LIMBAJUL TRUPULUI (NON-VERBAL)

1. LIMBAJUL CORPULUI LA DISCURSURI ŞI PRELEGERI

Atunci când ţineţi un discurs în faţa maselor trebuie să aveţi în vedete următoarele aspecte, privind comportamentul: prioritatea 1: aducerea la cunoştinţa publicului a valorilor şi obiectivelor dumneavoastră precum

şi a metodelor pe care le preconizaţi a le aplica pentru atingerea acestora; prioritatea 2: calea aleasă spre vehicularea propriilor valori; prioritatea 3: aşteptările publicului; îmbrăcămintea trebuie să fie adecvată mediului şi temei discursului: publicul trebuie să fie captivat

de conţinutul discursului şi nicidecum de ţinuta dumneavoastră vestimentară; deplasaţi-vă spre locul în care se află tribuna (pentru a vă ţine discursul) corespunzător valorilor, obiectivelor şi intuiţiei date, în pas măsurat şi liniştit sau vioi şi repede; după caz, vă veţi opri lângă sau în spatele tribunei; uitaţi-vă la publicul dumneavoastră şi începeţi discursul atunci când atât publicul cât şi

dumneavoastră sunteţi pregătiţi; pentru ţinuta braţelor aveţi trei posibilităţi:

1. lăsaţi braţele să atârne pe lângă corp; aveţi grijă să nu aibă un efect de frânare a ideilor;2. un braţ îndoit deasupra liniei centurii;3. ambele braţe îndoite aduse lejer deasupra liniei centurii şi mai spre interior;

concordanţa între gesturi şi conţinutul discursului. Atunci când doriţi să subliniaţi un enunţ, înainte de a-l enunţa, faceţi o pauză, iar la sfârşit o altă pauză (de efect) sau un alt gest pentru a lămuri ceea ce urmează;

ridicarea pumnului sau întinderea dreaptă a degetelor nu sunt gesturi recomandate, fiind total neavenite; este mai bine să aveţi mâna îndoită şi degetele îndepărtate (acceptare şi oferire);

dacă doriţi să nu obosiţi cât staţi în picioare, în timpul discursului, ţineţi-vă ambele picioare pe călcâie şi pe degete, genunchii nefiind apropiaţi; bazinul este împins înainte; corpul are o ţinută generală lejeră;

doriţi să emanaţi siguranţa? atunci ţineţi picioarele depărtate la 10-15 cm unul de celălalt astfel încât, plecând de la şolduri, de-a lungul piciorului, până jos, să se obţină o linie verticală;

ţineţi-vă trunchiul drept şi mişcaţi-l în acord cu declaraţiile dumneavoastră; simpatiile şi antipatiile dumneavoastră, acordurile şi dezacordurile dumneavoastră, exprimaţi-le prin gesturi corespunzătoare;

doriţi să păreţi nesigur şi/sau ascultător? atunci apropiaţi-vă călcâiele, prin această poziţie îngustată producând impresia de nesiguranţă. Dacă picioarele sunt prea mult îndepărtate, lăsaţi impresia că doriţi să ocupaţi locul şi să extindeţi domeniul, ceea ce creează senzaţia de autoritate şi de dominare;

doriţi să arătaţi că vreţi să vă continuaţi discursul? atunci, în timpul pauzelor de vorbire, folosiţi o mimică şi o gestică adecvate scopului ca, de exemplu:ridicarea sprâncenelor;

dacă doriţi să menţineţi interesul publicului pentru discursul dumneavoastră, ţineţi capul drept sau astfel încât cei care vă urmăresc să vă vadă permanent faţa;

veţi părea mai competent, atunci când, în timpul pauzelor de vorbire, respiraţi adânc şi liniştit; dacă atunci când inspiraţi ridicaţi coşul pieptului în sus, aceasta se poate interpreta ca un gest de ameninţare.

dacă doriţi să exageraţi şi să fiţi convingător, atunci vorbiţi mult şi gesticulaţi cu mişcări ample; în afară de aceasta, puteţi folosi pixul sau ochelarii ca să marcaţi ritmul vorbelor dumneavoastră;

veţi părea modest, dacă gesturile sunt mici, lente, fără a fi bruşte.

2. COMPORTAMENTUL FAŢĂ DE AUDITORIU

Auditoriul pasiv. Nu întotdeauna, participanţii la discuţii vor să fie activi, Dacă cel ce ascultă îşi sprijină obrazul în palmă, aceasta arată că cel în cauză îşi dă osteneala să se concentreze, dar în spatele acestui gest se pot ascunde: dezorientarea, plictiseala şi oboseala. Simbolistica gestului ne arată că energia economisită la menţinerea dreaptă a capului este folosită pentru a putea asculta. Uneori, cel care ascultă îşi ciupeşte, absent, obrazul, poate în încercarea de a se menţine treaz. Dacă un ascultător este pasiv sau "plecat cu gândul", aceasta se poate observa din următorul comportament:

- mişcări de strângere;- evitarea contactului vizual;- capul plecat;- braţele lăsate în poală;- gura strânsă.

Dacă doriţi să treziţi atenţia sau interesul, puteţi folosi următoarele modalităţi ale limbajului corpului: schimbarea poziţiei din care vorbiţi (fără a merge totuşi nervos, de coloşi»); folosiţi gesturile care atrag atenţia ca, de exemplu: semne cu degetul atâtor, cu pumnul; gesturi de

indicare; mişcări mai lente sau mai rapide etc.; puteţi să produceţi schimbări în modul de prezentare folosind, de exemplu, diferite mijloace de

prezentare (retroproiector); puteţi să vă uitaţi, direct, la oricare dintre cei care vă ascultă şi vă puteţi adresa oricăruia dintre ei,

indiferent de locul în care se află; vorbiţi "mişcat", dar cu cât mai "mişcată" este vocea, cu atât mai liniştit |trebuie să fie limbajul

corpului; atunci când vreţi să arătaţi ceva, îndreptaţi-vă spre locul respectiv şi uitaţi-vă în ochii auditoriului; ajunşi în locul respectiv, pentru captarea atenţiei publicului, folosiţi o gestică energică şi puneţi de

acord vorbele cu gestica; faceţi gesturile în faţa locului important, iar în momentul exprimării cuvintelor-cheie menţineţi gesturile un timp mai îndelungat.

Limbajul corpului folosit în întărirea celor spuse poate fi aplicat prin:- modificarea intensităţii sunetelor;- variaţia tonului vocii;- utilizarea de cuvinte provocatoare;- folosirea pauzelor în vorbire;- adresări directe etc.

Ascultătorul activ. Acela care este activ, care ascultă cu interes şi hotărât, deci cel care vrea să priceapă ceea ce i se spune prezintă următorul comportament: are ochii deschişi; priveşte intens; are sprâncelele ridicate; imită ţinuta vorbitorului; dă din cap afirmativ; fruntea este ridată.Toate aceste gesturi au menirea de a-l înţelege nestingherit pe vorbitor. Dacă cineva ascultă numai într-un mod selectiv, urmărind să reţină cuvintele-cheie astfel încât să obţină un avantaj în discuţia care urmează, aceasta se poate observa după următoarele gesturi: cutele frunţii indică o sporită concentrare;trunchiul este aplecat în faţă, pentru a auzi mai exact şi mai bine; există o tensiune în partea superioară a corpului, pentru a fi gata să intervină; capul este lăsat spre stânga, pentru a putea prelua datele uşor.

Semnalele de activitate. În timpul discuţiilor sau al prelegerilor, unii dintre ascultători doresc să intervină în discuţie pentru a face comentarii sau critici. Această tendinţă se poate recunoaşte din următorul comportament:

- capul este ridicat;- persoana se înclină înainte;- persoana îşi ţine respiraţia;- mâna, degetul sau instrumentul de scris sunt ridicate;- se fac mişcări pentru ocuparea unui spaţiu mai larg etc.

ABILITĂŢILE DE PREZENTAREPrezentările sunt un mijloc eficient de a comunica cu un număr mare de oameni în acelaşi timp. Nu este totuşi vorba numai de a transmite informaţii, ci mult mai important, pentru a fi cât mai eficient e necesar să creăm interes, emoţie, entuziasm şi încredere în noi din partea audienţei.

E bine să exersăm cu un coleg sau un prieten. Să ne gândim cine este audienţa şi ce vrem să obţinem de la o prezentare eficientă. Trebuie să ne gândim la conţinut şi stil.Dacă ne putem filma, e bine să rugăm pe cineva să ne evalueze performanţa, pentru că ar fi foarte dificil să fim obiectivi cu noi înşine. Să ne pregătim, să ne pregătim, să ne pregătim.

Verificarea săliiE bine să vedem înainte sala în care va avea loc prezentarea; să exersăm mişcările care trebuie făcute (de ex. urcarea pe podium). Greşelile din primele 20 de secunde pot fi devastatoare. Totuşi nu trebuie să exagerăm cu pregătirea. Nu e bine să repetăm totul de prea multe ori. Timpul e mai bine folosit dacă trecem peste introducere şi final. Putem alege câteva paragrafe să le învăţăm pe de rost.

Verificarea echipamentuluiTrebuie probat echipamentul înainte de prezentare (ori de câte ori este posibil); trebuie să ne familiarizăm cu el înainte de a începe. PowerPoint şi video proiectoarele par adesea făcute să ne domine, deci trebuie să fim siguri că noi le controlăm pe ele. Trebuie controlate de asemenea, întrerupătoarele şi comenzile de la lumină, aer condiţionat, încălzire.

Suportul vizualPentru a crea o imagine de ansamblu cât mai rapid, e bine să folosim cât mai multe grafice, fotografii, animaţii etc; cuvintele pot veni apoi să explice. Slidurile cu prea multe cuvinte sunt puţin sugestive. Putem ajunge să ne dăm seama că de fapt arătăm audienţei toate notiţele noastre!Trebuie să ne asigurăm că slidurile au un format unitar, aceleaşi culori, acelaşi dimensiuni, aceeaşi poziţie a antetului şi subsolului. Nu e indicat să folosim sliduri pregătite de altcineva căci putem avea dificultăţi în a le prezenta. Putem folosi funcţia „speaker notes” a PowerPoint pentru a imprima o copie pe care să o folosim în timpul prezentării. Nu trebuie să citim slidurile în timpul prezentării - e bine să dăm audienţei timp să citească şi apoi să vorbim folosindu-ne notiţele.

Să fim noi înşineAr trebui să folosim orice gest sau inflexiune a vocii în favoarea noastră. E dificil să ne schimbăm modul nostru de a ne exprima. Cele mai eficiente prezentări sunt acelea în care ne putem pune toată energia în slujba prezentării. Nu e indicat să încercăm să fim altcineva sau să copiem stilul altcuiva.

Controlul emotivităţiiUn anumit nivel de emotivitate este necesar pentru o bună prezentare. Ceea ce simţim când stăm în faţa audienţei este impulsul fie să fugim fie să luptăm. Dacă încercăm să înăbuşim aceste sentimente vom fi inhibaţi sau reţinuţi. Adrenalina ne va ascuţi abilităţile şi ne va face capabili să interacţionăm cu audienţa. Totuşi surplusul de adrenalină poate duce şi la respiraţie incompletă sau tensiune. E bine să încercăm să respirăm adânc de câteva ori înainte de a începe pentru a ne relaxa.

ÎnceputulCând începem, ne simţim mai nesiguri. Pentru a ne lansa mai uşor e bine să uităm de interdicţii cel puţin în această fază. Până ne facem curaj, putem să apelăm la orice „sprijin” care ne ajută. De exemplu, dacă ne face bine, ne putem sprijini de o masă.

Fără grabăExerciţiul de respiraţie despre care am pomenit ne va ajuta să încetinim puţin ritmul. E bine să mergem mai încet decât vorbim de obicei. Audienţa are nevoie de timp pentru a asimila şi interpreta ceea ce spunem. E recunoscut faptul că adrenalina ne perturbează simţul timpului şi ceea ce ne poate părea nouă OK, poate fi prea repede pentru audienţă.

Colaborarea cu audienţaE bine să conversăm cu audienţa. De fapt ei pot să nu spună nimic, dar e bine să le dăm impresia că îi consultăm, întrebăm, provocăm, contrazicem, ceea ce îi va ţine atenţi. Datoria noastră ca prezentatori este să stimulăm şi comunicăm cu audienţa noastră pentru a o face să-şi dorească acele informaţii, nu doar să-i transmitem nişte informaţii.

Interacţiunea cu audienţaTrebuie să interacţionăm cu audienţa pe care o avem, nu cu cea pentru care ne-am pregătit. Trebuie să vedem reacţiile la spusele noastre şi să răspundem acestor semnale. Trebuie să monitorizăm reacţiile audienţei, e singura modalitate de şti cum ne descurcăm şi ce trebuie făcut în continuare. Dacă nu interacţionăm am putea tot atât de bine să trimitem o casetă cu prezentarea noastră. Ori, de aceea facem prezentarea. Ca să facem o prezentare expresivă şi entuziastă la care audienţa să răspundă, asta e ceea ce ne dorim. La limită, e mai bine ca audienţa să nu fie de acord cu noi decât să ne ignore. Trebuie să ne folosim toate atuurile pentru a ajunge acolo unde vrem sau a ne croi drum către o anumită idee.Există posibilitatea ca cineva din audienţă să nu ne placă sau să nu fie de acord cu noi.Există şi cineva acolo pe care nu-l deranjăm. Ca regulă generală, cea mai mare parte a audienţei doreşte să ne placă, pe noi şi ce avem de spus - vor ca noi să fim buni. Nu vin cu ideea că am putea să-i plictisim sau irita cu prezentarea noastră.Metaforele şi comparaţiile sunt vitale în comunicare. „E ca şi cum ne-am căţăra pe un stâlp alunecos”. Această comparaţie transmite mult mai mult decât un simplu înţeles.Transferă o imagine, un sentiment şi îi face pe ceilalţi să simpatizeze prin experienţele lor similare. Un exemplu îi ajută pe ascultători să vadă mai clar ce vrem să spunem. E mai rapid şi mai colorat. E bine să ne concentrăm asupra unui subiect utilizând trei-patru idei de bază. Pentru orice detaliu pe care nu îl putem comunica în 20 de minute, e bine să apelăm la alte mijloace, broşuri sau pliante.

FinalulE bine să încheiem ca şi cum totul ar fi mers perfect. Chiar şi atunci când avem impresia că nu ne-am descurcat prea bine. În primul rând, nu suntem cel mai indicat judecător al propriei performanţe şi, în al doilea rând, dacă încheierea e bună avem şansa de a convinge o parte a audienţei că, a una peste alta, nu a fost rău.

Încrederea în sineDacă nu credem că suntem în stare să facem o anumită prezentare fie cerem ajutor (training şi repetiţii) fie trebuie să găsim pe altcineva să facă prezentarea (nu e nici o ruşine să ne recunoaştem limitele). Totuşi, cei mai mulţi dintre noi au abilităţi de prezentare mai bune decât cred. Trebuie să ne conştientizăm punctele tari. Dacă ne îndoim de exemplu de capacitatea de a gândi în timp ce facem

prezentarea, atunci e bine să lăsăm întrebările pentru final. De asemenea, nu trebuie să folosim a glumă pentru a sparge gheaţa, dacă nu ne pricepem la asta. Nu trebuie să ne suprasolicităm.Mai multe prezentări scurte pe care le stăpânim bine pot valora mult mai mult decât una prea lungă care ne epuizează şi ne facem să nu ne simţim la locul nostru.

Feedback-ulE bine să-i încurajăm pe cei din jurul nostru să ne spună ce am făcut bine. Prea puţini dintre noi progresăm ascultând doar observaţii despre ce nu ne reuşeşte. Când ne aflăm în faţa unei audienţe cu toţii avem ego-uri foarte fragile.

3. LIMBAJUL CORPULUI ÎN DISCUŢII ŞI NEGOCIERI

În tabelul care urmează se prezintă mimica şi gesturile celor care participă la discuţii sau la negocieri.

LA DISCUŢII LA NEGOCIERIBaza o reprezintă bunele intenţii şi interesul Baza este un obiectiv fixat

Partenerii sunt punctuali Partenerii se lasă aşteptaţiSe zâmbeşte Figura este de pokeristZâmbetul este autentic Zâmbetul este mimatSprâncenele sunt deseori ridicate Sprâncenele sunt deseori strânseCutele frunţii sunt orizontale Cutele frunţii sunt verticaleSe dă des din cap Există puţine gesturi de acordMimica este bogată Mimica este săracăSe discută: - ritmic - puternic expresiv - apropiat

Se discută: - sacadat - lipsit de expresivitate - distanţat

Se fac gesturi cu mâinile Se fac gesturi cu pumnulPalmele sunt arătate Palmele, pe cât posibil, sunt ascunse (nu lasă să se

vadă degetele)Gesturile se fac cu palmele orientate în sus Gesturile se fac cu palmele orientate în josToate degetele sunt împreunate Degetul arătător este folosit drept "armă"Sublinierile se fac cu degetul arătătorcurbat

Sublinierile se fac cu degetul arătător întins

Degetul mic este deseori îndepărtat de celelalte degete

Degetul mic este lipit de celelalte degete sau ascuns în palmă

Mişcările capului sunt de jos în sus, capul fiind înclinat spre dreapta (se ascultă cu urechea dreaptă)

Capul se mişcă de sus în jos şi este înclinat spre stânga (se ascultă cu urechea stângă)

Se stă cu faţa spre fereastră/lumină Se stă cu spatele la fereastră/luminăFără ochelari sau ochelari cu lentile clare Se poartă ochelari fumuriiMişcările sunt naturale Mişcările folosite sunt false, menite să înşelePartenerii de discuţie stau unii lângă alţii Negociatorii stau faţă în faţăSe permite penetrarea zonelor Zonele se penetrează în scopul creării nesiguranţeiPartenerii au scaune identice Adversarii încearcă să se determine unii pe alţii să

se aşeze pe scaune joase, incomode, cu spătare mai scurte

Partenerii de discuţie se aşază, fără să se gândească, pe locurile goale

Partenerii la negocieri aleg cele mai bune locuri din punct de vedere tactic şi formează "blocuri" (est - vest)

Partenerii rămân pe scaune şi sunt apropiaţi Adversarii furioşi se ridică în picioare şi se mişcă

chiar şi atunci când apar păreri diferite nervos de colo-coloSe recomandă, pe cât posibil, dacă nu se doreşte să se facă gesturi înşelătoare, să se evite: - curbarea spatelui şi aducerea umerilor în faţă (aspect de ţinută "prăbuşită"); - să se lase capul în jos; - privitul într-o altă direcţie; - schimbarea poziţiei în care se stă; - ridicatul în picioare

SEMNALUL TRUPULUI ÎN NEGOCIERI MESAJUL POSIBIL

1 Pupile dilatate Luminozitate slabă; Interes, atracţie, ispită (Se cer concesii, se poate ridica preţul)

2 Unghiul intern al globului ocular este vizibil Aprobare, interes, atenţie3 Pupile mici Luminozitate mare; interes scăzut, respingere

4 Unghiul intern ascuns Dezacord, îngrijorare5 Colţurile gurii arcuite în jos.

Sprâncene cu capetele exterioare ridicateAmărăciune, insatisfacţie, grijă, mânie, ameninţare (A nu se mai cere nimic)

6 Colţurile gurii arcuite în sus. Sprâncenele cu capetele exterioare coborâte

Bucurie, aprobare, satisfacţie, interes, sinceritate, înţelegere

7 Linia buzelor dreaptă, sprâncenele drepte, pleoapele căzute

Lipsă de interes, lipsă de grabă

8 Palmele deschise către partener Sinceritate, onestitate, deschidere9 Palma deschisă în sus Supunere10 Palma îndreptată în jos Dominare11 Pumnul strâns Agresivitate, încordare12 • evită privirea;

• se îndepărtează; • încrucişează braţele; • atinge, freacă nasul;• privirea şi trupul orientate spre ieşire;• freacă ochii; • încheie haina

Ascunde ceva, suspectează, intenţii ascunse, neîncredere, sentiment de culpă

13 • respiraţie precipitată; • strânge pumnul, frământă mâinile, gesturi cu pumnul strâns; • arată cu degetul;• trece des mâna prin păr, freacă ceafa; • loveşte cu piciorul un balon imaginar.

Nemulţumire, frustrare, irascibilitate, amărăciune

14 • ţine o mână la spate; • strânge încheietura mâinii; • ţine pumnii strânşi la spate.

Îşi impune autocontrolul, este ferm

15 • mâzgăleşte ceva; • bate darabana pe masă; • picior peste picior, mişcă ritmic laba piciorului;• capul între mâini sau rezemat pe o mână, • privirea în gol.

Plictiseală, prudenţă, lipsă de grabă, aşteptare

16 • ciupeşte pielea obrazului; • bagă mâinile în buzunare.

Gata să reafirme şi să reargumenteze poziţia anterioară

17 • transpiră;• pocneşte degetele, zornăie banii în buzunare,

Nerăbdare, nervozitate, criză de timp, lipsa autocontrolului, încordare

• se agită pe scaun;• fluieră, drege glasul, se bâlbâie; • fumează ţigară de la ţigară; • prinde şi ciupeşte pielea pe mână; • strânge maxilarele, nu priveşte interlocutorul;• clipeşte des; • se trage de ureche, îndepărtează scame imaginare.

18 • picioarele pe birou sau pe scaun; • rezemat neconvenţional de masă sau de altceva;• aruncă fumul ţigării spre tavan;• ţine mâinile la ceafă, lăsat pe spate, priveşte de sus.

Poziţie de relaxare, comoditate, dominare, sentimentul că se află acasă, stăpân pe situaţie, aroganţă

19 • descheie haina, desface braţele, gesturi dezinvolte Relaxare, degajare, încredere, dezinvoltură

20 • arată cu degetul; • picior peste picior, cu pumnii strânşi,• lovituri în masă; • braţele încrucişate.

Apărare, pândă, circumspecţie

21 • mângâie bărbia, cu capul dat pe spate, trece mâna peste faţă;• priveşte peste ochelari sau îi şterge, ţine braţul ochelarilor în gură;• umple pipa, modelează ţigara;

Evaluarea partenerului, evaluarea concesiilor, evaluarea discursului, câştigă timp

22 • mâinile în şolduri sau pe genunchi;• se apropie sau vine pe marginea scaunului;• prinde marginea mesei cu mâinile.

Este hotărât, a luat deja sau va lua curândo decizie

23 • braţele deschise;• haina descheiată;• capul pe spate, fruntea sus, caută privirea.

Poziţie conciliantă, deschisă, de cooperare, siguranţă

24 • ţinută dreaptă, gesturi dezinvolte;• mâinile la spate sau în buzunare, cu degetele mari în afară; • prinde reverul hainei;

Încredere, deschidere, stăpânire de sine

25 • freacă palmele;• mâna la piept, gestul de a da mâna; • se apropie; • aranjează haina şi lucrurile.

Satisfacţie Acceptare

Exemplu de situaţie Semnalul limbajului corpului

Semnificaţii probabile

Un partener de discuţie îi dovedeşte celuilalt că-i lipsesc informaţiile

Cel în cauză îşi duce mâna la nas şi priveşte în jos

Mâna dusă la nas este un gest reflex, el indicând afectarea; privirea în jos semnifică simţire

Un salariat se scuză exprimându-şi părerea de rău pentru o sarcină îndeplinită prost

El ţine capul în jos şi priveşte în podea

Capul lăsat în jos arată că cel care se scuză se supune şi se resemnează (împacă) cu soarta sa, deoarece şi contactul vizual este întrerupt, rezultând impresia generală de predare

Un partener de discuţie explică celor prezenţi cât de complexe sunt interacţiile

Unul dintre cei prezenţi se freacă pe partea laterală a nasului şi îşi ridică sprân-cenele

Frecarea părţilor laterale ale nasului este destinată, printre altele, stimulării acestuia. Nasul este solicitat "să dea un sfat", sprâncenele ridicate exprimând dorinţa ochilor de a vedea mai mult şi, în general, dorinţa de a avea mai multe informaţii. Cine se comportă astfel doreşte să înţeleagă corect

Un partener de discuţie are dificultăţi în formularea ideilor

El îşi ţine mâinile în faţa corpului cu vârfurile degete-lor în contact, încheieturile mâinilor fiind la circa 10 cm una de alta (provă sau aco-periş ţuguiat), privirea spre stânga sus

Forma mâinilor ca un acoperiş ţuguiat serveşte la apărare. Gestul vrea să indice că există teama faţă de o agresiune corporală

Conducătorul discuţiei se adresează partenerului său şi îi vorbeşte acestuia din inimă

Partenerul şi-a pus un picior peste celălalt, având coapsa piciorului de deasupra orientată spre vorbitor

Direcţia coapsei piciorului de deasupra indică direcţia de interes

Vorbitorul nu reuşeşte să stârnească interesul şi emite stimuli verbali negativi

Receptorul pune picior peste picior, astfel încât coapsa piciorului de deasupra să fie într-o altă direcţie decât spre vorbitor şi, în acelaşi timp, capul este ridicat

Piciorul de deasupra indică dezicerea de cele spuse de partener. Capul ridicat semnifică forţa de provocare

Conducătorul discuţiei rosteşte un lung monolog cu o construcţie sintactică foarte complicată

Ascultătorul se lasă pe spate şi se joacă cu obiectul de scris (stilou, pix, creion)

Partenerul se distanţează de ceea ce aude. Joaca cu obiectul descris semnifică plictiseala şi dezinteresul

Conducătorul discuţiei arată un obiect

Partenerul înclină trunchiul înainte şi îşi întinde mâna stângă spre obiect

Cine se apropie de un obiect arată interesul său. Faptul că mâna stângă vrea să apuce obiectul poate exprima existenţa unei relaţii cu acesta. Este posibil să fie vorba şi de o persoană stângace

Conducătorul discuţiei nu observă semnalele negative ale partenerului, iar acesta îl întrerupe verbal

El reacţionează la aceasta apucând pixul şi îndreptân-du-l spre partenerul de dis-cuţii

Dacă se interpun obiectele între cel în cauză şi partener, acestea au rolul de a marca delimitarea zonei. Ele sunt ca un "gard" menit a-l implica pe celălalt să se apropie mai mult, obligându-l astfel să se menţină în limitele sale

Conducătorul discuţiei nu observă semnalele negative ale partenerului, iar acesta îl întrerupe verbal

El reacţionează la aceasta apucând pixul şi îndreptân-du-l spre partenerul de dis-cuţii

Dacă se interpun obiectele între cel în cauză şi partener, acestea au rolul de a marca delimitarea zonei. Ele sunt ca un "gard" menit a-l implica pe celălalt să se apropie mai mult, obligându-l astfel să se menţină în limitele sale