ECATERINA VRĂSMAŞ - COORD.ASOCIAŢIA RENINCO ROMÂNIAREVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR NR. 1-2/ 2009

8 LOGOPROGRAM DE EXRECIŢII LOGOPEDICE PENTRU REMEDIEREA DISLALIEI

CUPRINS

Introducere şi prezentarea programului 8 LOG .............................................................. 5Intervenţia logopedică cu caracter general..................................................................... 7

1. EDUCAREA MIŞCĂRILOR ARTICULATORII........................................................................ 72. EDUCAREA RESPIRAŢIEI ............................................................................................ 83. DEZVOLTAREA AUZULUI FONEMATIC ............................................................................ 9

Intervenţia logopedică în remedierea dislaliei............................................................... 15Remedierea pronunţiei la sunetele principale .............................................................. 28

1. SUNETELE S, Z, Ţ ................................................................................................. 292. SUNETELE Ş, J ...................................................................................................... 66Anexe ................................................................................................................... 843. SUNETELE Ce, Ci, Ge, Gi...................................................................................... 97Anexe ................................................................................................................. 1104. SUNETELE C, G, H............................................................................................... 115Anexe ................................................................................................................. 1315. SUNETELE T, D.................................................................................................... 149Anexe .................................................................................................................. 1656. SUNETELE F, V .................................................................................................... 170Anexe ................................................................................................................... 1877. SUNETELE L, R...................................................................................................... 195Anexe ................................................................................................................... 216

Material exemplificativ pentru consolidarea pronunţiei corecte (poezii, proverbe) …... 229Bibliografie ....................................................................................................................... 256

Intervenţia logopedică cu caracter general

1. EDUCAREA MIŞCĂRILOR ARTICULATORII

1.1. Exerciţii generale: • imitarea mersului;• mişcări ale gâtului şi rotirea capului;• mişcări ale braţelor şi rotirea braţelor;• imitarea spălatului pe mâini;• imitarea aplaudatului;• exerciţii pentru întărirea musculaturii toracice;• exerciţii pentru întărirea musculaturii abdominale.

NOTA: În funcţie de diagnostic, se pot efectua exerciţii de gimnastică cu diferite părţi ale corpului. De asemenea, în tulburările limbajului scris se exersează braţul, mâna, degetele.

1.2. Mobilitatea aparatului fono-articulator:

A. Exerciţii de mobilitate a maxilarelor:• exerciţii de închidere şi deschidere a gurii;• exerciţii de coborâre şi ridicare a maxilarelor;• exerciţii de alternare a maxilarelor înainte-înapoi;• muşcătura.

B. Exerciţii de mobilitate pentru limbă:• limba iese şi intră repede („pisicuţa bea lapte");• limba mişcată de la dreapta la stânga („tic-tacul ceasului")• limba iese în formă de lopată;• limba iese în formă de săgeată;• limba şterge buzele;• limba şterge dinţii pe deasupra;• limba şterge dinţii pe dedesubt;• limba sub formă de căuş; • mişcările circulare ale limbii;• limba ghemuită în fundul gurii;• mişcările limbii în jos şi în sus cu gura deschisă;• pronunţarea rapidă şi repetată a silabei „la";• tropăitul calului;• sforăitul calului;• limba împinsă printre dinţi şi trasă apoi printre dinţii închişi;• limba plată;• limba la palat şi jos etc.

C. Exerciţii pentru buze şi obraji:• mişcări de sugere a obrajilor;• mişcări de ţuguiere a buzelor;• mişcări de întindere a buzelor (zâmbetul);• mişcări de rotunjire a buzelor;• mişcări alternative de întindere şi rotunjire a buzelor;• mişcări de ţuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat în lumânare, balon, morişcă etc.;• mişcări de aburire a oglinzii (pentru buze);• mişcări de umflare a obrajilor;• mişcări de prindere a unor nasturi între buze (nasturele este tras cu mâna de un elastic subţire, trecut prin găurile lui);• vibrarea buzelor;• rictusul buzelor etc.

D. Exerciţii pentru vălul palatin:

• exerciţii de imitare a căscatului;• exerciţii de deglutiţie;• mişcări de degîutiţie etc.

NOTĂ: Aceste exerciţii se fac numai în faza iniţială, înainte de articularea sunetelor, iar apoi se vor folosi numai acele exerciţii care sunt necesare IMPOSTARII sunetului. În cazurile grave, de pareză şi semiparezâ a limbii, buzelor, coreoatetoză, se impun şi masaje pe organele afectate.

2. EDUCAREA RESPIRAŢIEI

Trebuie subliniat faptul că în mod normal, la copii, respiraţia este de tip diafragmatic, ea transformându-se treptat în respiraţie toraco-abdominală şi, spre pubertate, se diferenţiază în respiraţie de tip toracic la fete şi rămâne costo-abdominală la băieţi.Respiraţia copiilor este ritmică, iar ritmul respirator nu este uniform.În general, tulburările de vorbire se însoţesc atât de labilitatea ritmului respirator, cât şi de deficienţe ale tipului de respiraţie.Terapia respiratorie se poate structura pe două coordonate: - dezvoltarea respiraţiei nonverbale- dezvoltarea respiraţiei de tip verbal.

Indicaţii: Se întinde elevul pe canapea cu mâna stângă pe abdomen, iar cu dreapta pe piept, cerându-i-se să-şi sugă abdomenul să inspire şi apoi să expire pe gură, umflând abdomenul.Când respiraţia diafragmală în această poziţie (orizontală) se realizează uşor şi fără efort, se poate folosi, pentru control, un caiet aşezat pe abdomen. Mişcările abdomenului imprimă caietului mişcarea sus-jos. Dar cum poziţia normală pentru vorbit nu este cea orizontală, trebuie să se obţină aceeaşi respiraţie diafragmală şi în poziţie verticală. Pentru aceasta, elevul stă în faţa oglinzii cu o mână pe abdomen şi cu una pe piept şi i se cere să inspire profund pe nas, sugând abdomenul, iar după o pauză scurtă (2-3 secunde) să expire pe gură.Exerciţiile de respiraţie cer un spaţiu aerisit şi, eventual, geamul deschis. Ele se efectuează la început în faţa oglinzii, împreună cu logopedul şi apoi tot mai mult independent. Eficienţa acestor exerciţii este mai mare la începutul orelor de terapie şi în primele şedinţe, dar şi în cursul activităţii, chiar dacă, uneori, se instalează şi o stare de oboseală.

NOTĂ: Inspiraţia e bine să fie însoţită de mişcări de extensie a coloanei vertebrale prin aplecarea trunchiului spre spate şi a membrelor superioare (sau chiar ridicarea acestora). Expiraţia să fie însoţită de mişcări care micşorează cutia toracică, susţinută de aplecarea în faţă a corpului şi a mâinilor. Astfel, în decursul unei inspiraţii se urmăreşte extinderea abdomenului şi a coastelor inferioare şi revenirea lor, în expiraţie.

ETAPA OBIECTIVELE URMĂRITE TIPURI DE EXERCIŢII1. Dezvoltarea respiraţiei nonverbale

Educarea echilibrului între inspiraţie şi expiraţie (1/2);

a) Exerciţii pentru expiraţie:• suflă nasul în batistă!• suflă aerul pe dosul mâinii!• ţine un fulg în aer!

Folosirea gimnasticii pe fond muzical e, de asemenea, un procedeu foarte bun.

2. Dezvoltarea respiraţiei verbale

Mărirea capacităţii respiratorii;

Formarea unei respiraţii diafragmale;

Obţinerea unei respiraţii lungi, fără efort, uşor;

Obţinerea unui ritm respirator uniform.

Obţinerea expiraţiei mai lungi decât inspiraţia la pronunţie;

Vorbirea în expiraţie, fără efort, ritmat.

• stinge lumânarea!•umflă balonul!• suflă în apă cu paiul!• suflă la spirometru! (pentru copii mai mari) etc.b) Exerciţii pentru inspiraţie:• miroase florile;• câinele la vânătoare;• miroase parfumul; etc. Inspiraţia diferenţiată:• 3 timpi inspiraţie şi 5 timpi expiraţie cu faţa la oglindă;• inspiraţia alternativă pe o nară şi pe cealaltă;• inspiraţia pe gură;• inspiraţia pe gură şi expiraţia pe nas;• inspiraţia pe nas şi expiraţia pe gură;• inspiraţia lungă;• inspiraţia lungă, expiraţia prelungă (30 sec.).a) Exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fără efort în timpul unei expiraţii.b) Exerciţii de pronunţie într-o expiraţie, a unei consoane.c) Exerciţii de pronunţie a unor grupe de vocale pe durata unei expiraţii (ex.: ai, ei, oi, ua, ue etc.).d) Exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii (ex.: ba, be, bi, bo... ale, ele, ile...).e) Exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane, pe o expiraţie (ex.: aie; oie; uie; stra; stre; stri; era, ere, cri; tra, tre, tri... etc.).f) Exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi cântec (ex.: mersul numărat, cu cântec, cu poezie, ghicitori, proverbe etc.)g) Exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea - cu un caiet pe abdomen, caietul mişcându-se în ritmul

diafragmei):• la început nonverbal;• cu pronunţie de vocale, silabe, cuvinte;• cu recitare de poezii;• citire în această poziţie cu voce tare.

3. DEZVOLTAREA AUZULUI FONEMATIC

3.1. DefiniţieAuzul fonematic este o particularitate a auzului uman prin care sunetele vorbirii sunt percepute ca elemente semantice sau foneme. Tulburarea auzului fonematic se referă la lipsa de maturizare a acestei particularităţi şi la lipsa de exersare a laturii expresive a limbajului verbal.Cum „fonemul" este o unitate senzorio-motorie de pronunţie, la formarea lui corectă participă atât latura acustică, cât şi cea kinestezică-articulatorie a sunetelor.

3.2. Obiectivele educării auzului fonematic se referă la:• Formarea capacităţii de diferenţiere fonematică, prin distingerea şi discriminarea sunetelor şi a cuvintelor.• Formarea percepţiei fonematice corecte.• Analiza fonematică acustică poate face trecerea sistematică de la fraza, propoziţie spre cuvânt până la silabă şi „sunet.• Educarea pronunţiei ritmice.• Educarea pronunţiei melodice.

3.3. ExerciţiiExerciţiile de dezvoltare a auzului fortematic sunt legate de gradul de tulburare a percepţiilor verbo-acustice şi urmăresc în general realizarea simultană a obiectivelor impuse. De regulă, înainte de a-l învăţa pe copil să pronunţe corect trebuie făcute exerciţii de „analiză auditivă" a respectivului sunet.De asemenea, dezvoltarea auzului fonematic trebuie făcută împreună cu exerciţiile de articulare a sunetului.

a) Imitarea sunetelor din natură şi pronunţarea de onomatopee, când în şoaptă, când tare, în ritm stacatto şi prelungit, după indicaţi: Exemple: trenul: ş-ş-s (ritm stacatto, prelungit, şoptit);şarpele: s-s-s (prelungit);sirena: z-z-z (alternativ, încet şi tare);albina: bâzzz-bâzzz („b" accentuat şi „z" prelung);roata: scârrrţ-scârrrţ („r" accentuat şi prelung);şoricelul: chiţ-chiţ (executarea în ritm rapid a grupelor de câte trei silabe);greierele: ţârrr-ţârrr (se prelungeşte „r" şi se face pauză după fiecare grup de sunete);vrabia: cirip-cip; cirip-cip;vântul: vâjj-vâjj („j" se prelungeşte şi se accentuează);

telefonul: zurr-zurr;clopotul: bing-bang („n" se prelungeşte şi se accentuează);oaia: beee-beee;vaietul: vai-vai-vai;oftatul: of-of-of,cucul: cu-cu, cu-cu (cu alternarea tonalităţii);cocoşul: cucuriguuuu,găina: cot-cot-cot-codaac;puii; pui-pui-pui;piu, piu, piu;gâscă: ga-ga-gaaa;curcanul: glu-glu-glu;broasca; oac-oac; oac-oac;ceasul: tic-tac; tic-tac (alternanţe de tonalităţi);claxonul: tu-tu-tuuraţa: mac-mac-mac (se accentuează pe „a");vaca: muu-muu;ursul: morrr-morrr;motocicleta: bârrr-bâm (repetarea tonalităţii lui,r");fusul: sfârrr-sfârrr;râsul: ha-ha-ha;câinele: ham-ham-ham:măgarul: i-ha, i-ha, i-ha (sunetul „i" se pronunţă cu aspirare forţată a aerului).

b) Pronunţarea unor serii de silabe opuse luate din cuvinte paronime: pa-pe-pi-po-pu-pă-pî; ba-be-bi-bo-bu-bă-bî

c) Diferenţierea consoanelor surde de cele sonore:Elevul stă pe bancă cu spatele către logoped, la 3-4 m, pe linie mediană şi apoi în poziţie dreaptă sau stângă; se vorbeşte de la voce şoptită, crescând apoi în intensitate.

Exerciţii pentru diferenţierea consoanelor surde de cele sonore1. SilabeExemple:pa- ba ap- ab apa -aba

pe- be ep- eb epe -ebe

pi- bi ip- ib ipi- -ibi

po- bo op- ob opo -obo

pu- bu up- ub upu -ubu

pă bă ăp- ăb apă -ăbă

papa - baba pepe - bebe popo - bobo etc.

2. Cuvinte paronimeExemple:

t-dtata - data tare - dare tura-dura tac-dac trepte - drepte tuş - duş lată - ladă pot - pod roată – roadep-bpaie - baie papa - baba pară - bară poală - boală pere - bere pun-bun pompă - bombă prună - brună alpine - albinec-gcară - gară caz-gaz coală - goală cât - gât cânt - gând crai - grai creier - greier luncă - lunga stâncă - stângăf-v s-z ş-j

fată - vată sare - zare şale -jale

foi - voi seu - zeu şapcă -japca

file - vile seamă - zeamă şoc -joc

far -var varsă - varză şir -jir

fiu - viu vase - vaze şură —jurăfază - vază oase - oaze păşit - prăjitgroasă - groază prăşitură – prăjitură

3. Cuvinte diferite cu puncte de articulare apropiatebarcă - bardă - barză rece - lege - rege ţap - top - dop cer - ger ciont - glonţ

d) Diferenţierea sunetelor cu punct de articulare apropiat.

Diferenţierea sunetului cu punct de articulare apropiats -ş z-j ţ-ce-ci r-lsoc - şoc zob - job aţe - ace ramă - lamăsold-şold zor-jor ţine-cine cremă-clemălas - laş ţel - cel rege - legepeste - peşte înţeapă - înceapă radă - ladămuscă - muşcă ţeapă - ceapă roz - loz

e) Transformarea cuvintelor prin înlocuiri de sunete sau silabe.

Transformări de cuvinte prin înlocuiri de silabe -pac -cot - pil - păsat - ac - coş - duc - apăco - vor a - lung s - are

- cor - puc - albă -joc -dânc - cap - vrig - cos

ra - ca - gu- ma - ra - fa- să - ma - mănu- ca – re stoar - să tran - şă ta - scoa - bran - soa - tra - buc -

f) Analiza fonetică, prin indicarea primului şi ultimului sunet dintr-un cuvânt, a poziţiei fonemului, la început, mijloc sau la sfârşit; completarea cuvintelor cu prima silabă pronunţată de profesor sau indicarea unui sunet omis de profesor.g) Pronunţarea ritmică: prin denumire de imagini, obiecte, fiinţe sau acţiuni ale căror denu-miri se deosebesc printr-un singur sunet; prin pronunţie ritmică de poezii, proverbe, povestiri etc.

3.4. Jocuri hazlii (în care sunetul să se repete) - copiii sunt solicitaţi să rostească rapid cuvinte sau propoziţii hazlii. Exemple:• Căprarul crapă capul caprei pe capră în patru.• Pe cap un capac, pe capac un ac.• Ca la măr. Ca la păr, Ca la dinte, dintelaş, ieşi afară iepuraş.

3.5. Frământări de limbăA. Multe vorbe încep cu „a". Apă, aţă, alun, ac Albinuţă şi atac..B. Baba, baba-oarba Unde-ţi este roaba Roaba ici-colea, la-te după ea.C. Cling, cling, cling, Cling, cling, cling Clinchete se preling Sus pe nori, jos pe vânt

Şi pe toate câte sunt Cling, cling, cling, Cling, cling, cling, Se-nteţesc şi se unesc Într-un cânt sărbătoresc.D. Dan, Ducu şi cu Dinu Dau de două ori pe zi Dura, dura prin grădină Doua mingi portocalii.E. Capra cară coşuri grele, Cu verdeţuri strânse-n ele, Dar le duce cu răbdare Să dea iezilor mâncare.F. Fâs, fâs, fâsCe foşneşte prin frunziş Şi s-ascunde pe furiş?G. Gâşte goale Ga, ga, ga Vreţi la baltă? Da, da, da.H. Hora mare, hora mare Hai să o jucăm Haideţi toţi cu veselie Haideţi să cântăm.I. Ceata lui PiţigoiTrece mândră prin zăvoi Toţi luptători de soi Dai într-unul, ţipă doi.J. Lângă apa JijieiNe-am urcat mereu toţi treiToma, Ţucu şi cu mine Ne-am jucat atât de bine Jijia tot vâjâiaJ, J, J ! Jijia.L. Luna, lacul luminează Lebăda pe ei pluteşte. Lunecând pe luciul apei Capu-n pene-şi odihneşte La, la, la, la, la, la

Şi flăcăii tot aşa La, la, la.M. Mama, mama mareMereu, mereu are Mereu, mereu are Mere, pere bune Mere şi alune.N. Nenea Nică şi cu Nicu N-au văzut nici un pisic Numai nenea Nicolae A văzut pe unul mic.O. O e gura mea când strigă O e roată, e covrig O e chipul oului Şi, e gros de felul lui.P. Poc, poc, pocPloaia cântă în geam peltic Astăzi plouă... nu-i nimic.R. Rică nu ştia să zică Râu, râţuşcă, rămurică Dar de când băiatu-nvaţă Poezia despre raţă Rică ştie acum să zică Râu, răţuşcă, rămurică.S „S" ne este foarte drag „S" e-n soare şi e-n steag Strugure, sanie, sapă Toate vor cu „s" să-nceapă.Stanca stă-n castan cu Stan.

Ş. Moş, moş cocoloş Vino iute dă-mi un coş Să pun în el un cocoş Moş, moş, cocoloş.T. Taie, taie lemnul tare Truditorul e lovit Toată curtea s-a albit De atâtea aşchioare.

U. Uu, uu, uu, uu, uu Urlă acum crivăţul, Urlă şi lupii în haită Pădurarii le dau roată Urlă şi cei ce vorbesc tare Urlă şi nu-i mirare.V. Vie veveriţa care Vara vine la plimbare Verde, verde crăişorul N-o vânează vânătorul.Z. Zum, zum, zum Şi bâz, bâz, bâz Cine bâzâie-auzi? Bâz, bâz, bâz Şi zum, zum, zum Pleacă albinele la drum.CE. Ceasul bate tare Cela e fetiţă mare Ceasul merge ne-ncetat Cela de şcoală a uitat.GE. Iarna e geroasă. Gelu vine-acasă Geamul a-ngheţat Geta s-a culcat.CHE.Ochelarii lui Costache Stau după ureche. El îl cheamă pe Enache Să-ncerce o pereche.GHE. Gheoghiţă s-a ghemuit, Angheluţă a sărit, Jocul lor s-a terminat Îngheţată au mâncat.CI. Licurici,Cu aripi miciŞi cu lampa de piticiCe tot vezi pe câmp aici?GI. Gimnastica e bunăPentru copilaşi.

Gelu şi cu Gina Sunt şi ei gimnaştiCHI. Unchiul ChiriacA adus ChivuţeiO rochie albă Cu buchete-n salbă.

3.6. Structuri ritmate şi numărători

Doi căţei ai mi ştiu cui Au plecat la drum hai-hui Unul le-a ieşit în drum Şi-au pornit cu toţi acum Voi, copii, vă gândiţi Şi corect să socotiţi.

Un, doi, trei, patru, cinci Tata cumpăra opinci Mama cumpără secară Dumneata să ieşi afară.

Un, doi, trei Baba la bordei Curăţă ardei Pentru moş Andrei.

De sub streşinile mele Zboară acum trei rândunele Şi mai e o rândunică, Ar rămâne, dar i-e frică. Acum pleacă-n zbor şi ea Spuneţi câte rândunele Trec deasupra casei mele.

Ce-ai mâncat aseară? Pâine cu papară Dar alaltă seară? Pâine cu măsline la-te după mine.

Intervenţia logopedică în remedierea dislaliei

1. DEFINIŢIEDislalia este tulburarea de pronunţie (de articulare) provocată de afecţiuni organice sau funcţionale ale organelor periferice ale vorbirii, care constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinaţii de sunete).

2. TIPOLOGIE ŞI CARACTERISTICIA. După modul de afectare a aparatului verbo-motor:• dislalie organică - datorată anomaliilor organelor periferice ale vorbirii (în cazul surzeniei periferice, al anomaliilor de maxilare, dinţi, limbă şi boltă palatină);

• dislalia funcţională - datorată funcţionării defectuoase a aparatului verbo-articulator (în cazul atrofierii sau neexersării muşchilor limbii, buzelor, vălului palatin, al traseului greşit pe care îl ia curentul de aer expirat şi al dezvoltării insuficiente a atenţiei auditive).B. După gradul de extindere a dislaliei (numărul de sunete alterate): dislalie simpla sau parţială - când este afectat un sunet; dislalie generală sau completă - când sunt afectate mai multe sunete.C. După întinderea şi structura fonemului afectat:a) dislalia sunetelor - la nivelul pronunţiei sunetelor, în cazul dislaliei sunetelor pot exista următoarele forme de tulburare a pronunţiei lor:• dislalia prin omisiune de sunete - la pronunţare, sunetul afectat lipseşte (moghilalia)• dislalia prin alterare - la pronunţie sunetul deficitar este alterat;• dislalia prin înlocuire de sunete (paralalia) - în locul sunetului corect se pronunţă alt sunet;b) dislalia silabelor - care cuprinde tulburările la nivelul pronunţiei unor cuvinte.D. În funcţie de sunetele afectate, dislalia se poate clasifica (după Emil Verza):• betacism şi parabetacism - afectarea sunetului „b";• capacism şi paracapacism - afectarea sunetului „c";• deltacism şi paradeltacism - în cazul afectării sunetelor „d" şi „t";• fitacism şi parafitacism - afectarea suntelui „f;• gamacism şi paragamacism - afectarea sunetului „g";• mutacim şi paramutacism - afectarea sunetului „m";• rotacism şi pararotacism - afectarea sunetului „r";• sigmatism şi parasigmatism - sunetele afectate sunt: „s", „ş", „z", „ţ", ,j", „ci", „ce"; Sigmatismele sunt cele mai frecvente dislalii şi, la rândul lor pot fi parţiale şi totale în funcţie de numărului sigmaticelor afectate.• hapacism şi parahapacism - sunetul afectat este „h";• jotacism şi parajotacism - afectarea fonemului ,j";• nutacism şi paranutacism - afectarea fomenului „n";• pitacism şi parapitacism - afectarea fonemului „p";• tetacism şi paratetacism - afectarea fonemului „t";• vitacism şi paravitacism - afectarea fomenului „v";• zitacism şi parazitacism - afectarea fonemului „z"; Afectarea vocalelor nu are o denumire specială.E. După numărul fonemelor afectate, dislaliile sunt monomorfe, dacă e afectat un singur fonem sau o singură grupă de articulare, şi polimorfe, când sunt afectate mai multe grupe de foneme (Emil Verza).F. După locul de formarea a fonemelor, se pot deosebi forme de inversare a acestora: dislalia labialelor, dislalia dentalelor. dislalia lingualelor, dislalia guturalelor etc.G. După modul în care se produc sigmatismul şi rotacismul, se disting formele (după Emil Verza):• sigmatismul interdental, când pronunţia sigmaticelor se face cu limba între dinţi şi coloana de aer este emisă prin spaţiul dintre vârful limbii şi incisivi;• sigmatismul lateral, când aerul se scurge pe părţile laterale (uneori pe ambele părţi) sau pe o singură parte: - sigmatismul bilateral, sigmatismul lateral stâng, sigmatismul lateral drept;• sigmatismul strident - recunoscut după aspectul sonor strident al sigmaticelor;• dislalia sforăitoare labio-dentală, când labiodentalele sunt pronunţate sforăitor;• sigmatismul nazal (dislalia nazală), când sunetele sunt pronunţate nazal;• rotacismul lingual lateral, în care sunetul e pronunţat cu una din laturile limbii;

• rotacismul velar, sunetul este pronunţat prin vibraţii ale vălului;• rotacismul uvular, sunetul este pronunţat prin vibraţii ale luetei;• rotacismul lingual dorsal, vibraţiile sunt produse de apropierea dorsului lingual de palatal dur;• rotacismul faringian : vibrează peretele faringian;• rotacismul bilabial, obţinut prin vibraţia buzelor;«rotacismul bilateral lingual, datorat vibraţiei ambelor părţi laterale ale limbii.3. FORMELE DISLALIEI, în funcţie de cele trei zone de articulare:A. Tulburări de pronunţie în prima regiune de articulare:a) Pitacismul (alterarea lui „p")b) Betacismul (alterarea lui „b")c) Mutacismul (alterarea Iui „m"), este determinat de insuficienţa închiderii buzelor în pro-nunţie.d) Fitacismul şi vitacismul, reprezentate prin alterarea labiodentalelor „f şi „v" din cauza malformaţiilor buzei superioare (scurtă), ale incisivilor superiori (rari sau lipsuri) sau aprognaţtilor (muşcătură deschisă).B. Tulburări de pronunţie în a doua regiune de articulare, reprezentată prin arcada dentară şi regiunea mediopalatală. Aici limba este activă în diferitele ei părţi. In această regiune se pronunţă linguo-dentalele „t", „d" şi „n" şi din alterările lor apar numeroase forme:a) Tetacismul este destul de rar şi constă în alterarea lui „t" cu cât ocluzia este mai posterioară.b) Deltacismul apare în cazul mutării locului de articulare a lui „d" spre partea mediană a palatului dur (alterarea lui „d"). Fonemele „t" şi „d" sunt înlocuite de „l", când vârful limbii este apăsat pe incisivii superiori şi lasă liberă ieşirea aerului pe marginile laterale, sau cu „n", când marginea limbii formează cu arcada dentară ocluzia pe o suprafaţă foarte întinsă şi aerul este dirijat pe cale nazală, cu „l" sau „n" pronunţate interdental, când limba este aşezată între dinţi.c) Nutacismul este tulburarea de pronunţie a lui ,n", se datoreşte fie lipsei de durată a articulaţiei, când sunetul apare ca un „d", fie poziţiei incorecte a limbii la asocierea sunetului cu alte consoane, înlocuitorii lui,,n" pot fi „l", „d" şi chiar „m".d) Sigmatismele sunt tulburări în pronunţia Iui „s, t, ţ, j, ci, ce", datorate locului greşit de articulare.în acest cadru, linguo-dentalele „s" şi „z" suferă cele mai multe deformări de pronunţare. Regăsim aici: - sigmatismul addental, produs prin apăsarea vârfului limbii pe arcada dentară: coloana de aer emisă astfel prin deschiderea incisivilor este diminuată sau lipseşte cu totul şi o dată cu ea lipseşte şi sunetul;• sigmatismul interdental, este produs prin aşezarea vârfului limbii între incisivi, sunetul devenind „moale". Şi alte sunete se pot produce interdental („t", „d", „n" şi chiar „l" şi „r"); când limba se prelungeşte şi pătrunde între buze cu un sunet între ris" si „f” se numeşte sigmatism interlabial;• sigmatismul palatal se produce prin ridicarea vârfului limbii către palat; deficitul apare uneori în pronunţie şi în progenie;• sigmatismul lateral se produce prin aplicarea vârfului limbii pe incisivii superiori şi prin scurgerea laterală a coloanei de aer printre spaţiile dintre limbă şi molari;• sigmatismul lateroflex, defect între sigmatismul interdental şi cel addentaî, care apare prin dirijarea curentului de aer pe un canin superior, din cauza devierii laterale a vârfului limbii;

• sigmatismul şuierat, când sunetul iese ascuţit din cauza suflului prea tare al aerului sau al jgheabului median prea mic, ori a distanţei prea mari între incisivi;• sigmatismul labio-dental, care apare când incisivii superiori se aplică pe buza inferioară deşi limba păstrează poziţia corectă pentru producerea lui „s"; sunetul emis este aproape de „f;• sigmatismul cacuminalis, când limba este poziţionată greşit, atingând cu vârful partea mediană a palatului,Dintre tulburările care apar în această a doua zonă de articulaţie, determinate de funcţio-narea defectuoasă a vălului palatin fac parte:• sigmatismul nazal, când aerul iese la pronunţia sigmaticelor prin nas (total sau parţial);• sigmatismul faringian este un sigmatism în care sunetele apar răguşite uşor nazal, din cauza articulării pe peretele posterior al faringelui;Sigmatismul laringian, în care la pronunţie participă mai mult epiglota, sunetul „s" cu altă consoană fiind uşor pufăit.e) Tot la acest nivel se produc parasigmatismele exprimate prin înlocuirea lui „s" cu altă consoană „h", „s", „t", „d", „f, „v" etc.f) Zitacismul este modificarea lui „z", prin desonorizare (înlocuire cu perechea sa surda).g) Deformarea africatelor, deformarea lui „ţ", format din „t" şi „s".In general, tulburarea pronunţiei lui „ţ" se datorează ocluziei care nu este destul de puternică şi aerul nu are forţa de a o închide, h) Alterarea prepalatalelor „ş" şi ,j"; diferenţa dintre ele constă în aspectul sonor: „ş" este surdă şi ,j" este sonoră.Alterările lor apar când distanţa dintre dinţi este prea mică (sunetul devine slab), ori ocluzia nu se realizează din cauza şanţului mijlociu al limbii care lipseşte, căci limba e prea ridicată. Când buza superioară se ridică, sunetul iese ca un „f.Deosebirea dintre „s" şi „ş" se simte prin curentul de aer emis: la „s" este rece şi la „ş" este cald.Toate sigmatismele lui, j" sunt la fel ca la „s". De asemenea, sunetul „ce", combinaţie între „t" şi „s" (ts) şi perechea lui sonoră „ge" (combinaţie între „d" şi „j") prezintă aceleaşi forme de sigmatism ca şi sunetele din care sunt compuse,i) Tot la acest nivel de articulare apar şi rotacismele, constând în tulburarea de pronunţie a prepalatalei vibrante „r".În mod normal, pronunţia lui „r" se efectuează cu vârful limbii aplicat pe partea anterioară a palatului. Există foarte multe forme:• rotacism palatal, evidenţiat prin aplicarea vârfului limbii mult înapoi şi vălul palatin care vibrează;• rotacismul uvular sau graseiat, produs prin vibrarea vălului palatin;• rotacismul dorsal, produs de vibrarea părţii dorsale a limbii;• rotacismul laringian, care constă în producerea unui „r" vibrant, scârţăit;• rotacismul nazal, care apare ca un bârâit (aerul iese prin nas);• rotacismul bucal care apare prin vibrarea obrajilor;• rotacismul lateral sau marginal apare prin vibrarea uneia din marginile laterale ale limbii;• rotacismul lingual, nevibrant, când „r" este lipsit de sonoritate şi uvular;• rotacismul faringian, produs prin vibraţia faringelui;• rotacismul labial sau bilateral, produs prin vibrarea vălului palatin în canalul dintre văl şi partea posterioară ridicată a limbii;• rotacismul monovibrant, produs printr-o vibraţie prea scurtă;

• rotacismul interdental, la care limba vibrează clar între dinţi.j) Tot la acest nivel de articulaţie apar şi tulburările de pronunţie a lui „I" respectiv, lambdacismele:• lambdacismuî lacunar, în care sunetul este omis;• lambdacismuî semimuiat, când aerul se scurge pe părţile laterale, dar cum spaţiul este îngustat, sunetul îşi pierde sonoritatea;• lambdacismuî nazal, produs când aerul trece pe cale nazală;• lambdacismuî bilabial, când sunetul este deformat din cauza limbii aşezate între buze;• lambdacismul fricativ, retropalatal, când partea posterioară a limbii se apropie de cea a palatului şi aerul emis provoacă un sunet asemănător lui „h";• paralambdacismeie sunt cele mai frecvente, sunetul „l" putând fi înlocuit cu toate sunetele din zona sa de articulaţie.Tulburările sunetelor din cea de-a treia regiune de articulare: aici apar tulburările sunetelor ocluzive „c" şi „g" şi a fricativei „h". Defectele lor sunt, în special, înlocuirea unora cu altele sau cu ocluzivele linguo-dentale. Se poate menţiona apariţia sunetului parazitar „h" la „c" şi „g" („eh" şi „gh") când forţa de emisie a aerului este foarte mare.

Dislaliile vocalelor sunt destul de rare când auzul este normal, ele întâlnindu-se în cazul tulburărilor de auz. În general, se datorează unei poziţii şi deschideri intermediare ale limbii şi maxilarelor faţă de cele necesare.Se semnalează şi dificultăţi în pronunţarea diftongilor sau triftongilor, datorate trecerii prea rapide prin poziţia sunetului omis, in cazuri de hipoacuzie, sau de analiza fonematică defectuoasă. Altă formă de tulburare a vocalelor poate fi adăugarea unei vocale sau chiar consoane între cele ale triftongului sau diftongului. Deschiderea prea mare a maxilarelor în timpul articulării vocale poate şi ea deforma aspectul sonor al sunetului.

4. DEPISTARE ŞI EVALUAREÎn identificarea dislaliei se vor evidenţia următoarele aspecte:a) Modul de funcţionare a organelor fono-articulatorii, respectiv tulburările organice sau funcţionale ale buzelor, dinţilor, maxilarelor, limbii," palatului dur şi vălului palatin. Acestea se pot depista în contextul unor prime exerciţii de gimnastică articulatorie.Este foarte importantă cunoaşterea mobilităţii limbii, Jucru uşor evidenţiat prin execuţia unor mişcări, în sensul punctelor cardinale.b) Modul de tulburare a sunetului se evidenţiază prin probe verbale. La acest nivel se ob-serva deficienţele de vorbire în general şi tipul de deficienţă dislalică.Pentru evidenţierea tulburării dislalice, în general se poate interveni cu un sistem de probe care să releve modul deficitar de pronunţie al copilului. In general, aceste probe trebuie să clarifice pronunţia fiecărui sunet din alfabet, a silabelor şi a cuvintelor uzuale, a grupelor de consoane şi vocale, precum şi pronunţia propoziţiilor.Depistarea şi evaluarea se realizează în vorbirea independentă, precum şi în vorbirea reflectată. Astfel, în-cadtul analizei vorbirii Wepeodente a copilului, probele administrate trebuie să urmărească:• pronunţia liberă a alfabetului din alfabetul ilustrat;• denumirea unor serii de imagini referitoare la categorii (obiecte, fiinţe, fenomene ale naturii culori, momente ale zilei, mijloace de transport etc.), din care se evidenţiază pronunţia suneteor;• denumirea schemei corporale cu ajutorul imaginilor;

• folosirea unor probe pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului, înţelegerea unor noţiuni familiare (R. Zazzo);• recitarea unor mici poezii memorate anterior;• povestirea liberă sau după imagini; • lectura dirijată după imagine;• convorbirea liberă, din care se pot extrage atât modelul de pronunţie, cât şi atitudinea copilului faţă de vorbire. în cadrul vorbirii reflectate se urmăresc aceleaşi elemente;• pronunţia sunetelor din alfabet - de data aceasta alfabetul este pronunţat, rar, iar copilul repetă fiecare sunet;• pronunţia reflectată a unor cuvinte, care conţin sunetele observate ca deficitare, în poziţii iniţiale, mediane şi finale;• pronunţia unor serii de cuvinte, care conţin grupuri de vocale şi repetarea acestora de către copii.Din toate aceste probe, precum şi din conţinutul fişei logopedice, logopedul poate evidenţia tulburarea dislalică prin analiza pronunţiei sunetelor, grupelor de sunete şi a cuvintelor.Pornind de la principiul accesibilităţii, ilustrativităţii clare prin imagine, precum şi exemplifi-cării uşoare a formei de dislalie, prezentăm un tabel cu cuvinte în care sunetele se găsesc la început, la mijloc şi la sfârşit.

MODEL DE LISTĂ DE CUVINTE FOLOSITE ÎN IDENTIFICAREA DISLALIEI

SUNETUL EXAMINAT

POZIŢIA INIŢIALĂ POZIŢIA MEDILĂ POZIŢIE FINALĂ OBS.

A AC MAC, SAC APAO OF LOC ALO, VINOU UNIC BUNIC, ALUN, UNUE EFORT MELC, ENEI INEL BINE HAIĂ ĂSTA MĂR CANĂÎ/Â ÎNDESAT MÂNĂ VÂRÎP PIPA SAPA RUPB BUTOI MOBILA BOB, TUBM MAC AMAR, INIMA RAM, TAM-TAMF FOC AFARĂ UF, BUFV VACA MOVILĂ MOVT TACÂM, TAVA COTOR, LUPTĂ COT, UNT, SATD DULAP, DEGET ADÂNC, ADRESA ROD, PODN NOAPTE, NAS ANA, MINA LAN, SĂPUNL LOC, LEU, LUP COLAC, ALBINA, BOLNAV CAL, SOL, ROLR RAC, RUPE, RÂDE, RAŢĂ,

ROATĂGARĂ, GARD, PRAF, GRIVEI, DRAG

SAR, MĂR, PAR, COVOR, MOTOR

S SAC, SETE, STATUIE, STICLĂ, SMOALĂ, SOARE

ASEARĂ, ASCUNDE, ASTUPĂ, MUSCA, ASMUTE, CASĂ

ROS, PĂROS, ADUS, NAS, TUNS, UNS

Z ZARZĂR, ZÂMBITOR, ZEBRĂ, ZĂPADĂ, ZIDAR

ARZĂTOR, ASTĂZI, AZVÂRLE, COZI, VAZĂ

LOZ, ROZ, GAZ, OREZ, ARAGAZ

Ţ ŢAP, ŢIPA, ŢINE AŢĂ, COŢOFANĂ, OŢET HAŢ, MAŢ, LAŢ

Ş ŞUT, ŞAL, ŞINĂ, ŞCOALĂ AŞEAZĂ, AŞTEAPTĂ, ROŞU, PUŞCĂ

COŞ, MOŞ, COCŞ, FĂRAŞ

CE CEAS ACESTA ACECI CINE ROCILE FACIGE GETA DEGET MERGEGI GIGEL RIGID MINGIG GOL MĂGAR MAGH HAINA AHILE OHOU OU BOULEAN NOUAI AI VAIET, CAIET PAI, TRAI,EI EI CREION ULEIAE AER NAEPR PRAG APROAPETR TREN PETREDR DREPT CODRUGR GRIVIŢA TIGRUCR CRAI SECRETSC SCARĂ, SCAUN, SCUMPĂ ASCUNDE, ASCULTĂ PISC, PASCST STRADĂ ASTUPĂ VASTFL FLOARE, FLEAC SUFLĂ, AFLĂSN SNOB, SNOPLB ALBINĂ COLB, ALBCL CLOR, CLACĂ STICLĂ, ECLERLT ALTUL MULT, CULTPL PLASTIC, PLANTA CUPLU, SUPLU, UMPLE

Obiective în intervenţia logopedică în dislalii

ETAPA OBIECTIVE URMĂRITE

1. Etapa pregătitoareCunoaşterea copilului (anamneză şi evaluarea complexă).Înlăturarea negativismului faţa de vorbire.Crearea încrederii.Familiarizarea cu mediul logopedic.Crearea unei atitudini pozitive faţă de corectare.Relaţionarea cu familia copilului.

2. Etapa intervenţiei logopedice

A. Intervenţia logopedică cu caracter general

B. Intervenţia specifică

Dezvoltarea mobilităţii aparatului articulator.Dezvoltarea respiraţiei corecte: neverbale.Respiraţia verbală.Educarea auzului fonematic.Obţinerea/ emiterea sunetului (pronunţiei

corecte a sunetului).Consolidarea sunetului corect:

- Introducerea sunetului în silabe.- Introducerea sujetului în cuvinte.- Diferenţierea sunetului la nivel de silabă.- Diferenţierea sunetului la nivel de cuvinte.

Automatizarea sunetului corect:- Exersarea sunetului corectat în propoziţii.- Exersarea sunetului corectat în scurte texte, povestiri, poezii,ghicitori, proverbe.

Vorbire independentă corectă.

5. PROGRAMUL LOGOPEDIC COMPLEX

A. Principiile şi metodologia generalăPrincipiile urmărite în remedierea dislaliei sunt următoarele:• Respectarea particularităţiior de vârstă ale copilului, ale tipului şi ale gradului tulburării, precum şi ale nivelului de şcolarizare;• Respectarea succesiunii etapelor de corectare, conform cu structurile tot mai complexe fonetice în care se antrenează sunetul;• Aplicarea psihoterapie! pe tot parcursul activităţii;• Continuitatea activităţii terapeutice în familie şi la şcoală;• Principiul unităţii de cerinţe în terapie (legătura cu medicul generalist, O.R.L., neuropsiniatrul, psihologul şi psihodiagnosticianul);• Trecerea corectării prin,planuri acţionale diferite: de la imagine la fonem, de la fonem la grafero şi invers;• Accesabilitatea şi folosirea jocului în terapia dislalică, în special la vârstele mici şi în tulburările mai grave;•Introducerea permanentă a progreselor obţinute în contextul normal de comunicare (corectări permanente).

În ceea ce priveşte metodologia specifică, aceasta se diferenţiază în raport cu obiectivele urmărite în fiecare etapă de terapie, după cum reiese din tabelul următor:

ETAPA METODELE PROCEDEELE

1. Emiterea sunetului

2. Consolidarea sunetului corectat3. Automatizarea sunetului

Demonstraţia articulatorieExerciţiul

Derivarea sunetuluiExerciţiulComparaţiaExerciţiulCompunereaConversaţia

Analiza mişcărilor articulatorii. Sinteza mişcărilor articulatorii. Articularea şoptită, cu voce tare. Articularea faţă în faţă cu profesorul. Articularea singur în faţa oglinzii. Articulatoriu:• imitativ;• spontan;• independent. Fonatoriu:• imitativ;• spontan;• independent. Ortofonic. Sonor. Grafic. Sonor şi grafic• din sunetele apropiate ca loc şi mod de articulare;• din sunete care apar primele în ontogeneză.Analiza fonematică.Diferenţierea motrico-kinestezică.Diferenţierea sunetului nou de sunete din grupe mai îndepărtate.Diferenţierea sunetului de sunete asemănătoare.Analiza şi diferenţierea grafică.Sonoră.Grafică.Sonoră şi grafică.Analiza şi sinteza fonematică de repetare a unor serii de cuvinte (oral).Analiza şi sinteza fonematică (scris).Construirea, după imagini date, mai întâi de propoziţii şi apoi de texte scurte (verbal şi în scris).Analiza fonematică a textului compunerii.Compunere cu început dat.Individuală. În grup.

B. Programul terapeutic

ETAPA TERAPEUTICĂ DEMERSUL TERAPEUTIC OBIECTIVELE URMĂRITE

TEHNICILE DE TERAPIE RECUPERATORIE (PROGRAMUL RECUPERATOR)

A. Etapa pregătitoare

1.Cunoaşterea copilului, anamneză, diagnosticul complex2. înlăturarea negativismului faţa de vorbire3. Crearea încrederii în posibilităţile proprii4. Familiarizarea cu mediul cabinetului5. Crearea încrederii în posibilitatea corectării

Evaluarea complexă.Completarea fişei logopedice.Convorbiri psihoterapeutice de grup şi individuale.Jocuri cu caracter adaptativ la mediul de corectare (se pot folosi, într-o ambianţă plăcută, igienică şi funcţională a cabinetului, jocuri cu planşe pentru testarea vorbirii, alfabetare ilustrate Jucării etc.).Convorbiri şi consiliere psihopedagogică

B. Etapa terapiei recuperatoriia) Intervenţia logopedică cu caracter generalNOTA: Este bine ca exerciţiile de respiraţie nonver-bală sa fie înso-ţite de mişcarea de extensie a coloanei verte-brale şi a braţe-lor, însoţirea cu mersul este o etapă superioară. Exemple de exer-ciţii de respiraţie nonverbală se găsesc la capito-lul dedicat tera-piei generale.NOTA: Toate aceste exerciţii se execută în pri-mele şedinţe; pe măsura avansării în programul terapeutic se

l. Dezvoltarea mobilităţii corporale legate de limbajul verbal -gimnastica generală.2. Educaţia respiraţiei nonverbale3. Dezvoltarea mobilităţii fono-articulatorii (educarea mişcărilor articulatorii)a) Antrenarea motricitatii facialeb) Antrenarea motricitatii labialec) Antrenarea motricitatii lingualed) Antrenarea mişcărilor mandibularee) Antrenarea mişcărilor velopalatine4. Antrenarea auzului fonematica) Formarea capacităţii de diferenţiere fonematicăb) Formarea percepţiei fonematice corectec) Analiza fonetică (de la propoziţie la cuvânt,

• gimnastica braţelor;• gimnastica mâinilor;• gimnastica gâtului şi a capului (aplecare şi rotire de cap);• gimnastica toracelui;• gimnastica abdomenului;• aplaudatul;• mersul ritmat;•etc.• Exerciţii pentru respiraţie (exerciţii de suflat).• Exerciţii pentru inspiraţie (mirosirea fiorilor).• Exerciţii pentru învăţarea inspiraţiei diferenţiale (alternarea inspiraţiei pe cele două nări).• Exerciţii de respiraţie cu suport concret (folosind instrumente muzicale etc.).• Exerciţii de respiraţie în faţa oglinzii, prelungind treptat expiraţia.• Exerciţii libere în stare de repaus.• Exerciţii libere de respiraţie în mers.Gimnastica facială-• umflarea alternativă a obrajilor,• umflarea şi retragerea simultană a obrajilor,• încreţirea, descreţirea feţei;• imitarea râsului;• imitarea surâsului etc. Gimnastica labială:• întinderea buzelor;• rotunjirea buzelor;

pune accent pe acele exerciţii care sunt nece-sare momentului de terapie şi eventual sunetu-lui deficitar aflat în corectare. De exemplu, pentru pronunţia sune-tului „ r " este importantă exer sarea îndelun-gată a gimnasticalinguale, dar şi avibraţiilorbuzelor.b) Terapie re-cuperatorie specifică

silabă, sunet) • formarea unei pâlnii cu buzele;• acoperirea unei buze cu cealaltă, alternativ;• vibrarea buzelor etc.Gimnastica linguală:• mişcări rapide şi ritmice de scoatere şi retragere a limbii;• mişcări spre dreapta şi spre stânga;• imitarea plescăitului etc.;• ştergerea dinţilor înafară şi înăuntru cu limbaetc. Gimnastica mandibularâ:• ridicarea şi coborârea ritmică a mandibulei• mişcări spre dreapta şi spre stânga ale mandibulei• mişcări înainte şi înapoi ale mandibulei• imitarea rumegatului animalelor etc. Gimnastica velopalatină:• imitarea tusei• imitarea căscatului• mişcări de deglutiţie• mişcări de eliminare a flegmei etc.Imitarea sunetelor din natură (onomatopee) în şoaptă, în ritm stacato şi prelungit, după indicaţii.Analiza auditivă a sunetului (la început, la mijloc şi la sfârşitul cuvântului).Repetarea unor silabe sau sunete în scopul diferenţierii consoanelor surde de cele sonore (exemplu: pa-ba, pe-be, pu-bu, pi-bi, pî-bî, po-bo, ab-ap, eb|ep,op-ob, ip-ib).Separarea în propoziţii a cuvântului care conţine sunetul deficitar.Analiza fonetică a cuvântului care conţine sunetul de corectat, apoi sinteza lui. Diferenţierea consoanelor surde de cele sonore şi a sunetelor cu puncte de articulare apropiate (elevul stă cu spatele către logoped la 3-4 m pe linia mediană şi apoi în poziţia dreaptă sau stângă), de la .voce şoptită, crescând în intensitate. Diferenţierea cuvintelor paronime Jocuri diferite pentru dezvoltarea auzului fonematic etc.

l. Obţinerea şi exersarea sunetului deficitarNOTĂ: La fiecare etapă de

Impostarea sunetului (obţinerea izolată a sunetului) 1.a. Pregătirea impostării l .b. Emiterea sunetelor prin demonstraţie şi

Onomatopeele - de exemplu:•pentru „s": -facem ca şarpele: sss... - gânsacul e supărat: sss...• pentru „z": - cum face albina: bzz• pentru, j" - cum face vântul; vâjj• pentru „r" - sună telefonul: ţârr este frig: bîr

corectare este importantă şi respectarea ciclului de pro-nunţie— demonstraţie -model- imitaţie în faţa oglinzii.

imitaţiel .d. Eţniterea sunetelor prin derivarea lor din sunetele care apar primele în ontogenezăl .e. Emiterea concomitentă (simultană)l .f. Emiterea independentă

ursul face: morr• pentru „ţ" - cântă greierele: ţârr şoricelul: chiţ-chiţ ne mirăm: ţî-ţî-ţî• pentru „ci" facem: hapciu- vrăbiuţa: cip-cirip• pentru „f" - fusul face: sfarr•pentru„v" -vai-vai• pentru „c" - pocneşte pistolul: poc• pentru „g" - curcanul face: glu-glu• pentru „h" - măgarul face: i-ha etc.Demonstrarea articulării sunetelor model însoţită de expiraţie clară. Modul de articulare pentru sunetele afectate este descris în capitolele destinate fiecărui sunet.• Jocuri de pronunţie împingând limba cu spatula. Sunetele „ che " şi „ chi" pot porni de la „t"folosindu-se de o spatula. Sunetul „x" se derivează din „c" urmat de „s" sau din „g" urmat de „z". Sunetul „ b " se poate obţine din„m" prin strângerea narinelor cu degetele. Sunetul „f se poate deriva din „p" prin retragerea buzei inferioare.Procedeele de emitere a sunetelor trebuie să ţină seama şi de ordinea apariţiei sunetelor în ontogeneză.În corectarea dislaliilor polimorfe trebuie acordată o atenţie deosebită sunetelor „de bază": „s", „ş", „r".Un „s" bine consolidat facilitează apariţia consoanei sonore „z", perechea sa.Consoana „ş" facilitează apariţia consoanei sonore ,j".Un „s" bine consolidat ajută apariţia lui „ţ" („t"+"X iar „ş" facilitează consoana „ci" („t" + „s") iar j" facilitează pe „gi" („d" + , j").După sigmaticele menţionate se poate trece la corectarea consoanelor sonore („b", „d", „g", „n") şi apoi „f, „m", „c" „p" şi „t". Consoana „r" se recuperează cel mai greu şi în timp îndelungat.După corectarea consoanelor (şi a eventualelor vocale) se poate trece la recuperarea grupurilor de consoane şi de vocale („pl", fl, „tr", „gr", „pr", „fr", „cr", „oi", „oa", „ou", „ua" etc.).La sunetele perechi („s" - „z", „ş" - J", „ce" -

„ge",f" - v" t" - d" p-b, c-g )alterate, dupăcorectarea sunetului surd se trece obligatoriula sunetul sonor, pentru evitarea desonorizării. Se utilizează paronimele.După pronunţia model se realizează pronunţia concomitentă a sunetului corect, prin imitarea lui sau o metodă de derivare.Când pronunţia sunetului se poate realiza şi independent, prin execuţii diferite, se poate trece la exersarea sunetelor în structuri fonetice complexe. . Primele exerciţii de pronunţare trebuie făcute în şoaptă, cu un minim de efort articular. Pe măsură ce se consolidează pronunţia corectă a sunetului, se poate folosi vocea din ce în ce mai puternică. Cum pronunţia izolată a sunetului nu există în vorbirea normală, acesta va fi inclus cât mai curând posibil în diferite combinaţii silabice, în cuvinte şi propoziţii de complexitate progresivă.

2. Consolidarea sunetuluiNOTĂ: La copiii şcolari, exerciţiul fonetic şi ortofonetic se completează cu exerciţiul grafic.

l. Introducerea sunetului în silabe2. Introducerea sunetului în cuvinte

• Silabe directe şi inverse (exemplu: la sunetul „z": za, ze, zi, zo, zu, za, za, az, ez, iz, oz, uz, ăz, îz),• Structuri reversibile (exemplu pentru sunetul „z": za-az; ez-ze; iz-zi; oz-zo),• Logatomi (silabe cu şi fără sens; ex.: pentru sunetul „s": soc, sac, vas etc.).• Structuri silabice cu ritm (ex.: sa-sa, sa-sa-sa etc.).• Structuri silabice consonantice sau cu diftongi (ex.: stra, stro, stri, stre, soa, şea, sia etc.). Se vor exersa cuvinte cu sunetul în poziţie: iniţială,mediană, finală cu vocale sau cu consoane.

3. Diferenţierea sunetelor

1. Diferenţierea la nivelul silabelor 2. Diferenţierea la nivelul cuvintelor

Diferenţierea se face de sunetele apropiate sau de sunetul cu care copilul înlocuia sunetul în curs de corectare: Exemplu: z se diferenţiază de s, d, t; f se diferenţiază de s, t, ce, ci. Se folosesc cuvintele paronime.

4. Automatizarea

NOTĂ: Se începe exersarea sune-tului în cuvinte simple, monosi-labice, apoi se

l. Exersarea sunetului deficitar în propoziţii

2. Exersarea sunetului deficitar corectat în scurte texte, poezii, ghicitori, proverbe,

1. Se folosesc exerciţiile de pronunţie a unor propoziţii simple în care este prezent în cuvinte sunetul deficitar, la început, mijloc şi final.2. Sintagme cu partea finală constantă.Exemplu: „sania"Mircea e -Mama e -

trece la cuvinte tot mai com-plexe, bisilabice si polisilabice.NOTĂ: Memora-rea unor scurte poezii se realizează dw primele etape ale corectării; logo-pedul trebuie să discearnă gradul de dificultate a fiecărei sarcini pentru a nu crea complexe copilu-lui. De asemenea, este esenţială exersarea tuturor cuvintelor dificile la fiecare poezie, înainte de a începe me-morarea.

frământări de limbă. Sonia e - cu samaSora e -3. Sintagme cu partea iniţială constantă, Exemplu: „Fata este"• acasă;• la masă;• la plimbare;• cu copiii;• la piaţă;• în curte;• la şcoală;• la teatru.4. Sintagme cu frecvenţa mare a fonemului deficitar. De exemplu: la „s": Sanda se suie sus pe scară. Ia „z": Zăpada cade în zori de zi.5. Sintagme afirmative, negative, interogative. De exemplu: Ileana are mere. Ileana are mere? Nu, Ileana nu are mere! Ba da, Ileana are mere, - etc. 1. Povestiri şi repovestiri după imagini, seturi de imagini (urmărind succesiunea secvenţelor povestirii), planşe, dischete, CD-uri.2. Memorarea de scurte poezii care conţin sunetele deficitare.3. Rostirea şi memorarea unor scurte ghicitori.4. Texte scurte în care cuvintele care prezintă dificultăţi se repetă.5. Texte cu dificultăţi variabile care includ mai multe sunete corectate.6. Dialoguri (convorbire libera cu temă - folosind materiale didactice sau teme propuse de copil). De exemplu: copilui să povestească cum şi-a petrecut timpul liber.7. Compuneri cu cuvinte date. De exemplu, Ia „ţ": Alcătuiţi o povestire folosind cuvintele: ţarină, ţăranii, însămânţează, sămânţa, ţară etc.

27

S-Z-Ţ

IntroducereConsoanele S, Z şi Ţ sunt foarte asemănătoare după punctele de articulare. Toate trei sunt anterolinguale şi dental alveolare. Dificultăţile sau greşelile de articulare, de cele mai multe ori sunt comune pentru aceste trei sunete.Greşeliie de pronunţie ale sunetelor S, Z, Ţ se numesc sigmatisme şi sunt des întâlnite la vârsta preşcolară şi şcolară mică.Cele mai frecvente cauze sunt;• poziţia incorectă a limbii prin fixarea greşită a punctului de articulare;• dirijarea laterală sau bilaterală a suflului de aer;• deficienţe ale auzului fonematic care explică înlocuirea cu alte sunete.Programul de exerciţii logopedice cuprinde atât gimnastica articulatorie cât şi antrenarea au-zului fonematic. Învăţarea emiterii corecte a fiecărui sunet se face demonstrând legătura dintre poziţia corectă de articulare şi emisia sonoră. Antrenamentul motor şi cel auditiv au drept obiectiv formarea unităţii anatomo-funcţional-auditive care permite autocontrolul pronunţiei corecte.1. Gimnastica articulatorieAre drept scop învăţarea şi fixarea punctelor de articulare corecte pentru fiecare sunet Exerciţiile cuprind întreg aparatul fonoarticulator (maxilare, buze, limbă, obraji).2. Antrenarea auzului fonematicPrin exerciţii speciale se vizează:• diferenţierea pronunţiei corecte de cea greşită;• diferenţierea sunetelor între ele;• conştientizarea şi autocontrolul modelului corect de pronunţie.3. Exerciţiile de gimnasticăSe fac în faţa oglinzii pentru a avea autocontrolul vizual al execuţiei corecte, copilul urmărind în acelaşi timp şi demonstraţia logopedului şi propriile mişcări.Pentru sunetele S, Z, Ţ se insistă pe acele exerciţii care vizează emiterea corectă a acestor sunete:

• întinderea colţurilor buzelor şi rotunjirea buzelor (alternativ); gura deschisă, vârful limbii se sprijină în spatele dinţilor de sus, apoi în spatele dinţilor

de jos;• limba în afara cavităţii bucale, mişcări de ridicare şi coborâre a marginilor laterale

(pentru formarea şanţului median);• aceleaşi mişcări de ridicare şi coborâre a marginilor laterale ale limbii cu vârful limbii

sprijinit în spatele dinţilor de jos;• exerciţii de suflu pe mijlocul limbii, marginile uşor ridicate în afară şi apoi sprijinind

vârful limbii în spatele dinţilor de jos;• sprijinirea vârfului limbii în spatele dinţilor de jos şi împingerea mijlocului limbii în

spatele alveolelor superioare (sub formă de pod);• exerciţii de sugere şi umflare alternativă a obrajilor.

În funcţie de particularităţile dificultăţilor de pronunţie se va insista pe gimnastica articulatorie sau pe antrenamentul auzului fonematic.Programul de corectare va începe cu sunetul S după care se va trece la învăţarea sunetelor Z şi Ţ avâsd ca bază sunetul S.

Emiterea corectă a sunetului S• Buzele întinse, şirurile de dinţi uşor deschise.• Vârful limbii se sprijină în spatele incisivilor inferiori.• Pe linia mediană a limbii se formează un canal îngust prin care iese aerul şi se emite sunetul S• După executarea mişcărilor de gimnastică a aparatului articulator se demonstrează în fata oglinzii modul de articulare corectă a sunetului.• Când s-a obţinut poziţia corectă a aparatului articulator se va cere emiterea în şoaptă, prelungit a sunetului: ssssssss.• Se va face diferenţierea, auditivă, dintre emisia greşită şi cea corectă prin modificarea punctului de articulare.

Silabe cu sunetul SDupă realizarea emisei corecte a sunetului izolat se trece la etapa următoare de introducere a sunetului în silabe, în diferite poziţii: iniţial, final, median şi apoi iniţial şi final în aceeaşi silabă

sa se si so su să sâas es is os us ăs âsasa ese isi oso usu ăsă âsâsas ses sis sos sus săs sâs

Exersarea silabelor se va face prelungind de fiecare dată sunetul S (exemplu; SSSA ASSS) pentru obţinerea autocontrolului şi fixarea pronunţiei corecte.

Serii de cuvinte cu S în poziţie iniţială

Sanie, soare, sac, sare, sită, sete, supă, sobă, salată, soldat, sunet, sirop, seringă, semafor, sabie, sandale sană. singur, sonerie, suc, sănătate, sală, sol, sul, sub, sud, scaun, scaune, scândură, scânteie, scaiete scobitoare, scheme, schelet, schiuri, schimb, scump, stele, stat, stai, statuie, stadion, staniol, stilou, sticlă, stop, stup, stâncă.

Serii de cuvinte cu S în interiorul cuvântului

Pisica, pasare, casa, masă, mese, vase, fasole, piese, coase, plasă, clasă, pastă, costă, costum, pistă, pistol listă castron, cască, pască, mască, muscă, gâscă, basma, basc, ascult, cursă, varsă.

Serii de cuvinte cu S la sfârşitul cuvântuluiOs, ceas, urs, nas, las, vas, pas, ras, fes, des, ales, cules, vis, pis, râs, ros, cos, dos, frumos, plâns, nins, tuns, dans, vals, curs, vers.

Serii de cuvinte cu S în mai multe poziţii

sus, sos, Sisi, Samson, strâns, susură, suspină, suspensie, suspect, supus, spus, stres, scos, sistem, insistă, persista, siestă, ascuns,, iscusit, surprins.Cuvintele se pronunţa rar, accentuând şi prelungind în şoaptă sunetul S.Propoziţii pentru consolidarea pronunţiei corecte a sunetului SCostumul acesta este scump. Sorina spune o poveste. Sus străluceşte soarele. Se aude apa susurând. Seara se lasă peste un ceas.Sandu stă ascuns în spatele scaunului. Silviu a plâns până a ajuns acasă. Seringa se foloseşte o singură data. Feliile au fost unse cu pastă de măsline. La subsolul casei s-a construit un adăpost.f Exerciţii de consolidare a sunetului Sv *• Cum se schimbă cuvintele dacă adăugam sunetul S. Scrie litera S în spaţiul b'ber şi spune cuvântul care s-a format:cap -» cap cot -> co t cai -> cai

tai -» tai pot -> po t pa -> pa

cot -» cot pic ->• pi c cea -> cea

cai -4 cai pate -> pa te ar -> ar

»

pin -* __ P*11 troc -» tro c val -> val _

cor -» cor pene -> pen e dan -> dan _

toc -+ toc coate ->• coa te prin -> prin_ _

coate -» coate bac -> ba c tun -> tun

32

POEZH

Seara s-a lăsat Peste sat. Soarele s-a dus Mult spre apus. Stelele sosesc Şi ne povestesc, Că o să stea cu noi Până o să vină Soarele-napoi!O gâscă cu al ei gânsac Au plecat şi ei prin sat. Când a fost vremea de-ntors Drumul nu 1-au mai găsit. Speriate-au sâsâit;- Casa noastră unde este? Ştii să-mi spui a lor poveste?- Ssssssss, sssssss.Floare albastră la fereastră Spune din povestea noastră Cine este bun şi cine este rău Cu cine să semăn eu?S ne este foarte drag S e-n soare şi e-n steag Strugure, sanie, sapă Toate vor cu S să-nceapă.- Ce-ai mâncat aseară?- Pâine cu secară.- Dar alată seară?- Pâine cu măsline, la-te după mine!ConcursNouă urşi la un concurs L-au ales pe cel mai gras Nouă iepuri într-un glas Strigă: - Bravo, bravo urs!Broascaîmi spune o broască grasă - Caut sfoară şi un ac Şi-o mătase verde groasă Şi-mi fac rochie, oac-oac-oac.GHICITORIBâldâbâc, se aude în lac Şi tot strigă: oac, oac, oac! (broasca)Fricos ca dânsul Altul nu-iSe teme şi de umbra lui. (iepurele)Sta la căldură pe cuptor Toarce într-una fără spor Că nu dă-ntr-o săptămână Nici măcar un ghem de lână. (pisica)Ea stă numai în picioare Mama îmi dă pe ea mâncare (masa)Slujba în gospodărie El o face credincios Şi primeşte drept simbrie Câte-un os(câinele)Vremea când este frumoasă Şade-n cui închisă-n casă Numai ploaia dacă vine O desfac şi-o iau cu mine. (umbrela)POVESTIREAtenţie la cuvintele care au sunetul S.A fost odată un prinţ care stătea într-un castel foarte frumos. Castelul era însă construit sus pe o stâncă. Stăpânul castelului stătea singur, se plictisea şi era foarte trist pentru că la el nu venea nici un oaspete. Nimeni nu se obosea să se suie până la el. Noaptea stătea la fereastră şi se uita la cerul înstelat până adormea.într-o noapte a visat că a ajuns până sus la el, la castel, o pasăre frumoasă cu pene albastre care i-a spus că o să vină la el să îl înveţe să cânte. Ea i-a promis că glasul îi va fi atât de frumos încât oamenii de jos, când o să îl audă, se vor sui pe stâncă până sus la el să îl asculte.Prinţul s-a sculat foarte vesel după acest vis. Când pasărea măiastră chiar a sosit el i-a spus cât de bucuros este că 1-a ales pe el să cânte împreună.Ce s-a întâmplat mai departe?Spuneţi voi cum s-a terminat povestea...37