Anul XXXI. — N-rul 45. 5 BANI IN TOATA TARA 5 Duminică, 9 Noembrie 1914

UNIVERSUL LITERAR ABONAMENTUL

LIT 2 , 6 0 ANUAL Abonamentele se 'ao

numa' pe un an.

C O L A B O R A T O R I I A C E S T U I N U M À R

V. Mestugean , I. Fotî, Ion D r a e u , G e o r g e Drăgan, N. Ţine , C. Scurtu , Berto lo , N. Bonjug , Ioan Ricard Zăvoreanu, P e t r e Lyrel , e tc .

ANUNCIURI

Linia pe pagina 7 şi 8 — "S^ITI SO —

Ulanii şarjaţ i ş l înlrânti l a Y p r e s de c a v a l e r i a f r a n c e z ă

ІШК U L U T E U A l l Duminecii, 9 Noemi;?ie

І ш ш і і г і d i n v i Cárjaiul us granicorï din 1866

şi Voia Carel

Colo tic m ă î jos mi -nu fost poveş­t i le de un m o ş din s a t u l meii n a t a l

.din Vâlcea, m a î a c u m câ ţ iva anî , cc l a lüCü era ca grăn icer , c u g r a d u l de , .căprar" , la g r a n i ţ ă la R â u l Va­du lu i .

I a t ă ce s p u n e el. F u s e s e m luat în a r m a t a sub Cuza.

D u p ă Cuza a m auz i t şi noî că a ve­ni t ca D o m n Caroî.

î n t r ' o zi, Căp i t an Enescu, ne spune că vine în inspecţie Vodă. Ne du or­dine ca oamen i i să fie spi lcă, în „Be­ei let" (piect?) s ä fie soare . Câ t a l ba t e din p a l m e a m fost ga ta .

Abia a n i a p u c a t să ne a ş e z ă m la p o a r t a şi clopotele di l igentelor Snccp a se auzi .

In p o a r t ă e r a o p r ă j i nă l u n g ă de 10—15 s tânjeni .

P e p ră j ină , cu ur» scr ipete şi o frin-gbie , se r id ica ş i lăsa un fanion (s teag) . C ă p i t a n Enescu clase ordin , c â n d s'o ivi di l igenta , să se r id ice încet, încet fanionul . Cum se face c u m se drege, că se î ncu rcă f r inghia pe sc r ipe te şi t r a g e şi t r a g e de se r u p e f r ingh ia şi fanionul r ă m â n e , m a i s u s de j u m ă t a t e , a t â r n a t . F o c p e c ă ­p i t a n şi ce s ă facă? Dac* vede ş i vede că n u m a ţ a r e încot ro , du or­din, că cine s '# g ă s i de s'o sai p e pră j ină , să d e s c a r c i f an ions ! îl face g r a d şi îl d ă i m ga lb in .

Dacă v ă d şi văd, ies d i a front,, m ă desbrac reped?, m a descul ţ ş i d 'a m â ţ a , h a l p e p r ă j i n ă în s e s , c u m făceam la nun ţ i , de l u a m b r a & i l din p r ă j i r ă , să fi fost ş i unsă. cm său . Ajung la fanion, 11 descure, îl i au în dinţi şi la vârf cu ei. H leg sus , fac pe p r ă j i n ă Ha vârf n iş te „ m a i m u ­ţ ă r i i " , î r t i n z â n d p ic ioare le în l ă t u r i , a t â r n ă n d u - m ă de-o m â n ă şi cu ca­pu l în jos, pornesc la va le pe p r ă j i nă . Venise şi Vodă şi se tot u i t a .

Vodă, când m 'a văzu t jos, m ' a pi­pă i t pe m â i n i , pe p iep t şi m ' a hăţul, jp!ei .spate, b a g ă m â n a ü t b u z u n a r ş i -mi dă un galben ş i m ' a t r i m i s de m 'a rn :1mbrăcat.

Hei... m a l t â r z iu , a u d eă m ă s t r i gă căp i tanul , că m ă c h i a m ă Vodă. M ' a m dus . N u m a i ce m ă î n t r e a b ă :

— Cum te cheamă? — Uşure lu Glieorghe, M ă r i a T a . — Ce n u m e e ăla, Uşure lu? Do

unde vine? — Măr i t e Doamne , r ă s p u n d eu, l a

noi e obiceiul, c a l a r .unţ l , !a s a t r ea să acasă , să se p u e b r a d u l In pr-ăfinî înal te , c u r a t e de coaje ş i naee c a seu şi cine i a b r a d u l d i* vârf , s a t e -du-se pe p ră j ină , ă l a e o m . Tata . t a t ă l său. n u m a î eî se p u t e a i sra p e pră j ină , că e r a u uşo r i , a ş a c u m s e n t eu. L u m e a le-a z i s uşoreL. U ş u r e l azi , u ş u r e l mâine» pânĂ le-a. r ă m a s nume le de U ş u r e i , «Tăia imî î î c e ş i m i e „Uşure lu" . VbcM a î n c e p e t » r â d e .

— E ş t i î n s u r a t ? — Nu. — Copil al? — Nu a m Măr i a T a , T ă s p o e d eu. Apoi începe Vodă C a r o î : — Ca s5 fie bine de t m e , eSA H fî.

să te duc i la şcea îa de „§imn*st îs&*. să te faci . .g imeasf ic" U ş u r a i e , ş î a m eu gri je la u r m ă . N ' a î s i A r d g r i j e de nimic .

— Mă duc а л шв eu, dacă e vo ia M ă r i i Tale .

Mi s'a dat h â r t i e la m â n ă şi m ' a m dus la şcoala de ^Gimnas t i că ' ' l a C r a k n a .

Acolo a m s ta t doua Imeî. Venin-r 1 ' niî dor de căp i tan- că ţ inea m u l t l a m i r e , că e r a m bun v â n ă t o r şl 1t plăcea şi lu î v â n ă t o a r e * scăpându-1 o d a t ă din g h i a r e î e «ntrî bts , a m fu­git la „Beche t" ia R â u l V a d u l u i . Cînd m ă vede căp i t anu l se m i r ă . Eu i - am s p u s do co am fugit şi că nu m ă m a l d u c m o r t t ă i a t .

I r u r m ă căp i t anu l mi-a spus că a

d a t h â r t i e la Vodă, de co a m fugit dela „g imnas t i că " şi Vodă mi-a t r i ­m i s o puşcă (s t ruţ , spunea ei) c u r a r e s ă vânez m a l bine. Ce m a l p u ş c ă e r a ! Ca aia nu a m m a î v ă z u t ! Când m ' a m l ibe ra t p u ş c a a r ă m a s l a Căpi tan . De a tunc i , — zice el — nu m a i ş t iu ni­m i c de Carol , decâ t ce a u d scrise de p r in că r ţ i . D a r b u n ă i n i m a de om este, îl şt iu, a t e r m i n a t povestea m o ş u l .

Vodă Garol călătorind cu pluta în 1866

Vodă, t e r m i n â n d inspecţ ia la gra­ni ţă , la R â u l Vadulu i , î m p r e u n ă cu s u i t a sa , a făcut d r u m u l p â n ă la G u r a L o t r u l u i cu p l u t a pe Olt. Ia tă ce mi -a povest i t m o ş u l din s a tu l meu to t desp re a c e a s t ă că lă tor ie .

T i m p u l fiind f rumos , Oltul mic . Carol cu a ï lu i s'a suit pe o p lu t ă ce e ra t r a s ă la m a l , l ega tă de un po te raş eu un h u r d u z ă u gros .

P l u t a era împodob i t ă cu brazi verzi a ş a de f rumos , că c redea i ca o ca în r a i u . P a t r a p l u t a ş i voinici cn mâne­cile senaese şi cu m â n a pe c â r m ă stam g a i a de p lecare . Ord inu l se dă. iPoteraşai *fe care e ra ega t ä p l u t a s e s c o a t e , berduizăul se t r a g ; pe plu­t i , doi p h i t a ş î în a p a până l a b r â u împing p l a t a la fir .şi porneşte , i a r noî «te pe m a l s t r i g a m „ u r a " , de u i a u irmnţjî .

De pe p l a t ă tofï f à i fâ iau bat is te le p â n ă n u аСяй « a l ѵДэиЛ. M a l t s ' a m i n u n a t Votfă Cara t , spaaean poş ta ­şii, de m u n ţ i i p r a ^ ă s t i o ş f аоырегЦЗГ c u brazi , d e talarrurrle 4 те ie făcea a p a , nu se т з в яаіг .гл tot pr ivind. ín toa t e păr ţ i le . Din « I n j în c â n d venea l a p lu t a ş i , p u n e a mâna. pe v â s l a p lu­tei şi vâs lea , m i n u a â n d u - s e c u m plu­t a şu l cu o mână Hiâauia vâs la s iu-j indu-se şi d e s t â n g a ca de d r e a p t a şi de птга ca d e anaândouâ .

M i r a r e a i-a fost şi m a l m a r e c â n d p lu taş i i ce nu e r a o de r â n d 1* vSsli t , a u a ţ â ţ a t pe p l u t ă focul şi d 'un câr ­l ig de l emn d e a s u p r a focului a t â r n ă c ă l d ă r u ş a pejatru m ă m ă l i g ă , şi mxS p u n şi o ulcica ca a n ă l a foc. Apei u n u l dă cu p losca ip lasă?) pe OK, t r a g e de s foa r* plosca pe p lu tă şi p a r c ă a r fi fost * n făcut , e r a u nu­m a î b r u n e ( rarere?) ce se s b ă ' e a u de frica m o r ţ i i , s ă r i n d din m â n ă pe p i a ţ ă şi de pe plută pe Olt. Mult i-a p laca* lu i Caro l !

Pe^fee fiind p r i r s d in destul , p lu t a ş i i Й r â e â e , îî spală , î l sp in tecă , Vodă p r ivea şi c ând mămăi ignţa era. pe răsuflate, h a l cn el la o a l ă . МатД-Kgwţa răsuf lânA, se t o a r n ă p e un ş e r v H a l b , i a r A n ea ese u n «feur de-ţ l lasă g u r a *pă, iar o a l a cu peş te d â n d in u n d i , mâncarea e g a t a şi se fcoarră ăm mTS. p e stracfein*.

S e u i t ă • * & O r a l şi la Юаалгіві-g u ţ ă ş i la peş t i i <&я s l r i c b S e u ş i J» ptHtaşî. П lasă p n ' s p i şi p a c e :

Dac* v e d e ş i cU-T i sp i t ea m ă . EaSliguţa. c a l d ă ş i peşficori î d ia stra-d s i i î î fâceau c e o c h i u l . ршм«и<ва ş i rupe <йи m â m S ^ i r ţ â i a d i n stra-i-feiaă c a î i n g a r a peş t i şo r i i şi de c e l-am., űa ía a r изяі fî l ua t , şi a ius t , • hsai, pâmă s** să ta i ra t .

Ma l t Ь и с ш а » şi c u Т О З bran*' a maî fost iturpff ce a i s p r ă v i t cu mîn-ea rea ş i *ж î n n l ţ u m î r e я d a t p lu t a ­ş i lor nn ga f t e r . s p u n â n d p lu taş i lo r : J B ferice Ä p l u t a ş " .

Pl ia ta a f p n g â n d Ia G u r a LotrnHrt, T o d ă Caro l s'a d a t jos de pc- p lu tă , l uând de ac i di l igenta.

Aşa şi-a t e r m i n a t Vodă Carol că­l ă t o r i a era p lu ta pe Olt.

I. S. D. Dela Cocerăştî învăţător

AMINTIRI BIN V IAŢA LUI ANTON PAN1*

Dacă v i a ţ a cea f ă r ă ele p r i h a n ă a c â n t ă r e ţ u l u i popu l a r , a b i a de este p o m e n i t ă in câ teva scr ie r i de-ale au­tor i lor c o n t i m p o r a n i cu Anton P a n , d a c ă în a f a r ă de Alexandr i şi Ion Ginea, carî , în scrieri le lor m a e ş t r i te r e în t regesc î n t r u câ tva t r a i u l şi ope-ri le u n u î Fii i mon, Aris t ia , s a u Anton P a n , — n u m a i m a r e l e n o s t r u Emines ­cu, în „Epigoni i" , îl a ş e a z ă pe r a p ­sodul p o p u l a r în P a r t h e o n u l n e a m u ­lui nos t ru :

„S 'a d u s P a a, finul Pepel i î , cel is­teţ ca u n proverb. . ."

înco lo n imic , s a u a p r o a p e n imic , n ic i vre-o a l t ă m ă r t u r i e a d r a g o s t i l eu care genera ţ i i le r id ica te la şcoala iub i r i i l imbi i şi obiceiur i lor s t r ă b u n e , a r fi fost d a t o a r e să-şî încl ine sufle­tele în faţa aces tui p ă s t r ă t o r a l te­z a u r u l u i l imbi i noas t re .

„Poves tea vorbii" , s au cea m a l lu­m i n o a s ă l ă m u r i r e a a d â n c u r i l o r d in c a r i a u isvorî t »teeste m i n u n i de înţe­l epc iune p o p u l a r ă .

S ' a r p u t e a s p u n e că opera lu i P a n îşî află s e a m ă n u l în o a l t ă l uc r a r e . Tot a t â t de în t insă—aceea a lu i G. Dem. Teodorescu—,,Pocs ia p o p u l a r ă a Român i lo r "—ope ră complec ta t ă , p r i n culegeri le de poésie p o p u l a r ă I a r n i k şi B â r s e a n u şi acea a Iul I. Pop -Re teganu l .

In t o a t e aceste lucrări, amin t i t e , p r e c u m p ă n e ş t e , însă, şt i inţa l imbi i şi năzuinţe s a v a n t e în ale l iaguist icel , decâ t însăş i farmecal , pe care n u l poa te deştepta Aee#t o lucrare a r t i s ­t ică .

Ş i octbbî în această privinţă opera lui „Pan Anetonie", cum ÎI ziceau me­gieş i i , d in m a h a l u a unde .şeetee. r ap» sodul, în aceasta stă c a l i t a t ea funda­menta lă a operil lui .

L in i ş t ea povest i r i i şi l ipsa oricăror art i f ic i i în î n c h e g a r e a formei, ba , s ' a r p n t e a spraae, o n a i v i t a t e în expre­s i i ce se eprapie—icî-eolea de іжіе-cent , fără să-l s t i n g h e r e a s c ă din şi-r u i r e a l in i ş t i t ă a versu lu i , c ă l d u r a a-ceas ta , a ş a de g r e u de î n t â l n i t în pa­g in i prea munc i t e , fî şi a lcă tnesc co-inun iea t i v î t a t ea i s treg i l luî opere.

Nu-I efe m i r a r e , deci, că m a r e l e r a p s s d p o p u l a r a ş iu t să dea o v i a ţ ă wsmi acelor formule" de filosofîe po­pote ră—proverbele — І а т и г і ш і в - І е şi ticÍMJndu-Ie înţelesul . în a şa fel, că alt tâ lc nu li se m a î po*te da .

Fapt este că n egus to r i i 3 e cărţî ief­t ine pentru popor, nu s'afi bizuit să împrăştie, î n ediţi i le lor p e n t r n sate, aproape p e n ic i un scrrrcr r o m a » . In­să „Povestea luî m o ş Albu" авш „O şezătoare la ţara", „Isprăvile InT Nas-t raf in Hogea 1 " ş i „Poves t ea тогЫГ'— a u eolindat în felurite ediţi i—care de 'care m a l anepcute întocmită ş î m a l plină 4 e greşe l i d e l imbă ce трСшщй resc amintirea a w e i u l iubttor a l l imbii strămoşeşti—bfctâ n g toBteb&î-crâr i le , prin coaaitele » j B p i e ä e r * , negustorii „de naăronţîşurt si 3e toa­te celea".

Această pângărire ş i necinst i i« a operil şi a n u m e l u î rapsoduhïï роря-lar a fost c u r m a t ă , oarecum, prin câ­teva pub l ica ţ i i popu la r e , dintre care amint im pe acele ale „Bibl ioteceî Steaua".

* Ş i a c u m , c â n d opera îu l A n t a n P a n

a i n t r a t de m u l t în p a t r i m o n i u l m u l ­ţ ime! , când dela Vlăd ică până l a o-pincă , toţî ştiu, dacă nu pe de rost , dc p r in şcoală . _ласаг din c i tan ie , frag­men te şi pozne d in l uc ră r i l e lu i ne­mur i toa re ,—abia de m a l d a i de câ te cineva, c a r e să- ţ i p o a t ă spune , cât de cât, despre t r a i u l ş i căsoa ia u n d e a să l ă ş lu i t , cu atâtea reci de anî în va­mă, m a r e l e poves t i to r p o p u l a r .

Un a semenea p a t r i a r c h , de p r in m a h a l a u a Lncac î a p r i n s a m ! poves-

1) L u c r a r e ce va apare , în c u r â n d .

ti câ te ceva despre l ' a n Anton i i : „—Era pe v r e m e a Dntîilor s ch imbăr i ce abia începeau să mi j ea scă :n ora­şul nos t ru , pe c â n d e r a m cop i l and ru .

„P ' a tunc î , pe c â n d osebir i le t repte-lor -socia le e r a u m a î bine s imţ i te ş i c â n d r a n g u r i l e boer i i lo r şi negus to r i ­lo r îş i aveau m a r e î n s e m n ă t a t e pe vremea domnie i vechi lor a p u c ă t u r i şi obice iur i cu v i a ţ a de C u r t e şi cu p a ­r a d a el, cu robi şi a r g a ţ i cu nemi­lu i ta , cu buccelo şi a r n ă u ţ î pe capră , cu isloic şi p ro t ipenoada ,— pe a tunc i

săhfş lu ia într 'o m a h a l a l in iş t i tă d in i -n i m a Bucureş t i lo r , u n p o v e s t a ş po­p u l a r , un r apsod cum n ' a m m a l avut .

„Acolo în u l i ţ a dosnică , de l â n g ă b iser ica Olteni, s t ă t ea Anton P a n , c â n t ă r e ţ şi poet, compozi to r de mu­zică b iser icească şi r a p s o d popu la r .

„Casa, în ca re s t ă t ea P a n Antonie , c lăd i tă d u p ă ca l apodu l vechi lor case r o m â n e ş t i , cu acoper i ş m a r e . ţ u g u i a t cu s t reş ine şi cu p r i v d o r l uminos , cu p ivn i ţ ă în gâr l i c l şi cu butuci , la in­t r a r e , vechea casă m a l dă inue n a n ă as tăz i , cu geamur i ' e - I spar te , cu a-coper işu l de şi ţă s t r ă p u n s de vre­m e şi de p loa ie , cu z idu r i roase de tencu ia lă şi cu s c a r a p r i dvo ru lu i ră­m a s ă câ teva t r ep te ab ia , pe care se vor fi c ă ţ ă r â n d la ceasul t a i ne lo r cine şt ie ce u m b r e de ca r e se t em m u l ţ i .

„O casă cu stafi i r ă m â n e ca un fel de d u n g ă de poésie iii mij locul uneî m a h a l a l e . Ş i copi i lor li se năza r e noap tea , ba c h i a r şi celor m a l în v â r s t ă , cine şt ie ce ton toroa ie juca te acolo ,sus , de vechil s t ă p â n i a l c.rsiî.

„ I a r casa se luminează , ca p r in far­mec , şi în ocliiî t u t u r o r a , r ă s a r ve­deni i r a r e .

„Işî începe cân tecul raps:>du1. S ' aude p i c u r u l g h i t a r e i , m a l în tâ i , şi a p o ï e t r ă g ă n a r o na sa l ă , acoper i t ă apo i de cân tecu l vechi , cu ra t , a cân­tecu lu i „de lume" , născoc i t p e de-a în t r egu l , acordu l g h i t a r e i şi cu iso­n u l u n u l g i a s f emeesc

,,E nevas t a r a p s o d u l u i ca re cântă ş i ea , că n 'o r a b d ă in i ina ,*ă f rumu­seţea cân tecu lu i o r ă p e ş t e , î n g m î n d i î n neş t i re , c u m îî îng înă un carrtee ce t i -a s u n a t nwilt în auz.

,Д»г câ tecu l aces t a durează m u l t ă v r e m e , t o a t ă nopt ic ica , p â n g pe ia cân t ă to r î . c â n d şi vedenii le Işî i an cat rafusele , p i e r ind ca p r in fa rmec oda tă cn noap tea ce i-a înghi ţ i t " .

f iii Pr«esn valerüe märä Se fraaiiti іввбсЭД, ЗДвгігіе râffî noastre S t friaiBii f i se zbaL

P n o m Htm m ѵятШ • н и і H cüfr-ѵв втѵ Aţa ' i і і ш * Boastre Х м д о s 'aKBicHiB ihr.

« • « « p e D r J g a H i

ÎNDEMN... Cafe frunza irosită Pe cărări le paştii . Şi 'n tăcerea-î adâncită Firea 'ntreagă^. Ce nu-mï v i l ? Tino! vin ca altădată Crângul să-l mai rătăcim. Liniştiţi şi 'n voea toată, Vino iar să ne iubim. Vino să ne stingem dorul... Aid«, vin, nu zice ba ! Ciac crezi c'ar cuteza S i i e tutbare amara i?

X. Воп]ы<с-Л1 :be IebÂe i

:> an inieă. l'NiVEilSL'L LH Ei'.AR

ini » Si J

u t a ti ß ^ ^ f , m ÍT% Ш ui ^ ( î i « « ^ 'UM

de I. FÓTI

i i

Suf; tiil id. ' i lor de l iber ta te , r. vân­tul L ! " j . u i h i d u a t i z e r e u societăţ i lor , î u r e p u s o r ă s.u bti'ă! u â şi p r in Răz­boiul eu ropean , cu d rep tu r i l e încălca­te de d o m i n a ţ i u n e a t u r cească secu­la ră , s u b j u g a t şi s t r ivi t sub că lcâ iul t u t u r o r năvă l i t o r i l o r , cu conş t i in ţ a a n m r . i t ă du g roazn ica t i r an ie a s t ă ­p â n i l o r de o zi, a aven tu r i e r i l o r şi a cana l i i lo r de toa te zilele. In 'intii-nerecul vas t , în mij locul d e s r ă d e j d i l c a r e copr insesc toate sufletele nobile, ca o stea sa lva toare , In vâ r t e ju l nebun al v r e m u r i l o r de a tunc î , se r i ­dică pe or izontul r o m â n i m i ! , s f ioasă d a r însufleţ i tă de cel m a i m ă r e ţ i-deal . înf lăcărea c u l t u r a apos to l i lor de pes te Cai pă ţ i . Din colibele cele m a i modes te ale sa te lor , din conia­curile cele m a î luxoase ale boer i ior i z b u c n e a u l u m i n i de speran ţe , dp în­c redere p e n t r u m u l t 'încercatul nos­t r u n e a m . Candela b ine făcă toa re a c r e d i n ţ i ! în noi, în vi i torul nos t ru , t r e m u r a din ce în ce m a l s t ră luc i ­t o a r e şi m a î s i g u r ă , p r i n c e a ţ a su­pers t i ţ i i lor , a neş t i in ţe i , a s t ă p â n i r i i o a r b e şi a dure r i lo r . Aşa aii mi j i t zori le noi lor v r e m u r i în ţă r i l e r o m â ­neş t i . Soare le a p u s u l u i ca re l u m i n a ­se min ţ i l e acelora , car i l-au vizi ta t , aces t a p u s pa l id , ca în t r 'o zi de i a r n ă , se ivise şi pc la noi , l a 'înce­pu t a r ă t â n d u - s e d in culmi le Carpa-ţ i lo r şi m a l târzi i i a s c u n s în in imi le t u t u r o r , ca focul s a c r u al lu i P r o m o ­tori, Î n m i e a î n t r e a g a genera ţ i e nouă ş i cu l t ă şi 'n fervoarea a r z ă t o a r e a t ine r i l o r de a tunc î , în visăr i le lor t ine re ş t i şi dezin teresa te , toa te ener­gii le se che l tu i au pen t ru r i d i c a r e a p o p o r u l u i n ă p ă s t u i t . Nicî im g â n d mesch in , n ic i o idee subvers ivă şi in­t e r e s a t ă nu a b ă t e a d in d r u m u l lor pe no i ! apostol i .

Nobi lă concepţ ie a june ţ i i n e a m u ­r i lo r ca şi a indivizi lor , când nu e cruţată, nici o jertfă, c â n d nu se ia în s e a m ă nie! o oboseală p e n t r u a-j u n g e r e a ţ inte! .

Aceas ta o cred in ţa c u r a t ă a ace lu ia ca re a s p u s m u n t e l u i : urneşte-fe şi s'a u r n i t din loc".

In a c e a s t ă epocă s'a născu t şi s 'a desvol ta t Gr igore Alexandrescu . In el s'au î n t rupa t , ca 'tn foţ! m a r i i a r ­t i ş t i , idea lur i le şi t end in ţe le genera­ţ ie i sale. Mizer ia p rezen tu lu i l-a si­lit să s l ăvească t recu tu l , văzu t ' n per spec t iva legendei şi a depă r t a r e ! .

La evocat în i m a g i n i m ă r e ţ e şi in­c o m p a r a b i l e :

,Ale turnurilor umbre l j •peste unde slail culcate,

Către (armuri dc-opotrivg se întind, se prelungesc;

Ş'afe valurilor mândre generaţii spumegate,

Zidul vechia al m.ănăslireî în cadenţe îl izbesc.

„Din'i'o pestera, din râpă, noaptea cse, mă 'm-presoară,

T>c pe maluri, de pe stâncă chipuri negre se cobor;

Muşchiul zidului se 7nişcă, p'întrr iarbă se strecoară

O suflare, care trece ca prin rine un fior...

„Este ora nălucirii. im mormânt se dezveleşte,

O fantomă 'ncorona.'ii, din el esc, o zăresc.

Esc, vine către, ţărmuri... stă... în preajma eî priveşte...

IhluJ înapoi se, trage munţii vârful îşi clătesc..*".

I a r speran ţe le epoeeî luî . a sufle­tu lu i păîi şi a i n i m e î sale, gândur i l e şi v isur i le o m e n i r e ! d" atunci , le-a

1) TTmbra lu i Mi re ra la Cv. in .

c à r t . H Alexandrescu în ne în t recu tu l să ii poem ..Anul Ш 0 " :

„Să stăpânim durerea cure. pe. om supune,

Să aşteptăm în pace al soarteţ ajutor.

Căci cine *,tie oare şi cin,; îmî va spune

Ce o s'.iducă ziua şi anul viilor.

Mâine, poimâine, poale, soarele fericirii

Se v'arăla mui vesel pe orizon senin,

llinele-adcs vine ;c înmelc mâhnirii, .

şi o zâmbire dulce. , dup un amar suspin...

şi m a ! d e p a r t e :

„An nou! Aştept venirea-'i ca o cerească lege...

Dacă însă pastorii ce tu ni-i vet alege,

Vor fi tot ca. pastorii de care-avem destul

Atunci... lasă în slarca-î bătrâna tirani,

La darurile tale, eu nu simt bucurie.

De îmbunătăţiri rele. căi vrei suntem destui".

Ca mi l ena r ! , în E u r o p a de a t u n c ! ;

Vn toiul r evo lu ţ iun i lo r sociale şi p r e s c h i m b ă r i l o r dc guverne, toa te i-nimele , şi toa te corş t i in ţe le l u m i n a t e a ş t e p t a u o eră de l iber ta te şi de lu­m i n ă , de l in iş te şi de s i g u r a n ţ ă .

N u m ă pot opr i ca să citez, încă d o u ă strofe, din ale că ro r v e r s u r i s 'au c rea t locu ţ iun i şi m a x i m e in l imba n o a s t r ă :

,,Cc-i pasă bielei turme, în veci nenorocită

Să sile de ce mână va fi măcelărită.

Sau dacă arc unul. sau mulţi apărători?

„După suferinţp multe inima se împietreşte,

Lanţul ce 'n veci ne-apa uităm cât e de greii

Hăul se face fire. simţirea amorţeşte,

Şi trăcsc în durere, ca 'n elementul meu".

Ci team de mul t Ponequevi l le în ca r t ea sa . .Reînvierea Grecie!", u n capi tol pe care nu-l voi u i ta n ic ioda­t ă : i zbucn i rea revo lu ţ i e ! dela 1821. M a r t i r i u l Grecie! e r a î n s p ă i m â n t ă ­tor . Satele a r d e a u incendia te de hoarde le de baş ibuzuc î ; biser ici le c-r a u p rofana te , preoţ i i s p â n z u r a t ! , femeile şi fecioarele necins t i te , bă r ­b a ţ i ! şi copii măcelăr i t ! . Avea! im­p re s i a că se apropie s fârş i tu l l umi i . P u t e r e a dis t rusese totul . In ce! s lab! , a încol ţ i t a tunc i c r e d i n ţ a m â n t u i ­t oa r e . Dumnezeu l celor d rep ţ i se r i ­dicase r ă z b u n ă t o r ca un Iehovah.^

Clerici! deveniseră apostol! , i a r arh iere i ! , profeţ i ! vreme! , orice in­temper ie a n a t u r i ! p reves tea veni rea Cehii de sus ca să-şî m â n t u e t u r m a . Răzvră t i ţ i ! î n a r m a ţ i e r au eroii , b ra ­ţu l d rep t al M â n t u i t o r u l u i . Din cu-t r e m u r i l e de p ă m â n t , din g lasul pă ­duri lor , din cir ipi tul pasă r i lo r , clin m u r m u r u l izvoarelor , din f r eamă tu l frunzelor, se desp r indea glasul Lui îndrăzne ţ , care î ncu ra j a pe cel s l ab ! în l upă . Aşa s'a început r egene ra r ea .

Durer i le ta le s imt ale omenir i ! , g â n d u r i l e t a le s u n t ale t u t u r o r , s im ţ în t ine c h e m a r e a profetului . Tnspira-r ea t a e a t i m ; ! d i v i r . l Cuvintele tale, izl u rn i t e în mi j locul t iu ie le 'o r şi t rá /ne te lo r , — a pritiir-.cî tf:'^ lăun­tr ice - - crezi că sun t s fa tur i le l u i

s.Vf A.VJ O U A B E L G I A N Ă L A M A L I N E S

Dumnezeu pe m u n t e l e Sinai . C â n t ă ­re ţ i i d in aceste v r e m u r i c reează nea­m u r i l e . Nic îunuL — fă ră să ştie de altfel — n 'a con t r ibu i t ca Alexandres-cu la f o r m a r e a conş t i in ţe ! n o a s t r e na ţ ionale . Alexandr i m a ! t â r z i u a desăvâ r ş i t ceeaee a Sntemeoat Ale-xandrescu .

In v e r s u r i de p ioorde a c â n t a t t re ­cutu l , n i l 'a făcut v iu ; în sa t i r e şi în fabule p l ine do u m o r a b ic iu i t pre­zentul, l 'a p r i n s ifa f igur i de a n i m a l e , m a î ales cu păca te le lu i , l'a înc reme­nit în fo rma de m a r m u r ă a a r t e i nemur i t oa re . A lexandrescu e pr i ­m u l şî cel m a l m a r e profet al nea ­m u l u i nos t ru .

S tud i a se şi a s i m i l a s e to t ce se 'în­vă ţa pe v r e m e a luî. Cu l tu r a g e n e r a l ă a genera ţ i e ! sa le , o poseda şi el. In ţă r i l e r o m â n e ş t i m i ş c a r e a luî flc-liade şi Asachi p r indea r ă d ă c i n i so­lide în toa t e p ă t u r i l e sociale. T i n e r i ! nu vorbeau decâ t d? v i i to ru l ţ ă r i ! şi de b r a v u r a a r m a t e i r o m â n e . N 'aş -tep t aű decât m o m e n t u l pr i inc ios ca să devie ereî . Toate creeri le de sea­m ă se f r ă m â n t a u c u m să r id ice nea­m u l . I n f i e r b â n t a r e a era general i i .

In a ş t e p t a r e a zile! de î n ă l ţ a r e n a ţ i o n a l ă — ca b r â n d u ş i î de sub ză­pada, i e rn i ! — înco l ţeau ideile. înflo­reaţi c lementele de redeş t ep t a r e po­litică. S p e r a n ţ a t u t u r o r se fonda pe l i t e ra tu ră . P r i n c u l t u r a na ţ iona lă , t r e b u i a u l u m i n a t e conşt i inţe le , t re­buiau oţelite energii le . Apărea ţ i re­viste; m a l nies t r aduce r i , si din cele m a l f rumoase ale l i t e r a tu r i i noas t r e p â n ă as tăz i . 2)

Dar orice m i ş c a r e generoasă, e ra înnăbuş i t ă de zbir i i r e g i m u l u i .

„Aşa era p ' a t u n c î : o vorbă rea l a pa l a t , o s implă bănu ia l a a Consulu­lui , te duceau ne judeca t şi dc-adrep-t u l la puşcăr ie s a u cel pu ţ in i a vreo m ă n ă s t i r e , fără a ţi se p e r m i t e să vezî a l t ă f ieură decâ t (aceea) a pă­z i toru lu i" . 3)

In acest caz avân(ur iJe suf le tului t r e b u i a u potoli te, a luzi i le p r e a di­recte îr-văluite în h a i n a s imbol ică a fabnlî şi a apologului .

Crescut în t r ' un m e d i u , în ca re l i­b e r t a t e a sp i r i tu lu i e r a sufocată , a-v â n d de suferit ca om cele m a î m a r ! mizer i ! , cu n a t u r a sens ib i l i de fată -m a r e , ch inu i t de fantezia m a r e l u i a r t i s t , caro t r ă i a în el, Gr igore A-lexanrlrseu a considerat , v ia ţa ca un m a r t i r i u . E de un p e s i m i s m i reme­diabi l . Nu sunt r a r e v e r s u r i ca :

..Aşa, fără. îndoială, amara mea viaţă

D'acum c pentru mine nisip neroditor.

Ce vara îl 11 sură şi iarna îl îrghiată

Şi nici. o floare n'allă sărmanul călător", H)

S) R. MarcovicI f i eu se t r a d u c e r i îi ornirnbile,

S) I. Ghilca: Pe r i şo r i că t re Ale­x a n d r i .

î) Adio la T â r g o v i ş t e

E ch inu l r o m a n t i c u l u i , închis ca în t r ' o colivie, ca re se zbate neconte­nit , r e a v â n d or izon tur i n ic i pen t ru v i sur i l e sale n ic i p e n t r u a le ţ ă r i i sale. Cât t i rnp pr i sosu l t inere ţ i i nă­vălea putern icu-I suflet , c â t ă v r eme deziluziile vieţi i nu-l a b ă t u s e r ă încă d in d r u m u l idea lu lu i lu i , sp re „Meka s fân tă" , poezia l u i se r e v ă r s a ac­cente l ir ice de o pu te re făsă s eamăn , versur i le luî p ă r e a u un fluviu maes -tos care des făşoară ta ine le divine, necunoscu tu l f asc inan t a l fanteziei u n u ! poet m a r c . D a r sufletele, a le căror coarde sensibile s u n t p rea în­tinse, in imelc ca r ! sun t receptacolul t u t u r o r ecour i lor ce vin din l u m e a de dure re , fantezii le c a r i doresc real i­z a r ea .e rzândă a lo t ce еЪ eoncp .p, î n f i r i pa rea în viaţă a bineluî şi a f rumosu lu i ; toa te aceste ca rac te re de a i t i ş t i , când trilesc în t r ' o socie­t a t e înapo ia ta , cu a p u c ă t u r i r u t i n a r e de t o m b a t e r ă — eî ca r ! a u v isa t i-deala! polit i a l republ ice lor ft oî car i au citit, c a r ! au sorbi t , şi a u r e t i à i t de mi i dc o r ! v i a ţ a m i r i l o r c ă p i t a n ! şi a lu i Napoleon, '.n spe­cial ; c ! c a r î s 'au cu lca t t r is t! , ci t ind din P l u t a r h s inuc iderea luî Caton clin Atica, a Iu! B r u t u s şi Cass ius ; eî c a r ! au suferi t aşa de m u l t , sim-ţinclu-so î n v e n i r a ţ î . în tot corpul, când as is tau citind la m o a r t e a liber­tă ţ i lo r greceş t i şi r o m a n e , ne putem închipui ce se pet recea în sufletul vi­nni a t a r e a r t i s t , c â n d paş i i Rusciu-k u l u l şi aï Vid inu lu l dădeau ord ine la B u c u r e ş t i şi Iaş i , când o ş l e a h t ă h r ă p ă r e a ţ ă de s t r ă i n ! şi de indigeni inconşfienl! d i s t rugea toa te energi i le na ţ ionale , p r ă p ă d e a u cu o r g a n i z a ţ i a e! inch iz i to r i a lă poporul , s torceau vieţelc şi aver i le n e a m u l u i .

In v i a ţ a pub l ică nu-î p u t e a i com­ba te , neex is tând l iber ta te pol i t ică , p r i n polemică ş i m a î pu ţ in — foaia ţ i -era pe d a t ă confiscată , şi pe dea­s u p r a ' înfunda! şi puşcăr ia . Atunci ca r ăco r i r e sufletească, t e m â n d u - s e de -a-şî î năbuş i p r o p r i u l s ău avân t , A lexandrescu s'a gând i t să scrie fa­bule. In ele a concen t ra t concepţia sa nobi lă a s u p r a lumi i , a personifi­ca t pe pa rven i tu l n ă t ă r ă u şî obraz­nic în ..Boul şi Viţelul", ne sa l t im­bancu l poli t ician v i i to ru l Fa r fu r ide , în , .Vulpoiul p red ica tor" , pe ipocr i ­tu l s a n g u i n a r în .Şoarecele şi pisi­ca"; no-o reprezentat, pe v â r z ă t o r u l ..Coada de topor" , al s t ră in i lo r t n ..Tonoiul şi p ă d u r e a " : pe degenera­tu l imbecil cu pre ten ţ i i a r i s tocra t ice în . .Pisica s ă lba t i că si Tigru l" , etc.

Toa tă aceas tă ga ler ie de viţioşî , toa te aceste defecte, cu fond u m a n etern. sunt . m a î ales con t imporan i i luî . Stilul este de o conciziune şi de o pu r i t a t e atică în toa t e fabulele. Gârdii-e-i e îna l tă . Multe v e r s u r i din fabulele in! a u t recut ся m ă r i m e tn limba.

De p i ldă :

Trinţule, în loc de plată, Aş pofti câţiva curcani.

(Vulpoiul p red ica to r )

4. — No. 45. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 9 Noembrie 1914.

Nu siliţi natura, veţi ţi neplăcuţi Cu talentul care nu sunteţi născuţi.

( M ă g a r u l r ă s f ă ţ a t ) Cotoiul cel zmerit E omul ipocrit-

(Şoarecele şi P i s ica ) Ba să-ţi câţi de treabă.

că mănânci trănteală, S'a schimbat boerul,

nu e cum îl ştii... (Boul şi Viţelul)

ţ i a ş a m a l depa te . Opere de încercare l i t e ra ră , sun t

sa t i r e le şi epistolele, i m i t a t e d u p ă m a r t c las ic i francezi . Con ţ in f rag­m e n t e a d m i r a b i l e . S a t i r a e c o n d u s ă c u u n u m o r , c u m n i m e n i n u Га a-v u t l a noi . Alexandresc este m a r e l e p redecesor a l lu i Carag ia l e , Emines ­cu şi V l a h u ţ ă , în acest gen l i t e ra r .

Epis tolele lu i s u n t cele m a l b u n e In l i t e r a t u r a n o a s t r ă . Dar nu aici s tă v a l o a r e a e x t r a o r d i n a r ă a lu i Alexan­drescu. El este, îtoainte de toa te , u n poet_ l i r ic de p r i m u l r a n g şi cel m a l m a r e fabul i s t a l nos t ru .

I n „ E p i s t o l a c ă t r e Văcă re scu" s p u n e :

Aplicarea îmî lipseşte, ti n'am darul însemnat,

A strica si a-preface câte sunt de îndreptat.

E r a negl i jent . N u cor i ja niciodată. . : I n cele m a î f r u m o a s e l u c r ă r i a le l u i

e u n t p ă r ţ i c a r i a r fi p u t u t s ă l ip­sească . R i m a de cele m a î m u l t e o r i e s l a b ă ; i a r ritmiul n ic i nu-l observă . Greşa l a l u i Alexandrescu a fost că a a d m i s delà începu t vers i f ica ţ ia f r an ­ceză, b a z a t ă p e p ic ioare le v e r s u l u i şi pe cezura . R i t m u l i a m b i c ş i t rocheic , c a r a c t e r i s t i c a poeziei n o a s t r e popu­l a r e da t ează delà Alexandr i . Aceas tă negl i jen ţă linsă a lu i c ă p ă t a u n far­m e c n e î n t r e c u t în fabule , u n d e anu-

ite l u n g i m i , a n u m i t e r epe t ă r i inten-ona te toa te , m u l t e s c h i m b ă r i de t m s u n t în n a t u r a p e r s o n a g i u l u i

lescris. F a b u l e l e lu i Alexandrescu s u n t de o v a r i a ţ i e î ncân t ă toa re . N u 'obosesc n ic ioda tă .

D a r ceea ce l a el n u s 'a dezmin ţ i t n i c ioda tă , este o pu tese u r i a ş ă de in sp i r a ţ i e . D o t a t c u o fantezie f ă ră s e a m ă n , a r e d a t î n i m a g i n i incom-p a r a b i l e scene de pe n a t u r ă , s i tua -ţ i u n l t r ag i ce c u m n u m a i c â ţ i v a a leş i ЯІ o m e n i r e ! le-aü p u t u t în t revedea ş i î n t r u c h i p a . Cit i ţ i în aceas t ă p r i ­v i n ţ ă „Anul 1840", „ U m b r a l u i Mir-c e a l a Cozia"; „ U c i g a ş u l făsă voe" ; „Câine le so lda tu lu i " ; „ R ă s ă r i t u l lu -ne î la T i s m a n a " ; „ R u g ă c i u n i " ; în c a r î poezii b o g ă ţ i a sufletască se m ă ­r i t ă cu nobleţea imag ine lo r . I a r ca s ă v ă faceţi o idee de ceeace e s a r -c a z m şi u m o r s ănă to s , c i t i ţ i m i n u n a ­tu l s ă u „Rftspunsul cometei" .

T â n ă r a generaţ ie , ame ţ i t ă de ro -m a n t i z m u l — ce e d rep t supe r io r şi sc r i s în t r 'o l i m b ă i n c o m p a r a b i l ă — lu î Eminescu , a t â r â t c a m în u m b r ă m e m o r i a ce lu i m a l pu te rn ic d in t re poeţ i i noş t r i .

Greşeli le l u î de altfel fără impor ­t a n ţ ă şi inevi tabi le , acelei epoci, au fost l a a ş a fel exagera te , în câ t i se «duceau scăder i r evo l t ă toa re opereî m a r e l u i poet ; i a r acei ca r i de-abia dacă se m a l po t zăr i sub u m b r a lui m a i e s t o a s ă . a u t r e c u t d rep t ceea ce n ' au fost niciodată. . .

D a r v remea , „mare l e m a e s t r u " , c u m s p u n e Esch i l , v a p u n e p e fie­ca r e l a locul ce-1 m e r i t ă .

\9 ff 1 1 | F L Î F W

S'au iubit numai o lună O actriţă şi-un ador. El acuma este humă, Ea se vinde tuturor...

Şi^ în nopţi pustii de toamnă. Când gândeşte la ce-a fost, Plânge tinerica doamnă, Plânge viaţa-î fără rost!...

P e t r e üSj-rel

VICTORIE GERMANA (După Miguel Zamacois)

In lupta îndirjită respinşi fură germanii. Ei cată prin ochiane să-şî numere duşmanii Şi văd, colo în Reims, istorica cetate, Măreţe două turle spre ceruri înălţate. Maiorul gros, cu bmrta proptită 'n centuron, Ostaşilor le zise atunci cu aspru ton: „Svîrliţi, svîrliţi în lături preceptele morale „Ş'aduceti tunuri care sfărâmă catedrale. „Când noî cădem, de gloanţe ş'obuze seceraţi, „Rămase in picioare vreţi ziduri să lăsaţi? „Spărgeţl acele turle, în pulbere să cadă, „Şi templul lor cel falnic jos facă-se grămadă!"

Comanda e 'mplinită. La fapte de nebuni Biserica răspunde cu sfinte rugăciuni. Germania, în ІирШ ce-ï dete birunţa, Ucise Caritatea, Speranţa şi Credinţa, • Şi spulberă altarul de cruci înconjurai, Cu flori s'alte unelte războinice 'ncărcat. Doi cântăreţi de strană au pus apoi pe goană Ş'un preot ce la pieptu-l ţinea strâns o icoană.

N. Ţine

Regina Elisabeta a Belgiei

Duşmanul regelui d e C l e m e n s B e r g

Regele zăcea g r a v bo lnav , din ca re c a u z ă î nc red in ţ a f rânele domnie i tî-n ă r u l u l său fiu. Regina , c a r e i ubea foar te m u l t pe i l u s t ru l soţ, c h e m a s e la cu r te pe cel m a l bun i medic i d in toa t e ţă r i l e .

Astfel i n t r a u şi eşeau d o m n i i doc­to r i şi profesor i i în pa l a t , î nce rcând toa te mij loacele ca să vindece pe i lus t ru l bolnav, şi pe cele m a l noi şi pe cele m a l vechi .

I n fine m a r i l e l u m i n i de pe ce­r u l ş t i inţei , p r e c u m şi cele mic i t re -b u i r ă să conf i rme p ă r e r e a b ă t r â n u ­lu i med ic al rege lu i şi a c e a s t a e r a c ă m o n a r h u l a v e a să m a l t r ă i a s c ă n u ­m a i c â t eva s ă p t ă m â n i .

Reg ina care în t i m p u r i l e b u n e fu­sese un sp i r i t l iber, făcu a c u m ceeace fac soţii le o a m e n i l o r de r â n d car î a junş i la despe ra re îşi i au refugiu l a u l t imele l uc ru r i . E a t r i m i s e l a p a s ­t o r i şi l a femeile meş te re , ea ce ru sfatul m a g n e t i s a t o r i l o r şi al v ră j i to ­r i lo r şi celor cu descântece. D a r deşi câ te un m e d i c a m e n t p ă r e a că a l i n ă durer i le p e n t r u o zi, două , a t r e i a zi ele reveneau .

Regele în t in s p e per ine le de m ă -t a s ă î n t r eba p l in de t r i s t e ţ ă pe t o ţ i : Nici u n u l n u voeşte să -mî dea aju­tor?

bn i n i m a r eg ine i s t r i g a zi şi n o a p ­te o vece p u t e r n i c ă : „Eu voesc s ă vindec pe iubi tul m e u soţ !"

Şi în t r ' o zi o l u m i n ă o r a z ă de s p e r a n ţ ă , s l abă şi pa l i dă .

Nu depa r t e de c a p i t a l a ţ ă r e l , pe un m u n t e acoper i t de p ă d u r i de b raz i e r a o m ă n ă s t i r e cu h r a m u l Sf. An­drei . I n t r e c ă l u g ă r i t r ă i a şi u n u l C a n d i d u s care avea da ru l profeţiei . E l e r a în v â r s t ă de 90 ani , d a r voi­nic şi o m i n u n e de în ţe lepciune şi evlavie şi aforismele sa le e r a u con­s ide r a t e infail ibile ca şi Sf. Sc r ip tu ­r ă şi e r a u t a r i ca s te ja ru l , î n c â t ni­m e n i nu le p u t e a r ă s t u r n a . L a aces t c ă l u g ă r t r i m i s e r eg ina soli, î ncă r ­ca ţ i cu d a r u r î bogate şi f i indcă ea e r a c u n o s c u t ă ca o femee nebiser i -coasă , ea se u m i l i p ro fund în scr i­soa r ea eî şi ceru sfatul p rea evla­v iosu lu i că lugă r .

D u p ă două zile solii se î n a p o i a r ă . EI fură p r i m i ţ i b ine îîn m ă n ă s t i r e , d a r pe c ă l u g ă r u l C a n d i d u s Гай vă ­zut n u m a i câ teva clipite. C ă l u g ă r u l II conjură să ia d a r u r i l e reg ine i şi s ă le î m p a r t ă în t r e s ă r ac i i cap i ta le i . Ca d a r le-a dat o n u c ă pen t ru s tă­p â n a lor.

R e g i n a pă l i : „Rău , m u r m u r ă ea, foar te r ă u , d a c ă nicî c ă l u g ă r i i n u v r e a u să m a l p r i m e a s c ă n imic de là noi, şi a r u n c ă nuca. Bufonul el o r i ­dică şi o desfăcu, şi văzu că e goa­lă; în loc de s â m b u r e e r a o făşie de p e r g a m e n t pe ca re C a n d i d u s scr ise­se: Regele se va în sănă toş i , când cel m a l a p r i g d u ş m a n al s ă u se va r u g a p e n t r u dânsu l .

A tunc i r eg ina ţ inu sfat cu c red in­cioşii el.

— Regele n ' a r e d u ş m a n i , zise ş a m ­b e l a n u l Cur ţ i i . El a fost b u n c u toţ i .

— Să se dea o p r o c l a m a ţ i u n e , zise m a r e ş a l u l . F i e c a r e d in ţ a r ă ca r e a fost n ă p ă s t u i t să-şî facă p lânge­r e a , în 2i de ore. D a r to t ! s t r i g a r ă : T r ă i a s c ă regele!

E r a c l a r că 'In ţ a r ă n u avea re ­gele n ic i u n d u ş m a n .

Atunc i bufonul şopti u n n u m e : Ducele Gallo; ca re fu r e p e t a t de toţ i . c ă c i ş t iau că pu te rn icu l duce ple­case delà Curte s u p ă r a t , din cauza u n e i certe.

— D a , da, zise r eg ina , ducele Gal­lo este.

— Mă voî duce l a el, s t r i g ă o voce de fată, şi-1 voî îndup leca . E r a fiica rege lu i c a r e ceru concediu de l a m a m a el, ş i r e g i n a fu m u l ţ u ­m i t ă .

Că lă to r i a fu lungă şi anevo iasă , căc i e r a o v r e m e de i a r n ă şi cas­te lu l ducelui se afla pe u n vârf de m u n t e . Atunc p r inc ipesa p o r u n c i ca escor ta să r ă m â n ă jos la poale le m u n t e l u i , pe când ea v a s b u r a ca o porurr-biţă.

P a z n i c u l deschise î n t ăce re p o a r ­

ta , el e r a ob ic inu i t s ă v a d ă venind femei f rumoase .

Z ă p a d a de pe a r b o r i şi de pe jos se topi î n d a t ă ; ea se r u ş i n a de fata n e p r i h ă n i t ă . Câ in i i cel m a r i , c a r i a l t ă d a t ă s f â ş i a u pe orice s t r ă in , î n t â m p i n a r ă pac ln ic pe fată şi-î l in . seră m â i n i l e d â n d din coadă .

Astfel ea a j u n s e la cas te l . Delà oi fe reas t ră a a p a r t a m e n t u l u i său du­cele o văzuse şi o recunoscu d u p ă a s e m ă n a r e a cu t a t ă l el.

Când f r u m o a s a fa tă i n t r ă , la el o apucă, de m â n ă cu p a t i m ă ca un tâ ­n ă r de 30 a n i şi e x c l a m ă : F i i că a d u ş m a n u l u i m e u , t u eşti în p u t e r e a m e a !

— Vasa l a l t a t ă l u i m e u , r ă s p u n s e ea, s u n t s u b p ro tec ţ i a t a !

Atunc i ducele o conduse la un s c a u n , apo i o î n t r ebă : „P r inc ipesă , ce doreş t i? N ' a i veni t la m i n e pen­t r u u n luc ru de n imic . . . "

P r i n c i p e s a se 'ncl ină şi vocea el r ă s u n ă m a l c u r a t ă ca clopotele car i c h i a m ă pe cred inc ioş i la bisericii :

— D-le duce, t a t ă l m e u zace pe p a t u l de m o a r t e , o racolu l vesteşte că el se v a î n sănă to ş i d a c ă tu , cel m a l a p r i g d u ş m a n al său , te vel r u g a p e n t r u el" .

Ducele voi să r ă s p u n d ă b rusc şi c ă u t a vechea s a u r ă d a r n'o g ă s i căc i în i n i m a s a se ivi vechea dra­goste p e n t r u a m i c u l s ă u din tine­reţe .

E l r i d i c ă pe f r u m o a s a fată , zi­c â n d : D r ă g u ţ ă , n u pot fi d u ş m a n u l u n u l om ca re a r e o copilă ca t ine . D a r află că m ' a m d e s v ă ţ a t de a m ă r u g a .

F a t a se ap rop i e de el şi-I oferi gu­r i ţ a p e n t r u s ă r u t a r e a de pace şi făcu semnu l cruci i pe p ieptu l s ău . B ă t r â n u l duce se l ă s ă în g e n u n c h i ş i se r u g ă î m p r e u n ă c u fa ta pen t ru î n s ă n ă t o ş i r e a rege lu i .

C â n d p r inc ipesa se r e în toa r s e a-casă , i se spuse că t a t ă l el se nflă рѳ m o a r t e .

R e g i n a nu se l ă să , oracolul t re ­b u i a să a ibă d rep ta te . E a o rdonă ca to ţ i din caste l : p r in ţ i , pr incipesele , cava ler i i , conţ i i şi servi tor i i să se d u c ă cu toţ i i fti cape lă şi să se roa ­ge cu voce t a r e p e n t r u regele . Şi a-cela ca re n u v a face a c e a s t a îşi va p ie rde î n d a t ă v i a ţ a .

N u m a ï b ă t r â n u l med ic şi ea r ă ­m a s e r ă l â n g ă m u r i b u n d . P e când r e g i n a m g e n u n c h i ă şi m a l m u l t chi­n u i a pe D-zeu decâ t se r u g a i se p ă r e a că a u d e o m u z i c ă undeva . E a credea că se înşea lă .

D a r m u z i c a r ă s u n a c â n d depa r t e , c â n d a p r o a p e . Acest fapt ch inu ia su­fletul ş i u r e c h e a el, r e g i n a n u m a î p u t e a sufer i şi se r i d i c ă să desco­pe re pe c r imina l .

E a s t r ă b ă t u săl i le şi galer i i le , u r ­c â n d şi coborând scăr i le , l u â n d u - s e d u p ă tonu r i . D u p ă aceea se î n t o a r s e la a p a r t a m e n t u l p r inc ipe lu i unde

auz i b ine m u z i c a . P l i n ă de m â n i e se h o t ă r î s ă pe­

depsească pe c r i m i n a l c a r e <n loc să se roage , pe t recea . Deschise r e ­pede u ş a . Cu m â n a r i d i c a t ă spre a lovi s t a r e g i n a — d a r ca r e l ă s ă m â n a în jos şi o duse ,1a cap . E a cu­n o ş t e a a p a r t a m e n t u l şi p e locuitor, ca re e r a î n t o r s c u spa te le — u n t â n ă r cu o c o r o a n ă pe cap , î m b r ă c a t cu p u r p u r ă şi he rme l ină , ca re c u o m â n ă s t r â n g e a o d a n s a t o a r e i a r c u a l t a r i d i c a p a h a r u l - şi c â n t a ş i ch iu ia .

Aces ta e r a pr incipele m o ş t e n i t o r . , fiul...

C. Scnr t t i

P e n t r u o r ï - с е r e c l a m a t i u n l s a u s c h i m t o a r t «le a d r e s e , d-n i ï a b o n a t ï s i m t r u s a ţ î a a t a ş a s i u n a d i n b e n z i l e c u c a r è p r i m e s c z i a r u l «Universul Literar», c o n t r a r , r e c l a m a t l u ­n e a s a u s c h i m b a r e a d e a-d r e s ă n u v o r f i r e z o l v a t e .

Ѵ Л Л А Д Л Л Л Л Л Л / Ѵ

Duminică 9 Noembrie 1 9 1 4 . UNIVERSUL LITERAR No. 4 5 . — 5,

B i l e t u l a r s d e ÎOJLJX HRJLGXJ

U n apartament frumos la etajul a l doilea. Scena se petrece în salon. Servitoarea s'a dus Sn bucătărie, ceia ce îngădue domnului şi doamnei să jse găsească într'un tête-à-tête desă­vârşit.

Domnul ia un jurnal, se preface că citeşte şi cască. Doamna aruncă pe furiş o privire asupra jocului lui şi pare că se gândeşte la un p lan de atac

— Cască, deci se plictiseşte, îşi zice ea. De ce se plictiseşte? Fi indcă ѳ s ingur cu mine. Fac prinsoare că n'aşteaptă decât să fugă de acasă. Doreşte să-I zic: „Ştii ce? Dacă te plictiseşti până ïntr'atât, nu te jena; du-te, fugi!!!... EI bine, nu; n'are să iasă până n'am să-I zic tot ce a m pe inimă...

Ca să se potrivească strategiei a-cesteia, doamna se duce de la pian la o carte; aleargă de la un albun de fo­tografii la nişte vase cu flori; se re­pede de la un fotoliu la canapea. Un poet ar zice că-I o leoaică care nu poate sta pe loc în cuşcă.

Doamna e o brunetă drăguţă, şi ar fi şi m a î drăguţă dacă ar fi maî pu­ţin grasă. S'a măritat acum cincî ani e u domnul, avocat cu multe procese, odinioară foarte îndrăgostit, acum c a m blazat asupra bucuriilor vieţii în doî. Greşala doamnei era credinţa că luna de miere trebue să dureze veş- ' nie şi că nu există şi o lună de fiere.

Cât despre domnul avocat, e un om oarecare pe care l'aţl întâlnit adesea In lumea celor cari petrec. E blond spălăcit, cu faţa grasă şi rumenă, cu umeri i pătraţi, cu monoclu în ochi şi ghete de lac în picioare. Pe vremea când era student făcea cântece decol­tate aşa în cât părea sortit să ajungă marele poet al varieteurilor bucu-reştene. Se însurase, m a i întâi, fiind­că trebuia s'o facă şi el odată, apoi fiindcă nevasta îi aducea drept zestre cincisprezece mi i de lei venit. Codul plăcerii '1 făcuse să neglijeze pe ce­lălalt, multă vreme. însurătoarea i-1 reaminti cu mult folos.

Cu zece minute mal înainte de po­vestirea noastră, doamna intrase pe nesimţite în biroul domnului şi-1 sur­prinsese citind, cu o atenţie nespus de încordată, un bilet pe care se grăbise să-l ascundă, apoî să-l ardlă la flacăra junei lumânări pe care o aprinsese ca jsă topească o bucată de ceară roşie; dar, m a i repede ca „o panteră din Java"", doamna smulse din mâini le domnului fragmentul acuzator pe care erau scrise câteva rânduri.

Avocatul se grăbi sa ia un ton as­pru şi să invoace scuza profesiune! lui: — Hârtiî de afaceri! zise el.

Dar tonul şi fraza nu-şi avură e-fectul. Ce are oare efect asupra unei femei geloase? Iată, stenografiată, predica pe care doamna o ţ inu dom­nului:

— EI bine, de data asta, cred că nu m a i poţi spune că sunt o nebună şi că iau catârul drept măgar . Am 'dovada delictului în mână. Uite-o! E o hârtie. A ars-o flacăra pe jumătate, dar tot mai rămâne de ajuns. Am sosit la timp. Am scăpat de la peire ceia ce era maî interesant. Uite măr­turia perfidiei tale: un bilet roz. Mă tnfior numaî la gândul că-mi voiţi mânj i ochiî citind conţinutul lui. căci e scris de o femee, se vede, şi ştiute fiind obiceiurile tale obscene, socotesc că nu merg prea departe a-tunci când afirm m a i dinainte că fe­meia aceasta nu poate fi decât o...

„Ce zici? Să m ă calmez? Spui că doctorul mi-a zis să evit scenele aces­tea şi să beau îb toate serile înainte de a mă culca o lingură de bromură? N u e vorba de bromură aici, dom­nule, ci de biletul roz, m ă 'nţelegî? Şt iu că eşti bun de gură, că toată breasla asta nesuferiă a avocaţilor. Dar, oricât de şiret aî fi, n'aî să mă tragi pe sfoară.

„Zicî să nu m ă ocup de bilet? Un fleac fără însemnătate, spuï tu. E, e,

2 v i E - u . s I c a 2 2 . t i іза.а.іѳаа.і î n M a r s i l i a

el, nu prea găsesc. M'am* prea obiş­nuit cu fraza aceasta pe care mi-o dărueştî mereu din cl ipa când a m a-vut nenorocirea să mă las a fi dusă de tine la ofiţerul stării civile. Hm! aventuri copilăreşti, treî valsuri cu aceiaşi dansatoare, un madrigal la o blondă, atunci când al o brună, picio­rul întins criminal sub scaunul veci­nii, la masă , e tot ce se poate mai urât pentru un om, cum se cade, m a l ales pentru un avocat model şi sfă­tuitor al familiilor. Totuşi, aşî tolera şi faptele acestea revoltătoare, fiindcă al ajuns să mă facï a crede că-s flea­curi admise în zilele noastre şi lipsite de urmări. Dar un bilet primit în mod clandestin, citit pe furiş, un bi­let roz, uite un lucru pe care nu m a i pot avea prostia să-l înghit...

„AI <tn cercat adineaori să m ă îm­bunezi. A! cunosc fasoanele astea de om vinovat; m'ai obişnuit cu ele. Voeai să m ă săruţi ca să-mî zmulgî din m â n ă hârtia dovadă a neruşină­rii tale. Din fericire nu m a î sunt naiva din care făceai ce vreaî în luna noas­

tră de miere. Frumos t imp şi luna noastră de miere! Ce iute a trecut!... Aşa dar. vreaî să-mî ieî biletul. Mai încearcă odată. Leoaica care-şî apără puii împotriva a douăzeci de negrii de odată, ar fi m a î puţin furioasă şi nu te-ar zgâria atâta... Nu, nu, îl am şl a m să-l citesc...

„Scris de femee, vezî? Păcat că cuvintele sunt cam pârlite. A! iscali-tupra e neatinsă: „Mimica". O chea­m ă Mimica! Cine e asta? O clientă! Poftim!... Trebuia să mă aştept la asta; orice nume femeesc e la voî acela al uneî cliente. Proastă scuză. Lasă că şt im noî. Niciodată clienta unuî avocat serios nu s'a numit Mi­mica. Fac apel la anuarul Bucureşti­lor şi la toate anuarele din urne.

„Să vedem maî departe: Miercuri seara. A! restul e ars. Casino de... Ce e asta? Zicî că e un bilet de la o tânără văduvă care, a intentat proces casino-uluî de la Sinaia? Ce mal po­veste! cum ar putea o văduvă să se iscălească Mimica? Şi apoî ce rost are să dea ea în judecată un casino? Zicî că fiindcă a pierdut prea mulţ i banî la bulă? Lasă, lasă, o să vedem. Continui: Cu Mircea. Cine-i ăsta, Mircea? Un artist, un pictor, un mu­zicant, un avocat, un jurnalist! Ce şnapan!... O să spargem paharele ţi o să râdem. Cum? Ce zici? H m ! zici că atuncî când e vorba de procese „a sparge paharele" îinsamnă a da la cap adversarului. Dar de ce e nevoe

de acel Mircea? A! Mircea e adver­sarul, e omul cu care are procesul Mimica. Vaî, ce mincinos! Ce secă­tură eştî, Grigore! Şi o să râdem. De ce? Zicî că e proverbul: „va râde mal bine, cine va râde la urmă?" Da, înţeleg: încă o invenţie a elocvenţii d-tale.

„Din nefericire pentru tine, n'am isprăvit. Mal sunt câteva cuvinte: Am să-ţî cânt \,You-You sous Ies Bambous". Ei bine, ce spui de asta? Uite un mod cam ciudat d a vorbi de un proces: „You-You sous les Bam­bous", o şanşonetă oribilă, după cum a m auzit. A! zici că e o ironie? Te rog,nu-ţi m a i bate joc. Nu m a l pot răbda. ,,You-You sous les Bam­bous" e ultima lovitură pe care mi-aï dat-o. Ce mister indecent! O, damă numită Mimica, o...de sigur. Un ca­sino suspect. Un râs neînţeles. In sfârşit o şanşonetă: ,,You-You sous les Bambous". Destul, domnule, iau biletul cu mine şi m ă duc să-l citesc mamiî . Eşti avocat; eî bine, aî să te rogi de confraţii d-tale ca să te apere în procesul de divorţ, pe care ţi-1 in­tentez, daci aî avea curajul s'o faci . ."

Zicând acestea, doamna se preface că iese. După doî paşî se întoarce re­pede şi isbucneşte într'un plâns ner­vos:

— EI, bine! nu, Grigore. Ar trebui, dar nu mă s imt în stare să m ă des­part de tine. De-aï şti tu, Grigore. 0 să avem un copil! Vine în mijlocul furtuneî. Tot doreai tu unul. Ce neni­merit a sosit biletul roz!..."

Sărindu-i de gât: — „Cum îl botezăm: Paul , George,

Alexandru, Mircea? Nu, nu, Mircea, căci a m să mă gândesc la Mimica. Să-l facem doctor. N u doctor, e prea greu. Să-l facem soldat, ofiţer, colo­nel. Mai bine avocat. Ba nu, nicî avo­cat... Ce drăguţ eştî tu, Grigore!"...

Şi în vreme ce îl m â n g â i a pe obraz, murmură a parte:

— „De geaba, trebue să aflu cine sunt Mimica. Mircea şi Casino-ul! . .

La un restaurant german. Pe păreţi este afişat: numai câte

o feliuţă de pâine. Clientul mănâcă pâinea, înainte de

a i se aduce mâncare şi aşteaptă. Mâncarea vine în sfârşit. — E cu carne de viţel? — Nu, e carne de căţel, răspunse

chelneriţa.

OŞTEANUL MORT

Pe câmp, deaprte, părăsit Sărmanul om mort zace.

Cel mai vitează erou .uitat. Acum în timp de pace!..

Pe fiecare mort cu-onor Mulţimea îl conduce,

Boar el rămâne părăsii, Întins şi fără cruce...

Ci totuşi seara, în amurg. Departe într'o căscioară

Un tată jelue amar: — „Ah! num a să nu meară!""'

Măicuţa plânge suspinând — \,Ей simt că, nu mai este,

Atâta vreme a trecut Fără s'avem vre-o veste".

O fată intră întrebând De el, ea vrea să ştie-

— „Ah ce o fi cu. iubitul meu? Că n'o fi mort, — vai mie!

Plecaţi icoanei, căte-şî tre"' Imploră îndurare,

Pentru oşteanul lor iubit Azî fără de suflare.

Iar lacrimile lor pe cer In nour se adună

Şi deasupra celui mort Plutesc ca o cunună.

Şi'n noapte lacrimile cad Pe fruntea lui vitează,

De veghe, stelele pe cer, De-asupra-г scânteiază.

Ioan R i h a r d Zăvoream»

* * *

Intre a tăcea şi a privi înmărmu-rit, este acelaş raport ca între a privi şî a nu vedea nimic.

O — Nn. 43. UNIVERSUL LITERAR Duminică 9 Noembrie 1914

NOTE DE CĂLĂTORIE

V. M E S T U G E A N

— UKMAEE XXXVI

Spre Ieriho, Iordan şi Marea Moartă

Să mergi la Ierusalim şi să nu vizitezi Iordanul şi Mara Moar­tă ar fi inadmisibil, nu numaî pentru că ambele ape au strânsă legături cu Biblia, dar încă din cauza că drumul, de şi lung şi anevoios, prezintă un mare inte-)res.

Plecăm dis de dimineaţă din Ierusalim spre a putea lua de­junul la Ieriho.

Drumul trece pe coasta Munte­lui Măslinilor prin apropierea grădina Qetsemani. Astfel încât cu ocazia acestei escursiî ne putem din nou bucura de incom­parabilele privelişti ce se desfă­şoară la poalele celebrului munte.

Ajungem pe un punct al mun­telui care poartă denumirea de Betfaghe. Se ştie din Evanghelie că Isus, în ziua intrărei sale trimfale in Ierusalim ,ajungând

!la Betfaghe, a trimis pe douî din ucenicii săi în satul din apropie-

Dar Bitania e cunoscută n;t numai prin faptul că de acolo a fost adus asina pe care Isus a intrat în Ierusalim, ci şi prin alte întâmplări din viaţa lui Isus, care se ducea foarte des în aceea lo­calitate.

Astfel, aci, în Betania, Isus fu

re să aducă asina şi mânzul. Sa­tul acela e Bitania prin care tre­ceau după câteva minute de drum cu trăsura. Bitania, care se află deci pe şoseaua Ierusa-lim-Ieriho, e o îngrămădire de vre-o câteva zeci de colibe să­răcăcioase locuite mimai de arabi.

uns cu mir de o femeie. „Şi fiind Isus în Betania, în Casa lui Si­mon Leprosnl, veni la dânsul o femeie având un alabastru cu mir foarte preţios şi turnă pe capul lui când şedea la masă*'.

Tot în Betania, Isus a săvârşit minunea învierei lui Laz | r , fra­tele Martéi şi Măriei. Lazăr era

îngropat de patru zile într'o pes­tére astupată cu o piatră când Isus îi strigă cu glas tare Lazare, vino áiara! Şi mortul eşi având mâinele şi picioarele legate cu fâşii de pânză.

Mormântul luî Lazăr există şi acum în apropierea unei geamii. E o peşteră întunecoasa şi lipsită de aer în care se poate intra co­borând o scară cu vreo 20 de trepte. In fund vine maî întâi un fel de anticameră apoî o a doua încăpere care ar fi însuşi mor­mântul.

Qhidul nostru ne maî arată prin apropiere ruinele unui luni carî ar fi rămăşiţele casei lui Si­mon Leprosnl, precum şi alte ruine despre carî nu spune că ar fi ale caseî unde locuiau Maria şi Marta.

După ce t ianvcrsăm Bitania, ajungem în dreptul unei capele greceşti, clădită de episcopul grec Spiridon acum câteva de­cerni. In această capelă se află o stâncă cu supraîaţe plană care indică locul unde Marta întâm­pină pe Isus după moartea frate­lui său Lazăr şi-i zise: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n'ar di murit fratele meu' 1 .

(Va urma).

* * * -

0 '

l ao ïE iâa ra l la i L-агаі B i t a n i a

Războiul anectodic Cuvinte eroice. U n locotenent francez din reg imen­

tul 11 de v â n ă t o r i alpini (din aces t r e g i m e n t a făcut p a r t e şi d. Poin-caré , preşedinte le republice!) a fost In ac tua lu l războiu f ranco-german , r ăn i t de două ori .

I n t r ' o sc r i soare povesteşte păr in ţ i ­lor să i , c u m a fost r ăn i t , în u r m ă ­tor i i t e r m e n i :

„ I n p r i m a zi, aceia a botezului fo­cu lu i , am p r i m i t în p ic ioru l drept , u n glonţ g e r m a n . Oh, n 'a fost l uc ru m a r e ; o s implă s g â r i e t u r â . Mi-au fost a t inse însă efectele, j ambie re le ş i pan ta lon i i şi o bucă ţ i că de ca rne a v u nenorocul să fie p u t r v n s u de glonţ . Da, a cu r s sânge , a cu r s că ab i a m i - a m p u t u t scoate g h i a t a . ca s ă a m m a l t â r z iu , c u ce să m i în-cal ţ" .

* Boi patrioţi. Lupte le se d ă d e a u în m u n ţ i i Yossrî.

C e r m a n i î n ă z u i a u să ss îndrepte spre I 'ar is , s i l indu-se să t r eacă m u n ţ i i .

Un ţ â r a n , a l s a c i a n de origină, cu s ă n ă t a t e a a ş a de sdrunc ina tă , '.ncât a fost l ă sa t acasă, î.şî m â n a l inişt i t pe d r u m c a r u l cu boi.

S imte deoda tă eă-l ies î na in t e doi a r t i l e r i ş t l g e r m a n i .

— Omule , avem nevoie de boii t ă i . — Poa te , r ă s p u n d e ţ ă r a n u l , d a r ce

să faceţi cu eî? — O să vez'l tu ; acum însă h a i d e

m a l repede, ne-aş teap tă căp i tanu l . Şi-au p leca t cu toţii în car . Pe o potecă îngus tă , în t re două p r ă ­

păs t i i , e r a u n tun , pe care cai i nu-1 pu tea ţ i u rn i din loc.

C à p i t a r u l porunc i 1 .Iranului să în­juge boii la tun

Bietul ţ ă r a n se supuse . — Acum, îna in te . începu ţ ă r a n u l să s t r ige la bol ,

d ă d u cu biciul , făcu g u r ă ; d a r p a r c ă e ra un făcut ,boiî nici mi încercau să se- îy, "N~.tc?.

Au sur i t so lda ţ i i , nu ţ ipa t , au îm­p u n s boii cu v: \rMl haionct i l . Za­da rn ic , t unu l nu se pu tea mi şca .

Şi s'au ch inu i t a ş a soldaţ i i , căpi­t a n u l şi b ie tul ţ ă r a n m u l t ă vreme. I a r dacă au v ăzu t că nu se poa te face n imic , căp i t anu l t r an s f i gu ra t ca de-o hotărâre eroică porunci , ca boit să fie î m p u ş c a ţ i . Ord inu l se execu ţ i n u m a i decât .

Şi pe c â r d ţ ă r a n u l îşi m â n g â i a vi­tele, n e d u m e r i t de î n c ă p ă ţ â n a r e a lor do a nu voi să ascul te de îndemnul şi porunci le luî, îşi dete s e a m a că el fusese v inovatu l . î n j u g a s e boii g reş i t : pe cel din d reap ta ~,\ pusese în s t â n g a şi pe cel din s t â g a în d reap ta .

Cu pă l ă r i a ' n m â n ă , cu lac r imi le 'n ochii se î nd rep t ă către căp i t an , ad re -sându- i -sc r u g ă t o r :

— Din v ina mea . mi-ati omor î t vi­tele; a c u m dă ordin să m ă omoare şi pe mie .

— P e t ine o să te spânzur , f i indcă R ' a î u i t a t că eşti francez: ha m a l m u l t încă, aï Şavăţat şi boii să r.u t r a g ă l a un t u n g e r m a n .

* D u p ă d i s t r u g e r e a to ta lă a f rumo­

su lu i oraş Louva in do că t r e a r m a t e l e g e r m a n e , s'a găs i t u:: negus to r de pav îumcr i l din F r a n ţ a , ca re s ă p ro ­

p u n ă , ca în loc de e p d de Cologne (apă de Colonia) să se zică api de Louvain.

P r o p u n e r e a , deşi g l u m e a ţ ă a p r ins . M a l tâ rz iu , p reopinen tu l , comerc ian­tu l B i c h a r r a a mot iva t aceas ta , că t rebue să r ă m â n ă şi să se genera l i ­zeze acest n u m e , al celui d in tâ i oraş m a r t i r ,

Aşa da r , zic francezi i : Jos a p a de Colonia gf-rmanfl; T r ă i a s c ă a p a de Louva in , care va fi de aci înainte a p a de toa ie tă prefera tă de a l ia ţ i i F r a n ţ e i .

Ud. s pun irul brutarului. In t r ' o zi, m a l mu l ţ i ofiţeri g e r m a n i

au i n t r a t în b r u t ă r i a unu l oa reca re -Mnrlier. "

In b r u t ă r i e , era m i r o s de pâ ine p r o a s p ă t ă . Ofiţerii pe l â n g ă că craii f lămânzi , a c u m însă c ă p ă t a s e r ă o poftă i rezist ibi la să m ă n â n c e n u m a i decât, cel pu ţ i n câ t e o b u c a t ă de pâ ine ca ldă .

— Cum da i pâ inea , domnule? — P e n t r u clienţi i m e i , u n han,

pen t ru oaspeţ i i ' întâmplat ori , doi ban i , i a r p e r t r n s t ră in i , r u m sunte ţ i dvs., t r e b u e s i m ă gândesc , clacă am.

Duminică, S Noembrie 1914. U N I V E R S U L L I T E R A R No. 45. — 7-

Pentru o flanelă. O b ia tă femeie bă t rână , şi s ă r a c ă

атеа un s i n g u r copil p leca t pe c â m ­pul de lup tă . Fec io ru l îi scrisese, că e bine şi a t u n c i e r a în t ranşee le de la X.

Şi b ă t r â n a cu sufletul de m a m ă s'a g â n d i t a tunc i , cu fiul eî t r ebue să safere de frig şi că cel m a l n ime­rit luc ru a r fi să-I t r i m i t ă o fla­nelă. F ă c u p a c h e t u l şi dete fuga la poştă.

— Un leu şi 70 costă t r a n s p o r t u l , ÎI spuse f unc ţ iona ru l poş ta) .

— Nu-î prea s c u m p , domnu le? iln-trebă b ă t r â n a . D a r fie, n'o să mă­n â n c o s ă p t ă m â n ă , n u m a i să n u t r e ­m u r e A r m a n d de frig.

P a c h e t u l însă n ' a găs i t pe Ar­mand , — c ă c î e r a de c â t e v a zile rece.

Aviatorii. Doi căp i t an i francezi, W a t t şi

C h a r t i e r s b u r a u cu u n b ip lan . Din c a u z a unu l accident la m o t o ­

ru l a p a r a t u l u i , c ă p i t a n i i au fost si­lit! să a ter iseze delà î n ă l ţ i m e a de 1R00 me t r i , t o c m a i l a j u m ă t a t e a d is tanţe i î n t r e t r anşee le g e r m a n e şi cele fran­ceze. G e r m a n i i c u m i-au obse rva t , au deschis u n foc v iu a s u p r a lor. Apa­r a t u l fu d i s t rus , a v i a t o r i i însă a ü a v u t t i m p suficient să se a s c u n d ă lângă o c lae de fân. Şi-au s t a t m u l t î n aceas t ă s i tua ţ i e , a ş t e p t â n d ca doa­ră să înceteze vi jel ia de obuze şi dc g loan ţe şi să p o a t ă fugi pân ' l a t r a n ­şeele f ranceze.

Norocul începuse să le s u r â d ă , când c la ia de fân luase foc şi î nvă lu i ţ i de f u m o l u a s e r ă la fugă .

C h a r t i e r a fugit m a î repede şi s 'a s t r e c u r a t în t r anşee , W a t m a i a v e a c â ţ i v a m e t r i i de făcut când o schi jă Га în t ins la p ă m â n t .

Ochiu rău. O u r e c h e şi u n b ra ţ a l Ka i se r ului

l a s ă de dor i t . Genera l i i g e r m a n i a u obse rva t însă , că o r i de câ te o r i K a i -se ru l se află intr 'o p a r t e , o r i ca re a r fi ea, a f ron tu lu i de l u p t ă , p e n t r u t rupe le g e r m a n e este u n semn r ă u .

„ P r e t u t i n d e n i spun c o m a n d a n ţ i i g e r m a n i , unde a fost el, la Nancy , la Varşovia , la Ip r e s t rupe le g e r m a ­ne aü fost si l i te să se r e t r a g ă " .

— C u m să-şî explice s u p u ş i ; Kai -ze ru lu i aceas ta?

— D a c ' a m fi i ta l ieni ş i -au zis eî, a r t r ebu i s ă c redem, c ă c o v ră j i to ­r i e ; d a r n u s u n t e m şi nici n u c redem în n e u t r a l i t a t e a lor. Atunc î nu poa te fi p r ic ina , decâ t ochiul rău roşu de invidie al K a i s e r u l u l ca re aduce a-t â t e a nenorocir i .

* Declaraţia unul antimilitarist. L a c o m a n d a n t u l u n u i depozit de

recrutare s ' a p rez in ta t un om, c a de 50 de an î .

— Domnu le căp i t an , m ă n u m e s c J e a n L.. din o r a ş u l B. De 10 a n i sun t a n t i m i l i t a r i s t сопѵіпз şi r ă s p â n d e s c aceas t ă covingere.

— Şi r ăzbo iu l te-a convert i t? în­t r e b ă căp i t anu l .

~ N u ştiu... Din p r i m a zi de m o ­bi l izare m i a u p leca t a m â n d o i copiii v r â n d să l up te a l ă t u r i de c a m a r a z i i lor. Au p l eca t şi nu le-am spus n ic i un c u v â n t — scos d i a conv inge rea mea a n t i m i l i t a r i s t ă şi nici nu l e - am a d r e s a t un c u v â n t de îndemn. I a r azi d i m i n e a ţ ă — b ă t r â n u l începu să plin-gă — m ' a u vestit , că a m â n d o i copii i m e i s u r t m o r ţ i .

— Şi? — Am venit să m ă înrolez. — Vrei să-ţ î r ă z b u n i copii i? — Nu, nu m ă gândesc la aceas ta .

D a r rnă 'np inge ceva. s i m t neces i t a t ea să m ă înrolez, t rebue . Plec la l up t ă , căp i t ane . Ch ia r în s e a r a acelei zile, Jean !.. e r a î m b r ă c a t în u n i f o r m ă .

« Spioni. Bata l ionul de rezervă francez No .

304 era aşeza t în linie de t i ra l io r î Vn dosul p ă d u r i i Fo rges . Soldaţi i e rau î n m ă r m u r i ţ i de p loaia de obuze, c a r e cădea în p ă d u r e şi a ş t e p t a u n e r ă b d ă ­tor i un ordin .

Tocmai a t u n c i pe la colţul p ă d u r i i t r rea un civil, rău î m b r ă c a t şi Tn mftră avea nn bas ton destul de gros .

Un locotenent t r i m i s e un so lda t s ă

aducă, i m e d i a t pe necunoscut . Ordi­nul se execută pe d a t ă .

N e c u n o s c u t u l fu îintrebat, ce c a u t ă —şi d a c ă are v r ' u n a c t ca re să-î per­m i t ă l ibera t recere pe-acolo.

I n g ă i m ă , câ te ceva necunoscutu l , d a r n 'a p u t u t sâ-şi l ă m u r e a s c ă si­tua ţ i a .

— Aşa d a r eşt i spion, spuse loco­tenen tu l , vel fi î m p u ş c a t .

P e c â n d doi soldaţ i , u n u l în fa ţa sp ionulu i şi a l tu l la spa te le lu i îşî p r e g ă t e a u a r m e l e s ă t r a g ă , d ă d u nă­vală l a locotenent u n c a p o r a l .

— Iertaţi-1, îl i an eü pe a m e a r ă s ­p u n d e r e . Am fost c a m a r a z i de a te­lier, a r e famil ie n u m e r o a s ă ş i e r a om de t reabă .

Locotenentu l n u dete n ic lun ord in încă, i l î n t r ebă pe n e c u n o s c u t dacă a izbut i t s ă ducă vreo veste de spio­na j g e r m a n i l o r .

— Am d u s , spuse sp ionul . Obuzele ca r e c a d în p ă d u r e , s u n t î n d r e p t a t e cont ra voas t r ă , din spusele mele . Л-c u m m ă d u c e a m să le comunic , că o nevoie să m ă r e a s c ă punc tu l de ochire.

— Dacă te ie r t , ce faci? — M ă duc să spun , c ă nu sun te ţ i

m i l i t a r i . C a m a r a d u l de a te l ie r a l spionului

s ă r i ca a r s şi-I s t r ă p u n s e p iepu î cu ba ione ta .

Automobilul d-nei. O d o a m n ă g e r m a n ă d ia l u m e a m a ­

re avea u n copil pe c â m p u l de lup tă . De-o l u n ă n 'avea nici o ş t i r e despre el. Se in te resase peste tot şi rezul ta­tele e r a u nule. B i a t a m a m i ce s ă facă, î ş i p r egă t e ş t e au tomob i lu l şi plecă în d i rec ţ ia ind ica tă , că a r ii ca r t i e ru l genera l .

Abia eşi tă din oraş , este o p r i t ă de un d e t a ş a m e n t de infanter i ş t i .

— U n d e te duci , d-nă? — Să-mi văd copilul, dc ca r e nu

m a l ş t iu n imic . — D a r iin au to , ce-aï? — Mer inde şi rufe . — Merindele ţ i le luăm, cu rufele

ne î m b r ă c ă m , c u au tomobi lu l nc-om duce noî, i a r d-tale o să- t l clăm veşt i despre copilul d-tale:

..Dacă. t i -a r ii scris, devedea că-I e dor, şi n ' a r ii fost d e m n sä facă pa r ­te d in a r m a t a Ka i s e ru lu l ; că nu ţi-a scris, înseamnă că nu m a l t r ăeş t e . Şi f i indcă d-ta vre i să-I t u r b u r i som­nul m o r ţ i i , r ă m â i în ţepeni tă aicî să vezi c u m îţ i fuge au tomobi lu l .

Granada incendiară germană pentru incendiarea caselor.

. * * * .

Viaţa artistici şi literară Cândva , u n scr i i tor g r ă b i t a des­

ch i s o po lemică a s u p r a luî Emines -cu, din punc t de vedere a l idei lor poli t ice. Şi poetu l E m i n e s c u e r a r â n d , pe r â n d , c â n d l iberal , c â n d conserva tor .

î n t r ' o r ev i s t ă de s tud i i conserva­toa re , a l tc ineva , a c u m găseş te p r i ­lejul să vorbească despre arta roma­nească si ideia conservatoare. Ne­greş i t a r t a r o m â n e a s c ă — d u p ă s tu­dii le c o n s e r v a t o a r e , — u r m e a z ă să fie u n s u b s i d i a r a l conse rva t i smu lu i . O fi. D a r a r t a n u m a l e a r t ă de î n d a t ă ce a r g u m e n t e a z ă şi serveşte de p r o p a g a n d a u n o r idei, o r i c a r e a r fi, ele, ch ia r ideile l ibe r t ä re , c a r e a ü o l e g ă t u r ă m a l m u l t cu l ibe r t a t ea n e m ă r g i n i t ă a a r t e i . Ar t a este — se zice — al tceva decât u n mij loc de po lemică şi pol i t ică .

Câ t despre a r t a r o m â n e a s c ă , c u m v r e a a u t o r u l c o n s e r v a t o r s ă î n g r ă ­dească no ţ iunea , a s p u s o d a t ă a r t i s -tn l Deiavrannea „că este p roduc ţ i a i n t eg ra l ă a aces tu i popor , ca re r âv ­neş te l i be r t a t ea şi f rumosu l , de o r i unde a r veni , d a r să fie f rumosu l pe ca re el să-1 în ţe leagă .

* Veşti le c a r e ne v in despre s t a r e a

s ă n ă t a t e ! poe tu lu i D. Anghel , a l a r ­m a n t e la început , s u n t a s t ăz i m a i î m b u c u r ă t o a r e .

Medicul care-1 îngr i jeş te pe poet, a f i rmă că pac ien tu l său v a fi r e d a t s ă n ă t o s a d m i r a t o r i l o r şi ac t iv i t a t e ! sale l i terare .

* Л a p ă r u t „Scena", o n o u ă r ev i s t ă

s ă p t ă m â n a l ă . U r ă m nou lu i confrate v ia ţă l u n g ă .

* L a Cercul Analelor , d-1 Nicolae F i -

l ipescu a ţ inut , seri le t r ecu te , o inte­r e s a n t ă confer inţă a s u p r a literalurcl eroice a drapelului.

Un publ ic n u m e r o s a ascu l ta t , cu un viii in teres , expune rea l impede şi caldă a m a r e l u i pa t r io t .

* Duminecă, s 'a deschis , în ro tonda

Ateneului R o m â n , expoziţ ia de pic­t u r ă a p i c to ru lu i Anton Vcuzel caro expune 65 de peisagi i , flori, fructe şi capete de expresie.

Se vedea s i l in ţa onorab i lă de a rea­l iza f rumosu l a r t i s t i c p r in in te rpre ­t a r e a s en t imen ta l ă a col ţur i lor m a i in te resan te din na tu ră .

Expoz i ţ i a a fost ce rce ta tă de foar te m u l ţ i iub i to r i dc a r t ă .

L. I.

* Artă şi literatură do Const. Da-

miacov ic l . Volumul aces ta este, fă ră îndoia lă ,

l u c r a r e a cea m a l ser ioasă , c a r e a a-p ă r u t >'n t o a m n a a n u l u i aces ta , sgu-du i t de nevroza războiu lu i .

Volumul cup r inde o serie de a r t i ­cole, publ ica te î n „ V i a ţ a noua" , toate ati însă un fir conducă tor , o logică de c u g e t a r e şi m a l a les u n ad­mi rab i l sen t iment p e n t r u o fo rma s t i l i s t ică c l a r ă şi expres ivă .

Vorbind despre a r t a popu la ră , a u ­to ru l conchide cu o d e s ă v â r ş i t ă j u s ­te ţe :

„Pe de-o p a r t e p r in vech imea el, pe de a l t a p r in ca rac te ru - I p a r t i c u l a r , a c e a s t ă a r t ă e indisolubil l ega tă de ind iv idua l i t a t ea n o a s t r ă etnic-î; sun­t e m d a t o r i deci să o ce rce t ăm şi să-i a c o r d ă m t o a t ă so l ic i tudinea .

Ga ş i l imba ş i legea, ca şi t r ecu tu l cu toa te dat jnele lui , const i tue u n factor de coeziune a l na ţ iuni i .

Nu v o m m e r g e î n s ă p â n ă acolo, încâ t d o m i n a t ! de s e n t i m e n t u l u n u i pa t r i o t i sm r ă u călăuzi tor , eă c r e d e m că -vom rea l iza m a r e a a r t ă n u m a i cu d i n t r u al nos t ru , n u m a ï crj modestele reminescen ţe s t r ă m o ş e ş t i " .

V o l u m u l c u p r i n d e capi tole intere­san te , toa te scr ise obiectiv şi l ă m u ­r i t

* Viitorul Româncelor es te o r ev i s t ă

l u n a r ă . T i t lu l revis te i însă mi e n u m a ï su­

gestiv, e m a i a les t endenţ ios . Şi d a c ă

desch idem a c u m a c e s t p a r a n t e s , ca sä vo rb im de „Vi i torn l românce lo r " , o facem fiindcă s u n t e m convinşi , că românce l e t r e b u e să spu lbere „viito­ru l româncelor '" .

O r ev i s t ă sc r i să n u m a i de femei, din păca te t oa t e f ă r ă de condei, — ntf se vede, nu se s imte , n u se poată b ă n u i nici o l i că r i re de înc l inare cel pu ţ i n că t re n u a n ţ a r e , s a u or ig ina l i ­ta te , c ă t r e d r a g o s t e a de f rumos şi muz ica l i t a t e . Nimic . Vi i toru l r o m â n ­celor p lu teş t e în n o a p t e a în tuneca tă a l ipsei de expresie şi a b a n a l u l u i profund.

C i t ă m l a î n t â m p l a r e : „Steagul fălfăe 'n oraş, la doi paşi

la doi pa şt, „Şi soldaţii trec cântând un marş în

[doi paşi in doi paşi

etc.

Scrisoarea Il-a de Ion Al- B?'ăfes-cu-Voineşlî.

Autoru l îln aceas t ă a d o u a scr i­s o a r e scrie despre pol i t ică şi poli t i ­c i a n i s m ş face a s p r e obse rva ţ iun î a s u p r a aces te i man i f e s t ă r i , — aşa de g e n e r a l ă în toa te ţă r i l e . , ,Pol i t ica îm­pied ică p rog resu l , căci p r o g r e s în­s e m n e a z ă b i r u i r e a du re r i i , a u r â t u ­lu i ş i a ego i smu lu i , izvorul a t â t o r nefericir i , i a r spor i r ea neconteni tă a conşt i inţe i e mi j locul , c a r e a s i g u r ă b i r u i n ţ a " .

P r i n con ţ inu tu l el, a cea s t ă „scri­s o a r e " e p o a t e o l u c r a r e de sociolo­gie, d a r p r in fo rma el be le t r i s t ică ţ ine des igur de l i t e r a t u r ă .

Credem, că m a l de grabă, aceste s c r i so r i a le ]"I Bră tescu-Voineş t î s u n t man i fes t ă r i l e in tegra le ale ,.ar-t i s tu lu l -ce tă ţean" .

BARL

Í Í Í

Sacul m glume Doi pr ie teni , c a r e n u se v ă z u s e r ă

de mul t , se poftesc la m a s a Unuia d in el. Ajunş i acasă , g a z d a t rece în­d a t ă la b u c ă t ă r i e să facă focul, să s p a r g ă ouă , să îndep l inească cele t r ebu inc ioase p e n t r u m a s ă .

— F a c i t u s ingu r t rebur i le as tea? îî observă fSvitatul. P a r ' c ă avea i o femee care- ţ î î ng r i j ea de casă?

—• Da, î n să m ' a m a p u c a t de m ' a m î n s u r a t c u c a , şi a c u m e d u s ă la ba i .

+ U n t a t ă se d u s e cu copiii la Moşi

s ă le c u m p e r e j ucă r i i . Şi l uă fetiţii o p ă p u ş ă î m b r ă c a t ă ca m i r e a s ă , i a r bă­i a t u l u i un p ă p u ş o i u în u n i f o r m ă de ofiţer.

După ce p l ă t i jucăr i i le , îngr i j i to­r u l p ă r i n t e făcu u r m ă t o a r e a reflec-ţ iune :

— Pes te vre-o câ ţ î -va an î luc ru ­r i le se vor s ch imba : b ă i a t u l va voi p ă p u ş a , i a r fa ta păpuşo iu l . D a r a-tunc î j ucă r i i l e vor fi m a î s cumpe .

* Drăgălaşii conjugale. B ă r b a t u l şi n e v a s t a d iscută , l a ma­

să, despre dispozi ţ iunî t e s t a m e n t a r e . — Eu, zice b ă r b a t u l , î n cazul c â n d

u n u l d i n noî va m u r i , m ' a m şî gân ­di t s ă m ă r e t r a g la ţ a r ă .

In m o m e n t u l acela, p i s i ca s ă r i pe m a s ă Şi ş terpel i o cost i ţă , d in cele d o u ă care a ş t e p t a u p 'o farfur ie s ă fie m â n c a t e d e cel care d i s cu t au .

— I a te u i t ă , zise nevas ta , văzuşî î m p e l i ţ a t a de p is ică c u m ş te rse dc pe t a l e r cost i ţa t a?

Şi-şi l u ă î n d a t ă f r iptura r ă m a s ă . *

I n t oa t e serile, G â k e v e s c u face s c a n d a l u r i a c a s ă . I ş î ba te nevas t a ca re p lânge , ţ ipă , u r l ă .

Delà o v r e m e însă a u înce ta t sgo-mote le din c a s a lu i Gâlcevescu.

— C u m se face, '1 î n t r eabă u n ve­cin , că n u se m a l a u d e g u r ă , n o a p ­tea , în c a s a v o a s t r ă ?

— Uite ce e, îl r ă s p u n d e , m ' a m c e * t a t cu nevas ta şi n u m a î vorb im.

8. — No. 45. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 9 Noembrie 1914.

Din ascunsul inimilor Era prin Martie 19..., la ulti­

m u l etaj al uneî clădiri noul, înalte, de o arhitectură destul de îngrijită, aşezata tocmai l a întretăierea străzilor Or-dener şi de la Chapelle. într'un atelier de pictură, necostisitor, totuşi destul de frumos mobi­lat , fraţii George şi Adrian Borie, s e aşezau tocmai, după masă , de fiecare parte a cămi­nului îta cari ardeau cu mare vâlvătaie lemne subţiri.

Contrariu obiceiului său , cel m a l în vârstă, preocupat, lăsase celui m a i tânăr grija împărţirii cafelelor şi întocmirea numeroa­selor ţigări ce consumau în fie­ce zi, pe vremea orelor de re­paus» pe care şi le permiteau, înainte cá unul să pornească la uzina de produse chimice ăl că­rui inginer era, iar celait să-şî jftoceapă activitatea întrerupţi , Ia o mică glastră cu florî de nu­făr, începută pe pânza îndrep­t a r ă spre fereastra ce da în stra­d a de la Chapelle.

George era un bărbat de trei­zeci şi şease de ani, de talie mijlocie, puternic şi îndesat, c u barbă rară, chel, figură priete­noasă şi inteligentă.

Ochii, ascunşi de o frunte pu­ţ in ieşită în .a fară , dădeau Itrrfa-ţişăriî sale întregi, aerul acela distinct numai l a . ceî din Lo-ţena , din care se trăgea după mama-sa .

Opus cu totul luî, era fratele eău Adrian, cu doisprezece anî m a î tânăr, brun, tenul delicat, privirea tandră şi nehotărâtă, ş l care moştenise în întregime trăsăturile tatălui lor, un pari­zian, cu depărtată origină en­gleză. , Mirându-se de tăcerea în care ee închisese fratele s ă u , cel m a î tânăr îl întrebă:

— Eştî bomav? Celait fl fixă mul t t imp; în o-

e h ï i se citea desluşit iubirea caidă pe care o avea pentru co­piliţi crescut de el, după moar­t e a părinţilor, înlocuiţi cu atât devotament:

— Nu, micule , răspunse el «şor .

Adrian, mulţumindu-se cu ex­pl icaţ ia dată, î l povestea tocmai neînsemnatele întâmplări ale zi­lei, el, Insă, nn-1 asculta, ci r a ­l i m a t în fotoliu, cu ochii ţintă l a flăcările neegale ale focului, privea gânditor. In sfârşit, se ridică :

— Ascultă... a m m a î multe să-ţî spun... o mărturisire de făcut..

Adrien avu un s u r â s uşor! — Sunt convins că aï m a î re­

ţ inut şi pentru concertul de Du-т і н і с а . bilete!...

Muzica, care pasiona pe cel m a r e lăsând nespus de rece pe cel mic. era adesea un subiect ele tachiuare amicală între eî.

Dar George se apropie şi a-plecându-şî mâini le pe umeri i fratelui său ce sta jos. îl privi fta ochi, zicându-I, cu voce în­ceată, iubitoare şi nelinişti­tă .

— Adrian, m ă însor... Cellalt tresări; un val de sân­

g e i se urcă în obraji; se sculă de pe scaun şi făcu câţiva paşi nesiguri; pe u r m ă se 'ntoarse şi cu o r u g ă " n vorbă:

— Nu-I adevărat, spune?... George, serios, repeta afirmar

ţ ia sa. Atuncî, cute adânci de durere se zăriră pe faţa celui mic .

Vreme îndelungată trecu, fără ca vre-un cuvânt să se schimbe Intre eî. Fratele m a l mare pri­vea continuu afectuos şi tngri-jat la Adrian.

Ştia din nainte ce lovitură v a aduce această veste sufletului melancolic , gelos ş i despotic al tânărului săti frate; şi, cu toatei c ă mi-ţî micşora hoturâreA luată, flinta lu i întreagă b s im­ţea sângerând de rana ce tre­buia să facă.

El №ţelegea că prin vârsta lui , prin protecţia si devotamentul

ce-i arătase, Înlocuise tatăl In acest copil, care-1 iubea cu ъ dragoste egoistă, exclusivă, fi­lială... Sosirea unei cumnate în intimitatea lor, egala cu intro­ducerea unei m a m e vitrege!...

Şi totuşi, el iar iubi deopotri­vă pe amândoi.. .

Atât micul cât şi tânăra fată care, prima, unica, II mişca se sângele lui de o m studio« şi cast, deşteptau în el o dra­goste profundă, o adoraţie pioa­să!... Da! iar iubi, i-ar pierde în inima luî largă, plină de abne­gaţie şi tar/dreţe.

El reluă duios: — Dacă ai ştiî... dacă a l vrea

să mă crezi!... Nimic nu va fi schimbat.. .

Dar cellalt se întorsese, roşind din nou, şi ridicând din umeri:

— Ah! taci, te rog!... Chiar dacă nu m'ai ignora, tu ştii destul de bine că nu voiu m a l rămâne aci, o clipă; din ziua 'fa care o străină va intra!...

— Eşti absurd, replică Geor­ge trist.

— Posibil, ÎI răspunse cu vio­lenţă Adrian.

Şi când George se pregătea tocmai să vorbească, el Îl între­rupse:

— Nu)!... destulă discuţie!... N u m a î a m decât o întrebare să-ţî fac, şi tu să răspunzi cu un „nu" orî „da"! Eşti hotărât?

După o scurtă tăcere, Geor­ge afirmă:

— Da. Adrian n'avu de cât un cu­

vânt: — Bine. Dar fratele său, zărind lacri­

m i în ochii luî, izbucni: — De ce nu vreî să m'ascul-

ţi?... Nici nu ştii măcar cine 6?. . . Adrian se oprise l a fereastră,

cercând să privească ta stradă, pentru ca să-şî ascunză emoţia.'

— Nu mâ interesează!... Cu i-deile tale stupide de fraternitate şi socialism!.. . Vre-o lucrătoare din uz ina ta !

Cellalt nu putu să nu surâdă: — Vezî, cât te 'nşelî!... e fata

vechiului nostru pr ie ten: Char­lotte Sageret...

Adrian se îndreptă spre el cu vioiciune şi cu o ironie ascuţi tă II zise:

— Ce?... prostuţa aia?... dar e culmea'. . .

— Care s'a făcut acum o fata încântătoare ,sub toate rapot*-turile.

—- Şi care seamănă desigur mamă-s i l? făcu Adrian cu rău­tate.

De data aceasta, George avu. o mi,şcare de supărare, rănft prin aluzia fratelui său faţă de. purtarea imorală a doamnei Sa-geret, care, trei ani după căsă­torie fugise cu un profesor de franceză.

— N u ş t i u daoă are a s e m ă ­nări de ordin fizic, declară el mâniat , te pot as igura Insă de deosebiri totale de ordin moral .

Adrian reflectă : — Iată dar cauza pentru care

te duceai aşa de des acolo... te plâng.. .

Şi fiindcă George surâdea» el reluă cu animaţ ie:

— Da, te plâng... că al cedat acesteî varietăţi de boală conta­g ioasă: căsătoria, care molipr

, seş te atâta lume, şi faţă de care te credeam m a l rezistent!...

P e urmă încălzindu-se cont inui: — înţeleg şi scuz pe un o m

sigur, f i r ă părinţi, fără p r i e ­teni, să fie prins de dorinţa căs­niciei... Dar tu, n'ai oare 1b mine un tovarăş s c u m p ? Mal scuz pe aceia ce doresc zestre ori situaţie. Nicî din aceştia mi eştî, vi itoarea ta n'are n i m i c - . Mal Înţeleg pe aceia cari sfâ*-şese prin a se căsători cu o fiinţă, p lăcută In înţelesul e i n * ţurilor, ş i cu cart e*afl obiş­nuit!,.. Dar tu! nicî nii ştii d a c * această fată té va plăcea, fiind odată a ta'....

Şi de oarece George continua să surâdă c u indulgenţă, el ee •nfurie si m a l rău:

— I a t ă rezultatul teorii lor tale şi-al vieţii pe care o duel. Auzi! prea multă castitate, prea mul tă bunătate... ca să ajungi să te arunci în braţele primei venite!.. . Dacă-ţî trebue femeie, ia una, zece, o sută... dar nu te ftosura cu ele!... Nu sunt desiuie pretutindeni! De ce să aduci pentru totdeauna o femeie aci, ...o femeie cu moda el, cu imbe­cilităţile eî, cu prostiile el... cu geloziile şi capriţii le eî, fără sâ-î m a î socoti şi minciuni le şi înşelăciunile!...

George II privea l in i ş t i t : — Exagerezi!... Adrian răspunse iute: —Ascultă, n'am de cât două­

zeci şi patru de anî, dar în treî, patru ani, a m trăit m a i mul t ca tine în cincisprezece!

Fratele scutură din umeri . — Ce, pentrucă, m a l des de

cât mine, al 'Îndrăgostit, una după alta, cete de fete uşoare ori lucrătoare. îţi imaginez i că cunoşti femeia şi că f o ţ i vorbi de ea?... In realitate, nici nu-ţî dai seama, ce va să zică o fe­meie cinstită, ca...

Adrian 11 Întrerupse furios, sculându-se dup un fotoliu:

— Bine... du-te admir-o, ia-o, iubeşte-o... A î t o t c e trebue unuî om ca să fie păcălit!...

P e urmă, după o clipă de gândire:

— Zici că n'am trecut doar, de cât pe la femei uşoare? Oare eü n'am fost şi nu m ă duc In lume?

George replică : — Lume de artişti, de ban­

cheri cosmopoliţi. . . din cercul cărora, nici vorbă, nu-mi voiü lua soţie...

Adrian avu o ironie. — Da... cinstita burghezie!

Crezi t u că nu o cunosc? Crezî că nu a m studiat-o pe stradă, la teatru, pretutindeni, aceste fete ruşinoase ?u clipiri d in o-chî intenţionate, cu uşurinţl stângace, cu cochetării nesatu-rabile!

— Pe Charlotte a ta, o cunosc, o văd din nainte... cu toaletele el străvezii, pretenţioase, cu o mipă şireată, vicleană, cu privi­rea îdreptată ta jos!... şi... fii" sigur, te voi vesti z iua In care ea-şî va lua un amant — dacă nu şl-o fi luat chiar!... George 'îşi privi fratele:

— Destul Adrian. Gravitatea, autoritatea tonu­

lui său, amuţ iră pe cel mic. Se aşeză într'un fotoliu, mişcând nervos buzele, cu obrajii m a l palizi .

Cel mare aprirse o tigare, re­flectă m u l t t imp; înşfârşit se decise, şi începu cu g las uşor:

— Frate... sunt lucruri cari ţt-au fost ascunse ţie,... pe cari au ţi le voi m a l repeta, dar care a ü nevoie sa fie pronunţate In­tre noi odată. Te iubesc din toată inima,... nu câta deci sä abuzezi. Ţi-am Închinat ce a fost m a l frumos, m a l bun din viaţa-mî, a m supus gusturile me le alor tale... Toate ambiţi i le me le leterni sacrificat pentru tine,... de ajuns. N u s fărâma sin­gura fericire la care m a l pot spera tn prezent.

Adrian asculta aehotărât; George continuă:

— Reaminteşte-ţÎ.. . Aveam douăzeci şi doi de an i când a

mur i t mama.. . Terminasem şcoala de politehnică... Puteam să-mî croiesc o situaţie frumoa-să, poate chiar strălucită în ar­mată... Totuşi, a m trebuit s& renunţ, fiindcă salariul meü nu! ar fi fost suficient să te poate creşte, aşa cum aşi fi voit eu* Mi s'a oferit atunci, o poziţiune la Tonkin, plină de viitor, — îţî mărturisesc, a m fost mult ispitit! — dar tu aveai zece anî, eraî obişnuit cu o viaţa aleasă, dulce, aşa c u m îţi inflitrasei m a m a noastră, cu sforţări su­pra omeneşti . Te-aî fi 'întristat, a l fi tânjit Într'un pension, un­de te-aşi fi internat... Poate că te-aşî şi fi pierdut, dacă te pă­răseam. M'am resemnat la o si­tuaţie puţin lucrativă, şi d obscură pe care desigur nu voi m a l părăsi-o.

La un gerst al lui Adrian, el reluă:

— Să nu crezî, că regret!..; Sunt foarte mul ţumi t de tot ce a m făcut, mul ţumi t de-aţl fi dat ce mi-a fost în putere... sunt satisfăcut de existenţa mea m o ­destă. Dar, azî, v in şi-ţi spun; Frate, te iubesc la fel c u m te-a m iubit şi până acum, nimic nu a fost în stare să micşoreze dragostea m e a pentru tine... totuşi, a m nevoie de o altă" mângâiere . In m â n a m e a stă , nu n u m a i fericirea mea, dar şi fericirea unei alte fiinţe, azi In­tr'o situaţie penibilă ş i tristă.

N u abuza deci de puterea ce a l asupra mea , nu-mi răpi uni­cul via,.. Vino, tmbraţlşează-m» şi dă-mî voie şi m i e să fiu fe­ricit! _ i j '

Mut, prins de gânduri, Adrian !^І aacunse obrajii în mâini le lui.

— Iartă-mă, sfârşi el m u r m u ­rând. Nici odată nu m'am gân-d Í D a r George « l u a mâini le , ti ridica, şl e&rutându-î obrajii reci, umezi de lacrimi, z ise ve-sei "

L Haide!— N u n t a v a avea loc l a sfârşitul lunel, şl tu, vel fi cavalerul meü de onoare!

(Va urma) .

Casă de Sănătate SPECIALA PENTRU

B O A L B d e F E M E I — SUB DIRECŢIA — „

Doctorului I. KIRIAC Chirurg primar; şeful serv. de gynécologie

•1 spitalelor Eforiei SECŢIE S E P A R A T A pentru BĂRBAŢI

(hèmoroide. hernii, tumori, calcule vesîcale, stricturi uretrale, etc.

Strada Sf. lonioă 8, lu dosai Teatrului National — TELEFON 2'96 •

* * + -

Văpsea de păr RAPID ШШ4Т ABSOUT

!*EYATAMAT04RE . văpgeşte imediat părul că­

runţit san aibi.t, în negru, brun, castaniu ian blond, Într'un mod atât de per­fect "si de natural In cât no ee cunoaşte de loc că

părul este Tapeit. întrebuinţarea este s im­plă si mai uşoară ca la orioe alti văpsea de păr. L e i 2 . 5 0 la drogueril şi far­macii.

FLORA S Ă P U N