Luceafarul-Fata din gradina de aurMihai EminescuAsemanari: namorarea, din privire, a zmaului fermecat de frumusetea fetei claustrate n palatul din pietre luminoase cladit, pentru ea, de tatal ei pentru ca nici o raza-a lumei sa n-o bata, o regasim n Luceafarul cu deosebirea ca haina poetica n care apare mbracata aici este dramatizata, plina de miscare si, totodata, de delicatete, mult mai bogata n sugestii lirice. Doua nfatisari ia zmaul pentru a se prezenta naintea Fetei din gradina de aur. Prima oara: Cazu din cer n tinda ei mareata,/ Se prefacu n tnar luminos,/ Si corpul lui sub haina ce se-ncreata/ S-arata nalt, subtire, mladios./ Par negru-n vite lungi ridica fata,/ Si ochi-albastri-nchis, ntunecos,/ Iar fata-i alba, slaba, zmbitoare / Parea un demon ratacit din soare. A doua oara: () el se facu o ploaie,/ n tact caznda, aromata lin,/ Si din feresti perdelele le-ndoaie,/ Burnd prin tesaturile de in,/ Patrunde iarasi n a ei odaie,/ Preface-n tnar sufletu-i divin:/ El sta frumos sub boltile ferestii,/ Purtnd n par cununa lui de trestii.// Blond e-azi si parul lui de aur moale/ Pe umeri cade ndoios, mflat;/ Ca ceara-i palid buza lui cu jale/ Purta un zmbet trist, nemngiat./ El o priveste sufletu-i s-aduna./ n ochiul lui albastru, blnd si mat/ S-astfel cum sta mut nger din tarii/ Parea un mort frumos cu ochii vii.Luceafarul ia si el doua nfatisari apropiate de acelea ale zmaului, dar n ordine inversa: nti, cea perceputa de Fata de mparat ca angelica, a doua oara, cea demonica. Cadrul fascinant odata n apa marii, apoi pe bolta cerului al mplinirii iubirii nfatisat de catre Luceafar fetei de mparat este asemanator celui nfatisat de catre zmau Fetei din gradina de aur. Refuzul de a-i urma pe zmau, respectiv, pe Luceafar este exprimat de fiecare dintre cele doua Fete n termeni apropiati. Pretul cerut, n schimbul iubirii, de fiecare dintre cele doua Fete este acelasi;de a se umaniza/de a deveni muritor. ntelegnd, si unul si celalalt, ca pretul iubirii l reprezinta renuntarea la nemurire, att zmaul, ct si Luceafarul se hotarasc pe loc sa ceara a fi dezlegati de acest dat ontologic al naturii lor Si zmaul, si Luceafarul se rup din locul lor din cer, zburnd spre Domnul (Adonai), respectiv, spre Demiurg nume diferite pentru a desemna aceeasi instanta suprema ca sa-si ceara dezlegarea de nemurire. Altfel, un curcubeu de noapte zmaul , respectiv, un fulger nentrerupt / Ratacitor prin (stele) Luceafarul sunt doua frumoase imagini gemene desemnnd fenomene stralucitoare de zi care se manifesta n noaptea haosului interstelar. Interludiul pe care l reprezinta zborul este marcat de intrarea n scena deci, n viata celor doua Fete a lui Florin, respectiv, Catalin. O promisiune de iubire mparateasca, fata cu o promisiune de iubire trupeasca, ce-i drept, dar pentru toata viata.Fiecare dintre cele doua Fete raspunde la promisiunea facuta de cei doi aspiranti pamnteni la dragostea lor. Esenta ca si forma ceremonioasa de adresare a zmaului, respectiv, a Luceafarului catre instanta suprema, singura n masura sa-i dezlege de nemurire, Cererea, si a unuia, si a celuilalt este respinsa. Cu argumente care, partial, converg, cum este, de exemplu, acela care se refera la efemeritatea spitei umane, n care cei doi, ndragostiti de fete pamntene, ar voi sa se afunde. Efemeritatea sinonima cu nimicul, cu nalucirea, cu umbra, cu pieirea n opozitie ireconciliabila cu nemurirea n sfrsit, att Adonai, ct si Demiurgul i ntorc cu fata catre pamnt pe zmau si pe Luceafarul devenit Hyperion, pentru a vedea ce chip a luat obiectul pamntean al iubirii lor

Deosebiri:LuceafarulFata din gradina de aur

Luceafarul se metamorfozeaza sau, asa cum s-a remarcat, se ntrupeaza ori se naste din nou din elementele primordiale, ceea ce nseamna ca, acum, nu avem a face cu simple prefaceri ca acelea ale zmaului nu din proprie initiativa, ca zmaul, ci la chemarea Fetei de mparat: O, dulce-al noptii mele domn,/ De ce nu vii tu? Vina. n zborul Luceafarului nu este nici ezitare, nici regret; doar hotarrea ce pare nestramutata, doar dragoste nestirbita: Si se tot duce S-a tot dus/ De dragu-unei copile./ S-a rupt din locul lui de sus,/ Pierind mai multe zile. In viata fetei de imparat apare Calin;este un simplu paj, baiat din flori si de pripas, care nu-i poate oferi Fetei de mparat nimic altceva dect o ct de oportuna?! mestesugita lectie de amor. n vremea asta Catalin/Viclean copil de casa/Ce mple cupele cu vin/Mesenilor la masa, Fata de mparat nu se poate desprinde cu usurinta de misterioasa atractie care i purtase privirile si nca i le mai poarta catre Luceafarul din cer. Ceea ce pare mai firesc daca tinem seama de spontaneitatea, puritatea si naivitatea unei atractii care plutea n sferele nalte ale sufletului si care nu se puteau sterge dintr-o data fara a lasa urme. Personajul cstiga, astfel, n verosimilitate potrivit naturii sale pamntene, n raport cu natura astrala caracterizata prin imuabilitate si previzibilitate n starea corpurilor ceresti Finalul intregeste sensurile poemului,marcand separarea definitiva si indisolubila a planurilor si destinelor ontologice ale mastilor lirice.Semnifica pasiune si suferinta,viata si moarte,experiente ireversilbile asumate in mod superior de luceafar,care se reintoarce la starea de contemplatie senina,eliberat de patima,egal cu sine si cu lumea. Finalul este tipic Shopenhauriean. Tonul nu este de amrciune sau de tristee, cu de o senintate rece a titanului nfrnt n avnturile sale, izolat i neneles n superioritatea sa. Doua nfatisari ia zmaul pentru a se prezenta naintea Fetei din gradina de aur. Prima oara: Cazu din cer n tinda ei mareata,/ Se prefacu n tnar luminos,/ Si corpul lui sub haina ce se-ncreata/ S-arata nalt, subtire, mladios./ Par negru-n vite lungi ridica fata,/ Si ochi-albastri-nchis, ntunecos,/ Iar fata-i alba, slaba, zmbitoare / Parea un demon ratacit din soare. A doua oara: () el se facu o ploaie,/ n tact caznda, aromata lin,/ Si din feresti perdelele le-ndoaie,/ Burnd prin tesaturile de in,/ Patrunde iarasi n a ei odaie,/ Preface-n tnar sufletu-i divin:/ El sta frumos sub boltile ferestii,/ Purtnd n par cununa lui de trestii.// Blond e-azi si parul lui de aur moale/ Pe umeri cade ndoios, mflat;/ Ca ceara-i palid buza lui cu jale/ Purta un zmbet trist, nemngiat./ El o priveste sufletu-i s-aduna./ n ochiul lui albastru, blnd si mat/ S-astfel cum sta mut nger din tarii/ Parea un mort frumos cu ochii vii. Pe zmaul care se-nalta privind, totusi, n jos, castelul n splendoare l strabate, parca, un fior de neliniste sau de regret dorul inimei, suspinul pe care iubirea ce o poarta femeii trecatoare nu pare sa-l ostoiasca: La cer se-nalta el pe bolta mare,/ Cu-aripe lunge curatind seninul/ Priveste-n jos castelul n splendoare,/ L-apuca dorul inimei, suspinul.// Ah! ce-ai cerut, femeie trecatoare,/ Femeie scumpa, ca sa-mi mngi chinul!/ Deasupra lumei risipite-n soapte/ El se-nalta un curcubeu de noapte. Florin este el nsusi fecior de mparat, stndu-i n putere sa-i ofere iubitei bogatii mai mari dect avea tatal ei: Ah, vin cu mine, vin-n a mea tara,/ Casteluri am, gradini adnc-frumoase,/ Sub pasul tau coroana-mi seculara/ Mi-o pun ma plec, sunt sclavul tau, frumoasa./ Am pietre scumpe n a mea comoara,/ Mai multe dect tatu-ti are aur,/ S-aur mai mult de cum argint el are,/ S-a tale-s toate, scumpa, mndra floare!. Fata din gradina de aur nu ezita nicio clipa sa evadeze fara regrete, cu ajutorul pasarii uriase trimise de Florin, din castelul n care era tinuta ca o prizoniera. Finalul se incheie cu blestemul dat de zmaul,care doreste ca cei doi indragostiti sa fie fericiti dar sa nu moara in acelasi timp,pentru ca unul dintre ei sa sufere.