LP 2 - Inflamația

7/24/2019 LP 2 - Inflamația

http://slidepdf.com/reader/full/lp-2-inflamaia 1/6

Lucrarea 2

MODELAREA EXPERIMENTALĂ A INFLAMA IEIȚ

Inflamaţia reprezintă procesul dinamic prin care ţesuturile vii reacţionează la o injurie (fizică,chimică, infecţioasă sau imună). Este o reacţie de apărare nespecifică care are ca scop localizarea şi izolarea

ţesutului lezat/afectat, protejând astfel ţesuturile sănătoase din jurul acestuia.Inflama ia acută se manifestă su forma uneiț reac ii localeț asociate cu următoarele simptome,cunoscute !ncă din antichitate" durere ( dolor), tumefiere (tumor), eritem (ruor), cre terea temperaturiiș

locale ( calor) iș functio laesa ( impoten ă func ională) (#elsus i $alen).ț ț ș

Indiferent de etiolo%ie (infecţioasă sau prin traumatism), procesele inflamatorii şi unele oli mali%neinduc un răspuns %eneralizat numit %eneric „reacţie de fază acută”. &ceste modificări sunt acute deoarecese instalează !n decurs de ore sau zile după apariţia infecţiei sau leziunii (cu toate că unele modificări de fazăacută indică prezenţa unei oli persistente).

'ăspunsul de fază acută are proprietatea de a fi un răspuns generalizat , indiferent de naturalocalizată sau sistemică a evenimentului declanşator.

eşi răspunsul de fază acută tipic apare la pacienţi care prezintă"• infecţii acteriene (pneumonie acteriană, feră reumatică, tuerculoză, nefrită interstiţială)• arsuri• infarct miocardic• leziuni multiple (inclusiv fracturi osoase) sau• după intervenţii chirur%icale

#linicienii mai pot !ntâlni modificări de fază acută la pacienţi cu"• afecţiuni/infecţii cronice( artrită reumatoidă, oala #rohn, sindroame vasculare)• unele oli autoimune• unele cancere (mai ales carcinomul renal şi oala od%*in).

'eacţia de fază acută induce modificări ale aşa+numitelor tete !e"erale de i"fla#aţie"$% umărătoarea de leucocite&% -iteza de sedimentare a hematiilor (-)'% 'eactanţii de fază acută(% Electroforeza proteinelor

$% Nu#ărătoarea de leucocite umărătoarea de leucocite (formula leucocitară) evaluează distriuţia diverselor tipuri de leucocite.

e identifică o sută de celule ale şi apoi se clasifică !n funcţie de morfolo%ia lor. e determină astfel

procentul relativ din fiecare tip de leucocite. eucocitele au un rol important !n apărarea or%anismului.E0istă două tipuri majore de leucocite" polimorfonucleare (%ranulocite) şi mononucleare (monocite şilimfocite)1 ele sunt identificate şi numărate prin e0aminarea la microscop a frotiului de sân%e. eutrofilelenese%mentate sunt mai puţin mature, iar creşterea numărului lor (devierea la stân%ă a formulei leucocitare)apare !n caz de creştere a producţiei de leucocite.

$ranulocitele şi monocitele realizează apărarea nespecifică a or%anismului prin fa%ocitoză.2a%ocitoza se produce !n trei etape distincte" (3) recunoaşterea şi ataşarea particulei de leucocitul !n cauză1(4) !n%loarea particulei, cu formarea vacuolei fa%ocitare1 şi (5) omorârea şi de%radarea materialului in%erat.e%area proteinelor opsonizate (opsoninele sunt proteine serice care se lea%ă specific de moleculele aflate pesuprafaţa microilor şi facilitează le%area de receptorii leucocitari specifici pentru opsonine) inducînglobarea particulei. eucocitul emite pseudopode care !nconjoară particula !n cauză, formând !n final

vacuola fa%ocitară. 6emrana vacuolei va fuziona cu memrana %ranulelor lizozomale, cu elierareaconţinutului %ranulelor !n fagolizozom şi de%radarea leucocitelor. 7ltimul pas din cadrul fa%ocitozei esteomorârea şi de%radarea microilor, realizată prin acţiunea hidrolazelor acide lizozomale.

3



7na din cele mai sensiile teste ale reacţiei de fază acută este creşterea numărului şi imaturităţiineutrofilelor circulante, leucocitoză cu "eutrofilie% Elierarea neutrofilelor se datorează acţiunii directe ainterleu*inei+3(I+3) asupra măduvei osoase hemato%ene.

&% )iteza de edi#e"tare a *e#atiilor +),-.

$recii antici au oservat că sedimentarea sân%elui poate fi utilizată ca metodă de dia%nostic de ază.& fost introdusă de 8ester%reen, metodă utilizată şi !n ziua de azi.

6ăsurarea vitezei de sedimentare a hematiilor prin metoda 8ester%reen se face prin aprecierea procentului de hematii care se depun !n plasmă. &tunci când un tu cu sân%e venos este poziţionat vertical,!ntr+un suport %radat milimetric, eritrocitele au tendinţa de a se depune pe fundul epruetei. -iteza cu care sedepun reprezintă -. e cite te nivelul de sedimentare a hematiilor !n mm după o oră1 !n unele cazuri esteș

citit rezultatul i după un interval de 4 ore, dar de multe ori nu oferă informa ii suplimentare.ș ț

- este cel mai utilizat test non+specific !n dia%nosticului inflamaţiei pentru afecţiunireumatolo%ice.

- este foarte afectată de modificări ale concentraţiei proteinelor plasmatice cum suntfirino%enul, proteina # reactivă şi imuno%loulinele. #oncentraţia acestor proteine creşte rapid !n caz de

leziune tisulare sau ca răspuns la stimuli inflamatori. #ând hematiile se %rupează !n rulouri, ca urmare acreşterii concentraţiei serice de proteine asimetrice, cum sunt reactanţii de fază acută (firino%en,hapto%loină, macro%loulină) scade potenţialul ne%ativ zeta al hematiilor (responsail de menţinereaeritrocitelor normale !n suspensie), iar hematiile vor sedimenta mai rapid, determinând creşterea -.

&fecţiuni cronice ca şi tuerculoza sau olile mali%ne se asociază cu modificări aleimuno%loulinelor plasmatice care determină o creştere a -.

)alori de referi" ăț (după 9nevo)

Bărbaţi" Femei:

:;< ani" :3; mm/h :;< ani" :4< mm/h ;<+=; ani" :4< mm/h ;<+=; ani" : 5< mm/h

>=; ani" :5< mm/h >=; ani" :?4 mm/h

Copii (<+3= ani)" :3< mm/h

Sarcina (săptămânile 3+4<)" 3=+?= mm/h Sarcina (săptămânile 43+?<)" 5<+@< mm/h

Modificări /atolo!ice" Creşterea alorilor !S" se !ntâlneşte !n" infecţii, oli inflamatorii, leziuni tisulare, neoplasme,

paraproteinemie (mielom multiplu, macro%loulinemia 8aldenstrom), anemii (creşte cu severitatea), !ntimpul menstruaţiei şi a sarcinii. Boli în care - nu creşte" policitemie, anemii asociate cu poi*ilocitoză (care scade formarea rulourilor şi are tendinţa de a inhia sedimentarea, cum ar fi anemia pernicioasă, siclemie sau sferocitoză),hipofirino%enemie. An olile reumatice, valoarea determinată este"• când creşte (adesea peste 5< B 3<< mm/h) poate fi utilizat ca indice de severitate a inflamaţiei• când scade, este util !n urmărirea terapiei.

&numite studii au demonstrat că o creştere a - (peste 3<< mm/h) este mai oişnuită !n infecţiidecât !n afecţiuni mali%ne. Cotuşi, testul poate fi normal la pacienţi cu neoplasme sau cu oli ale ţesutuluiconjunctiv, astfel că - nu poate fi utilizat pentru e0cluderea acestor oli ca dia%nostic la un pacient acărui simptomatolo%ie indică aceste afecţiuni.

4



'% Reacta"ţii de fază acută

a = B 34 ore de la evenimentul infecţios sau traumatic declanşator, ficatul va creşte sinteza dereacta"ţi +/rotei"e. de fază acută +RFA.. An cadrul răspunsului vor creşte proteine care se %ăsesc !n modnormal !n plasmă, dar vor apare şi unele proteine noi care pot fi utilizate ca mar*eri pentru evenimentul

patolo%ic. 'ăspunsul de fază acută este re%lat de cito0i"e. intre acestea, interleu*ina+D (I+D) reprezintăstimulul major pentru majoritatea proteinelor de fază acută. &lte cito*ine inflamatorii cum sunt interleu*ina+3 (I+3), factorul de necroză tumorală F (C2+F), interferonul %ama (I2+G), şi factorul de creştere şitransformare (C$2+), re%lează anumite tipuri de '2&.

An timpul răspunsului de fază acută creşte, de mai multe ori faţă de normal, concentraţia a mai multor proteine plasmatice1 acestea includ" *a/to!lo1i"a2 a"u#ite /roteaze i"*i1itorii ca alfa3$3a"titrii/i"a2alfa3$3a"tic*i#otri/i"a2 alfa3&3#acro!lo1uli"a2 !lico/rotei"a acidă alfa3$2 co#/o"e"teleco#/le#e"tului +4$ 5 4(.2 cerulo/la#i"a2 feriti"a 6i fi1ri"o!e"ul%

Cotuşi, adevăraţii reactanţi de fază acută cresc de câteva sute de ori1 aceştia sunt reprezentaţi dea#iloidul eric A, un precursor al amiloidului !n amiloidoza secundară şi /rotei"a 4 reacti7ă%

intre toţi reactanţii de fază acută, fibrinogenul, proteina C reactivă şi amiloidul seric A sunt cei

mai importanţi din punct de vedere clinic şi pot fi dozaţi !n majoritatea laoratoarelor clinice ca markeri ai reacţiei de fază acută.

a. Fi1ri"o!e"ul 2irino%enul este o proteină firilară produsă de ficat, care devine firină insoluilă !n procesul de

coa%ulare şi este de asemenea o proteină de fază acută sensiilă, a cărei concentraţie creşte de câteva ori !ncursul inflamaţiei, necrozei tisulare etc.

)alorile /la#atice "or#ale sunt &88 5 (88 #!9dL şi cresc !n primele 4? de ore de la evenimentuldeclanşant.

E0istă dovezi că nivele plasmatice peste normal, constituie un factor de risc independent atât pentru oala coronariană, cât şi pentru afecţiunile cererovasculare.

1. Protei"a 4 reacti7ă +P4R) a fost descrisă pentru prima oară !n 3H5<, demonstrându+se capacitatea sa dea precipita polizaharidul # e0tras din peretele pneumococului. #' poate determina a%lutinarea pasivă aeritrocitelor acoperite cu sustrat le%at. e sintetizează primar !n hepatocit1 sinteza sa este iniţiată deanti%eni, comple0e imune, acterii, fun%i sau traumatisme (chiar la ?+D h după injurie). #' activeazăcomplementul via calea clasică pentru a opsoniza şi a !ndepărta microor%anismele, şi !n plus acţionează ca o

proteină re%latoare !n activarea complementului pe cale alternă.Ni7elul /la#atic "or#al al /rotei"ei 4 reacti7e este u1 $ #!9dL, dar creşte dramatic şi foarte

rapid !n prezenţa infecţiilor acteriene, când valoarea sa ajun%e >3<< m%/d. Jdată cu rezoluţia acestor infecţii, nivelul #' scade !n câteva zile. ivele moderat crescute de #' de 3<+3<< m%/d se !ntâlnesc !n

oli inflamatorii cum este lupusul eritematos sistemic (E), olile mali%ne, insuficienţa cardiacă

con%estivă şi !n sarcină. An infecţiile virale nivelul #' este normal până !n momentul suprainfecţiei acteriene. #' este e0trem de util ca mar*er inflamator de urmărire a pacienţilor operaţi. An cazurilenecomplicate, nivelul #' creşte atin%ând un vârf !n primele ?=+@4 de ore postoperator, şi revine la normal!n primele şapte zile. acă apar complicaţii postoperatorii, ca inflamaţii sau stare septică, nivelul de #' rămâne crescut.

#oncentraţia de #' nu creşte !n infecţiile virale sau cele cu spirochete. &stfel, !n asenţa traumei,concentraţiile foarte mari pot fi su%estive pentru infecţia bacteriană. An plus, concentraţiile măsurate !ndinamică sunt utile pentru monitorizarea răspunsului la terapia antimicroiană. a pacienţii cu menin%ită

acteriană, concentraţiile foarte mari pot fi utilizate ca mar*eri predictivi pentru sechelele neurolo%ice.'ăspunsul #' la inflamaţie apare chiar şi !n perioada neonatală, când nivelele serice sunt

importante !n dia%nosticul de stare septică acteriană.pre deoseire de celelalte proteine de fază acută, cum sunt α3+antitripsina şi hapto%loina, #' nu

este afectată de hormonii estro%eni (fie endo%eni !n sarcină, fie e0o%eni !n tratamentul cu contraceptiveorale) sau de medicaţia antiinflamatorie şi imunosupresivă.

5



#oncentraţia de #' este utilă şi !n evaluarea clinică a evoluţiei unor afecţiuni ca" artrită

reumatoidă# lupus eritematos sistemic# colită inflamatorie sau infarctul miocardic.

)alori de referi"ta" :<.; m%/d. ( după 9nevo)

Protei"a 4 reacti7ă de :"altă e"i1ilitate +-i!* ,e"iti7it; P4R 3 *34RP)roteina # reactivă este considerată un mar*er de evaluare a pacienţilor cu risc moderat de oală

coronariană. Cestul hs+#' poate detecta concentraţii mai mici ale proteinei, fiind mai sensiil decât testulstandard de detectare a #'. e ştie acum că inflamaţia joacă un rol important !n ateroscleroză. E0istă studiicare au demonstrat că dozarea #' prin metoda mai sensiilă de hs+#', poate identifica riscul de oalăcoronariană la persoane aparent sănătoase. a aceşti indivizi cu risc crescut, valorile sunt predictive pentruriscul de infarct miocardic, accident vascular cereral, moarte suită cardiacă şi oala arterelor periferice,chiar la o concentraţie de colesterol aflată !n limite acceptaile.<ru/e de ric /e"tru dez7oltarea 1olii coro"arie"e• risc scăzut : 3,< m%/d• risc moderat 3,<+5,< m%/d• risc major > 5,< m%/d

c. A#iloidul eric A +A,A.&miloidul seric & (&&) face parte dintr+o clasă de apolipoproteine asociate cel mai frecvent cu

lipoproteinele plasmatice cu densitate mare (), fiind e0primate diferit la diverşi indivizi ca răspuns lastimuli inflamatori. eşi sinteza primară are loc la nivelul ficatului, e0istă şi alte ţesuturi care e0primă &&.&miloidul seric & este le%at de inflamaţie, apărarea antimicroiană, metaolismul şi transportulcolesterolului, şi a fost astfel implicat !n mai multe afecţiuni cum sunt ateroscleroza, artrita reumatoidă,

oala &lzheimer şi cancerul. #el mai ine se cunoaşte rolul && !n reacţia de fază acută ca răspuns la unstimul inflamator, o leziune tisulară sau un traumatism. #oncentraţia sa poate să crească de până la de 3<<<de ori !n cursul inflamaţiei acute.

d. I"*i1itorii /roteazelor Alfa--antitripsina (α3+&C) este constituentul major al α3 B proteinelor plasmatice evidenţiate cuajutorul electroforezei proteinelor şi are cea mai are concentraţie dintre inhiitorii proteazelor plasmatice.'olul fiziolo%ic major al &C este inhibiţia enzimelor proteolitice (mai ales elastaza) elierate din leucocite !ncadrul fa%ocitozei. )alorile crecute se !ntâlnesc !n inflamaţie (infecţii, oli reumatice), necroză tisulară (infarctmiocardic, arsuri), oli mali%ne, traumatisme (inclusiv intervenţii chirur%icale) şi terapie estro%enică. Alfa--antic!imotripsina (α3+K) este de asemenea o proteină de fază acută foarte sensiilă, dar şi uninhiitor al proteazelor serinice.

Alfa-2-macroglobulina (α4+6) este unul din cei doi constituenţi majori ai α4+%loulinelor evidenţiate prin electroforeză proteică (cealaltă fiind hapto%loina). Este un inhiitor cu spectru lar% al majorităţii

proteazelor active (cola%enaza leucocitară, catepsinele lizozomale şi tripsina şi chimotripsina pancreatice).

e. -a/to!lo1i"aEste o α4+%loulină care lea%ă rapid dimerii de hemo%loină elieraţi !n hemoliza intravasculară,

inclusiv hemoliza de la nivelul măduvei osoase hemato%ene secundară eritropoiezei patolo%ice. &cestecomple0e sunt rapid !nlăturate din circulaţie de către celulele hepatice Luppfer, astfel că funcţia fiziolo%ică

primară a hapto%loinei este aceea de conservare a fierului.#omple0ul hemo%loină+hapto%loină reprezintă, de asemenea, o pero0idază puternică" alături de

ceruloplasmină, hapto%loina poate juca un rol !n controlul local al leziunii tisulare secundar procesuluiinflamator.

f. 4erulo/la#i"a2 o α4+%loulină, este o enzimă care o0idează cuprul, având un rol important !n re%lareao0idării. Ea va îndepărta radicalii liberi de o$igen de la nivelul ariei inflamate, aceştia fiind e0trem de to0ici

pentru numeroase ţesuturi.

?



#oncentraţia de ceruloplasmină creşte mai lent decât cea a #', && sau hapto%loină, ea fiindadesea considerată un reactant de fază Msu+acutăN.

!. <lico/rotei"a acidă alfa $ +Oroo#ucoidul. este unul din cei mai precoce reactanţi de fază acută.inteza sa hepatică este stimulată de lipopolizaharidele elierate din macrofa%ele activate de I+3.

#oncentraţia sa plasmatică este utilă !n diferenţierea răspunsului de fază acută (concentraţie crescută)de efectul estro%enilor (concentraţie normală sau scăzută) deoarece !n amele cazuri sunt prezenteconcentraţii crescute de ceruloplasmină, α3+&C şi alţi reactanţi de fază acută.

Ampreună cu hapto%loina, reprezintă cea mai ună metodă de evidenţiere a hemolizei in vivo.#oncentraţiile acestor două proteine cresc şi scad !n mod diferit1 astfel, o concentraţie crescută deorosomucoid cu o concentraţie normală de hapto%loină su%erează un răspuns de fază acută cu uşoarăhemoliză in vivo. e indică dozarea sa !n evaluarea răspunsului de fază acută şi a tumorilor recurente (maiales de sân şi plămân), precum şi !n evaluarea hemolizei !mpreună cu hapto%loina.

(% Electroforeza /rotei"eloreşi ficatul produce cantităţi crescute de diverse proteine, mai ales alfa+%louline şi %licoproteine,

sinteza de alumine hepatice scade. 6odificarea raportului alumine/%louline plasmatice inducedisproteinemia din inflamaţia acută caracterizat prin reducerea concentraţiei plasmatice de albumină şi

creşterea alfa%& şi alfa%' globulinelor pe electroforeză.

=% Alte teteeşi nu se măsoară de rutină, co"ce"traţiile de zi"c 6i de fier eric sunt scăzute.#oncentraţiile scăzute de fier asociate cu anemia, cu depozite normale de fier, reprezintă o situaţie

caracteristică pentru răspunsul de fază acută. E0istă numeroase dovezi conform cărora scăderea fierului seric joacă proail un rol important !n protecţia anti bacteriană. căderea fierului seric poate suprima creştereamai multor microor%anisme şi a anumitor celule tumorale care necesită o anumită cantitate de fier ca factor

de creştere.

=% Perito"ita e>/eri#e"tală

ateriale necesare: coai, ulion peponat steril, ace pentru punc ie peritoneala.ț

)ehnica de lucru: se produce, la coai, peritonita aseptică prin injectare intraperitoneală de 3<+3; ml ulion peptonat steril. upă D+= ore se recolteză, prin punc ie, e0udat peritoneal inflamator i se studiază"ț ș

+ modificările asculare locale, prin testul *ialta.

+ modificările celulare, prin determinarea numărului de leucocite i a formulei leucocitare din e$udat ș

iș fagocitoza în itro.

"eac ia "ivaltaț

+rincipiu: roteinele din lichidele iolo%ice precipită !n mediu sla acid (acid acetic 4O), dacă depă escș

concentra ia de 5 %O.ț

)ehnica de lucru: Antr+un cilindru %radat se pun 3<< ml de apă acidulată cu acid acetic 4O. e lasă săcadă o picătură din lichidul iolo%ic analizat. 'ec ia pozitivă se caracterizează printr+o opalescen ă ca unț ț

P fum de igară,ț care se produce pe traiectul picăturii. -nterpretare: 'eac ia 'ivalta diferen iază e0udatul de transudat.ț ț $udatul este consecin aț procesului

inflamator# are un con inut !n proteine deț peste 5 %O, p acid i coa%ulează.ș )ransudatul este un lichidneinflamator ce apare !n condi ii de stază circulatorie cronică ( insuficien ă cardiacă, staza portală) cuț ț

con inut !n proteineț su 5 %O, p alcalin, necoa%ulail.

;



#agocitoza $n vitro ateriale necesare: suspensie de ro u carmin, e0udat peritoneal, epruete siliconate, aparat deș

fa%ocitoză, alastru de metilen, alcool metilic, pipete, microscop. )ehnica de lucru: se diluează suspensia de ro u carmin astfel !ncât, la un leucocit să corespundă ;ș

particule de carmin. Antr+o epruetă se amestecă o cantitate de ? picături e0udat i 4 picături suspensie deș

carmin cu dilu ie cunoscută. e păstrează 5< min. la 5@Q# !n aparatul de fa%ocitoză, a%itându+se u or. &poiț ș

se e0ecută frotiuri care se colorează cu alastru de metilen.

Colora ia albastru de metilen:ț

3. Antinderea i uscarea frotiuluiș

4. 2i0are 4 minute cu metanol5. #olorarea 4 minute cu alastru de metilen 3O?. pălarea cu apă de roinet, uscare, citire la microscop !n imersie

e lamele, astfel colorate, se oservă leucocitele cu nucleul colorat !n alastru, iar !n citoplasmaacestora, particulele de ro u carmin fa%ocitate. e numără 3<< de leucocite i se e0primă procentual numărulș ș

de leucocite care au !n%loat particulele de ro u carmin. &cest număr reprezinăș indicele fagocitar , criteriu de

apreciere a eficen ei fa%ocitozei.ț -nterpretare: introducerea ulionului peptonat steril a produs o puternică reac ie inflamatorie la nivelulț

seroasei peritoneale rezultând un e0udat o%at !n fa%ocite. An%loarea particulelor de ro u carmin este directș

propor ională cu amploarea procesului de fa%ocitoză. An primele ?+D ore, pe frotiurile o inute din e0udatulț ț

inflamator, predomină leucocitele polimorfonucleare# urmând ca, !n următoarele 34+4? de ore să apară !ne0udat, monocitele circulante ce se vor transforma !n macrofa%e. upă 4+5 zile apar iș limfocite.

D

LP 2 - Inflamația

Documents

Transcript of LP 2 - Inflamația