Cand nu cunoastem raspunsul la o intrebare, nu facem altceva decat sa tacem. Tocmai in acele momente noi comunicam ceva implicit. Tacerea este incarcata cu multe semnificatii comunicative, de aceea cu greu ii putem gasi interpretarea corecta din acel moment: respingere, dezaprobare, indiferenta, plictiseala, succes/insucces. Cert e ca sunt momente in care tacerea nu face altceva decat sa ridice bariere in calea comunicarii cu ceilalti; dar, cu toate acestea, si vorba in exces poate cauza un disconfort pentru cei din jurul nostru.Intrand in mediul de business, un manager apeleaza adesea la tacere fie pentru ca nu este de acord cu anumite opinii si nu doreste sa se contrazica cu interlocutorul lui, fie nu vrea sa divulge un secret de serviciu, fie este de parere ca timpul este singurul care poate rezolva o situatie mai complicata, fie considera ca exista situatii asupra carora este bine sa nu se vorbeasca.Folosita cu abilitate, tacerea poate fi o tactica de incurajare eficienta a raspunsurilor. Este momentul in care dorim sa ne ascultam interlocutorul. Unii oameni au nevoie de acest lucru pentru a putea dezvalui o parte din trairile lor, altfel nu ar indrazni prea curand sa o faca. Astfel, tacerea joaca si rol de stimulent, din care se obtine un mare profit social din interactiunea comunicationala pe care am avut-o.Un studiu realizat intr-o companie americana a aratat ca in cursul unei zile 7 minute din 10 angajatii sunt angajati intr-o anumita forma de comunicare, distribuirea facandu-se astfel: 9% scris, 16% citit, 30% vorbit, 39% transmit, 45% asculta si 61% receptioneaza. Dupa cum se poate vedea, o pondere destul de mare o are ascultarea celuilalt.Haideti sa ne imaginam pentru o secunda ca tacerea este departe de a reprezenta o lipsa a comunicarii. Nu-i asa ca uneori ea este privita ca pe o adevarata piesa de muzeu?