şi-au păstrat renumele de

medicament şi aliment. Deşi, datorită apariţiei la sfarşitul secolului XX a produselor de sinteză, cele

apicole au dispărut din atenţia terapeuţilor, noile tendinţe economice şi sociale ale acestor ani le-au

readus în atenţia lumii medicale. Îndreptarea interesului public spre produsele ecologice a relansat

cercetările legate de potenţialul terapeutic al produselor apicole.

Mierea este esenţa lumii vegetale.

Mierea provine din zahărul natural acumulat de plante pentru a forma fructul.Studii efectuate

în ultimii ani au validat eficienţa mierii, a propolisului şi a lăptişorului de matcă, în tratarea a

numeroase afecţiuni clinice.Sunt utilizate pentru remedierea unor carenţe, stimularea unor funcţii ale organismului sau

numai întreţinerea bunei funcţionări a acestuia. Au aplicaţii numeroase în cosmetică, dar şi în

neurologie, endocrinologie, cardiologie, având rol şi în echilibrarea sistemului digestiv.

Aceste atribute, dată fiind cantitatea relativ redusă de informaţie acumulată cu privire la

compoziţia şi modul de acţiune al produselor apicole, sunt încadrate ca indicaţii sigure, insuficient

confirmate sau, înca, aflate în stadiul de cercetare, astfel că este recomandată consultarea medicului

înaintea utilizării acestor produse drept tratament în diferite afecţiuni.

Aceasta lucrare îşi propune, pe de o parte, prezentarea succintă a mierii şi produselor

derivate cu structura şi funcţiile specifice, în masura în care sunt cunoscute, iar pe de altă parte,

evidenţierea potenţialului antibacterian şi antifungic al produselor apicole comerciale, ca atare, în

absenţa unor formulări specifice.

CAPITOLUL I.

27



Produsele apicole. Compoziţie chimică şi importanţa terapeutică

I.1. MIEREA DE ALBINE

I.1.1. Generalităţi

Mierea de albine este un produs natural, complex, cu o rată de producţie anuală de peste

700.000 t, rezultat din nectarului floral al plantelor îmbogăţit de către albine ( Apis mellifera L) cu

substanţe secretate de glandele acestora.

Mierea de albine este o soluţie apoasă bogată în substanţe

zaharoase - până la 80% - reprezentate îndeosebi de glucoză şi

fructoză ce provin din nectarul floral, extrafloral, mană şi alte

surse, recoltate de albine şi depozitate în faguri. Enzimele, pe

care albinele le introduc în nectar, au proprietatea de a scinda

zaharoza, maltoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces

realizându-se în timp îndelungat.Transformarea nectarului de către

albine în miere este însoţită apoi de preschimbarea şi înlocuirea

conţinutului de acizi nefolositori, odată cu eliberarea surplusului de apă.

Căpăcirea mierii cu o peliculă de ceară la suprafaţa celulelor din fagure contribuie la

menţinerea calităţi ei iniţiale, căpăcirea având rolul de a izola mierea de influenţa umezelii din

mediul înconjurător.

Extragerea mierii

Mierea extrasă este depozitată în recipienţi înalţi, unde după ce se limpezeşte va fi curăţată

de resturile de ceară. Mierea filtrată pierde 20-40% din substanţele valoroase (în special particulelefine de polen aflate în suspensie) şi de aceea se recomandă doar maturarea, decantarea şi raclarea cu

o lingură sau o spatulă după 3-4 zile de repaus.

Pentru a se grăbi maturarea mierii, mai ales dacă extracţia s-a făcut pe timp umed, se aşează

în camera de maturare 7-8 kg de var nestins, care absoarbe umiditatea produsă de evaporarea

28



surplusului de apă din miere. După câteva zile, operaţia se va repeta, până când observăm că mierea

din maturatoare are vâscozitatea normală.

Cea mai bună maturare se face la o temperatură de peste 25 oC, o cantitate mai mare de miere

necesitând circa 2 săptămâni pentru încheierea cu succes a maturării. Spuma ridicată deasupra mierii

va fi raclată cu o lingură, astfel ca suprafaţa mierii din maturator să rămână în contact direct cu aerul

cald al camerei de maturare şi depozitare.

Spuma se ridică şi mai bine folosind un prosop umed, dar stors de apă, care se pune deasupra

ei, lăsându-l acolo 6-7 ore; în acest timp spuma cu toate impurităţile se lipesc de prosop, după

ridicarea prosopului suprafaţa mierii rămânând curată. Dacă mai rămân impurităţi operaţia se repetă,

de data aceasta folosind o pânză de tifon. După limpezire şi maturare, mierea se trage în vase şi se

comercializează.(1)

Obţinerea şi controlul mierii de consum

Producerea mierii de calitate este o problemă de prestigiu, criteriul principal de clasare a

muncii apicultorului trebuind să devină tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare, pe

sorturi şi pe sortimente, consumatorii ştiind să aprecieze seriozitatea apicultorilor ce ştiu să-i

păstreze calităţile natural.

Pentru obţinerea unei mieri de calitate un rol important îl joacă maturarea naturală în faguri,

maturarea în afara lor fiind lipsită de aroma specifică pe care o căpătă după căpăcire.

Un alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor în perioadele de cules cu faguri

clădiţi de calitate, cu precădere din cei în care nu s-a crescut puiet, în acest fel evitându-se

deprecierea culorii mierii.

Nu este permisă hrănirea familiilor de albine cu cantităţi mari de sirop de zahăr în ajunul

culesurilor, în scopul blocării cuiburilor, scontând pe faptul că nectarul adus ulterior va fi depozitat

în fagurii pentru recoltă. Acest fapt nu face decât să deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de

zahăr, întrucât albinele îl vor muta în timpul culesului din cuib în magazie. Zahărul trebuie folosit

doar în perioada de toamnă pentru completarea rezervelor de hrană.

Nu se recomandă livrarea mierii direct de la centrifugă, fără o condiţionare atentă. De

asemenea, extragerea mierii trebuie făcută după fiecare cules pentru a se obţine mierea pe sorturi de

floră care să satisfacă preferinţele şi cerinţele consumatorilor.(10)

29



Mierea posedă o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (fără spumă, fără corpuri

străine vizibile), culoare (de la slab incolor până la galben-deschis, galben-auriu, galben-portocaliu,

galben-închis, rubiniu, galben-brun, brun-închis), miros şi gust (specific mierii, cu aroma mai puţin

sau mai mult pronunţată, gust dulce), consistenţă (omogenă, fluidă, vâscoasă, cristalizată). (11)

Caracteristicile fizico-chimice ce conferă calitatea fizico-chimică a mierii sunt prezentate în

tabelul următor:

Caracteristicile fizico-chimice ale mieriiAspecte urmărite Miere mono- şi polifloră Miere de pădureApă, % max. 20 20Densitatea relativă la 20oC, min. 1,417 1,417Cenuşă, % max. 0,5 1,0Aciditate, grade max. 4,0 5,0Zahăr direct reducător, în zahăr invertit 70-80 60-70

Zaharoză:a) miere de salcâm şi de pădure:

● calitate superioară, % max.

● calitatea I, % max.

b) alte feluri de miere, % max.

5

6

6

10

10

10Substanţe nezaharoase, % 1,5-5 4-12Indice diastazic, min.

- la mierea de salcâm se admite min. 6,5

10,9 10,9

Granule de polen de salcâm (la mierea

monofloră de calitate superioară)

raportate la numărul total de granule

examinate, % min.

30 -

Hidroxilmetilfurfurol (HMF) (la mierea

de calitate superioară), % max.

1,5 1,5

Astfel, examenul organoleptic efectuat în cadrul Controlului Sanitar-Veterinar, urmăreşte

calităţile organoleptice în funcţie de materia primă de provenienţă, şi dirijează încadrarea în

diferite clase de calitate.

După materia primă de provenienţă, mierea se împarte în:

A — Miere de origine vegetală (miere de nectar sau flori), care la rândul ei poate fi:

30



a) Miere monofloră — atunci când mierea provine în cea mai mare parte din nectarul unei

singure specii de plante (miere de tei, de salcâm, de floarea soarelui, de

zmeură, de mentă);

b) Miere polifloră — atunci când provine din nectarul mai multor specii de plante fără ca una

dintre ele să deţină ponderea.

B — Miere de origine animală (miere de mană - de pădure). Mana este produsul dulce excretat

(excremente ce conţin zaharuri în cantitate mare) de unele insecte parazitare ale vegetaţiei lemnoase

sau ierboase.

Normele oficiale din ţara noastră reglementează valorificarea mierii pe trei clase de calitate:

calitate superioară; calitatea I; calitatea a II-a.

La calitatea superioară se încadrează numai mierea monofloră de salcâm şi mierea de mană.

Celelalte sorturi se incadreaza la calitatea I, iar atunci cand prezinta defecte neeliminatorii, lacalitatea a II-a.

Examenul organoleptic constă din aprecierea culorii, mirosului, gustului, consistenţei şi

aspectului.

Culoarea se examinează prin aprecierea vizuală la lumina zilei, pe un fond alb, a unei probe

de miere introdusă într-o eprubeta de sticlă incoloră, cu diametrul de 10 mm.

Mirosul şi gustul se apreciază prin mirosirea şi degustarea probei. La mierea monofloră se

indică flora predominantă. Mirosul şi gustul se exprimă în plăcut, dulce, caracteristic mierii de

albine, slab aromat, etc. Se urmăresc şi se indică eventualele particularităţi gustative (acrişor,

amărui, astringent, alcoolic şi altele).

Consistenţa se apreciază dupa modul de curgere al mierii de pe o lopeţică de lemn. Ea poate

fi uniformă, fluidă, vâscoasă, cu diferite aspecte de cristalizare. La mierea cristalizată se apreciază şi

se indică şi caracterul cristalelor (fine, unctuoase, nisipoase, grosolane).

Aspectul se apreciază dupa gradul de transparenţă pe care îl prezintă o probă de miere

introdusă într-o eprubetă de sticlă incoloră şi examinată la lumina directă a zilei.

Puritatea se apreciază odata cu culoarea, apreciind prezenţa unor fragmente de cadavre de

albine, de ceruri etc.

Condiţiile organoleptice tehnice de calitate a mierii sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Sortulde miere

Calitatea Aspect Consistenţă Culoarea Miros şi gust

31



Salcâm

superioară

Curat,omogen, făra.

spumă, farăinpurităţi

Fluidă-vâscoasă,omogenă

Aproape incoloră până la galben-deschis

Gust pronunţat dulce,cu aromă discretăspecifică mierii de

salcâmI

Se admitecristalizarea

incipientă (aspectuşor opalescent),cu men-ţinereaconsistenţei fluidefară depuneri decristale

Galben-deschis pâna la galben pronunţat

Tei I “~//~”

Masa fluidă,vascoasă saucristalizată.Cristalizarea poatefi incipientă,

partială sau totală,iar cristalele fine, potrivite saugrosiere

Galben ca lamâia, până la galben-

portocaliu

Gust dulce, cu aromă pronunţată de tei.Uneori, gustul cu

nuanţă amăruie

Zmeura I “~//~” “~//~”Galbena cu nuanţăverzuie, roşcată saumaronie

Gust dulce, placut, cuaromă discretă dezmeură

Izma I “~//~” “~//~”Galben clar saugalben cu nuanţă portocalie, roşcatăsau maronie

Gust dulce, placut cuaromă de mentă bineevidenţiată

Floareasoarelui

I “~//~”

Masa fluidă,vâscoasă saucristalizată.Cristalizarea poatefi iucipientă, partială sau totală,iar cristalele fine, potrivite saugrosiere

Galben-deschis pâ-nă la brună-deschis,cu nuanţă verzuie,maronie sauroşiatică

Gust dulce cu aromă placută, bineevidenţiată

Mana

superioară

“”

Masa fluidă,vâscoasă, cleioasă

sau cristalizată.Cristalitatea poatefi incipientă sau parţială, iar cristalefine ,potrivite saugrosiere

Brună cu nuanţăverzuie-maronie sau

roşiatică până lanegru

Gust specific placut,

moderat dulce, cuaromă caracteristicămierii de mană

IBrun-deschisă, cunuanţă verzuie-maronie sauroşiatică

32



Pe lângă examenul organoleptic, se efectuează si o serie de determinari fizico-chimice ce au

ca scop stabilirea gradului de prospeţime si a integrităţii.

Aprecierea gradului de prospeţime are loc prin determinarea acidităţii. Cunoscându-se faptul

că mierea de flori, proaspată, poate avea maximum 4 grade aciditate iar cea de pădure maxim 5°A.

Aprecierea integrităţii, in schimb, necesită un numar mai mare de teste. Astfel, se efectuează:

● determinarea apei (~ 20 %);

● determinarea substanţelor minerale totale (cenuşa);

● determinarea zahărului direct reducător (procent de glucoză + fructoză);

● determinarea zaharozei;

● determinarea indicelui diastazic (activitatea amilazei);

● determinarea procentului granulelor de polen (20-40 %).

Toată această gamă de teste are drept scop, pe lângă încadrarea produsului într-o clasă de

calitate şi descoperirea falsurilor.

Falsificarea mierii de albine se realizează de regulă prin :

- adaos de apă (situaţie în care creşte nivelul de umiditate );

- adaos de gelatină (procentul substanţelor azotoase este crescut, peste limite);

- adaos de albus de ou (decelabila datorita precipitarii albuminelor din albus la incalzire)

- ados de făină de cereale sau amidon pur (se determină cu soluţie de iod iodurat care în

prezenţa amidonului capată culoare albastră);- adaos de melasă (falsificare greu de decelat deoarece melasa imită foarte bine mierea de

mană, totuşi, se pot observa creşteri substantiale ale nivelelor de zahăr invertit, zaharoza,

dextrine sau substanţe minerale totale);

- adaos de glucoză industrială (malto-dextrinele din glucoza industrială precipită abundent în

prezenţa alcoolului etilic);

- adaos de sirop de zahăr (acesta imită relativ bine mierea naturală dar determină cresterea

valorilor de umiditate si zaharoză din produs);

- adaos de sirop de zahăr invertit artificial cu acid citric (determină cresterea procentului de

compusi hidroximetilfurfurolici - H.M.F.);

- adaos de dextrine (decelabil datorită precipitării acestora in prezenta alcoolului etilic).

33



In urma identificării, aceste falsuri, necorespunzatoare utilizării în scopuri alimentare, sunt

preluate, ca materie primă, pentru prepararea băuturilor alcoolice, a oţetului sau în hrana animalelor

(mierea cu adaos de melasă).(3)

Cristalizarea sau granularea mierii

Cristalizarea sau granularea mierii este un proces natural, care nu modifică proprietăţile

biologice şi medicinale ale produsului. În funcţie de dimensiunile cristalelor se disting trei sorturi de

miere cristalizată: cu granule mari (peste 0,5 mm), cu granule mici (0,5-0,4 mm) şi miere de

consistenţă cremoasă (sub 0,4 mm). Cantitatea şi dimensiunile cristalelor sunt influenţate în special

de granulele de polen: cu cât sunt mai mari aceste granule cu atât sunt mai mari aglomerările de

cristale şi cu atât mai mici sunt cristalele. Temperatura necesară pentru completa solubilizare amierii cristalizate este de 35-45 grade C.

Stratul mai deschis la culoare, mai sfărâmicios şi mai puţin dulce de la suprafaţa unei mieri

constă din cristale de glucoză neacoperite de lichidul intercristalin, format în principal din fructoză,

apă liberă şi substanţe solubile în apă; acest fenomen este normal pentru sorturile bine maturate, cu

conţinut ridicat de glucoză şi scăzut în apă. Prin conservare la temperatura camerei, acest strat

dispare. Mierea trecută prin filtre de nisip sau argilă nu mai are polen sau alte substanţe proteice şi

deci se menţine necristalizată mult timp.

Păstrarea mierii

Mierea nu se păstrează decât în ambalaje perfect spălate şi uscate din sticlă sau aluminiu. Nu

puneţi miere în ele pe considerentul că au conţinut tot miere. Pelicula veche de miere de pe pereţii

vasului conţine germeni de fermentaţie care însămânţează mierea nouă şi aceasta va fermenta la

rândul ei, schimbându-şi gustul şi mirosul.

Dacă vasul a mai fost folosit şi pe pereţii săi există resturi de miere cristalizată, acestea vor

declanşa procesul cristalizării şi în mierea nouă pusă la păstrare. Mierea nu se va păstra niciodată în

vase confecţionate din zinc, cupru, plumb sau aliajele lor, deoarece, sub acţiunea acizilor din miere

se formează compuşi chimici ce pot da intoxicaţii grave. Nici ambalajele din fier nu sunt indicate,

deoarece în urma corodării fierului la contactul prelungit cu acizii conţinuţi de miere, aceasta va

34



căpăta un gust şi un miros neplăcut. Mierea se poate păstra în vase din tablă albă cositorită sau în

vase emailate, sau date la interior cu un strat gros de vopsele sintetice.

Borcanele cu miere nu trebuie păstrate la un loc cu recipientele ce conţin substanţe ce emană

mirosuri neplăcute (vopsele, carburanţi, esenţe, varză murată) deoarece mierea prinde uşor miros.De asemenea vasul cu miere nu se pune descoperit în apropierea unor substanţe higroscopice care

favorizează menţinerea umidităţii în aer (sarea) aceasta contribuind la o fermentaţie accelerată a

mierii. Mierea ambalată în borcane de sticlă va fi ferită de lumină care-i depreciază calităţile (lucru

uşor de observat datorită închiderii mierii).

Mierea care a cristalizat pentru a fi fluidizată se va trece într-un vas care se va pune într-o

baie de apă fierbinte, în niciun caz pe foc. Nu trebuie încălzită decât acea cantitate care se va folosi

o singură dată deoarece mierea încălzită fermentează mai uşor, depreciindu-se.

Mierea supraîncălzită conduce imediat la creşterea procentului de hidroximetilfurfurol care,

de asemenea duce la deprecierea calităţilor mierii. Temperatura optimă de păstrare este bine să se

situeze între 10 şi 20 oC.(1)

I.1.2. Compoziţia chimică

Compoziţia chimică a mierii este în funcţie de compoziţia nectarului/nectarurilor din care ea

provine şi de anumiţi factori externi.

Cu ocazia invertirii nectarului în miere sunt încorporate:

● proteine,

● materii albuminoide,

● acizi (acetic, butiric, citric, formic, gluconic, lactic, malic, oxalic, succinic etc.),● substanţe minerale (fosfaţi de calciu, fier, săruri de aluminiu, stronţiu, cobalt, titan, crom,

iod, argint, zinc, plumb, iridiu si în cantităţi extrem de reduse si K, Na, Ca, Mg, Fe, Cu, Mn,

Cl, P, S, Si),

● substanţe funcţionale de origine organică (enzime : catalaza, inulaza, diastaza, invertaza,

glucozidaza, peroxidaza etc.),

35



● vitamine (B1, B2, B6, B12, P, C, E, acid pantotenic – B3 , biotina, acid folic, provitamina A,

acid nicotinic ),

● aminoacizi,

● antibiotice naturale (inhibina),

● fitohormoni (sisteme enzimatice care functioneaza ca factori de crestere),

● pigmenti xantofilici si carotina,

● polen. (3) (5) (12)

Mineralele din miere provin, de fapt, din resursele solului în care se dezvoltă plantele al

căror nectar stă la baza produsului.

Cuprul, fierul şi manganul sunt necesare funcţionării elementelor roşii ale sângelui,

cantităţile existente în mierea de albine fiind suficiente, chiar, tratării anemiilor severe.Potasiul are capacitatea de a extrage apa din bacterii, distrugandu-le.

Granulele de polen prezente în miere au un conţinut de vitamina C mai mare decât aproape

orice alt fruct sau orice altă legumă, conţinut menţinut perfect deoarece mierea este şi un excelent

mediu de conservare pentru vitamine.

Ca majoritatea alimentelor bogate în zahăr, mierea de albine, are un conţinut scăzut în

tiamină, dar, este destul de bogată în riboflavină si acid nicotinic.

Zahărul din nectarul floral, predigerat de sistemele enzimatice ale albinelor, apare in miere

ca glucoză şi fructoză, fapt ce s-a dovedit a fi extrem de important pentru indivizii cu digastie

greoaie sau incapabili sa producă la nivelul organismului invertază sau amilază (enzime care

intervin în procesul de invertire a zaharozei) (5)

Glucoza, întalnită şi sub denumirile de dextroză sau zahăr de struguri, este o substanţă albă

cristalină, solubilă in apă, mai puţin dulce decât fructoza, uşor metabolizabilă şi indispensabilă

biosintezei oligo- si poliglucidelor şi a glicozidelor.

Fructoza, cunoscută şi drept levuroză este cea mai dulce monozaharidă, fiind relativ dificil

de transfrmat în glucoză de către organism şi mai grau metabolizabilă decat glucoza. (3)

Mierea conţine peroxid de hidrogen (apă oxigenată), substanţă care deshidratează "ţintit"

microorganismele şi astfel le omoară, precum şi compuşi care acidifiază pielea devenind, astfel

improprie înmulţirii acestora. (12)

36



Valoarea pH-ului dintr-o miere maturizată variază de la 3 la 5 - 5,5, după provenienţa ei

floristică. (1)

Indicele diastazic I, adică numarul de mililitri dintr-o soluţie de amidon 1% care a fost

transformat în dextrine în timp de o ora, la temperatura de 45°C si pH optim, de către amilaza

dintr-un gram de miere, este de 6,5 ID pentru mierea de salcâm de calitate superoară şi calitate I şi

de 10.9 ID pentru orice alt tip de miere florală si mană.

Datorită, în principal, prezenţei fructozei, mierea are caracter higroscopic, putand absorbi şi

condensa umiditatea din atmosferă.

Sub aspect fizico-chimic, mierea de albine are un conţinut de :

● maxim 20 % umiditate,

● maxim 0,5 % cenuşă,

● minim 70% zahăr invertit (glucoză + fructoză),● maxim 5 % zaharoză,

● sub 0,5 % substanţe azotoase,

● aproximativ 5 % dextrine

● 1.5 mg % hidroximetilfurfurol (H.M.F.) (2)

Schematizat, compozitia mierii este următoarea :

apă "biologică" - obţinută din plante (17-23 % );

glucide (65-75%) ;

polen (pâna la 1%) ;

Compoziţia mierii din diverse ţări

Ţări Apă

Total zaharuri

reducătoare Levuloză Zaharoză Cenuşă

Acizi

liberiRomânia 16,5 75,6 38,4 3,1 0,17 -Bulgaria 21,3 71,7 - 1,6 0,25 0,68Rusia 19,3 - 34,9 1,43 0,20 -Africa de Sud 16,2 - 35,5 0,54 0,33 -Angola 19,3 - 36,4 0,86 - 0,53Canada 17,5 - 38,8 1,2 - -Uruguay 17,3 67,3 - 4,9 0,15 0,53

37



vitamine, amino-acizi sau proteine; prezenţa proteinelor, chiar dacă în doze extrem de mici,

poate explica apariţia intoleranţei (alergiilor) la miere ;

minerale, în cantitate foarte mică ;

enzime (adăugate mai ales de albine) ;

pigmenţi ;

compuşi aromatici care dau parfumul, aroma, savoarea specifică diverselor tipuri de miere ;

acizi diverşi (explică pH-ul mierii uşor acid).

Mai exact, în 100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii există :

17,2 % apă ;

81,3 % zaharuri ; 38,19 % fructoză ;

31,28 % glucoză ;

5 % zaharoză ;

6,83 % maltoză şi alte dizaharide (aceasta în timp ce zahărul conţine 0,1 % apă şi 99,9 %

zaharoză) ;

vitamine (B1, B2, B6, C, PP) 3,21 % ;

săruri minerale, oligoelemente, subsţante bactericide 3,21 %. (16)

I.1.3.Sortimente de miere

Mierea este produsul de bază al albinelor, componenţa principală constituind-o zaharurile,

reprezentate îndeosebi de glucoză şi fructoză ce provin din nectarul floral, extrafloral, mană şi alte

surse recoltate de albine şi depozitate în faguri.

Dupa provenienţă, mierea de albine se clasifică în: miere monofloră, şi polifloră din nectarul

florilor şi miere de pădure.

• Mierea monofloră - care provine integral sau în cea mai mare parte din nectarul unei specii

de plante (miere de salcâm, tei, floarea soarelui, rapiţă etc.).

38



• Mierea polifloră - care provine dintr-un amestec de nectar de pe flori de diferite specii sau

dintr-un amestec de miere monofloră (fâneaţa de deal, de şes, de baltă, pomi fructiferi,

salcâm- tei, tei- floarea soarelui etc).

• Mierea de pădure - care provine în cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte părţi ale

plantelor decât florile, în amestec cu nectarul florilor din pădure.

In funcţie de modul de prelucrare mierea de albine se clasifica în:

- miere de fagure;

- miere obţinută prin scurgere liberă;

- miere obţinută prin centrifugare.

Mierea florală

Mierea de coriandru - de culoare deschisă, asemănătoare cu cea de salcie, în primele 2

săptămâni de la extracţie are un gust neplăcut, dar lăsată în maturator descoperită, îşi pierde acest

miros ajungând o miere suavă excelentă.

Mierea de cruşin - este laxativă.

Mierea de floarea soarelui - in sedimentul ei, granulele de polen ajung uneori până la 100

%. Datorita conţinutului mare de glucoză, cristalizarea se declanşează mult mai repede faţă decelelalte sorturi de miere, uneori chiar în faguri, extracţia ei trebuind să se facă repede.

39



Mierea de izmă – este recomandată pentru afecţiunile de stomac şi intestine.

Mierea de iarbă neagră – este bună pentru anemici, clorotici şi în afecţiunile sistemului

nervos.

Mierea de levănţică - este recomandată persoanelor epuizate fizic şi nervos.

Mierea de mentă - are aroma mentei şi gust dulce, consistenţa uniformă, vâscoasă,

cristalizează în granule mărunte, incomplet. Are culoare verzui-brun roşcată şi se recoltează

în cantităţi mari în Delta Dunării şi zonele de inundaţie ale acesteia. Conţine o cantitate

mare de vitamina C şi datorită calităţilor nutritive şi terapeutice, se caută pentru consum.

Mierea de păducel - este foarte bună pentru bolnavii de inimă.

Mierea de pin - mierea de mană a pinului este deschisă la culoare şi consistentă, rămânând

transparentă şi fluidă.

Mierea de rapiţă - este de culoare galben-deschisă, foarte dulce, are un gust şi miros plăcut,cu o consistenţă densă, dizolvându-se greu în apă. Se cristalizează la 10-12 zile de la

extracţie, chiar în faguri, luând o culoare albicioasă şi uşor gălbuie. De aceea recoltarea

trebuie făcut rapid, la terminarea înfloririi.

Mierea de rozetă - face parte din prima categorie, fiind de o calitate excepţională - după

gust şi aromă.

Mierea de salcâm - din cauza unei cantităţi mai mari de fructoză cristalizează foarte încet la

câţiva ani. Face parte din sortul de miere de calitate superioară, fiind cea mai solicitată pe piaţa

externă, datorită aromei şi gustului plăcut pe care îl are. Imediat după recoltare este transparentă, dar

culoarea va depinde de culoarea fagurilor utilizaţi la recoltarea ei, putându-se întâlni nuanţe de la

incolor la galben-pai sau galben deschis. Ca indice colorimetric, mierea de salcâm este admisă până

la maximum 18 nm pe scara Phund, peste această limită, considerându-se miere de calitatea a II-a.

Mierea de salcâm are un gust plăcut, dulce, este perfect fluidă, vâscoasă, fără semne de cristalizare.

Conţine în medie 41,73 % fructoză, 34,8 % glucoză şi 10 % zaharoză şi maltoză. Are un pH = 4,0 şi

nu cristalizează cel puţin 1,5-2 ani şi niciodată total. Aroma pronunţată de flori de salcâm, se

întâlneşte la mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de salcâm sau cea falsificată.

Mierea de salcie - este de culoare galben deschis aurie şi are uneori un gust puţin amărui,

având o savoare deosebită, fiind foarte bogată în vitamine (în special B6 şi C). Zaharisirea

se face cu cristale mărunte.

40



Mierea de tei - este trecută în categoria celor mai bune şi celor mai apreciate sorturi de

miere, bogată în vitamine (mai ales vitamina B1 - tiamina), şi aminoacizi, în sedimentul ei

granulele de polen ajungând până la 70-80 % , uneori conţinând şi o cantitate însemnată de

mană. Fiindcă aroma mierii de tei este foarte puternică, pentru a-i diminua din gust, se

amestecă cu alte sorturi de miere sau cu miere polifloră. Culoarea mierii de tei este

deschisă, bătând uşor în galben câteodată chiar cu reflexe verzui. Cristalizarea ei se face

spre toamnă şi are o consistenţă untoasă, cristalele având culoarea albă, mierea căpătând un

gust şi o aparenţă mai atrăgătoare. Are calităţi liniştitoare fiind prescrisă în afecţiunile

sistemului nervos şi în insomnii.

Mierea de trifoi - este considerată cea mai bună ca savoare şi prezentare. Este bogată în

vitamine (B1, B2, C) culoarea variind în funcţie de specia de la care provine (albă la

trifoiul alb pitic, galben-roşietică la celelalte varietăţi). Cristalizează lent.Mierea de verigariu şi cea de salbă - este bună pentru stomac şi intestine, fiind şi laxativă.

Mierea de zburătoare - este de culoare deschisă, foarte gustoasă dar, cristalizează repede.

Mierea extraflorală

Provine din nectarul secretat de alte părţi ale unor plante (cum ar fi porumbul, secara,

măzărichea) sau arbori (măr, prun, nuc, tei, plop, stejar, arţar, frasin, mesteacăn etc.), unde se află

glande nectarifere asemănătoare cu cele in interiorul florilor. În nopţile răcoroase ce urmează unor zile călduroase, spre dimineaţă, apare această secreţie extraflorală, pe frunzele anumitor arbori, iar

albinele se grăbesc să o adune şi s-o prelucreze în miere căci, odată cu apariţia soarelui şi încălzirea

atmosferei, partea apoasă din această exudaţie dulce se evaporează, iar albinele nu o mai pot lua.

Mierea extraflorală are o greutate specifică mai mare ca mierea obişnuită, iar culoarea sa este

puţin mai închisă, conţinând zaharuri valoroase ca fructoza şi glucoza dar şi unele zaharuri

inferioare ca dextrina, melezitoza, precum şi săruri minerale în proporţii ceva mai mari ca la mierea

florală.

Mierea de mană

Pentru consumul uman are o valoare deosebită, avand un conţinut ridicat de inhibină (un

bactericid foarte puternic), săruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogată în săruri minerale decât

41



cea florală), calciul şi magneziul prezentând cel mai mare interes terapeutic întrucât organismul

uman asimilează mult mai bine aceste săruri prin alimentaţia naturală decât prin administrarea

sintetică.

După arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc.Secreţia manei e condiţionată de o serie de factori printre care menţionăm:

1. Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecărei specii de insecte producătoare de

mană.

2. Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expoziţia însorită, altitudinea etc.

3. Factorii biotici: (prădători, dăunători şi paraziţi). Prădătorii (veveriţele, ghionoaiele,

ciocănitoarele, piţigoii, sticleţii, viespile, muştele etc.) decimează lachnidele în toate stadiile

de existenţă. Pe lângă aceşti aprigi duşmani, insectele producătoare de mană au şi prietenii

lor: furnicile de pădure - care le protejează şi le stimulează secreţia de mană.

Provine din aceeaşi sursă cu cea extraflorală, mana fiind un produs obţinut indirect, prin

intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor şi lachnidelor,

care se hrănesc cu sucurile plantelor şi elimină apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele

culegătoare adună aceste produse însă pierd foarte multă energie la un asemenea cules şi sunt mai

uzate decât cele care culeg nectar de flori.

Pe lângă faptul că mierea de mană nu este recomandată pentru iernare deoarece provoacă

intoxicaţii grave, degenerescenţă şi necroză, sunt cazuri când, chiar pe timpul verii poate provoca

multe neajunsuri. Atunci când mana conţine zaharuri neasimilabile şi mai ales în anii secetoşi, când

albinele sunt lipsite de păstură, albinele se pot intoxica datorită consumului sporit de miere de mană.

Excepţie face mierea de mană de conifere, care conţine procente ridicate de zaharuri

digestibile, albinele de munte fiind obişnuite să consume o astfel de hrană chiar şi iarna.

Mierea de mană conţine inhibină, substanţă cu o puternică acţiune bactericidă, iar procentul

redus de glucoză şi bogăţia în dextrine şi substanţe minerale o ţin ani de zile în stare lichidă. Totuşi,

uneori, mierea de mană este atât de vâscoasă, încât nici nu mai poate fi extrasă din celule decât prin

topirea fagurilor în cuptor, deasupra unor grătare, ori prin înmuiere cu apă caldă şi intercalarea între

42



aceşti faguri a unor faguri goi gata clădiţi. Albinele iau din celule această miere diluată şi o întind în

fagurii goi, după care aceştia se scot şi se extrag.

Mierea de molid şi brad

Mierea de molid are culoare verde închis iar cea de brad - galben aurie. Ambele conţin

25,68% melezitoză (datorită urmelor de răşină conţinute). Este mult căutată de bolnavii de plămâni

şi conţine un puternic bactericid, inhibina, produs al unei enzime. Enzima producătoare a inhibinei

este o glucozoxidază care în prezenţa aerului produce din fructoză hidrogen-hiperoxid. Inhibina este

cunoscută în medicină pentru efectul ei sterilizator. Când timpul este călduros mierea de brad se

extrage cu uşurinţă. Pe timpul iernii această miere cristalizează în faguri şi de aceea nu trebuie lăsată

peste iarnă (lasă şi multe reziduuri).(1)(2)(10)(11)

I.1.4. Funcţii terapeutice şi nutriţionale

Mierea este un aliment cu proprietăţi medicamentoase recunoscute, putând fi consumată de

bătrâni, copii, sportivi, oameni care lucrează noaptea, fie ca laxativ, fie ca aliment energizant, în

cazurile de surmenaj, oboseală, neurastenie, boli de inimă etc.

Cei care suferă de insomnii, dacă iau seara la culcare 2 linguri de miere într-un pahar de ceai

cald de tei, dorm un somn liniştit, tulburările somnului datorându-se în mare parte digestiei grele,

unor procese de infecţii latente sau active ce se fac în intestine sau în organism, provocând o stare de

nelinişte care turbură somnul.

În bolile de ficat, mierea este recomandată întrucât măreşte proporţia de glicogen, fortificând

organismul împotriva infecţiilor. Este recomandată chiar şi în diabetul incipient, însă în cantităţi

foarte mici, înlocuind zahărul folosit în alimentaţia curentă.

În otrăvirile cu ciuperci mierea este salutară, prin înghiţirea unei mari cantităţi de apă

saturată cu miere, înlocuind glucoza din organism distrusă de otrava conţinută de ciupercă. În clinici

mierea este înlocuită cu glucoza pură, care se dă în acelaşi scop. În amestec cu untura de peşte

mierea poate fi folosită în tratarea rănilor.

43



Mierea polifloră obţinută din nectarul florilor din fâneţe, majoritatea plante medicinale, are o

valoare terapeutică superioară. Cele 70 de substanţe biologic active conţinute de miere îi conferă o

pluralitate de efecte care o fac să aibă un larg evantai de acţiuni terapeutice globale din care

enumeram urmatoarele: trofice (întăritoare), fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, protective

antigerminative, nutritive, homeostatice (opresc hemoragia), regeneratoare.

La aceste acţiuni se adaugă cele speciale ale plantei medicinale din care provine sau cele

specifice ale unor subsţante identificate (vitamine, enzime, antibiotice, substanţe dezinfectante şi

bacteriostatice, calmante, antidiareice şi diareice.).(1)(7)

Mierea este recomandată în tratamentul diferitelor afecţiuni, din care cele mai frecvente sunt:

răni, arsuri, degerături, boli interne (stomac, inima, ficat, bilă), afecţiuni ale căilor respiratorii (rinite,

guturai, gripe, sinuzite, faringite, bronşite) (13), boli endocrine, ginecologice, anemii, afecţiuni

psihiatrice sau neurologice.

Ca la orice medicament, indicaţiile sunt în funcţie de acţiunile farmaco-fiziologice generale,

speciale şi specifice. În stadiul actual de prezentare şi folosire a mierii, acestea nu pot fi corect

separate. De aceea, nu se poate face decât o prezentare globală a indicaţiilor terapeutice ale mierii, în

funcţie de rezultatele obţinute în diverse boli, clasificate clinic în trei clase.

Clasa A cuprinde indicaţiile cu rezultate sigur pozitive, peste 70% confirmate frecvent. În

această clasă se pot înscrie: răni sangerande, arsuri, degerături, afecţiuni chirurgicale, gastrite,

duodenite, boli de inimă, ficat şi căi biliare, afecţiunile căilor respiratorii, afecţiuni endocrine

(sindroame hipoanabolice, insuficienţă hipofizară, corticosuprarenală sau paratiroidiană), afecţiuni

ginecologice (infecţii microbiene micotice, tricomonatice, eroziuni, plăgi), afecţiuni psihiatrice şi

neurologice (anorexie mentalş, stări depresive).

Clasa B cu indicaţii ale căror rezultate sunt încă insuficient confirmate. În această categorie

se înscriu: plăgile arsurilor infectate, ulcere varicoase, ulceraţii tegumentare care se vindecă greu,

afecţiuni dermatologice, ulcere gastrice sau duodenale, boli de rinichi şi ale ochilor.

Clasa C cu indicaţii posibile, ale căror rezultate sunt încă în stadiul experimental de

verificare. Printre acestea regasindu-se: fistule, micoze ale pielii si cavităţii bucale, colecistite,

44



enterite, enterocolite, otrăviri alimentare cu ciuperci sau subsţante toxice, alcoolism, tuberculoză,

astm bronăşic.(7)

Acţiunea antimicrobiană

Oxidarea enzimatică a glucozei este principalul factor antimicrobian.

Alţi factori sunt mediul acid, conţinutul redus de proteine, vâscozitatea care limitează

dizolvarea oxigenului şi conţinutul redus de apă.

Conţinutul redus de apă nu oferă condiţii bune pentru dezvoltarea bacteriilor.Aciditatea inhibă factorii patogeni.

Prezenţa crescută a ionilor metalici, a acidului ascorbic şi a catalazei reduce activitatea

antimicrobială.

Infecţii cauzate de bacterii sensibile la activitatea antibacterială a mierii

Infecţia Agent patogen

Anthrax Bacillus anthracis

Difteria Corynebacterium diphtheriae

Diareea, septicemia, infecţii urinare, infecţii ale plăgilor Escherichia coli

Infecţii ale urechii, meningite, infecţii respiratorii, sinuzite Haemophilus influenzae

Pneumonia Klebsiella pneumoniae

Meningita Listeria monocytogenes

Tuberculoza Mycobacterium tuberculosis

Septicemia, infecţii urinare, infecţii ale plăgilor Proteus species

Muşcături infectate de animale Pasteurella multocida

Infecţii urinare, infecţii ale plagilor Pseudomonas aeruginosa

Diareea Salmonella

Septicemia Salmonella cholerae

Febra tifoidă Salmonella typhi

Infecţii ale plăgilor Salmonella typhimurium

Septicemia, infecţii ale plăgilor Serraţia marcescens

Dizenteria Shigella

45



Abcese, infecţii ale plăgilor Staphylococcus aureus

Infecţii urinare Streptococcus faecalis

Infecţii ale urechii, meningite, pneumonia, sinuzita Streptococcus pneumoniae

Febra reumatică, infecţii ale urechii, infecţii ale plăgilor Streptococcus pyogenes

Holera Cholera (5)

Acţiunile exercitate de miere nu sunt întotdeauna binefăcătoare. Există sortimente de miere

toxică, produsă de albine din polenul unor plante toxice pentru om, dar inofensive pentru albine

(rododendron, măselariţa si mătraguna). Mierea poate deveni nocivă şi prin contaminare cu radiaţii

ionizante sau diverse impurităţi.(7)

Mierea nu este recomandată în obezitate, diabet, hipertiroidie, hiperfuncţii hipofizare

(acromegalie şi gigantism), superfuncţii suprarenale (virilism pilar), medulosuprarenale, ovarienesau testiculare, hipercolesterolemie, hiperlipidemie, boli nervoase hiperproductive (mânia,

hipomânia şi delirul). Contraindicaţiile speciale apar în caz de intoleranţă, alergie, lipsă de raspuns

sau raspuns paradoxal al individului la o anumita varietate de miere. Sunt foarte rare persoanele

alergice la miere şi atunci, de fapt, reacţionează la "scăpările" de polen din compoziţia sa. (11)

Din punct de vedere nutriţional, este indispensabilă în alimentaţia sugarilor, a viitoarelor

mame şi a sportivilor, dar recomandată tuturor, indiferent de vârstă, sau grad de solicitare fizică şi

intelectuală. (5)

I.2. POLENUL

Din punct de vedere fizic, polenul floral este o pulbere alcătuită din celule microscopice

masculine fecundate, prezente în anterele de pe staminele florilor. Este adunat de albine, amestecat

cu miere şi cu unele secreţii ale acestora şi depozitat sub formă de pastură în celulele fagurilor.

Din punct de vedere chimic, polenul sau pastura, chiar provenit

de la aceeaşi floare reprezintă o substanţă organica foarte complexă cu o

mare variabilitate şi diferenţă de concentraţie a componentelor. Au fost

46



identificate 50 de substanţe componente, printre care 20 de aminoacizi, proteine, zaharuri,

fitohormoni, vitamine, enzime, grăsimi, săruri minerale şi apă.

Polenul conţine de 5 ori mai multe proteine decât carnea, dar activitatea sa biologică scade

cu peste 50% la 5 ore de la recoltare şi dispare complet în 7 până la 12 luni.

Polenul se poate găsi sub trei forme: proaspăt (aflat la una până la maxim doua ore de la

recoltarea sa de către albine), uscat (recoltat din uscător) şi pastă (produsul conservat în celulele

fagurilor, acolo unde este, în mod natural, depozitat de catre albine).

Cea mai mare valoare nutritivă o are polenul uscat, care nu conţine deloc apă, în timp cevaloarea medicinală activă maximă e prezentă la polenul cât mai proaspat.

Polenul apicol provine din polenul floral prelucrat de albine. Faţă de polenul floral, polenul

apicol cuprinde în plus secreţii nectarifere, secreţii faringiene si cantităţi mici de miere adăugate de

către albine, în primă fază a procesului de prelucrare şi are în minus balsamurile volatile ale

polenului floral (poleina), pe care albina îl reţine pentru prepararea propolisului.

Şi aici, ca şi în cazul mierii, se constată existenţa unor acţiuni generale, pe lânga acţiunilespeciale încă insuficient exploatate, precum şi acţiuni specifice ale anumitor substanţe active,

componente ale polenului respectiv.

In medicină se foloseste în mod curent polenul apicol granular uscat, care reprezintă

produsul de referinţă în literatura de specialitate. Acesta, însa, este colectat de la numeroase specii

florale, avand o compoziţie variabilă şi instabilă de la un eşantion la altul.

Rezultate constante si sigure s-au obtinut prin utilizarea polenului ca antianemic, cicatrizant,

reparatoriu si stimulent al activitatii nervoase, glandulare si sexuale si adjuvant in bolile tiroidiene si

pancreatice. Printre actiunile speciale se utilizeaza cea calmanta a polenului de salcam si cea tonico-

vasculara a polenului de castan.

47



In cazul activitatilor specifice, primul loc il ocupa efectul de stimulare al cresterii si efectul

antibiotic.

Indicatiile terapeutice vizeaza anorexia mentala, astenia nervoasa, surmenajul, stresul,

convalescenta, sindromul de senescenta, psihonevrozele, afectiunile endocrine, mastoze, fibromuterin, sindromul de climacteriu feminin, de nutritie protidica, tetania, spasmofilia, diabetul zaharat

incipient, gastroduodenite, colite, ulcer gastroduodenal, diaree, constipatie cronica, bolile

hepatobiliare sau renale, sterilitate, afectiuni cardiovasculare, tumori ale tubului digestiv si

alcoolism.

Exista si polenuri florale toxice, din care albinele pot prepara polenuri apicole toxice. De

asemenea, polenurile pot deveni nocive prin alterare, contaminare biologica (paraziti acarieni),

chimică (pesticide), sau fizica (raze ionizante), sau defecte de prelucrare si conservare. Continand un

procent ridicat de substante proteice, polenul poate constitui un puternic alergen, sau poate deveni

alergizant in cursul tratamentului.

In ceea ce priveste contraindicatiile, acestea se impart in trei categorii. O prima categorie tine

de calitatea polenului, a doua se refera la bolile in care activitatea acestuia poate fi daunatoare si a

treia cuprinde intolerantele individuale la polen. Este total contraindicat in manie, hiperexcitabilitate

sexuala, arteroscleroza cerebrala, diabet zaharat avansat, obezitate, hiperfunctii hipofizare

suprarenale sau testiculare si toate cazurile de exces de colesterol si grasimi in sange.

I.3. PROPOLISUL

Propolisul este un antibiotic natural mai puternic decat mierea. Eficient in raceli dar si in

cazul problemelor dermatologice sau in tratarea diferitelor tipuri de leziuni are un singur

dezavantaj: coloreaza zona pe care a fost aplicat in galben-maron. (7)

Este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier,

microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen, flavonoide, secretii ale

glandelor salivare ale albinelor. (14)

48



Cele peste 20 de actiuni farmacologice (conservant, cicatrizant, antiinfectios si antitumoral)

datorate celor aproximativ 200 de componente sunt folosite de circa 5000 de ani.

Propolisul este o substanta cleioasa, cu aroma puternica, divers colorata, prezenta sub diferite

forme fizice, chimice si biologice, avand diferite functii.

Propolisul superior are o consistenta mult mai fluida si este utilizat de albine pentru sporirea

celulelor, a hexagoanelor de ceara ce intra in constructia fagurilor si acoperirea spatiilor din jurul

ramelor. Este format in proportie de 70% din sucuri protective din mugurii de arbori aflati in

perimetrul stupinei si din secretii faringiene ale albinelor, inclusiv poleina ramasa in gusa lor de la

polen si in proportie de 30% din ceara si polen.

Propolisul inferior are aceeasi COMPOZIŢIE ca si cel superior, dar o consistenta mult maisolida si este utilizat de albine la acoperirea diverselor resturi sau a sparturilor stupului.

Din punct de vedere biologic propolisul este un produs de cules si secretie al albinelor, din

aceeasi categorie cu mierea si polenul. In conditii obisnuite, activitatea acestuia scade rapid imediat

dupa extragerea din stup si mai lent dupa primele 3 ore, pentru ca , in functie de conditiile de

pastrare, activitatea utila a propolisului sa dispara dupa 1-3 ani.

La rece, propolisul este o substanta solida dura, friabila, la cald devenind moale, maleabila,aderenta si lipicioasa.

Actiunile terapeutice validate ale

propolisului includ : actiunea antiinfectioasa,

antibacteriana, bacteriostatica, antivirotica,

antifungica – toate cu spectru larg de actiune,

antiprotozoarica, antitricomonazica, anestezica,

antialgica, antialergica, antiiradianta, de

stimulare a sistemuli imun, cicatrizanta,

conservanta, mumifianta, antitoxica,

antipruriginoasa, antiadenomatoasa, eutrofica si

49



dezodorizanta. Actiunile de clasa B sunt urmatoarele: antinodulara, antiastmatica, vasoconstrictoare

si hipotensiva. In ceea ce priveste stadiul inca experimental, propolisul a dovedit potential ca produs

anticanceros, antituberculos si antiulceros.

Exista posibilitatea ca unele sortimente de propolis sa contina substante toxice rezultate dinculesuri toxice (sucurile anumitor muguri de arbori) sau de la poleina unor polenuri florale toxice.

Uneori sortimentul sau mostra de propolis poate fi contaminata cu microorganisme rezistente la

actiunea acestuia, cu pesticide sau cu alte impuritati fizice sau chimice, care il pot face nociv sau

responsabil de actiuni adverse specifice.

Propolisul se poate inactiva prin invechire sau alterare sau poate conduce la reactii de

intoleranta. Este contraindicat in boli cardiovasculare, renale si hepatice si in intoleranta alergica

individuala (innascuta sau dobandita).(7)

I.4. LĂPTIŞORUL DE MATCĂ

Laptisorul de matca (Royal Jelly), hrana larvelor de albina, are efecte antitumorale,

regenerante, revitalizante, si antibacteriene (gratie proteinei royalisina). Din pacate este si un

puternic alergen.(12)Laptisorul de matca este o substanta organica complexa, albicioasa, opalescenta, de

consistenta gelatinoasa, cu gust foarte acru si miros caracteristic, asemanator ca forma cu laptele

condensat. Este produs de albine intre a 5-a si a 14-a zi de viata, pentru a hrani matca si larvele

coloniei. Este deci, un produs apicol de secretie.

Isi schimba foarte rapid culoarea, consistenta, gustul si mirosul in contact cu aerul si isi

pierde o parte din factorii activi, schimbandu-si compozitia si devenind din fluid vascos alb-galbui,

solid, sticlos, brun inchis.

Se altereaza foarte repede la lumina, aer, caldura

(chiar temperatura obisnuita), umiditate sau prin

invechire.

In contact cu metalele da produsi toxici.

50



Laptisorul de matca contine proteine, glucide, lipide, saruri minerale, vitamine si apa.

Desi, teoretic, pot exista diferente intre laptisorul destinat matcii si cel destinat diferitelor

categorii de larve, mai pot aparea si diferente de la un anotimp la altul, la aceeasi familie sau de la o

familie la alta sau de la o specie la alta, precum si diferente dupa conditia fiziologica sau patologica

a albinelor tinere care secreta laptisorul. Astfel ca singura clasificare existenta precizeaza prezenta a

4 categorii de laptisor : pentru matca, pentru larvele de matca, pentru larvele de trantori, pentru

larvele de lucratoare.

Indiferent de varianta aleasa pentru procesare, produsul comercial este partial inactivat,

existand frecvent posibilitatea de a fi inutilizabil in mod specific medical.

Laptisorul de matca poate fi folosit ca aliment natural datorita aportului sau aproape complet

si echilibrat de substante nutritive, plastice, energetice si reglatorii.

Impedimentul in consum este reprezentat de alterarea rapida a proprietatilor nutritive siterapeutice ale produsului.

In masura in care poate fi conservat este utilizat pentru actiunea stimulenta locala si generala,

datorata prezentei unor factori hormonali de stimulare a cresterii, pentru efectul de mobilizare al

grasimilor, stimularea glandelor sexuale, actiunea tonica fortifianta si regeneratoare (datorata

prezentei vitaminelor, enzimelor si a oligoelementelor), actiunea antiinfectioasa, antigripala si

anticanceroasa.

Este recomandat in convalescenta, astenii, anemii, stagnare in crestere, insuficiente

glandulare, boli neurologice, afectiuni dermatologice, reumatismale si cardiovasculare. (7)

In compozitia laptisorului de matca se regasesc proteine, lipide, enzime, zaharuri

reducatoare, substante minerale.

Este bogat mai ales in hormoni si precursori hormonali, vitamine (complex B, A, C, E),

aproximativ 20 aminoacizi, acizi grasi, steroli, compusi cu fosfor, acetilcolina.

Prin complexul vitaminic B, laptisorul de matca are rol esential in reactiile lantului respirator

la nivel celular, precum si in metabolismul glucidic, lipidic, protidic.

Este considerat un foarte bun factor lipotrofic, antiaterosclerotic.

Prin acetilcolina intervine in transmiterea influxului nervos. Prezenta γ-globulinelor ii

confera proprietati imunostimulatoare. (17)

Pana in prezent nu se cunosc actiuni toxice.

51



Este contraindicat in boli endocrine hiperfunctionale, obezitate, adenoame, sindrom

tirocatecolic, diabet zaharat, manie, delir si alergii. (7)

CAPITOLUL II.

II.1. Materiale şi metode de evaluare a proprietăţilor antibacteriene ale produselor apicole

Cercetările cu privire la capacităţile antibacteriene şi antifungice ale produselor apicole au fost

efectuate în cadrul Laboratorului de diagnostic şi epidemiologie - S.N.Institutul Pasteur S.A. pe parcursul a 3 luni.

Analiză a fost condusă asupra a două probe:

- o probă de miere de albine polifloră

- o probă constând într-un amestec fluid de polen, lăptişor de matcă, propolis, vitamina C,

vitamina B6, calciu gluconic, lecitină vegetală şi miere de albine.

Aceste produse, fie utilizate ca atare, fie, înglobate, în diferite procente, în medii de cultură, au

fost testate pentru capacitatea de a inhiba parţial sau total dezvolarea următoarelor tulpini bacteriene

şi fungice:

● tulpini bacteriene :

- Escherichia coli

- Salmonella typhimurium

- Staphylococcus spp

- Enteroccocus fecalis

- Pseudomonas spp

- Bacillus subtilis

● tulpini fungice :

- Tricophyton spp

- Aspergillus spp

- Fusarium spp

52



- Rhysopus spp

- Candida albicans

În cele ce urmează, vor fi prezentate atât examenele de laborator efectuate pentru fiecare gen

în parte, cât şi rezultatele obţinute şi interpretarea acestora.

II.1.1. Revitalizarea tulpinilor de colecţie şi descrierea mediilor de cultură utilizate

Tehnica de însămânţare

Această primă etapă a fost efectuată în hota sterilă şi a necesitat ca instrumentar următoarele :- o serie de plăci Petri ( simple sau compartimentate în 2 sau 4 cadrane),- ace şi anse de însămânţare, anse Drigalsky,- pipete Pasteur,- eprubete sau tuburi pentru mediile lichide ,- recipiente destinate colectării instrumentarului nesteril folosit pe parcursul însămânţării,- marker - becul de gaz- stative metalice sau de lemn pentru tuburi,- recipiente pentru depozitarea instrumentelor nesterile, folosite.

Din culturile păstrate la 2-8˚C au fost prelevate colonii izolate sau fragmente de miceliu.Însămânţarea materialelor patologice a avut loc după răcirea mediilor de cultură turnate în placi

fiind efectuată prin tehnica epuizării inoculului cu arderea ansei la schimbarea direcţiei striurilor depuizare.

Metoda permite obţinerea de culturi pure şi aproximarea relativă a creşterii şi constă înepuizarea semicantitativă a inoculului în 4 cadrane, cu arderea ansei la schimbarea direcţiei striurilode epuizare. (4)(6)

53



Figura 1 - epuizarea inoculului cu ansă, în 4 cadrane pe placa cu mediu agarizat

Mediile de cultură utilizate

► Mediile utilizate pentru izolarea Enterobacteriaceelor, respectiv a coloniilor de Escherichia coli şi Salmonella spp (conform metodologiei ISO) :a) Mediul McConkey

Este un mediu slab selectiv, diferenţial, pentru izolarea Enterobacteriaceelor.Compoziţie :

-gelatina (hidrolizat pancreatic) -17g- cazeina (digestie pancreatica) -3g- lactoza -10g- săruri biliare -1,5 g pH = 7,1- NaCl -5g- roşu neutru -30mg- Cristal violet -1mg- agar -13,5 g- apă distilată -1000ml

Pe mediul McConkey enterobacteriaceele lactozo-negative (Salmonella) formează coloniiincolore, transparente sau uşor opace, iar cele lactozo-pozitive (E.coli) se dezvoltă în colonii roşii.(figura 2)

b) Mediul Chromocult

Este o combinaţie de două substraturi cromogene, folosite pentru detecţia simultană a E. colişi a coliformilor totali prin identificare cromatică, ceea ce reduce masiv rata erorilor.

Compoziţia mediului este urmatoarea (g/l) :- peptona - 3- clorura de sodiu - 5- fosfat monosodic - 2,2- fosfat disodic - 2,7- piruvat de sodiu - 1- triptofan - 1- agar-agar - 10- sorbitol - 1- Tergitol 7 - 0,15- mix cromogenic (Salmon-Gal + X-glucuronid) - 0,4

Pe acest mediu tulpinile de Salmonella apar turquoise, cele de Citrobacter, Enterobacter , Klebsiella se dezvoltă colorate în rosu-portocaliu iar cele de Escherichia coli se recunosc datorităcoloraţiei albastru-închis spre violet. (Figura 3)

Figura 2 - Colonii de Salmonella (transparente) şi E.coli (roşii) pe mediul McConkeyFigura 3 - Comportarea Enterobacteriaceelor pe mediul Chromocult (colonii albe =Salmonella spp, colonii albastre = E. coli)

54



► Mediile de cultură utilizate pentru izolarea tulpinilor de Pseudomonas

Agarul nutritiv Este un mediu solid de culoare alb-gălbuie, cu un pH final de 7,4-7,5 ,în compoziţia căruia se

regăsesc următoarele elemente (g/l):

- extract de carne 10g- peptona 10g- clorura de sodiu 5g- agar-agar 15-20g (funcţie de consistenţa urmărită)

Pe acest mediu coloniile de Pseudomonas (lactozo-negative) apar albe, cu aceeaşi pigmentareverde-albăstrui a mediului de cultură.

► Mediile de cultură utilizate pentru izolarea tulpinilor de Staphylococcus şi Enterococcus.

Mediul Agar-sange Este reprezentat de agarul nutritiv peste care, dupa o prealabilă topire şi răcire la 40-45˚C, se

adaugă sânge defibrinat de oaie sau berbec, în proporţie de 5-10%.Pe acest mediu coloniile de Staphylococcus aureus apar, fie cu aspect neted, cremos, fie cu

dimensiuni mici şi transparente şi produc o zona circulară de hemoliză de tip "cald-rece" (hemolizaincompletă la 37˚C, care devine completă după expunerea culturii la 4˚C timp de câteva ore). Uneletulpini sunt capabile să producă un pigment auriu-citrin dar atât prezenţa acestuia cât şi cea a zoneide hemoliză nu reprezintă caracteristici constante.

Coloniile de Streptococcus (Enterococcus) se dezvoltă alb-cenuşii pe agarul suplimentat cusânge, iar cele de grup D apar tot alb-cenuşii, transparente, ambele putând prezenta zone de α-βhemoliză.

Acest mediu permite şi dezvoltarea altor grupe de patogeni. Astfel pe agar sânge au fostînsămânţate şi cele două tulpini de Enterobacteriacee ( E. coli şi S.tiphymurium), tulpinile de Pseudomonas, precum şi tulpina de Candida albicans.

Coloniile dezvoltate de acestea la 48h de la însămânţare sunt prezentate în imaginileurmătoare:

Figura 4 – Colonii de Pseudomonas spp pe Mediu Agar-sange (în stânga se poateobserva pigmentarea mediului)

55



Figura 5 – Aspectul coloniilor de Salmonella tiphymurium (stânga) şi Stphylococcus spp (dreapta) pe Mediu Agar-sânge

Figura 6 – Aspectul coloniilor formate de Bacillus subtilis (stânga) şi Candidaalbicans pe mediul Agar-sânge

Figura 7 – Aspectul coloniilor de E. coli (stânga) şi Enterococcus

fecalis pe mediul Agar-sânge (dreapta)

56



► Mediile de cultură utilizate pentru izolarea tulpinilor fungice.

Mediul Sabouraud

Este un mediu agarizat uzual pentru izolarea şi studiul fungilor.

Compoziţie:- glucoza (maltoza, dextroza) 40g- peptona 10g- agar 20g- apă distilată până la 1000 ml

Pe acest mediu se dezvoltă şi tulpinile de drojdii, coloniile de Candida albicans apărândrotunde,alb-cremoase.

Aspergillus spp formează colonii alb-verziu, zbârcite, Trycophyton dezvoltă colonii pufoase,alb-roz, Fusarium spp apare alb-gălbui iar coloniile de Rhysopus spp au aspect lânos cu coloraţie brună.

Figura 8 – Colonii de Aspergillus spp (stânga) şi Trichophyton spp (dreapta) pe mediuSabouraud

Figura 9 – Colonii de Rhysopus spp ( stânga) şi Fusarium spp (dreapta) pe Mediu Sabouraud

57

pH = 5,6



După încheierea procesului de însămânţare, plăcile au fost depuse, pentru incubare, îninteriorul camerei termostatice.

Culturile bacteriene au fost menţinute, în medie, timp de 24 – 48h la o temperatură de 37˚C,iar cele fungice, timp de 72 ore - până la 7 zile, la 28˚C. (2)

II.1.2. Pregătirea mediilor modificate prin adăugarea de produse apicole

Pregătirea mediilor pe bază de Agar-sânge cu adaos de miere de albine şi amestec apicol

Pentru evidenţierea proprietăţilor antimicrobiene ale produselor apicole au fost utilizate două probe:

● prima, conţinând numai miere de albine polifloră, fără alte adaosuri şi● a doua, constând într-un mix apicol care, pe lângă mierea de albine conţine şi un melanj fluid

de polen, lăptişor de matcă, propolis, vitamina C, vitamina B6, calciu gluconic şi lecitinavegetală .

Utilizând aceste preparate au fost pregătite 8 variante de mediu de cultură astfel:

Varianta I : reprezentate de Agar nutritiv peste care, după o prealabilă topire şi răcire la 40-45˚C,s-a adăugat sânge defibrinat de berbec, în proporţie de 5% şi miere de albine polifloră, în proporţie de 5 %. Plăcile Petri în care a fost turnat acest mediu au fost notate cu M 5%

Varianta II : reprezentate de Agar nutritiv peste care, după o prealabilă topire şi răcire la 40-45˚C,s-a adăugat sânge defibrinat de berbec, în proporţie de 5% şi miere de albine polifloră, în proporţie de 15 %. Plăcile Petri în care a fost turnat acest mediu au fost notate cu M 15%

Varianta III : reprezentate de Agar nutritiv peste care, dupa o prealabila topire şi răcire la 40-45˚C,s-a adaugat sânge defibrinat de berbec, în proporţie de 5% şi amestec apicol, în proporţie de5 %. Placile Petri în care a fost turnat acest mediu au fost notate cu Am% 5.

58



Figura 10 - Mediu Sabouraud conţinand 5 % miere de albine (stanga) şi 15 %

miere de albine (dreapta)

Pregatirea mediilor pe baza de Agar Sabouraud cu adaos de miere de albine şi amestec apicol

Varianta IV : reprezentate de Agar Sabouraud peste care, dupa o prealabilă topire şi răcire la 40-45˚C, s-a adăugat sânge defibrinat de berbec, în proporţie de 5% şi amestec apicol, în proporţie de 15 %. Placile Petri în care a fost turnat acest mediu au fost notate cu Am15%.

Figura 11 - Mediu Sabouraud conţinând 5 % amestec apicol (stanga) şi

15 % amestec apicol (dreapta)

Varianta V : reprezentate de Mediu Sabouraud peste care, dupa o prealabilă topire şi racire la 40-45˚C, s-a adăugat miere de albine polifloră, în proporţie de 5 %. Placile Petri în care a fostturnat acest mediu au fost notate cu M 5%

Varianta VI : reprezentate de Mediu Sabouraud peste care, dupa o prealabilă topire şi răcire la 40-45˚C, s-a adăugat miere de albine polifloră, în proporţie de 5 %. Placile Petri în care a fostturnat acest mediu au fost notate cu M 15%

Varianta VII : reprezentate de Mediu Sabouraud peste care, dupa o prealabilă topire şi răcire la 40-45˚C, s-a adăugat miere de albine polifloră, în proporţie de 5 %. Placile Petri în care a fostturnat acest mediu au fost notate cu Am 5%

Varianta VIII : reprezentate de Mediu Sabouraud peste care, dupa o prealabilă topire şi răcire la 40-45˚C, s-a adaugat miere de albine polifloră, în proporţie de 5 %. Placile Petri în care a fostturnat acest mediu au fost notate cu Am 5%

II.1.3. Evaluarea eficientei produselor de testat în concentraţii de 5 şi 15%

Aceste proporţii de 5 şi 15 % au fost alese avându-se în vedere, atât, necesitatea evaluariieficienţei antimicrobiene a unor concentraţii diferite de produs apicol, cât şi faptul că o concentraţiede peste 15-20% din aceste fluide ar fi modificat consistenţa şi proprietaţile mediului iniţial pestelimita utilizabilă.

Dupa ce, toate cele 8 variante de mediu, au fost preparate şi turnate în placi Petri, acestea aufost introduse în termostat, unde au fost menţinute la 37°C, timp de 24 h (Agar-sange), respectiv28°C, 24 h ( mediu Sabouraud) pentru verificarea sterilitaţii.

Placile care, dupa acest interval, s-au dovedit că nu conţin mediu steril au fost eliminate, întimp ce placile rămase sterile au fost marcate şi însământate conform schemei urmatoare :

59



Însămânţarea mediilor a fost efectuauă conform aceleiaşi tehnici descrise anterior.Dupa însămânţare, placile au fost introduse în termostate la 37°C şi respectiv 28°C.Culturile bacteriene au fost menţinute în aceste condiţii 24-48h iar cele fungice timp de o

săptamână.

II.1.4. Evaluarea eficientei produselor testate în concentraţie de 100%

Pentru evaluarea eficientei antimicrobiene a mierii de albine şi a amestecului apicol, produseleau fost utilizate în concentraţia prevazută în produsele comerciale, fără a fi diluate cu mediu decultură sau în orice alt mod.

Astfel, cantitaţi egale din cele 2 probe de testat au fost introduse steril, în 16 tuburi.În 10 dintre acestea au fost repartizaţi câte 2 ml miere de abine, iar în cele 6 rămase câte 2 ml

amestec apicol.

Tuburile au fost însămânţate utilizand tehnica însamanţării cu firul drept a coloanei de agar nutritive moale.

Aceasta este indicată pentru testerea mobilitaţii bacteriilor şi conservarea tulpinilor bacteriene pe durate de pana la 6 luni dar, în cazul de faţă, a permis înglobarea coloniilor bacteriene şi fungiceîn interiorul probei de testat nediluate.

Tehnica constă în încărcarea firului cu inocul din cultura pură şi înţeparea centrală a coloaneide miere sau amestec fluid (în cazul de faţă) până aproape de fundul tubului. Retragerea aculuitrebuie sa fie cât mai exact pe acelaşi traiect.

TULPINA

NUMAR DE CADRANE ÎNSAMANTATE

Agar-sangeM5%

A-sM15%

A-sAm5%

A-sAm15%

SabouraudM5%

SM15%

SAm5%

SAm15%

Escherichia coli 2 2 2 2 - - - -Salmonellatiphymurium

2 2 2 2 - - - -

Pseudomonas Spp 2 2 2 2 - - - -Bacillus subtilis 1 2 1 1 - - - -Enterococcus

fecalis

2 2 2 2 - - - -

Staphylococcus Spp 1 2 1 1 - - - -Aspergillus spp - - - - 4 4 4 4Trichophyton spp - - - - 4 4 4 4

Rhysopus spp - - - - 4 4 4 4Fusarium spp - - - - 4 4 4 4Candida albicans 2 2 2 2 - - - -

60



Dupa însămânţare, tuburile pe care s-au trecut colonii bacteriene au fost introduse într-untermostat setat la 37°C, unde au fost menţinute timp de o saptamana, iar cele în care s-au înglobat porţiuni de miceliu au fost temostatâte la 28°C, pe parcursul aceluiaşi interval de timp.

II.1.5. Testarea rezultatelor

Coloniile care s-au dezvoltăt consecutiv însamânţării pe cele 8 variante de mediu au fost prelevate şi pasate pe medii de diferenţiere pentru certificarea faptului ca erau tulpini aparţinanadaceluiaşi gen cu cele însamantate.

Pentru acest lucru s-au folosit, urmatoarele medii :● Mediul McConkey pentru izolarea Enterobacteriaceelor ● Mediul Agar-sange pentru izolarea coloniilor de streptococ şi stafilococ● Mediul Sabouraud pentru izolarea fungilor

Coloniile dezvoltăte pe aceste medii au fost testate din punct de vedere al caracterelor culturăle şi morfologice.

Analiză carecterelor culturăle s-a efectuat prin urmarirea dezvoltării culturilor pe mediileamintite şi notarea aspectelor observate conform criteriilor de identificare existente în literatura despecialitate.

Astfel, caracterele coloniale ce se urmaresc pe mediile solidificate în placi Petri sunt:- momentul apariţiei coloniilor - gradul de uniformitate al coloniilor - forma colniilor examinte perpendicular de sus (circulara, neregulata, amiboidala, rizoida,

dintata, ondulata, lobata) - Figura 12- forma coloniilor examinate din profil (plata, inalta, convexa, mamelonata, ombilicata)- consistenta (vascoasa sau grasa, granulara sau friabila, mucoida)- culoarea coloniilor - gradul de transparenta (transparenta, translucida, opaca)- aspectul suprafetei (neteda-lucioasa, încreţita, rugoasa, uscat-pudrata, stralucitoare, mata)- marimea coloniei (punctiforma-sub1mm, mica-între1-2mm, mare-peste 2mm)- gradul de emulsionare în apa (parţiala, totală)

61



- caracterul suspenşiei rezultate (cu turbiditate uniforma, granulara, membranoasa) (2)(6)

Figura 12 - Principalele aspecte morfologice ale coloniilor microbiene şitermenii folosiţi pentru descrierea lor.

Identificarea morfologica s-a realizat prin examen bacterioscopic, utilizandu-se coloraţia

Gram, în cazul tulpinilor bacteriene şi microscopul optic cu obiectivul de imersie.În ceea ce priveste tulpinile înglobate în produs concentrat 100%, testarea a fost obligatoriedatorita faptului ca prezenta unor colonii ar fi fost greu de decelat macroscopic.

Efectuarea analizei caracterelor culturăle şi apoi a celor morfologice a necesitat utilizarea unor lupe, a microscopului optic - obiectiv de imersie 700X (ulei de cedru, lame, lamele) şi a soluţiilor deviolet de genţiana, Lugol, alcool-acetona, fuxina, pentru obţinerea coloraţiei Gram.

Rezultatele notate în urma parcurgerii tuturor etapelor de testare sunt redate încapitolul Rezultate şi interpretari .

II.2. Rezultatele obţinute şi interpretarea acestora

În cadrul acestui capitol vor fi prezentate rezultatele obţinute în urma testelor efectuate precum şi interpretarea acestora în sensul evaluarii gradului de eficienta al celor doua produse luateîn testare.

62



II.2.1. Evaluarea eficientei celor doua produse dupa încorporarea în medii de cultură în procente de 5 şi 15%

În cazul tulpinilor bacteriene însamantate pe cele 4 variante de mediu citirea a avut loc dupa

48 şi s-au putut face urmatoarele observaţii:

TULPINA MEDIU M 5% MEDIU M15% MEDIU Am 5% MEDIU Am 15%

E. coli + - - -

Pseudomonasspp

+ + + +

Salmonellatyphymurium

+ - + -

Bacillussubtilis

+ - - -

Stphylococcus Spp

+ - - -

EntrococcusFecalis

+ + + +

● Entrobacteriaceele, E. coli şi S. typhymurium au dezvoltăt colonii numai pe mediile cu unconţinut de 5% miere de albine. (Figura 13) Dar şi în acest caz cresterea a fost vizibil inhibată,numarul coloniilor fiind relativ redus dupa 48h de la însămânţare în comparaţie cu numarul decolonii dezvoltăte de aceeaşi tulpina pe medii fara inhibitori.

Concluzia pozitiva este dubla, deoarece, pe de o parte, mierea de albine a dovedit capacitateade a inhiba total patogeni în concentraţii de 15 %, iar, pe de alta parte, se poate deduce ca acelaşi produs în cantitaţile utilizate în alimentaţie nu afecteaza flora intestinala.

63



Figura 13 – Colonii de E. coli (cadranele superioare) şi S. tiphymurium (cadraneleinferioare) dezvoltăte pe varianta de mediu Agar-sange + 5% miere de albine(stanga) , în comparaţie cu placa ce conţine mediu Agar-sange + 15% miere de

albine (dreapta) în care sunt vizibile numai striurile de însămânţare.● Dezvoltărea tulpinilor de Pseudomonas spp şi Enterococcus fecalis, în schimb, a fost

afectata numai în sensul apariţiei unor elemente diferite dar nu în sensul inhibarii totale, cuma fost în cazul enterobacteriaceelor (Figurile 14 şi 15).

Tulpina de Enterococcus fecalis s-a dezvoltăt pe toate cele 4 variante de mediu, dar s-aputut observa absenta caracterului hemolitic.

Tulpina de Pseudomonas spp, însa, s-a dezvoltăt pe toate cele 4 medii, prezentand şicaracter hemolitic şi pastrandu-şi şi proprietatea de pigmentare a mediului.

Cu toate acestea, comparand, gradul şi ritmul de apariţie şi dezvoltăre a coloniilor pemedii de selecţie şi pe mediile conţinand adaos de produse apicole, se poate nota faptul ca, în

ultimul caz, este vizibila o inhibiţie parţiala.

Figura 14 – Dezvoltărea coloniilor de Entrococcus fecalis (cadranul superior şi cel stang) şi Pseudomonas spp(cadranul inferior şi cel drept) pe varianta de mediu cu 5%miere de albine

64



Figura 15 – Aspectul coloniilor de Pseudomonas spp(cadrane dreapta) şi Enterococcus fecalis (cadrane stanga) peAgar-sange + 15% miere de albine

● Tulpina de Staphylococcus spp a dezvoltăt colonii cu hemoliza dubla (α şi β) pe mediul cu procent de 5% miere de albine dar a fost inhibată total de celelalte 3 variante de mediu, fapt ce se poate observa în Figura 16.

Figura 16 – Lipsa coloniilor de Staphylococcus spp pe mediile Agar-sange cu adaos de 15% miere de albine (dreapta) şi Agar sange + 15% amestec apicol (stanga)

● Deoarece tulpina de Candida albicans se preta la cultivarea pe Agar-sange, iar pentru Bacillus spp acest mediu reprezinta un mediu de izolare, aceste doua entitaţi patogene au fostînsamantate pe acest mediu, dezvoltărea lor fiind evidenta în Figura 16.

Coloniile de Bacillus subtilis apar în prima varianta de mediu (Agar-sange + 5% miere dealbine) cu o dezvoltăre vizibil înfrânata iar în restul situaţiilor (M 15%, Am 5%, Am 15%) se poateobserva o inhibiţie totală.

Evoluţia coloniilor de Candida albicans este mai puţin alterata de prezenta adaosurilor dinmediu deşi efectul inhibitor este sesizabil inca de la concentraţia de 5% miere de albine şi devenindmai evident la 15 %.

65



Figura 17 – Comportarea tulpinilor de Candida albicans (cadranele superioare) şi Bacillus subtilis (cadrane inferioare) pe medii cu 5% (stanga) şi 15% miere de albine(dreapta). Se poate observa inhibarea totală a B. subtilis pe mediul cu 15% adaos apicolcât şi inhibarea puternica a dezvoltării coloniilor de C.albicans în cel de-al doileacadran de însămânţare pe mediu cu acelaşi adaos de 15%miere de albine.

În ceea ce priveste comportarea tulpinilor fungice în prezena conţinutului ridicat în zaharuri amierii de albine şi a amestecului apicol, rezultatele sunt urmatoarele:Tabel ITULPINA MEDIU AGAR - SANGE

MEDIU M 5% MEDIU M15% MEDIU Am 5% MEDIU Am 15%

Candidaalbicans

++ + / - + + / -

Tabel IITULPINA MEDIU SABOURAUD

MEDIU M 5% MEDIU M15% MEDIU Am 5% MEDIU Am 15%

Aspergillus spp+ / - + + / - +

Tricophyton spp + + / -modificat

+ + / -

Fusarium spp + + + -

Rhysopus spp + + + / - + / -modificat

● Dezvoltărea coloniilor de Aspergillus spp apare normala, eventual uşor inhibată, în cazulconcentraţiilor inferioare de compuşi de testat, însa pare sa fie favorizata de concentraţiile ridicatedin aceeaşi produşi.(Figurile 18A şi 18B)

Apar, de asemenea, modificari ale caracterelor morfologice ale fungilor, care se prezinta cuun aspect neted al reversului coloniilor pe mediile suplimentate cu miere de albine dar cu marginiondulate, spre lobate, pe mediile cu amestec apicol. (Figura 19)

Nivelul de pigmentare al coloniilor este un alt aspect care variaza funcţie de modul în care a

fost alterata compoziţia originala a mediului Sabouraud.

66

18A 18B



Figura 18A – Aspectul coloniilor de

Aspergillus spp pe medii Sabouraudsuplimentate cu 5%miere de albine (stanga) şi 15 % miere dealbine (dreapta)

Figura 18B – Dezvoltărea aceleiaşi tulpini

pe mediu Sabouraud cu adaos de 5%amestec apicol fluid (stanga) şi 15% amestecapicol fluid (dreapta)

Figura 19 – Reversul coloniilor formate de Aspergillus spp pe medii Sabouraud cu adaos de15 % amestec apicol (stanga – aspectul încreţit) şi 15 % miere de albine (dreapta – aspectneted)

● În cazul fungului din genul Tricophyton, dezvoltărea coloniilor pare, într-adevar sa fieinhibată de concentraţile ridicate de produse apicole, fapt mai evident în cadranele de însămânţarecu mediu suplimentat cu amestec apicol (Figura 20)

Se observa, de asemenea, ca şi în cazul coloniilor de Aspergillus, modficari survenite lanivelul mofologiei miceliului, acesta aparand punctiform pe mediul suplimentat cu 15% miere dealbine şi nu floconos cum se dezvoltă pe medii Sabouraud nemodificate.

6720A 20B



Figura 20A – Aspectul coloniilor deTricophyton spp pe medii Sabouraud

suplimentate cu 5% miere de albine (stanga) şi15 % miere de albine (dreapta – se observamodul punctiform de dezvoltăre)

Figura 20B – Dezvoltărea uşor inhibată aaceleiaşi tulpini pe mediu Sabouraud cu adaos

de 5% amestec apicol fluid (stanga) şi 15%amestec apicol fluid (dreapta)

● Coloniile genului Rhysopus sufera modificari similare celor descrise în cazul genuluiTricophyton.

Culturile dezvoltăte pe medii cu adaosuri de miere de albine nu par a fi inhibate de prezentaacesteia. Aspectul macroscopic al coloniilor este aproape identic cu cel al coloniilor dezvoltăte pemediu Sabouraud nesuplimentat.

În schimb, coloniile crescute pe mediile imbogaţite cu amestecul apicol, apar inhibate şi cucaractere modificate. Colonia nu mai are aspectul pufos, uniform, caracteristic, ci devenind lanos-floconoasa. (Figurile 21A şi 21B)

● Tulpina de Fusarium spp. pare sa fie afectata de concetraţia de 15% miere de albine, dar şide ambele variante de mediu cu conţinut de amestec apicol.(Figurile 22A şi 22B)

În cazul mediilor cu miere se poate observa uşor inhibiţia, comparand cele 2 placi cu medii preparate cu concentraţii diferite.

În cazul amestecului fluid, însa, situaţia este mult mai evidenta: în prima placa se poateremarca o usoara modificare a miceliului în raport cu placa martor, iar în cea de-a doua placainhibiţia totală este mai mult decât evidenta.

68

21A 21B



Figura 21A – Aspectul coloniilor de Rhysopus spp pe medii Sabouraudsuplimentate cu 5% miere de albine (stanga)şi 15 % miere de albine (dreapta) – se observaasemanarea cu miceliul format în placile

martor

Figura 21B – Dezvoltărea uşor inhibată aaceleiaşi tulpini pe mediu Sabouraud cuadaos de 5% amestec apicol fluid (stanga) şi15% amestec apicol fluid (dreapta)

Figura 22A – Comportarea coloniilor de Fusarium spp pe medii Sabouraud suplimentatecu 5% miere de albine (stanga) şi 15 % miere dealbine (dreapta) – se observa o crestere mairedusa a miceliului în cea de-a doua placa

Figura 22B – Aceeaşi tulpina de Fusarium spp pe mediu Sabouraud cu adaos de 5% amestecapicol fluid (stanga – miceliu modificat ) şi 15%amestec apicol fluid (dreapta – inhibiţie totală)

II.2.2. Evaluarea eficientei celor doua produse în concentraţie de 100 %

În ceea ce priveste evoluţia culturilor bacteriene rezultatele acestei etape a experimentului

sunt urmatoarele :

● E. coli - Nu a dezvoltăt colonii● Enterococcus fecalis - Nu a dezvoltăt colonii● Bacillus subtilis - Nu a dezvoltăt colonii● Salmonella typhimurium - Nu a dezvoltăt colonii● Staphylococcus spp - Nu a dezvoltăt colonii● Pseudomonas spp - Nu a dezvoltăt coloniiAtât mierea de albine cât şi amestecul de produse apicole în concentraţie naturala (100%) au

dovedit capacitatea de a inhiba total dezvoltărea patogenilor de origine bacteriana.

69

22A 22B

a b c d



Figura 23 – a – tuburile conţinandmiere de albine în careau fost înglobatecolonii de Enterococcus fecalis

(stanga) şi Salmonellatyphimurium (dreapta).

b – tuburile conţinandmiere de albine încare au fost înglobatecolonii de Bacillus subtlis (stanga) şi Pseudomonas spp

(dreapta).

c – tuburile conţinandmiere de albine(stanga) şi amestec de produse apicole(dreapta) în care aufost însamantatecolonii de E.coli

d – tuburile conţinandmiere de albine(stanga) şi amestec de produse apicole(dreapta) în care aufost însamantatecolonii deStaphylococcus spp.

În cazul tulpinilor fungice utilizate rezultatele nu sunt la fel de uniforme. Astfel :● Aspergillus spp - - A DEZVOLTĂT COLONII● Candida albicans - - Nu a dezvoltăt colonii● Tricophyton spp - - Nu a dezvoltăt colonii● Rhysopus spp - - Nu a dezvoltăt colonii● Fusarium spp - - Nu a dezvoltăt colonii

Figura 24 – a – tuburile conţinandmiere de albine(stanga) şi amestec de produse apicol(dreapta) în care au fostînglobate colonii deCandida albicans.

b – tuburile conţinandmiere de albine(dreapta) şi amestecde produse apicole(stanga) în care aufost înglobate coloniide Fusarium spp.

c – tuburile conţinandmiere de albine(dreapta) şi amestecde produse apicole(stanga) în care aufost înglobate coloniide Tricophyton spp.

d – tuburile conţinandmiere dealbine(dreapta) şiamestec de produseapicole (stanga) încare au fost înglobatecolonii de Aspergillus

spp – deşi greudecelabil în aceastăimagine, acestea au

70

a b c d



fost singurele 2 tuburi pozitive.

71



II.2.3 Verificarea rezultatelor

O primă etapă a verificarilor a constat în determinarea faptului ca acele colonii dezvoltăte pemediile modificate erau provenite din tulpina cu care s-a efectuat însămânţarea şi nu reprezentau

infecţii suprapuse.Acest lucru s-a realizat prin prelevarea cu bucla ansei de însamanare a câte unei singurecolonii, izolate, pe cât posibil, din placile cu mediu suplimentat cu miere de albine 5 % şi trecereaacesteia pe mediile de izolare corespunzatoare (Agar-sange şi Sabouraud).

Dupa perioada de incubare corespunzatoare şi determinarea caracterelor culturăle şimorfologice s-a putut concluziona ca nu a fost vorba de infecţii suprapuse.

Rezultatele acestui examen sunt prezentate în tabelul urmator :

Aspecteleurmarite

E.coli Salmonel

la

Pseudomon

as

Staphylococc

us

Enterococc

us

Bacillus

momentul

apariţieiculturii 24h 24h 24h 24h 24h 24h

uniformitateacoloniilor

uniforme uniforme neuniforme neuniforme uniforme uniforme

formacoloniilor (perpendicular)

circulara circulara circulara circulara circulara circulara

formacoloniilor (profil)

convexa convexa convexa convexa convexa convexa

consistenta mucoida mucoida mucoida mucoida mucoida mucoidaaspectulsuprafetei

neted (tipS)

neted (tipS)

neted neted lucios neted neted opac

culoareacoloniilor

roşie-McConk

ey

alba-McConk

ey

alba- agar şiChromocult

cremoasa-agar-sange

albe-cnuşii-agar-sange

crem-brunagar sange

marimeacoloniei

2-6 mm 1,5-3mm

2-4mm 1-6 mm 0,5-1 mm 0,5 – 2mm

mirosuldegajat

miros deamoniac

- miros placutde tei

- - -

gradul detransparenta

opace opace transparente opace semi-transparente

rezultatulcolorariiGram

gramnegativ

gramnegativ

gramnegativ

gram pozitiv gram pozitiv

gram pozitiv

aspectmorfologic

bacil/coco

bacil/cocobacil -

bacil micciliat

coci sfericidispuşi în

cocisferici/ovali

bacili micidispuşi în



bacil cucili

dispuşi peritrich

cilidispuşi

peritrich

monotricha ciorchine , grupaţi înlanturi

lanturi

Prezenta Candida albicans a fost testata atât pe mediu Sabouraud cât şi pe Agar-sange. Adezvoltăt colonii rotunde, bombate, netede cu consistenta pastoasa. Examenul microscopic aevidentiat prezenta blastoconidiilor atasate la celula mama.

Trichophyton a fost testat pe mediu Sabouraud. Cultură a aparut dupa 9 zile, pufoasa, alba-roz.

Fungii din genul Aspergillus au fost determinaţi prin cultivare pe mediu Sabouraud.Coloniile au aprut dupa 4 zile, plate, zbarcite, galben-verzui. Examenul microscopic a evidentiatstructura caracteristica genului.

Coloniile de Fusarium au aparut pe mediul Sabouraud dupa 48 h , avand aspect pufos, alb,iar cele de Rhizopus s-au dezvoltăt dupa numai 24h, cu aspect lanos şi pigmentate galben-brun.

Cea de-a doua etapa a verificarilor a constat în testarea capacitaţii reale a produselor apicole

de a inhiba total dezvoltărea patogenilor.Pentru acest lucru au fost prelevate probe din tuburile cu miere de albine şi amestec de produse apicole 100% şi au fost însamantate pe medii corespunzatoare.

Singura proba care a dezvoltăt colonii pe mediul de control a fost cea preluata din tubul încare a fost înglobat Aspergillus. (Figura 25)

Figura 25 – Aspectul mediilor de control : Aspergillus, Fusarium, Bacillus, Pseudomonas, E colişi Enterococcus – Numai Aspergillus spp. a rezistat timp de o saptamana în miere de albine, fiindulterior capabil sa dezvolte colonii pe mediu Sabouraud.

II.2.4. Analiza rezultatelor

În acest capitol va fi prezentata analiză statistica a rezultatelor obţinute.Conform rezultatelor redate în capitolul anterior rezulta ca nivelul de inhibiţie determinat de

prezenta produselor apicole variaza simţitor în funcţie de categoria de microorganism şi concentraţiaîn produs de testat.

Astfel, în cazul mediilor preparate cu 5 % şi 15 % miere de albine nivelul de inhibiţieexercitat asupre tulpinilor bacteriene în comparaţie cu cele fungice are urmatorul aspect grafic :

73



mediu M5%

mediu M 15 %

0

10

20

3040

50

60

70

mediu

M5%

mediu

M 15

%

tulpini bacteriene

tulpini fungice

În ceea ce priveste evoluţia tulpinilor bacteriene şi fungice pe variantele de mediu conţinand procente de 5 şi 15 % amestec de produse apicole graficul este urmatorul:

0

20

40

60

80

mediu 5%

Am

mediu 15

% Am

tulpini bacteriene

tulpini fungice

tulpini bacteriene

tulpini fungice

Rezultatele obţinute în urma înglobarii tulpinilor în produs aflat în concentraţie comercialasunt dupa cum urmează:

74



miere de

albine

100

amestec de

produse

apicole

20

0

20

40

60

80

100

tulpini bacteriene

tulpini fungice

Nivelul de inhibare a fiecărei tulpini în parte pentru cele 5 variante de concentraţii de produse apicole se poate observa în graficele urmatoare :

2%2% 2%

4%

8%

8%

8%

25%

17%

16%

8%

E. coli

Salmonella

Pseudomonas

Enterococcus

Staphylococcus

Bacillus

Candida

Aspergillus

Tricophyton

Rhisopus

Fusarium

Procentele de inhibiţie determinate de utilizarea mediilor cu 5 % miere de albinepolifloră

75



1%2% 2%

21%

21%

4%6%

20%

20%

1%

2%

E. coli

Salmonella

Pseudomonas

Enterococcus

Staphylococcus

Bacillus

Candida

Aspergillus

Tricophyton

Rhisopus

Fusarium

Procentele de inhibiţie determinate de utilizarea mediilor cu 15 % miere de albinepolifloră

2%

2%2%

6%

20%

1%

4%4%

20%

19%

20%

E. coli

Salmonella

Pseudomonas

Enterococcus

Staphylococcus

Bacillus

Candida

Aspergillus

Tricophyton

Rhisopus

Fusarium

Procentele de inhibiţie determinate de utilizarea mediilor cu 5 % amestec de produseapicole

76



16%

15%

3%

5%

15%

15%

3%

2%

8%

15%

3% E. coli

Salmonella

Pseudomonas Enterococcus

Staphylococcus

Bacillus

Candida

Aspergillus

Tricophyton

Rhisopus

Fusarium

Procentele de inhibiţie determinate de utilizarea mediilor cu 15 % amestec de produseapicole

100

100

100

100

100100

100

50

100

100

100 E. coli

Salmonella

Pseudomonas

Enterococcus

Staphylococcus

Bacillus

Candida

Aspergillus

Tricophyton

Rhisopus

Fusarium

Inhibiţia 100% (cu exepţia tulpinii de Aspergillus spp) determinata de includrea coloniilor înmiere sau amestec apicol în concentraţie comeriala.

CONCLUZII

77



Scopul lucrarii a fost testarea eficientei antibacteriene şi antifungice a produselor apicole. Învederea efectuarii acestui studiu au fost analizăte două probe provenite din produse existente încomert ce constau în miere de albine polifloră şi respectiv, un amestec fluid care consta în: polen, laptisor de matca, propolis, vitamina C, vitamina B6, calciu gluconic, lecitina vegetala şi

miere de albine.1. În experiment s-au utilizat urmatoarele 11 tulpini bacteriene şi fungice :

● 6 tulpini bacteriene : Escherichia coli, Salmonella typhimurium, Staphylococcus spp, Enteroccocus fecalis, Pseudomonas spp, Bacillus subtilis

● 5 tulpini fungice : Tricophyton spp,Aspergillus spp, Fusarium spp, Rhysopus spp, Candida

albicans.

2. Pentru cultivarea celor 11 tulpini testate în vederea obţinerii martorilor pozitivi de colonii şia coloniilor devoltate pe mediile experimentale s-au utilizat medii specifice care au favorizatdezvoltărea acestora.

3. Mediile de selecţie utilizate au fost: mediul Agar – sange pentru tulpinile bacteriene şi delevuri şi mediul Sabouraud pentru cele fungice.

4. Cu excepţia microrganismelor din genul Aspergillus, toate celelalte tulpini testate au fostinhibate de cele 2 produse comerciale în concentraţie 100%.

5. La reducerea concentraţiei produselor de testat la 5 şi 15 %, prin introducerea în medii decultură, s-a constatât ca, deşi dezvoltărea tuturor coloniilor a fost parţial inhibată, inhibiţietotală s-a manifestat numai în cazul speciilor de Bacillus, Escherichia şi Staphylococcus.

6. Dintre speciile fungice testate, mai afectate de prezenţa procentelor de 5% şi 15% din produsele apicole în mediu, au fost Tricophyton, Fusarium şi Rhizopus.

7. Procentele de 5% şi 15% ale produselor apicole de testat au avut efecte inhibitorii asupracreşterii modificând inclusiv aspectul morfologiei culturilor. Aceste modificari au fostdecelabile numai sub aspectul schimbării pigmentării, în cazul coloniilor bacteriene, în timpce în cazul fungilor au aparut diferenţe majore legate de toate aspectele ce ţin decaracterizarea coloniilor.

8. Posibila explicaţie a rezultatelor obţinute ar putea sa reiasa din simpla analiză a compoziţieichimice a produselor apicole. Astfel, conţinutul extrem de ridicat în zaharuri şi pH-ul cuvalori situate sub 5,5 constituind un potenţial raspuns al inhibiţiei manifestate de produseleapicole asupra tulpinilor bacteriene şi fungice.

9. Potenţialul antibacterian şi antifungic al produselor apicole este valorificat prin metodeleterapeutice utilizate atât în medicina umana cât şi în cea veterinara.

Lucrare de Diplom fg gra

Documents

Transcript of Lucrare de Diplom fg gra