Poc: Cu iepurii de casa se-ntempla in felul urmator: iiimpugti din fa1a. intre ochi. Ei nu observi nimic' Totul se

petrece prea repede pentru ei. Inainie de a putea auzi

impu$catura, suna deja mo4i. Iar asta, deqi au urechi atat

de mari. Dar creierul lor este mic. Nu g6ndesc. Sau gAn-

desc prea lent, ceea ce inseanna insa acelagi lucru. inainte

ca zgomotul sa ajunga in capul lor, glonFl e deja acolo.

Glontul inuece gandirea, a$a-i. Atunci iepurele zboara un

metru $i ramane culcat pe o parte. intotdeauna pe o parte.

Asta se poate observa. Apoi tremur!. Dar nu mai are Yiala.

Nu, daca ai tintit intre ochi. Daca oche$ti prea sus, el o ia

din loc. Moare departe, in padure sau pe o brazda. Cindvaincepe sa puta $i este rupt in bucarti de-o combina. Biet

iepure de casa, cine face aga ceva? Cine nu nimeregte intre

ochi nici n-ar trebui sa incerce macar. Panar 9i un iepure

merita o moarte decenta. Cel mai bine este ln felul ur-mabr: te asezi in cimp deschis 9i agtepli. Mai intdi seara,

iar dupa aceea, iepurii. Ei vin. E-o lege. Ei sunt curiogi.

Niciodata nu trebuie s-a$tepii mult. Zece minute, o juma-

tate de ora, rareori mai mult. Ai nevoie de rabdare abia

cdnd ei se afla h fata ta. Aproape de a pune mina pe ei.

Numai un incepator trage imediat. Iar atunci iepurele pe

jumatarc mort fuge cu toli prietenii lui 5i nici unul nu se

mai lasa vazut vreodata. O zi ratata. $i totul doar din pri-

cina nerdbdirii. Trage, cdnd el are incredere in tine! Trage,

cand a devenit prietenul tau! Uita-b-n ochii lui! Ochi de

u

Maftln Giilich

iepure, Caprui gi nevinovali ca ochii de vitelus. poc!Sorry. iepura5ule, asta-i sfarsilul tau. Nu este vina mea.Asta-i mersul lumii. Focul tras lntre ochii tAi nu insearnnadecdt mil6. DacA ai putea gindi, iepuragule, ai inlelegeacest lucru.

.Bellin4tna, noaptea

Bellinzona: Mai tArziu, Dreibaum n-a reu$it sa-$i mai

aduca aminte cum s-a ajuns chiar la accident. Lumina-l

orbise, capahrl tunelului. O luminA sudica, h Aimlo lncepe

o alta lume. Intrarea in tub e tot un vis urat. Cu ore in urm4

insotit de o zapada u$oala si graunloasa, care se a$temuse

deja pe pajigtile insirate de-a lungul drumului. MaSina

lncepuse sa derapeze; pesemne fusese umezeala. Sau o alta

masina derapase, se pusese de-a curmezi$ul, peste ambele

benzi de circulatie, neluminate probabil, ln orice caz, fArl

un motiv evident. Dreibaum nu putea spune daca ele se

loviserl frontal sau lateral, ori se izbisera de zidul de beton

al tubului chiar in clipa ln care incercasera sa se evite.

Numai de izbitura parea sa-gi aminteasca. O loviud iri-fundatl. Ca un lemn lovindu-se de alt lemn sau un lemn de

o piatri; in nici un caz, ca un metal de altul, Pe unul dintre

santierele lui fusese cu ani in urmi un accidenl cand o

sdva de palete de lemn se desprinsese dintr-o macara gi

cazuse cu zgomot, de la peste zece metri, izbindu-se de

findalia subsolului. Aflat chiar sub incarcatura, $eful echipei de pe qantier se putuse salva 1n ultima secunda, sarind

intr-o parte. Dreibaum avea funpresia cA aude mereu zgo-

motul ciocnirii. O singua lovitura, iar asta, degi macaraua

fusese lncarcata, pesemne cu vreo zece palete. Izbitura din

Maftin Giilich

tunel fusese la fel ca aceea de pe gantier. insa cum eraposibil aga ceva? Un lemn lovindu-se de alt lemn, nu; unlemn izbindu-se de beton; 9i aici? Magina lor se va fi pocnitde betonul tunelului; dar chiar Si-n acest caz... Dreibaumintoarse capul gi se uita spre lumina din patratul feresfrei.Cdt de sigur putea fi de fapt ca amintirile lui mai erauproaspete? Ce insemna ciL de la accidentul din Gotthard nutrecuseri nici cinci ore? Un accident este o stare de excep-tie, iar el continua sa fie in $oc. pentru el era o enigma dece-l lasasera medicii st plece. Un soc putea fi fatal, asta o$tia orice copil.

- Amintiti-va! Haideti, nu putem ramAne aici o veqnicie,sfian$i in julul dumneavoastra.

Dreibaum se supara. Fire$te, ce altceva facea tot timpuldecat sa-$i aminteasca? insA cum sa Stie daca $ocul nusurvenise inca din momentul in care magina derapase? Cevaloare avea o asemenea amintire? reflecta Dreibaum. La felde bine ii putea povesti jandarmului viselti din noapteaprecedenta. Dreibaum se poticni. Nu, nici de ele nu_gi maiaducea aminte. Totu$i, pret de cateva secunde nu mai gtiuseincotro erau s6nga gi dreapta, inainte qi indarat. O haraba_bura ca h iarmaroc. Nu, de rastumat, nu se rastumasera.Capota ranasese intacta, fapt in legatura cu care nici numerita sa-U pui intrebari.

Ca lemnul lovindu-se de alt lemn. Dreibaum qtia ciLdeclaralia lui putea si sune ridicol. Dar ce altceva sa spunadecdt ceea ce i5i amintea? $oc incolo gi-ncoace: nu maiexistau decdt amintirile lui. Erau incomplete 9i neplau_zibile, dar din cauza asta trebuia sa se apuce de inventatpove$ti? Nimeni nu tipase. Brusc, Dreibaum dadu chiar si

.B ellinqona, noaptea

ca asa a fost. Nici Erika nu fipase, desi ea era in-

diparea spaimei. Mai ales ca pasagerr, $i-n plus, intr-un

-l precum Gotthard. Ca-ntotdeauna, la intrarea 1n tunel

cgi pusese ochelarii de soare. Dreibaum incetase sa

ri glumeasca pe aceasta tema. Erika afirma ci astfel

Tofia mai u$or tubul ingust. Strict vorbind, sustinea ca

rF acesta nici n-ar mai exista. Numai luminile de pe

aErasens,

- Te gandegti pur 9i simplu ca este noapte. imi place sa

a.'oresc noaptea. $i trie?

Drcibaum dadu din cap.

- N-au fost tipete. De lipete mi-as aminti in primul rand.

C.Edeti-m4!

Politistul care gedea la birou in fala lui Dreibaum vari

dna pixului intr-o mapa verde-lnchis. Era tinir, probabil

!b treizeci de ani. Cu toate acestea, parul li cazuse de pe

gprafete mari. Pielea capului era roqie de la soare. Durase

Fte un ceas pAnA ce se gAsise un politist care sa vor-

basca nemteste. lnainte de asta, Dreibaum fusese condus

F ni$te coridoare, urmarit de franturi de fraze in.italiana.

htr-un birou saracacios i se indic6, in fine, un loc. Un

lcaun din plastic gri, de care ramasesera lipite resturile

mei etichete. in fap, o masa de scris modesta, care luiDreibaum ii amintea de o catedra.

- $titi, spuse politistul, lipetele nu se consemneaza tul

rapoartele noastle. Le-ali putea pa$ra penfu dumneavoasFar

A.s dori sa aflu doar cum ati ajuns pe contasens. Asta-i tot.

Pe Dreibaurn il durea fatra. Avea nasul rupt. Trecuse

efeltul medicamentelor pe care i le administrase medicul de

la clinica dupa aplicarea unui bandaj. in bhoul acela nu era

Maftin Gulich

nici o oglinda, insa la cum se holbase lumea la el pe stsada,

febuie sa fi aratat ca un monstru. Nu Stia cum axata Erile.Doctorul nul ldsase sa intre la ea.

- Oricum, n-o puteti ajuta acum. Duceti-va acasa! Vasuntun noi cAnd puteli veni la ea.

Dreibaum dadu din cap. Fire$te, ea era incon$tienta.Medicii gtiau acum cel mai bine ce-i pria. C6nd cinevaeste incon$tient, are nevoie de linigte, inainte de toate. pe

stada, in fata spitalului, Dreibaum conskta ca nu $tia nicimacar in ce orag se afla. N-avea in minte harta la sud deGotthard qi-9i amintea doar numele unor orape: Lugano,Ascona, Locamo, Bellinzona. Unele dintre acestea tre-buie sa fi fost situate pe malul unor lacuri. Dreibaum avusenzatria ca miroase a apa. Aerul era cald, de vard t6rzie.Cete ore trecusera de cdnd mersesera prin zapada? Se uitala ceas. Daca totul ar fi mers bine, ei ar fi stat acum deiaintr-o mica fatoria pe aleea de promenadA din port.Chelnerii se schimbau in fiecare vara 9i chiar proprietarulnu mai era acelagi ca la prima lor vizita. Se instalasetotu$i un sentiment de tihna. ,,Caldura cuibului... cum onumea Erika.

Dreibaum deveni nelinistit.

- Curn se simte solia mea? Ma refineti aici, iar eu inciL nugtiu ce face solia mea.

Tanarul politist i$i puse antebra{ele pe masa gi se t6riciliva centimetri ln directia lui Dreibaum.

- Nu gtiu cum se simte solia dumneavoastra, zise el, darinrebafi-ma $i cum se simte femeia din cealalta masina.

Politristul igi impreuna mdnile, pocnindu-gi in ritrn mo-noton unghiile de la degetele mari. Dreibaum incerca sA_i

Bellinqona, noaptea

ocoleasci privirea hxa. Se uita la gura lui, la barbia rasa cu

gdja, la manl lui Adam, prceminent ca un bovindou, la

parul rar de pe piept, ilit ici-colo din crma5a uniformei, des-

cheiaa estival, la unghiile cu margini negre de la degetele

mari, din care continua sa pocneasca. Detalii din care se

putea compune cu usurinta si altcineva: un vanzator de

ingheFta italian, un vilegiaturist intr-o statiune balneara, o

cunostinF pasagera din barul de pe mal, poate chiar un

pdeten. De ce nu? se gindi Dreibaum. in definitiv, pina si

unui rahcit trebuia sA i se acorde o sansa. La ulma urmelor,

pnna gi un polilist din Tessil putea fi un prieten. Cine siconteste una ca asta? Dreibaum ridica privirea. Ochii celui

din fata sa descoperiserl un Fl nou. Tot inexpresivi, ei se

oprisera pe cama$a lui Dreibaum, mdnjita de senge.

- intrucdt cealalta femeie nu se simte deloc bine. Are

fractura craniana, fractura femuralt deschisl, doua vel-

tebre plesnite, iar pe deasupra, gi-o contuzie cerebrala. $titice inseamnA asta, domnule Dreibaum? Sa va spun eu: fe-

meia aceasta nu va mai putea merge niciodau cum

Eebuie. Iar daca va putea totu$i, nu va gti lncotro' Fiindci

a devenit idioata.

Ramanfuid cu mdinile incruci5ate. polilisnrl se Sterse la

ochi si peste frunte.

- Debila mintal, inlelegeti?

Dreibaum era sigur ci n-a fost incon$tient nici o se-

cunda. Dupa izbitura, magina lor derapase iesind la lumind si

se oprise in directia de mers, chiar langa axa drumului.

Dreibaum i$i aminti ca a respimt o dala adinc 5i pe urmd s-a

uitat intr-o parte. Erika alunecase pulin 9i purta inci ochelarii

negri, pe care gi-i punea in tunel. Chiar la radacina parului se

Martin GUltchcasca o rana deschisa, lata de nici doi centimetri, de unde ise-ntindea o perdea de sange pest€ frunte.

Ea spuse:

- Bo, de ce ai facut asta?

Apoi capul ii cazu sprc fereastra lalerala.Dreibaum se apleca peste ea qi ii scoase ochelarii de

soare. lnchisese ochii. Sdngele li ajunsese deja pe pleoapas6nga. Dreibaum intinse mina, ca sa vada daca mairespira. Triia. Fire$te, faia, n-avea dec6t o rana deschisa.Dar, pentru Dumnezeu, de ce leginase? Dreibaum nu pre-tinsese niciodam despre sine ca este un Sofer foane rutinat.insa in togi acegti ani nu facuse nici un accident. Nu facuse.Dreibaum clatina din cap. Ce cuvant idiot! Aici, el nu sepotrivea deloc. Se uita la ceas. putin peste unu Si jumatate,dar asta conta acurn? Ziua din saptamana, luna, anul,destinatia, Gonhard, iegirea din tunel; ar fi putut enumera $ialte detalii, Trusa de prim ajutor se gisea sub scaun, triun-ghiul de avertizare in portbagaj, butonul de semnalizare aavariilor pe consola centrala. Oricum, se g6ndi Dreibaum,avea mintea limpede. putea sa actioneze. Dar ce era acumcel mai imponant? Erika lncepu sa geama. Desiguf inaintede roate trebuia sa aiba grija de Erika. Dar cum, cend inrretimp un alt automobil se ciocni putemic la locul acciden_tului, agravand situatia? in cautarea unui ajutor, el se uitape geamul din spate. indaratul lor, masinile se blocaseradeja pena-n tunel. Unii coborisera 9i stateau ldnga propriilevehicule. Trei btubati se apropiara in graba, cu spinfileindoite, si deschisera brusc uga 5oferului. Capetele se_nghe_suira inauntru. Dreibaum se dadu inapoi.

- S6ngerali, zise rmul, cu o voce pur€mica.

.Bellin<or1a, noaptea

Dreibaurn spuse:

- Sotria mea.

El arata spre scaunul insolitorului, unde capul Erikai,

in contiluare imobil, era rezemat de geamul lateral. Mii-nile i se sprijineau pe coapse. Poieta, pe care in tunel ea o

mai linuse in poala, zacea intre picioarele lui Dreibaum.

Cind privi in jos, descoperi ca qi el era plin de sange. ildurea nasul.

- Putin peste unu si jumatate, spuse Dreibaum, acci-

dentul a fost la scurt timp dupa unu gi jumaEte. M-am uitat

la ceas.

Dadu din cap. Era posibil ca ora exacta sa fie deja

recuta in procesul-verbal, insa nimeni nu putea sa-i

rcpro$eze ca nu $i-ar da osteneala sa reconstituie desfa-

surarea accidentului. Poate ca ar trebui sa i se adreseze

intr-o maniera mai personala celui din fata sa, reflecm

Dreibaum. De pilda: Domnule polilist sau domnule jan-

darm. Asta trezea incredere. Sau la Tessin se spune deja

carabinier? Dreibaum deveni nesigur. Acum nu trebuia sA

faca nici o gre$eala. Politia voia sal faca vinovat de accident. Un cuvant gresit, si toata chestiunea se intorcea defi-

nitiv impotriva lui.

- Domnule Dreibaum, ne povestili despre izbitura,

despre absenla tripetelor, despre ora exacta. Nu ya suparad pe

mine, dar aga ceva nu ne intercseaza-

Polilistul se ridica, se plimba in jurul biroului sau 9i

disparu indaratul lui Dreibaum, cu miinile indesate in buzu-

narele pantalonilor. Dreibaum fixa o gaura in perete, aparuta

in spatele politistului, la inallimea capului. O lncercare

nereu$i6 de gAudrc, poate chiar urma unei impugcanri. Un

Mariin Gi.ilich

suspect care-a ispmvit interogatoriul in felul siu. Dreibaumdadu din cap. $i pe el uitaser! si-l perchezi{ioneze in ciu-tarea amelor. Evident, nuJ credeau in stare s_o ia la sana-toasa. Sa iasa din camera, sa strabata coridoarele, s6 coboarescarile Si s-ajunga pe strada. $i mai departe? Chiar inainreca spitalul sA inte in raza lui vizuala, l-ar fi prins din nou, cuzeci de arme ale poliliei indreptate spre el in pozilie detragere. Arcsrat? $i-apoi? $i Erika?

- Exista martori, auzi Dreibaum vocea polilistului dinspatele sau, v-au vazut in ma$ina implicata in accident cumIineati in mana ni$te ochelari de soare. De parca tocmaiatunci vi iali fi scos. Veli inlelege ca ni$te ochelari de soarein tunel nu pledeazi chiar ln favoarea durneavoastra.

Dreibaum rdse.

- Dar erau ochelarii soliei mele.

- A5a deci, erau ochelarii soliei dumneavoasfta.Vocea polilistului se apropie. Dreibaum simtri chiar in

spate corpul acestuia. ln acelagi moment, polilistul se prinsede spatarul scaunului siu 9i se apleca peste el. Dreibaum seuita in sus. Lumina ferestrei cidea pe porfiunea cheala acapului poligisnrlui ti o fac€a sa luceasca, ro$ie.

- Vedeli, domnule Dreibaum, asta_i tot o poveste care nune intereseaza. Cui ii apa4in lucrurile pe care le purtafi estenumai problema dumneavoasEa. pe noi ne inEreseaza doarfaptul ca aii putat acegfi ochelari de soare.

- Dar n-am putat ochelari de soare.

- Martorii?

- Doamne, Dumnezeule, nevasta_mea, ea i-a purtat, cusigulanta.

Bellinqona, noaptea

Dreibaum se ridica furios $i se lipi de polilist, cind

recu prin dreptul ferestrei. Erila zacea in spital 9i se lupta

&olo cu moaxtea, in timp ce el trebuia sa raspunda la niste

inrcbari ridicole, intr-o secfie de politrie ponosita din

Tessin. De ce nu-l lasau, in sfdroit, sa se duca la ea? Avea

dreptul sa-$i vada sofa. Acest interogatoriu consta numai

din presupuneri stupide. Nu existase alt automobil. Cel cu

femeia respecdva nu era totu$i altceva decat o manevra

bctica. Un politrist plictisit din Tessin incerca sa-$i asigure

o grandioasa infare in scena pe socoteala lui. Erika

ra,masese incon$tienta $i atunci cand o urcasera in salvare.

ii administrasera perfuzii si-i pusesera o masct de oxigen

peste nas 9i gurl. El, Dreibaum, fusese a$ezat pur $i

simplu pe o patura, la marginea drumului. De ce oxigen?

s€-nffeba el. Erika respirase foarte linistiu chiar si-n masi-

na. El insusi verificase totu$i acest lucru. Sanitarii inchi-

sesera usa din spate $i plecasera cu ea la vale. Dinmomentul acela el n-o mai vdzuse pe Erika.

- Atunci, sa speram ca solia dumneavoasffa i$i reYine.

Dreibaum Eesari. Fara sa faca zgomot, polilistul se im-

pinsese ldnga el, la fereastra. lsi raschira degetele si se

sprijini de pervaz. Cu capul nemigcat, isi plimba privirile

p€ sfiada, unde pietonii treceau de pe o parte pe alta, ca-

r6nd sacote pline pana la refuz; parca erau ni$te figuri de

dnichea, intoarse cu cheia.

- Poale ca soda mai are de invocat ceva in apararea durn-

neavoa$ra. Sunteti totu$i casabriti, nu-i asa?

Dreibaum didu din cap. De zece ani, aproape batuf pe

muchie; de aceea si rnergeau la Ventimiglia. hobabil s-ar fidus chiar $i fara aceasta ocazie. Totu$i, aniversarea le daduse