CAPITOLUL 1

CAPITOLUL 1

DEZVOLTAREA DURABILA- ASPECTE GENERALEPana de curand preocuparea principala a omului a fost obtinerea de beneficii materiale indiferent de mijloacele folosite sau de efectele lor asupra mediului. In anii `80 au devenit din ce in ce mai evidente schimbarile majore ale mediului, schimbari care surveneau intr-un mod cat se poate de neasteptat, fiind in mare parte neprevazute de specialisti. Odata cu aparitia acestor modificari, populatia a devenit din ce in ce mai constienta de prezenta unor elemente de risc, care puteau afecta continuitatea in bune conditii a umanitatii. Pentru a nu se ajunge la o situatie de criza, organizatiile mondiale din domeniul protectiei mediului au propus schimbari fundamentale in stilul de viata al populatiei, rezultatele concretizandu-se in aparitia unui nou concept, si anume dezvoltarea durabila sau durabilitatea.

Conceptul de dezvoltare durabila introdus de curand propune constientizarea efectelor pe care le au actiunile noastre asupra mediului si care in viitor ne vor afecta si pe noi si de asemenea ofera metode prin care activitatile omului sa nu dauneze naturii.

1.1 Definitii. Orientari

Dezvoltarea durabila este un concept complex si intens contestat la nivel international, fiind mentionat pentru prima data in anii `80, initial ca mod de abordare a dezvoltarii economice in scopul reducerii cat mai ample a degradarii mediului inconjurator, fiind ulterior integrat in miscarea ecologista de protejare a mediului natural al planetei. Conceptul a inceput sa fie tratat intr-un sens mai larg in anul 1987, odata cu publicarea raportului Viitorul nostru comun, de catre Comisia Mondiala a Mediului si Dezvoltarii, raport cunoscut mai mult sub numele de Raportul Brundtland (in cadrul acestui raport au fost stabilite principiile si legile dezvoltarii durabile grupate in 5 categorii: conservarea mediului natural, protectia bio-diversitatii si a patrimoniului uman, dezvoltare-regenerare, generatiile viitoare, eliminarea disparitatilor economice mondiale). Definiiile utilizrii durabile sunt variate, dar acestea nglobeaz conceptul de echitate ntre generaii. Cea mai utilizata dintre ele este cea formulta de Comisia Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator si Dezvoltare: Dezvoltarea durabila este dezvoltarea care raspunde nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor lor. Ea consta in cautarea unui echilibru la intretaierea a trei domenii: social, ecologic si economic (o dezvoltare vivabila, viabila si echitabila). Astfel, putem identifica aceste trei arii ca fiind pilieri ai dezvoltarii durabile: solidaritatea sociala, eficacitatea economica si responsabilitatea fata de mediu. Durabilitatea sociala si culturala garanteaza o dezvoltare economica favorabila membrilor societatii, compatibila cu cultura si valorile de cultura si civilizatie existente, cu pastrarea identitatilor comunitare;

Durabilitatea economica are un rol definitoriu n asigurarea unei dezvoltari economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, nct sa existe si n viitor.

Durabilitatea ecologica asigura o dezvoltare suportabila cu mentinerea tuturor proceselor ecologice esentiale, mai ales a diversitatii resurselor biologice; 1.2 Turismul durabiln ultima perioada a fost adoptat si n ramura turismului conceptul de "dezvoltare durabila", utilizat deja n alte sectoare de activitate.

Definiia dezvoltrii durabile formulat la Conferina Comisiei Mondiale pentru Mediul nconjurtor i Dezvoltare din anul a fost acceptat, de asemenea, la Conferina Mondial privind Turismul Durabil, ce i-a inut lucrrile n Lanzarote, n anul 1995.

Organizaia Mondial a Turismului a dat urmtoarea definiie turismului durabil: "Dezvoltarea durabil a turismului satisface necesitile actuale ale turitilor i ale regiunilor de primire, protejnd i sporind oportunitile pentru viitor. Managementul tuturor resurselor trebuie s se efectueze ntr-un mod care ar permite s fie satisfcute necesitile economice, sociale i estetice, meninndu-se integritatea cultural, procesele ecologice eseniale, diversitatea biologic i sistemele de suport ale vieii."

Acest concept a fost enuntat de U.I.C.N. astfel: "Dezvoltarea durabila este un proces care se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurnd dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate ntr-un ritm identic cu cel de rennoire a lor, renuntndu-se la exploatare atunci cnd resursa se regenereaza foarte lent, pentru a o nlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploatate n asa fel, nct de ele sa beneficieze si generatiile viitoare". Dezvoltarea turismului trebuie s fie durabil sub aspect ecologic, viabil i rentabil sub raport economic i echitabil din punct de vedere etic i social pentru populaia local.Cele trei principii majore ale dezvoltarii durabile (social, economic si ecologic) se aplica si in cadrul turismului durabil. Altfel spus, durabilitatea economica a turismului se defineste ca un model de dezvoltare care asigura:

ameliorarea calitatii vietii n asezarile umane care primesc turisti;

posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiente de prima calitate;

pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential pentru vizitatori si gazde.

Din punctul de vedere al protejarii mediului, avantajele promovarii unui turism durabil rezida n urmatoarele aspecte:

turismul durabil favorizeaza ntelegerea efectelor activitatilor de turism asupra mediului natural, cultural si uman;

asigura realizarea unei planificari si zonari a teritoriului care sa permita o dezvoltare turistica adaptata la capacitatea de suport a ecosistemelor;

orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement, care poate fi benefica si pentru populatia locala si poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, cladirilor si vestigiilor istorice;

favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;

respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel importanta resurselor naturale si cultural-istorice, pentru cresterea bunastarii economice si sociale a comunitatilor locale. La Conferinta Globala pentru Afaceri si Mediul nconjurator care a avut loc la Vancouver (Canada) n anul 1992, specialisti din peste 60 de tari au prezentat schimbarile majore care au avut loc n sectorul industriei turistice, n ultimul deceniu. Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, si anume:

a) Politici, legislatie, reglementari:

- realizarea institutiilor si cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

- asigurarea conservarii si protectiei resurselor turistice de baza;

- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil n concordanta cu cerintele de mediu;

- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care sa vina n sprijinul agentilor de turism, autoritatilor regionale si locale, pentru corijarea atitudinilor turistilor fata de mediu.

b) n domeniul cercetarii si tehnologiei:

- identificarea resurselor naturale de baza, cu valente turistice;

- identificarea resurselor culturale, cu valente turistice;

- stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o asigura;

- realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici care sa evidentieze noile oportunitati si sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei turistice n conditiile protejarii mediului;

- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor solutii arhitecturale, de inginerie a constructiilor si de dotare a acestora, fara afectarea mediului si n conformitate cu specificul fiecarei zone;

- asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice pentru protejarea echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului

c) n domeniul economico-financiar:

- includerea costului de mediu n ncasarile percepute pentru activitati turistice, n ideea ca poluatorul trebuie sa suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care sa contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;

- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel international, national, regional), a unor actiuni ntreprinse si a schimbarilor legate de adaptarea la cerintele de mediu ale industriei turistice;

- utilizarea influentei pietei interne si internationale pentru identificarea de noi piete turistice, cu respectarea cerintelor de mediu si realizarea de parteneriate comune pentru punerea n practica a noului concept de ecoturism - element de sustinere a turismului durabil;

- obtinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea si vnzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

d) n domeniul comunicarii si formarii:

- realizarea unei atitudini deschise n rndul angajatilor firmelor de turism si a populatiei locale fata de problemele de mediu;

- elaborarea codurilor de practica pentru industria turistica, a standardelor pentru creditul de mediu, n vederea atenuarii impactelor;

- influentarea cererii turistice si a motivatiilor de calatorie, prin largirea ofertei si a unei mai bune informari a turistilor, prin aplicarea codurilor de etica turistica;

- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, n vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare durabila, cu transmiterea proiectelor si experientelor pozitive prin intermediul organismelor nationale si internationale.

e) Alte aspecte:

- practicarea unei educatii active de protectie si n alte sectoare care beneficiaza de resursele naturale si culturale ale industriei turistice, cu ntelegerea si a problemelor de mediu;

- stabilirea de relatii de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate n protectia mediului (silvicultura, agricultura, planificare regionala etc);

- realizarea de modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu prezentarea modelelor si posibilitatilor de aplicare.

Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism

Ca urmare a dezvoltarii stiintei mediului ambiant, a cresterii volumului de informatii privind stiintele economice si sociale, a aprofundarii cercetarii n aceste domenii de activitate, conexiunile acestora cu industria turistica au condus la delimitarea urmatoarelor tipuri-capacitate de suport pentru turism:

- Capacitatea ecologica face referire la stabilirea acelui nivel de dezvoltare a structurilor si activitatilor turistice fara a afecta puternic mediul ambiant, prin procesul de degradare a componentelor acestuia. Se au n vedere componentele naturale (aer, apa, sol, vegetatie, fauna) si procesul de productie si refacere economica, care sa nu implice costuri de investitii deosebite, determinate de degradarea unor destinatii turistice;

- Capacitatea fizica are rol esential n stabilirea nivelului de saturatie pe care l pot atinge activitatile turistice, dincolo de care ncep sa aparii probleme legate de mediu. Dezvoltarea ascendenta a turismului, manifestata n ultimele decenii, ridica problema aparitiei multor forme de poluare (de litoral, a zonelor montane etc). Protejarea componentelor fizice ale teritoriului se poate face prin investitii n tehnologie performanta si printr-o prestare de ridicat nivel calitativ al serviciilor turistice;

- Capacitatea social-receptiva vizeaza importanta n pastrarea unor bune relatii ntre gazde (populatia autohtona) si vizitatori (turisti). Din momentul n care populatia locala constata ca activitatile turistice contribuie la degradarea mediului natural si cultural, pot aparea din partea acesteia reactii ostile, de respingere, nregistrndu-se totodata o diminuare a pragului de toleranta. Pentru evitarea unor astfel de situatii, dezvoltarea unei zone sau localitati turistice trebuie sa tina cont de modul traditional de viata al locuitorilor, de obiceiurile acestora etc;

- Capacitatea economica pune n evidenta valorificarea tuturor resurselor prezente, prin activitati turistice si reprezinta capacitatea de mentinere a functiei turistice a unui teritoriu dat. Eficienta exploatarii se masoara prin raportul dintre costuri si beneficii, iar ponderea beneficiilor poate fi marita prin utilizarea unor tehnologii performante. Nivelul costurilor este dat si de "valoarea calitativa si cantitativa a resurselor (naturale, culturale, forta de munca, infrastructura generala etc);

- Capacitatea psihologica este legata de perceptia negativa a turistilor fata de destinatia turistica, n urma degradarilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a populatiei autohtone. Acest concept este atasat sustinerii motivatiilor turistice pentru o anumita destinatie si mentinerii satisfactiei lor personale. Aplicarea acestuia este conditionata si de calitatea activitatii manageriale care poate determina, n final, fidelizarea cererii.

Toate aceste tipuri de capacitati de suport, aflate n strnsa legatura cu activitatile turistice, determina limita tangibila sau netangibila, masurabila sau nemasurabila, a unui spatiu care detine sau caruia i se poate atribui o functie turistica.

Desi acesti indicatori de capacitate nu ofera o formula standard, ca urmare a faptului ca unele componente ale cadrului natural sau cultural sunt dificil de cuantificat prin serii de date statistico-matematice, totusi aceste concepte de suport ne dau masura dezvoltarii durabile a turismului. In acelasi timp, tipurile de capacitati de suport indica si masura nivelului la care poate ajunge impactul turismului asupra mediului, dnd posibilitatea de a identifica caile de reducere a degradarilor produse de circulatia si activitatile turistice.

1.3 Strategii de dezvoltare durabila in turism

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate distincta, avnd probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai n conditiile asigurarii unui cadru de desfasurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativa, existenta unor resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca.

Pe plan international, tari cu vechi traditii turistice adopta o planificare turistica la nivel national fundamentata pe aspectul protejarii resurselor turistice proprii. In vederea dezvoltarii unui turism durabil, ele au luat n calcul trei obiective principale: economic - esential n identificarea, valorificarea si cresterea gradului de exploatare a resurselor turistice; social - deosebit prin permanentizarea populatiei, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, sustinerea practicarii unor meseni traditionale si atragerea populatiei n practica turismului; ecologic - important pentru evitarea degradarii, a poluarii mediului si asigurarea unei exploatari echilibrate si pe termen lung a resurselor turistice.

n concordanta cu aceste cerinte, a aparut necesitatea elaborarii si adoptarii unor planuri si strategii nationale de dezvoltare a turismului, menite sa permita conjugarea experientei si pozitiilor principalilor agenti economici: administratie publica, organizatiile patronale, asociatii si organizatii profesionale, sociale, sindicale, specialisti n cercetarea de profil etc.

Planurile de dezvoltare turistica care au la baza prognoze pe termen lung, globale, pe forme de turism, n concordanta cu tendintele pietelor externe si planuri concrete, realizate pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele si normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea si modernizarea structurilor si serviciilor turistice.

Elaborarea prognozelor si a planurilor de dezvoltare turistica reprezinta principalul punct de sustinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, ntre altele:

- conservarea resurselor turistice naturale si antropice n scopul unei utilizari continue si n perioada viitoare;

- cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;

- mai buna cunoastere si constientizare, att de populatia locala, ct si de vizitatori, a ideii de conservare a mediului.

Planificarea turismului reprezinta o forma de control al viitorului, legat de strategia de planificare a mediului. Planificarea ecologica presupune supravegherea si analiza tuturor elementelor de mediu, n scopul determinarii celor mai adecvate modele de dezvoltare si amenajare teritoriala.

Principalele prognoze si planuri de dezvoltare la nivel national au rol orientativ, de informare si estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate aprecia cadrul general de protectie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de realizare a unor investitii deosebite.

Planurile pe termen mediu si scurt sunt benefice, ndeosebi pentru sprijinirea dezvoltarii-locale si regionale.

Strategia turismului durabil implic trei aspecte importante:

calitate. Turismul durabil asigur o experient valoroas pentru vizitatori, mbunttind n acelasi timp calitatea vietii comunittii gazd si protejnd mediul.

continuitate. Turismul durabil asigur continuitatea resurselor naturale pe care se bazeaz si continuitate a culturii comunittii gazd cu experiente satisfctoare pentru vizitatori.

echilibru. Turismul durabil asigur un echilibru ntre nevoile industriei turistice, ale ecologistilor si comunittii locale.

De aceea, planificarea, amenajarea si exploatarea turistic trebuie s fac parte integrant din strategia de dezvoltare durabil a zonei, regiunii sau trii.

Practic, legat de specificul potentialului turistic al Romniei, principalele actiuni ce vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice se concretizeaza n adoptarea urmatoarelor masuri: - exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice, astfel nct ritmul de exploatare a acestora sa nu depaseasca ritmul lor de reciclare si regenerare, iar intensitatea relatiilor directe sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu sa nu depaseasca limitele capacitatii de suport ale acestora;

- valorificarea n turism a resurselor cu valente turistice sa fie solutionata n contextul valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant, pe baza studiilor de amenajare teritoriala, componente ale planului de amenajare stiintifica, rationala si eficienta a teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;

- amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor de interes turistic;

- organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei lor. n mod similar se va proceda si la amenajarea, pentru vizitare si exploatare, a pesterilor, ca obiective de atractie deosebita, menite sa mbogateasca si sa diversifice oferta turistica romneasca cu noi produse turistice;

- organizarea corespunzatoare a zonelor montane, pentru dezvoltarea n perspectiva a turismului de munte, prin localizarea tuturor peisajelor atractive si a domeniilor schiabile, menite sa ofere baza de proiectare a amenajarilor turistice viitoare (poteci, marcaje, conditii de accesibilitate n portiunile mai dificile, amenajarea unor puncte de belvedere, dotari pentru practicarea sporturilor de iarna, cabane si refugii montane, instalatii de transport pe cablu etc.) n conditii de conservare si replantare a padurilor;

- realizarea de amenajari cu caracter turistic n zone, localitati si pe trasee turistice, menite care sa asigure o echipare turistica adecvata unui turism competitiv si ecologic; - nnoirea bazei tehnico-materiale a turismului menit s asigure un turism competitiv i ecologic;

- dezvoltarea unei constiinte ecologice n rndul populatiei si a sentimentului de dragoste si respect pentru natura, pentru locuri istorice si monumente de arta si arhitectura create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o sustinuta actiune de educatie cu privire la mediu si la potentialul turistic, actiune ce trebuie ntreprinsa ia nivelul ntregii tari, prin insuflarea unei atitudini de respect si comportament responsabil fata de resursele naturale, n vederea ocrotirii lor.

Educatia ecologica pentru ocrotirea naturii si a potentialului turistic trebuie sa aiba caracter permanent, sa debuteze nca din perioada copilariei si sa fie consolidata n institutiile de nvatamnt de toate genurile si gradele. Ulterior, ea se poate perfectiona prin intermediul mass-media n cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicatii de specialitate sau de catre ghizi si nsotitori, pe perioada desfasurarii unor excursii etc.CAPITOLUL IIECOTURISMUL FORMA PRINCIPALA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI DURABIL

2.1.Ecoturismul model de valorificare durabila a resurselor turisticeEcoturismul este vzut ca o form de turism alternativ i trebuie s includ spre definire urmtoarele elemente:

a. produsul are la baz natura i elementele sale;

b. managementul ecologic n slujba unui impact minim;

c. contribuie la conservare;

d. contribuie la bunstarea comunitilor locale;

e. educaie ecologic

Principiile ecoturismuluiEcoturismul este o component a domeniului turismului durabil.

n figura 3 se poate observa locul ecoturismului n procesul evoluiei spre forme de turism durabil. Figura demonstreaz, de asemenea, faptul c ecoturismul este o versiune durabil a turismului n arii naturale, incluznd n acelai timp i elemente ale turismului rural i cultural. Ecoturismul este, prin definiie, o form de turism care respect principiile dezvoltrii durabile. Totui, este important s menionm faptul c toate formele de turism i toate activitile turistice ar trebui s tind spre o dezvoltare durabil. ncepnd cu planificarea i dezvoltarea infrastructurii turistice i terminnd cu activitatea de marketing, toate operaiunile turistice trebuie s aib n vedere criterii durabile din punct de vedere economic, social, cultural i de mediu.ntruct ecoturismul a fost iniial doar o idee i nu o disciplin, multe organizaii l-au promovat fr a-i cunoate principiile de baz. Eforturi pentru stabilirea unor principii i criterii de acreditare recunoscute pe plan internaional au fost iniiate nc din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte ncet, dat fiind diversitatea domeniilor, experienelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune n care se practic ecoturismul s dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare i criterii de certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internaional.

Figura 3 Ecoturismul ca form a turismului durabil

Sursa: Adaptat dup Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices for Sustainability, UNEP, 2002Societatea Internaional de Ecoturism a sintetizat rezultatele tuturor dezbaterilor din 1991 pn n prezent ntr-un set de principii redate mai jos, care au fost acceptate i preluate de tot mai multe organizaii, guverne, firme private, universiti i comuniti locale.Pentru a ajuta operatorii din ecoturism s obin performane maxime respectnd principiile enunate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele ofer soluii practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabil, o arie larg de recomandri pe care un turist responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a selecta un sejur turistic, pentru a construi o caban sau pentru a organiza un program ecoturistic .Societatea Internaional de Ecoturism a publicat n 1993 un set de recomandri: Ecotourism Guidelines for Tour Operators", care au fost acceptate de ctre reprezentani ai industriei turistice, ONG-uri i specialiti din ntreaga lume.

Urmtorul pas i cel mai dificil n atingerea standardelor ecoturismului este implementarea unui sistem de acreditare. Acreditarea n industria Ecoturistic presupune colectarea de la firme a datelor privind performana social i de mediu i apoi verificarea acestora. Dificultatea provine din specificul operatorilor din ecoturism, care sunt de dimensiuni reduse i foarte dispersai n spaiu. Muli dintre ei sunt situai n ari sau regiuni slab dezvoltate, unde serviciile de monitorizare i chiar sistemele de comunicaii sunt ineficiente sau lipsesc. Eforturile de acreditare au fost iniiate de Australia, care a lansat n anul 1994 un program de cercetare, iar n 1996 un program de acreditare cu specific ecoturistic la nivel federal, singurul de acest fel din lume.

Principiile ecoturismului Minimizarea impactului negativ asupra naturii i culturii, impact ce ar putea distruge destinaia turistic.

Educarea turistului cu privire la importana conservrii.

Sublinierea importanei unor operatori responsabili, care s coopereze cu populaia i cu autoritile locale, n vederea satisfacerii nevoilor comunitii.

Furnizarea de fonduri pentru conservare i pentru managementul ariilor naturale protejate.

Accentuarea necesitii unei zonri turistice regionale i a planificrii fluxurilor de turiti pentru regiunile sau ariile naturalele vor deveni destinaii ecoturistice.

Necesitatea utilizrii studiilor sociale i de mediu, precum i a unor programe de monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea i minimizarea impactului. Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale rii gazd, ale comunitilor i firmelor locale i mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale i protejate.- Asigurarea unei dezvoltri a turismului care nu depete o anumit limit a schimbrii din punct de vedere social i al mediului, limit determinat de cercettori n colaborare cu rezidenii.

Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate n armonie cu mediul natural i cultural, minimiznd utilizarea combustibililor fosili i conservnd vegetaia i fauna local.

Sursa: Megan Epler Wood, Ecotourism:Principles, Practices and Polices for Sustainability, 2002

Participanii la Summit-ul Mondial al Ecoturismului, desfurat la Quebec n mai 2002, au recunoscut faptul c ecoturismul respect principiile turismului durabil referitoare la impactul economic, social i de mediu, formulnd n pluscteva principii specifice:

Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural i cultural.

Ecoturismul include comunitile locale n activitile de planificare, dezvoltare i operare i contribuie la bunstarea lor.

Ecoturismul implic explicaii complete i interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale i culturale.

Ecoturismul este destinat n special vizitatorilor individuali precum i grupurilor organizate de mici dimensiuni.

2.2.Profilul ecoturistului

Cunoaterea unui profil al ecoturistului va fi extrem de util organizatorilor de programe turistice pentru acest segment de pia. Pn n prezent, un studiu amplu realizat pe piaa turistic nord american ne ofer o caracterizare a turistului n arii naturale, prezentat mai jos.Profilul de pia al turistului n arii naturaleCaracteristici sociodemografice: Vrsta 35-54 ani, variind n funcie de activitile desfurate i de ali factori cum ar fi costul cltoriei. Sexul - 50% femei i 50% brbai, dar s-au constatat diferene clare n funcie de activitile desfurate.

Ecoturitii tind s aib un nivel al venitului mai ridicat dect cel al turitilor n general.

Educaia nivel ridicat de educaie, 82% fiind absolveni de studii superioare

Afiliere muli ecoturiti sunt suporteri sau membri ai unor organizaii bazate pe natur.

Publicaii - Ecoturitii sunt interesai de publicaiile orientate spre natur i activiti n aer liber

Caracteristici ale cltoriei: Durata cltoriei - variaz n funcie de destinaie, activiti desfurate, dar durata preferatde 50% dintre turitii experimentai (care au fost n cel puin o cltorie Ecoturistic") este de 8-14 zile Cheltuieli - Ecoturitii tind s cheltuiasc mai mult dect turistul mediu, pltind sume considerabile pe echipamente, cotizaii, reviste, donaii. 26% dintre ei au declarat c ar fi dispui s cheltuiasc 1000 - 1 500 USD pentru o cltorie n care s beneficieze de servicii de calitate. Componena grupului - o majoritate de 60% dintre turitii experimentai au declarat c prefer s cltoreasc n cuplu, 15% cu familia, iar 13% prefer s cltoreasc singuri. Surse de informare - Ecoturitii acord mare ncredere recomandrilor celorlali (prieteni, familie), dar i diferite forme de materiale scrise reprezint surse importante de informaii. De asemenea, experiena proprie din cltorii anterioare joac un rol decisiv n alegerea destinaiei. Internetul devine tot mai utilizat pentru planificarea vacanelor ecoturistice, dar muli ecoturiti sunt suficient de experimentai pentru a-i organiza singuri cltoria.Motivaii i preferine: Motivaiile cltoriei - Natura (flora, fauna, relieful) este principala motivaie a ecoturitilor. Ei nu vor numai s o vad, ci i s o experimenteze i s nvee despre ea. Ei sunt interesai i de istorie, de alte culturi, le place s participe la diverse activiti n aer liber i apreciaz oportunitatea de a ntlni oameni noi.

Activiti preferate - Ecoturitii particip la o gam foarte larg de activiti, de la observarea i nelegerea naturii (vizitarea parcurilor naionale, observarea vieii slbatice), la activiti orientate mai mult sau mai puin spre aventur i activiti cu specific cultural - istoric. Ei sunt n cutarea noului, a unor experiene care s le mbogeasc viaa.

Modaliti de cazare - Ecoturitii prefer faciliti de cazare cu confort mediu sau chiar de baz, cum sunt cortul, cabana, motelul, pensiunea sau hanul.

ecoturismul a fost definit n acest studiu ca fiind cltoria orientat spre natur, aventur, cultur. Studiul a avut n vedee att turismul intern ct i cel internaional.Un rol important n educarea ecoturitilor l reprezint elaborarea unor coduri de comportament, cum ar fi cel elaborat de autoritatea de turism din provincia canadian Quebec.Acest cod arat turitilor ce trebuie i ce nu trebuie s fac pentru practicarea corect a ecoturismului. El este mai mult dect un cod etic general care se ntlnete frecvent n parcurile din Statele Unite. Pe lng limitarea impactului negativ al omului n arealul natural, codul de conduit promoveaz i protejarea patrimoniului cultural i natural. Inspirat dup documentul numit EcoRoute al Uniunii pentru Conservarea Naturii din Quebec, el se adreseaz tuturor celor care practic ecoturismul i viziteaz zone naturale.Cod de comportament al ecoturistuluiPregtirea voiajului: alegerea unui agent de turism sau a unei organizaii care se preocup de minimizarea impactuluiactivitii turistice asupra mediului;

alegerea unui promotor sau a unei agenii de turism care ofer o edin de pregtire despre modul cumtrebuie s se comporte la locul de destinaie sau s foloseasc echipamentele n vederea protejriimediului nconjurtor;

informarea n legtur cu habitatul natural i cu valorile culturale ale zonei;

adaptarea comportamentului propriu i a codului de conduit la valorile zonei vizitate.

Respectarea urmtoarelor reguli: interdicia accesului n zone nepermise publicului;

respectarea marcajelor;

informarea tour-operatorilor, autoritilor i vizitatorilor asupra nclcrii oricrei regulicare poate afecta habitatul natural i cultural.

Respectarea florei, faunei i a habitatului lor: deplasarea cu calm, fr a se perturba mediul natural;

pstrarea unei distane considerabile fa de animale pentru a nu le deranja;

evitarea hrnirii animalelor;

neintervenirea n habitatul natural;

evitarea zonelor n care se gsete un numr mare de animale;

interzicerea ruperii plantelor sau mutrii animalelor;

evitarea cumprrii de plante sau animale care sunt pe cale de dispariie sau se gsesc n numr mic ntr-un anume areal.

Reducerea propriului impact asupra mediului:

adoptarea unui comportament care vizeaz reducerea tuturor tipurilor de poluare (chimic, biologic, vizual, olfactiv i sonor);

favorizarea deplasrilor n grupuri mici;.

contientizarea impactului aciunilor proprii asupra mediului;

meninerea echipamentului motorizat n stare bun;

utilizarea unui echipament nepoluant sau slab poluant;

alegerea unor produse durabile, biodegradabile i reutilizabile;

depozitarea reziduurilor n zone strict amenajate pentru acest scop;

favorizarea transportului cu mijloace care nu au sau au un impact minim asupra mediului.

Respectarea comunitilor locale: aprecierea unicitii populaiei din zona vizitat;

respectarea cutumelor, tradiiilor locale i diferenelor culturale;

deschiderea spre nvare;

susinerea economiei locale prin achiziionarea de produse i servicii;

respectarea intimitii oamenilor i a proprietii private;

adaptarea la cultura local;

adoptarea unui comportament respectuos fa de ceilali vizitatori.. :

CAPITOLUL III

ECOTURISMUL IN ROMANIA

CAPITOLUL IV

ECOTURISMUL IN VRANCEA STUDIU DE CAZ ZONA LEPSA- GRESU

ECOTURSM

Turism durabil

Turismul n concepia clasic

Turism cultural

Turism n arii naturale

Turism rural

Turism balnear

Turism de litoral

Turism de afaceri