Literatura Romana sec. XX - Alexandru Ivasiuc

5/10/2018 Literatura Romana sec. XX - Alexandru Ivasiuc - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/literatura-romana-sec-xx-alexandru-ivasiuc 1/3

Repere fundamentale în literatura romana a sec. XX c.1

Alexandru Ivasiuc (1933 – 1977 )

- prozator, eseist- a debutat cu: * schiţa „Timbrul”, apărută în „Gazeta literară”

* eseul „Inocenţă şi vinovăţie în proza americană” (1964)- romane:

• „Vestibul” – 1967• „Interval” – 1968• „Cunoaştere de noapte” – 1969• „Păsările” – 1970• „Apa” – 1973• „Iluminări” – 1975• „Racul” – 1976

- nuvela: „Corn de vânătoare” – 1972- a fost premiat de Uniunea Scriitorilor, precum şi de Academie şi de Consiliul Culturii şieducaţiei socialiste

„Vestibul” – „roman intelectualist, psihologist şi autobiografic, conceput în manierageneraţiei anilor ´30” (N. Manolescu).

- impresionant: amestecul de senzorialitate şi speculaţie intelectuală- Ilea este eroul principal; văzut (de N. Manolescu) ca un „alienat conştient”; şi-a

ghidat viaţa după câteva simboluri false

Toate personajele lui Ivasiuc trăiesc o dramă psihologică, cauzată de ratarea în plansocial; aceste personaje trăiesc şi o dramă a cunoaşterii; ei nu găsesc soluţii salvatoare nici măcar în iubire. Nu există o iluminare după momentul de criză; eroul rămâne un ratat. Critica l-a apropiat pe Ivasiuc de scriitori precum: M. Eliade, M. Sebastian, A. Holban,

Camil Petrescu, Octav Şuluţiu – toţi reformatori ai romanului românesc, din unghi intelectual.Se poate intui nostalgia scriitorului pentru spaţiul maramureşan („Apa”, „Păsările”, „Iluminări”). Eroul principal încearcă să-şi făurească destinul, să de îndepărteze de tutela clanului din

care face parte; eroi ca Dunca, Ilie etc. trăiesc sub fascinaţia bunicului autoritar, care continuă sădomine familia încă multă vreme; dar evadarea se soldează cu un eşec – pentru că simbolul

patern/ al şefului de clan îi striveşte; ei nu se eliberează de puterea lui, acesta având autoritateabsolută; eroii se schimbă ei înşişi, problematizează viaţa.

Dacă Liviu şi Paul Dunca se recunosc învinşi, Chindriş învaţă că necesitatea triumfăasupra dorintelor . Aceşti eroi problematizează şi caută o justificare fiecărei acţiuni. Într-unfinal, ei se pot salva moral, dar rămân nişte învinşi pentru societate. Încearcă să înţeleagămecanismul lumii în care trăiesc, dar nu ajung să fie de acord cu el sau să-l accepte.

Acţiunea romanului „Interval” nu este prea bogată, iar dialogul şi mişcarea sunt slabreprezentate. Personajele rostesc „lungi spovedanii”, iar interesul romancierului se deplasează dela personaje la situaţii, şi de la psihologii la generalitatea unui mecanism.

1



Structura romanelor lui Ivasiuc, în general:♦ Un personaj – într-un moment critic al existenţei lui (ex.: dr. Ilea – „Vestibul”, Chindriş,

Olga – „Interval”, Ion, Marina – „Cunoaştere de noapte”, Dumitru Vinea, Liviu Dunca – „Păsările, Paul Dunca – „Apa”, Achim – „Iluminări”, Miguel – „Racul”)

♦ O împrejurare (oarecare) declanşează un resort invizibil, care zdruncină conştiinţa

personajului.♦ Eroii – intelectuali, solid instalaţi într-o carieră; savant, politician, care traversează o stare

de conflict cu sine şi cu lumea; nu sunt oameni de acţiune♦ Criza apărută este urmată de un examen critic al propriei vieţi = autoanaliză♦ Vina pentru eventualul eşec nu le aparţine lor în totalitate; aceasta este explicată şi de

contextul social-istoric; eşecul se datorează acestui context nefavorabil, ostil chiar.

„Racul” – roman politic, în care ni se comunică ceva terifiant: politica se foloseşte deoameni ca de nişte instrumente oarbe.

Miguel, Don Athanasios – sunt doar nişte măşti în jocul politic.

În „Iluminări” personajul trăieşte o dublă criză; Paul Achim este un savant de renume,dar are, brus, revelaţia mediocrităţii lui ştiinţifice; la un moment dat, vrea să înceteze să mai facăcompromisuri; îşi dă seama că până acum succesul său s-a datorat voinţei lui foarte puternice, pecare a impus-o altora. El trăieşte o dramă mai mult ca politician, nu ca savant.

Toate personajele se arată fascinate de autoritate. Manolescu e de părere că autorul aconstruit în romanele lui o adevărată mitologie în jurul puterii. Scriitorul denunţă mecanismul

politic ca fiind un distrugător de energii, care ajunge, în final, să mutileze conştiinţe.

„Apa” – în acest roman, apa are 2 simboluri; de la simbolul apei autorul a preluat ideea

de fluiditate (nestatornicie) şi amorf. Acţiunea se petrece după război, în vremuri tulburi, deinstabilitate.„Trăim în epoca lipsei de lege, când totul e posibil, pentru că nimic nu e interzis.”

Paul Dunca – doreşte/încearcă să evadeze din social; are o legătură cu Herminia; Nicicomplicitatea în promiscuitate, alături de „piticul” şi oamenii lui, nu-i aduc satisfacţii. Elconstată, cu tristeţe, că nu se poate trăi în afara legilor.

Simbolul acvatic este perceput răsturnat – apa nu apare ca factor vital, regenerator, purificativ, germinativ, ci ca un element de distrugere, de haos; trimiterea se face înspre social .în lipsa ordinii, orice sistem este ameninţat cu distrugerea.

Societatea românească se restructurează după noul model venit de la răsărit, care sedovedeşte alienant. În universul politic alianţele se fac şi se desfac în funcţie de interese: un

prefect, chiar dacă există mediul burghez, nu se doreşte a fi înlăturat, pentru că nu au venitordinele de sus; secretarul judecătorului de partid nu îl poate înlătura pe prefect (care îl susţine

pe „piticul”; pe de altă parte, un muncitor de CFR este asasinat de oamenii lui „piticul”.Individul nu s ebucură de libertate în noul regim, pentru că sistemul reprezintă o „forţă

impersonală, care nu ţine seama de indivizi”, iar dominaţia celor ca „piticul” este, de fapt, untriumf al amorfului (dezordinii) asupra ordinii. Şi oamenii de la partid, şi ai lui „piticul”reprezintă nişte forme extreme, care exprimă negaţia umanului.

2

Literatura Romana sec. XX - Alexandru Ivasiuc

Documents

Transcript of Literatura Romana sec. XX - Alexandru Ivasiuc