CARACTERISTICI

Lipitoarea este un vierme inelat ce se nrudete cu rma. Corpul este alungit, fusiform prezentand n interior nervii, vasele de snge i canalul digestiv. Pereii corpului sunt alctuii din musculatur longitudinal i transversal. Cu ajutorul ei lipitoarea se poate ondula foarte usor, modificand lungimea corpului functie de situatie. La ambele capete ale corpului se afl ventuze bine dezvoltate. Cu acestea lipitoarea se poate ataa de corpul victimei, ajutandu-se de ventuza din dreptul capului pentru a se hrani. De asemenea, datorita musculaturii si celor doua ventuze, lipitoarea se poate deplasa.

Majoritatea lipitorilor triesc n ap, deoarece supravieuiesc numai n locuri umede. Dac stau mult la loc uscat se deshidrateaz. Multe dintre ele prefer apele foarte lente sau aproape stttoare

Lipitorile se pot clasifica in mai multe tipuri, toate fiind folosite cu succes ca momeli pentru pescuit: lipitoarea edicinala, lipitoare de cal, lipitoare de piatra, lipitoare verde, etc.

Termenul de lipitoare medicinala este o denumire generica sub care se regasesc doua specii larg raspandite in toata tara, cu exceptia zonelor montane, in mlastini, balti si canale, mai exact: Hirudo medicinalis si respectiv Hirudo verbana. Coloratia de baza este ocru-verzuie, cu modelele variabile pe corp, de culoarea brun si portocaliu-murdar. Reprezentantii acestor specii sunt adevaratele lipitori, puietul hranindu-se cu sangele broastelor, in timp ce adulii il sug pe pe cel al mamiferelor.

Lipitoarea de cal (Haemopis sanguisuga ) este o specie de talie mare, atingand 15 cm lungime, intalnita in ape statatoare. Corpul este colorat verzui-uniform, fara desene. Adesea se fixeaza pe mucoasa nazala a cailor sau altor mamifere care se adapa. In unele cazuri ies pe sol si vaneaza rame pe care le inghit intregi.

Sub denumirea de lipitori verzi se regasesc doua specii: lipitoarea de caine (Erpobdella octoculata) este o specie rapitoare, verzuie, de circa 6 cm. Prada este reprezentate de mici nevertebrate - moluste sau turbelariate pe care le captureaza in apa si Glossiphonia complanata, specie dulcicola, de talie mica (pana in 5 cm), cu corp puternic aplatizat, de culoare verzui-deschis cu desene homocrome pe partea dorsala, care se hraneste cu nevertebrate marunte.

Majoritatea lipitorilor sunt parazite, se hrnesc cu sngele altor animale. Unele sunt capabile ca la o singura hrnire, sa preia o cantitate de snge de cinci ori mai mare de ct propia greutate, din care pot tri chiar i un an.

Lipitorile ii datoreaz renumele prost, mediului de hrnire hematofog. In trecut erau foarte apreciate de medici, deoarece drenarea sngelui cu lipitori are efect n orice boal.

ALIMENTAIA I MOD DE HRNIRE

Lipitoarea consum vieuitoare cu corpul moale. Prezint trei lame maxilare semicirculare, dinate. Cu ajutorul acestora produce rni de forma literei Y pe pielea victimelor sale. Glandele salivare elimin o substan ce dilat vasele de sange ale victimei i mpiedic coagularea sngelui.

REPRODUCEREA

Lipitoarea posed organe masculine i feminine. n timpul mperecherii unul dintre parteneri acioneaz ca mascul. Unele specii depun sperma direct n orificiul genital al partenerei. Altele ataeaz pungue spermatice de pielea partenerei, iar materialul germinativ ajunge prin piele la locul de fecundare.

Ovulele fecundate nu sunt doar depuse n ap. Sunt ataate ntr-o membran mucoas, iar cnd prsesc corpul lipitorii, pe la nivelul capului, aceast membran se nchide i devine un aa-numit-cocon ce ofer protecie. Unele specii i ataeaz coconii de pietrele din ap sau i ngroap n solul umed. Durata dezvoltrii este de 4-10 sptmni.

RECOLTARE SI PASTRARE

Lipitoarea medicinala se recolteaza cu usurinta din balti si canale, prin introducerea in apa a unui borcan in care se introduc capete si organe de peste proaspat.

In cazul lipitorii de cal, capturarea ei este mai dificila intrucat reprezentantii acestei specii sunt mai solitari comparativ cu lipitoarea medicinala. Totusi pot fi adunate cantitati suficiente daca se cerceteaza ascunzisurile situate la limita dintre apa si uscat in imediata vecinatate a raurilor si apelor statoare, sau zonele cu apa mica din apropierea malului. In cantitati mai mari se regasesc in apele slab curbatoare/statoare in zonele de adapare ale animalelor domestice. Lipitorile verzi pot fi colectate din zona micilor paraie din zona de deal si munte sau din zonele cu prundis ale raurilor, de sub pietre si de pe vegetatia submersa din apropierea malului. Daca lipitorile medicinale se pastreaza cu usurinta in recipiente umplute cu apa, pentru lipitorile de cal este suficient un substrat format dintr-un amestec de 25% pamant, 50% apa statuta si 25% resturi vegetale in descompunere. In cazul lipitorilor verzi ideala este pastrarea lor intr-un strat de apa de 4-5 cm adancime, in care se introduc plante subacvatice si pietris.

UTILIZAREA LIPITORILOR IN PESCUIT

Lipitorile medicinale sunt moi si dificil de intepat astfel incat sunt utilizate mai rar ca momeala, in schimb lipitorile de cal si cele verzi sunt rigide, foarte rezistente la intepare si foarte vioaie in apa, fiind momeli mult cautate de pescarii riverani marilor rauri. Indiferent de tipul de lipitoare utilizat, este necesara taierea ventuzelor, lucru care asigura evitarea fixarii lipitorilor de pietre, plante si alte obstacole submerse. Mai mult sangele scurs reprezinta un semnal olfactiv care incita pestii aflati in preajma. Suplimentar, pentru a maximiza acest efect unii pescari cresteaza corpul lipitorii cu ajutorul unei lame.

Exista mai multe variante de intepare a lipitorii, fiecare pescar de somn si clean, avand micile lui secrete. Astfel in pescuitul la somn, lipitoare de cal se inteapa o singura data dintr-o parte in alta, prin mijlocul corpului, astfel incat varful acului sa ramana liber . Daca se utilizeaza un buchet de lipitori este recomandabila folosirea carligelor triple. In pescuitul la clean, mreana si pastrav lipitoarea se fixeaza fie in mod similar cu cazul somnului fie dupa prima strapungere a corpului acesteia, se roteste putin carligul spre extremitatea mai subtire si se trece a doua oara carligul prin lipitoare, astfel incat varful acului sa ramana liber. De asemenea lipitoarea poate fi crestata la un capat si intoarsa pe dos, cu ajutorul unui bat sau cau crosete de dimensiune mai mare, iar apoi trasa pe carlig astfel incat sa nu ramana nici un capat liber. In mod similar unii pescari trag lipitoarea pe carlig fara sa o mai intoarca pe dos. Lipitoarea intoarsa s-a dovedit o buna momeala pentru somn si in numite zone pentru crapul salbatic, altminteri o specie foarte capricioasa in ceea ce priveste preferintele culinare, iar cu bucati de lipitoare se pescuieste cu succes la crap, somn, clean, biban si mreana mare.Aceasta momeala are cea mai mare atractivitate vara, intrucat ca urmare a faptului ca buna parte a adultilor mor dupa depunerea coconilor, numarul lor este in declin si toamna tarziu cand datorita racirii apei ele se retrag in locuri ferite in vederea hibernarii, astfel incat sunt mult mai greu de gasit.