Liviu Rebreanu mrturisete c n lunga sa trud de creaie, n cei 7 ani n care a lucrat la roman, un rol important l-a avut, pe de o parte impresia afectiv, emoia, iar pe de alt parte, acumularea de material documentar. O scen vzut de scriitor pe colinele dimprejurul satului l-a impresionat n mod deosebit i a constituit punctul de plecare al romanului Ion. Aflat la vntoare, Rebreanu a observat ... un ran mbrcat n haine de srbtoare, care s-a aplecat, deodat i-a srutat pmntul. L-a srutat ca pe-o ibovnic. Scena m-a uimit i s-a ntiprit n minte, dar fr vreun scop deosebit, ci numai ca o simpl ciudenie. O alt ntmplare relatat de sora sa, Livia, i-a reinut atentia: o fat nstrit, rmas nsrcinat cu un tnr srac, a fost btut cumplit de tatl ei pentru c trebuia s se nrudeasc acum cu un srntoc, care nu iubea pmntul i nici nu tia s-l munceasc. Un eveniment care l-a marcat n mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut-o cu un tnr ran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetaului, care nu avea pmnt i pronuna acest cuvnt cu atta sete, cu atta lcomie i pasiune, parcar fi vorba despre o fiin vie i adorat ... O alt surs o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat n jurul lui mentalitile i obiceiurile ranilor, viaa lor complicat i complex din cauza ocupaiei Imperiului Austro-Ungar. Prima variant a romanului Ion a fost o schi, scris de Rebreanu n 1908. Aceast schi purta titlul Ruinea, iar subiectul ei a fost reluat n alt proz, Zestrea, n care Rebreanu contureaz portretul lui Ion i schieaz ntlnirea dintre flcu i Ileana (Ana din roman). 1. In Marturisire, in Amalgam, Liviu Rebreanu isi exprima crezul literar: opera literara trebuie sa creeze viata, sa exprime pulsatia vietii adevarate, prin imaginea personajelor vii, nu frumosul (falsul) care ramane numai o nascocire omeneasca, este tinta artei; arta, literatura insemneaza viata adevarata. Romanul apare in 1920 si determina critica literara a lui Eugen Lovinescu, sa-l numeasca pe autor cititor al romanului romanesc modern, al poeziei obiective, al realismului. 2. Geneza romanului trebuie cautata in marturisirile romancierului am vazut un tarm in istorie de sarbatoare, pe crestele dimprejurul satului s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica: Rodovica o fata draguta in realitate in roman insa urata Ion a fost in dragoste cu alta fata saraca si frumoasa ca sa scape de saracie il voi face sa paraseasca pe iubita inimii si sa se tie dupa Rodovica, urata dar cu pamanturi. ok268x7135skkx Intamplarile dramatice din lumea satului se vor regasi la inceput in nuvelele Rafuiala, Rusinea, apoi in romanul Zestrea, care vor deveni mai tarziu, intr-o forma ampla, romanul Ion.

Romanul apare in 1920. 16948dvb13kzs9n Geneza scrierii se poate urmari dupa marturisirile lui Rebreanu insusi. Procesul creator a fost indelungat si esenta lui consta in sudarea intr-o viziune unitara a trei experiente de viata traita, distantate intre ele prin ani si fara legatura cauzala de la una la alta. Prima dintre experiente a fost uimirea pe care a simtit-o Rebreanu, intr-una din primaverile tineretii sale, cand iesise la rasaritul soarelui cu arma pe un colnic la vanat de porumbei a observat cum un taran, socotindu-se nevazut de nimeni a sarutat pamantul jilav de roua, cu infocare, ca pe o iubita. Gestul a fost inregistrat pentru pitorescul lui in sine, fara a i se atribui o semnificatie precisa. Cea de a doua experienta de viata autentica i-a fost transmisa scriitorului de sora sa Livia si formeaza substanta nuvelei Rusinea. Este vorba de patania unei fete bogate de la tara, Rodovica, amagita de un flacau sarac si supusa din aceasta cauza, celor mai cumplite batai de catre tatal sau. In chip evident aceste fapte, cu modificarile de rigoare se regasesc in Ion constituind esenta raporturilor dintre erou, de o parte, Ana si tatal ei, Vasile Baciu, de alta parte. A treia experienta este constituita de impresia puternica pe care i-a lasat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la tara, Ion al Glanetasului, istet si vrednic, impovarat de greutati si deznadajduit, pentru faptul ca nu avea pamant. Calea sintezei intre aceste momente de viata, atesta in continuare Rebreanu, a fost atribuirea catre Ion al Glanetasului, cu motivele sociale si sufletesti necesare si a faptelor apartinand, in realitatea traita, autorilor celorlalti doua momente. Procesul de elaborare a romanului, trecand prin fazele manuscrise Rusinea si Zestrea, a fost indelungat, comprimand romanul Ion, L. Rebreanu s-a gandit mai mult la o fresca a satului transilvanean din care insusi autorul s-a ridicat ca poet al omului teluric, dupa cum il apreciaza G. Calinescu.