Limbajul La Elevii Cu Deficienta Mintala Din Clasele I-IV

12
CAPITOLUL I LIMBAJUL SISTEM COMUNICATIONAL 1.1 Limbajul- canal de comunicare socială O lume în care lucrurile se înfățișează omului ca fenomene nu ca esențe poate fi cunoscută și stăpânită numai prin inventarea unor mijloace ce posedă capacitatea descoperiri esențelor. Nefiind mulțumit cu datele și informațiile pe care simțurile le primesc din partea fenomenelor, omul a făurit vorbirea. Vorbirea este principala invenție prin care oamenii reușesc să descopere și să cunoască legile lucrurilor. Cu ajutorul acestui instrument- limbajul- oamenii își conceptualizează percepțiile și dobândesc informația de care au nevoie în intervenția lor asupra mediului. Astfel, vorbirea prin energia ei metafizică, ca principal instrument al abstractizării și generalizării, adaugă informației perceptive, senzoriale un plus de informație intelectuală. Vorbirea este un semnificant care, trecând de la un lucru la altul cu viteza sunetului, permite semnificației să urce de la individual la general și să coboare de la general la individual; în primul caz se ajunge la constituirea noțiunii( reflectarea obiectului de către subiect); în al doilea caz se ajunge la o mare expresivitate ( atitudinea subiectului față de obiect). În ambele cazuri, vorbirea asigură circuitul dintre sensibilitate și rațiune; în limbajul științific raționalizează, iar cel artistic sensibilizează rațiunea. Libertatea fiecăruia față de limba pe care o vorbește crește proporțional cu originalitatea gândirii sale. ,,EU’’- l este o unitate relativ stabilă care se formează și se dezvoltă prin transformarea trăirilor individuale în idei general comunicabile; ,,eu’’-l este un efort continuu de conceptualizare a trăirilor și de trăire a

Transcript of Limbajul La Elevii Cu Deficienta Mintala Din Clasele I-IV

CAPITOLUL I

LIMBAJUL SISTEM COMUNICATIONAL

1.1 Limbajul- canal de comunicare social

O lume n care lucrurile se nfieaz omului ca fenomene nu ca esene poate fi cunoscut i stpnit numai prin inventarea unor mijloace ce posed capacitatea descoperiri esenelor. Nefiind mulumit cu datele i informaiile pe care simurile le primesc din partea fenomenelor, omul a furit vorbirea.

Vorbirea este principala invenie prin care oamenii reuesc s descopere i s cunoasc legile lucrurilor. Cu ajutorul acestui instrument- limbajul- oamenii i conceptualizeaz percepiile i dobndesc informaia de care au nevoie n intervenia lor asupra mediului.

Astfel, vorbirea prin energia ei metafizic, ca principal instrument al abstractizrii i generalizrii, adaug informaiei perceptive, senzoriale un plus de informaie intelectual. Vorbirea este un semnificant care, trecnd de la un lucru la altul cu viteza sunetului, permite semnificaiei s urce de la individual la general i s coboare de la general la individual; n primul caz se ajunge la constituirea noiunii( reflectarea obiectului de ctre subiect); n al doilea caz se ajunge la o mare expresivitate ( atitudinea subiectului fa de obiect). n ambele cazuri, vorbirea asigur circuitul dintre sensibilitate i raiune; n limbajul tiinific raionalizeaz, iar cel artistic sensibilizeaz raiunea.

Libertatea fiecruia fa de limba pe care o vorbete crete proporional cu originalitatea gndirii sale. ,,EU-l este o unitate relativ stabil care se formeaz i se dezvolt prin transformarea tririlor individuale n idei general comunicabile; ,,eu-l este un efort continuu de conceptualizare a tririlor i de trire a concepiilor. ,,EU-l este individualitatea care, n i prin societate, devine contient de ea nsi, iar limbajul apare ca o condiie indispensabil pentru constituirea ,,eu-lui ( locul de ntlnire dintre societate i individ este limbajul). Concepiile care se formeaz n i prin vorbire economisesc o imens cantitate de energie fizic i nervoas n timpul efortului pe care-l fac oamenii pentru a domina mediul nconjurtor.

Senzaiile, percepiile, reprezentrile, precum i emoiile, sentimentele, pasiunile nu devin ,,semnificaii dect n clipa n care sunt conexate unor ,,semnificanii. i principalii semnificani al semnificaiilor umane au fost i sunt figurile i sunetele.

Dintre toate formele de comunicare, cea prin codul lingvistic n cadrul limbajului rmne dominant i polarizant; de fapt acestei forme i datorm progresul categorial al minii noastre i cheia progresului material i spiritual al omenirii. nainte de a se utiliza codul lingvistic s-au structurat sistemele neuronale i funcionale psihice care stau la baza simboliei. Adoptarea i reactivitatea comportamental pe baza simboliei reprezint o transformare calitativ a unei imense cantiti de programe nvate de om. Comportamentul a cptat astfel noi funcii de operaionalitate i, cu timpul, pe baza unor reprezentri mentale ordonate i asamblate n uniti dinamice, el a nceput s devin regulativ. S modifice lumea extern pecare o nteriorizase prin simboluri i semnificaii.

Prghiile pe care se ntemeiaz evoluia psihismului sunt simbolia i semnificaia; ascestora, petru a devein operaionale, le-a trebuit un catalizator neuropsihic care s circule din lumea extern n cea intern i care s transforme un dat afectiv ntr-o configuraie subiectiv, cu mare for de penetraie n lumea obiectiv. Din aceast perspectiv, limbajul apare ca o sistematizare a procesului fundamental al simboliei.

1.2 Limbajul n filo i ontogenez

Referitor la apariia limbajului n filo i ontogenez, majoritatea autorilor folosesc datele oferite de studiile de psihologia copilului sau zoopsihologie, de studiile diferitelor limbi, a limbajului primitivilor sau gramatica comparat. Comunicaia ntre indivizii aceleiai specii este legat n primul rnd de necesitile lor funcionale; informia transmis nu era codificat, iar semnificaia sa era legat direct de suportul su fizic. Treptat s-au perfecionat mijloacele de comunicaie i au fost cutate ciclaje eficiente.

Organele de sim utilizate pentru recepie sau vzul i auzul care sunt n ordine, siurile ce pot recepiona maximum de informaie. Codurile elaborate utilizeaz deci, cu precdere, simboluri vizuale i sonore: gesturi, dansuri, desene, sunete instrumentale i mai ales limbajul. Acesta din urm este primul codaj eficient pe care l-a gsit omul pentru a comunica cu semenii si.

Organiznd vocal o parte din experiena perceptual i cognitiv a omului, vorbirea a supra solicitat cmpul auditiv al senzorialitii, nct acesta a tins s monopolizeze celelalte simuri i s devin dispozitivul principal de transpunere ntr-o form unic a tuturor fenomenelor senzoriale. Astfel c raporturile dintre simuri sufer mutaii. Ceea ce urechea structureaz, din punct de vedere temporal n adncime, ochiul trebuie s structureze spaiul n simultaneitatea aceluiai plan. Educaia ochiului pe baza scrierii fonetice a impus o ruptur dualist a realitii senzoriale, ntre cele vzute i cele auzite.

Planul ontogenetic al evoluiei limbajului a fost studiat, printre ali mari psihologi, de Jean Piaget. n studiile dedicate acestui subiect se afirm c n anul doi de via apare un ansamblu de conduite ce implic evocarea reprezentativ a unui obiect sau eveniment absent i care presupune constituirea sau folosirea unor semnificani difereniai( ntruct ei trebuie raportai att la elementele prezente ct i cele ce nu pot fi percepute n prezent). Acum se disting cinci conduite ce apar aproape simultan:

-imitaia amnat, nceput n absena modelului;

-jocul simbolic sau de ficiune, n care reprezentarea este clar i semnificantul difereniat, este tot un gest imitator, dar nsoit de obiecte care devin simbolice;

-desenul, care este un intermediar ntre joc i imaginea mintal;

-imitaia interiorizat sau imaginea mintal;

-limbajul sau evocarea verbala.

La sfritul perioadei senzorio-motorie(1,5-2 ani) apare o funcie fundamental pentru evoluia conduitelor ulterioare i care n posibilitatea de a reprezenta un lucru( un semnificant) cu ajutorul un semnificant difereniat. Aceast funcie- semiotic- exprimat n limbaj, imagine mintal, gest simbolic, nu servete dect pentru reprezentarea amintit.

Funcia semiotic d natere la dou feluri de instrumente:

a-simbolurile(pot fi construite i de individul singur, prezint oarecum asemnare cu semnificaiile lor);

b-semnele( sunt arbitrare, convenionale i colective).

O sintez a planurilor filo i ontogenetice n problema apariiei limbajului ne ofer viziunea lui Janet: ,,Printe actele inteligenei elementare se gsete n prim plan limbajul.E este deosebit de actele inteligenei elementare i de primele obiecte intelectuale(drumul, coul). Limbajul nlocuiete toate aciunile i aceast reprezint un rol special al su ce caracterizeaz o conduit superioar, denumit conduita planului verbal. Aceast utilizare a limbajului care transform toate aciunile precedente, nu aparin a ceea ce numim inteligena elementar( P. Janet, 1935, pag. 267)

Potrivit concepiei janetiene, limbajul nu este singurul instrument de comunicare social, cu toate c, uneori, a fost absolutizat aceast caracteristic, afirmndu-se c oamenii vorbesc pentru a se nelege ntre ei. Limbajul nu este n fond dect ultimul rezultat al tuturor conduitelor intelectuale elementare. El nu este o conduit particular,

ci un ansamblu al acestor conduite intelectuale elementare. Deci limbajul ar cuprinde operaiile tuturor obiectelor i conduitelor intelectuale elementare i ar permite funcionarea rapid i uoar a tuturor acestor aciuni, prin aceasta el posed o for cumulativ. Produs al inteligenei care a furit acte relaionale, care adpteaz organismul la condiiile schimbtoare ale mediului, limbajul devine generator de noi acte intelectuale. Aceast capacitate a limbajului se explic prin aceea c actele reprezentate prin cuvinte fac s dispar contradiciile ce apar n aciunile materiale i permit reunirea

, sinteza mai multor aciuni concrete diferite.

Conform aceleiasi perspective actele intelectuale i sociale care au pregtit apariia limbajului sunt reprezentate de:

-simbolul i semnul

-actul de comand

Simbolul i semnul au drept scop facilitarea reaciilor sociale, deoarece ele favorizeaz transmiterea semenilor a conceptului, inteniei unei aciuni prin micri uoare: simbolul este un portret redus i semnul este u simbol particular economic. Ele apar ca fenomene psihice cu dubl faet, ca unire a dou fenomene psihice ce pot exista independent unul de altul, dar care sunt strns legate printr-o aciune particular. Datorit eforturilor ce difuzeaz nspre alte funcii, la nceputul oricrei aciuni apare o mobilizare a forelor. Aici se poate observa o completare a aciunii ce este denumit ,,expresie.

n acest mod, n ordin sau n conduita comenzii se produce o modificare a actului de imitaie nct n etapa inteligenei elementare, actele sociale de imitaie, de nivel perceptive se transform n acte sociale intelectuale specific umane, comanda i supunerea ( ele reprezint acelai act al conduitei ordinului, dar sunt considerate din unghiuri diferite).

Toate aciunile sociale ale acestui nivel intelectual cunosc aceeai complexitate; reprezentarea reciproc a aciunii de ctre subieci. Datorit rolului i importanei sociale, comanda a aprut n forma vocal i auditiv, iar celelalte aciuni intelectuale, ndreptate spre cunoaterea lumii fizice, au luat aspectul actelor vizuale.

Avnd o poziie critic fa de teoria interjeciilor cu privire la originea limbajului, Janet apreciaz ca limbajul este o form a conduitei colaborrii: are loc o modificarea iptului, n sensul c este ntrebuinat pentru a chema, pentru a comunica ceva, devenind un gen de comand( nainte de a ajunge interjecie).

,,Aceast transformare se realizeaz prin modificarea actului individului care se face imitata, n sensul suprimrii aciunii principale n favoarea aceluia care incit pe alii a o executa(comanda) i a conduitei imitatorului care execut actul(ascultare) dar nu face semnalul. (Teodorescu S.,1972, pag.38). De fapt toate modificrile descrise reprezint trecerea de la imitaie la comand i permit aprecierea comenzii ca una din primele forme ale limbajului, ea fiind o form a aciunii reduse ce este executat prin micri ale aparatului respirator laringe, buze. Aadar putem spune c la originea limbajului gsim gesturi, vocale, sunete particulare ale aparatului fonator ale cror efecte se explic prin faptul c ele fac parte dintr-o aciune social ce ia forma unei noi aciuni-comanda.

Originea limbajului nu trebuie cutat n gndire, care a presupus existena limbajului ei n aciune. ,, Limbajul a fost la nceput o parte a aciunii motrice, apoi el a evocat-o n comand i el continu a fi strns legat de ea. De altfel, aceast continuare a iptului cu aciune membrelor este aceea care creaz cuvintele dndu-le sens. Sensul cuvntului acesta este actul pe care cuvntul l ncepe.( P. Janet, 1936, pag 1-16).

Treptat limbajul ia forma conduite social-intelectuale elementare i se dezvolt n aa msur nct aproape toate aciunile umane pot lua forma verbal, ajungndu-se la separarea de aciune motric din care fcea parte la nceput.

1.3 Formarea noiunilor gndire-limbaj-personalitate

Operarea n planul obiectual reprezint punctul de plecare al elaborrii stadiale a aciunii. n momentul n care obiectele sunt scoase de sub incidena planului optico-motor, subiectului nu-i rmne alt posibilitate de a menine legtura cu ele dect transportndu-le n plan mintal, n reprezentare. Reprezentarea, gndul, costrucia imaginativ, sunt fapte mentale, care, nainte de a servi ca plan al aciunii, au ele nsele nevoie de un suport acional. Instrumentul care servete ca suport al aciunii menite s devin fapt mintal de gndire este cuvntul(limbajul). Gndirea i limbajul nu sunt prinse printr-o legtur originar; aceast legtur apare, se modific i capt amploare n nsi procesul dezvoltrii, gndirii i cuvintelor. Gndirea i limbajul nu sunt dou procese exterioare unul fa de cellalt, ele nu acioneaz paralel, iar absena legturii originare ntre cele dou procese nu nseamn c relia poate aprea numai ca fiind exterioar fa de fenomenele din activitate contiinei noastre. ,,Cuvntul acompaniaz aciunea nc din faza ei senzorio-motorie contribuind la operaiile de filtraj, selecie, unificare, categorializare a datelor imaginii care se nate cu acest prilej.( Golu Pantilimon, 1985, pag. 282).

Limbajul ajut gndirea att prin coninutul su, ct i ca mecanism funcional. Exprimare prin cuvinte permite, n primul rnd, o fixare ampl( dei succint datorit generalizrii) a rezultatelor anterioare ale cunoaterii, astfel c la orice nou contact cu realitatea nu mai trebuie refcut ntocmai drumul iniial, ci pot fi folosite i prelucrate cuceririle propriei experiene precedente. Aceasta este calea specific uman prin care se petrec n mare parte precizarea, mbogirea i rafinarea cunotinelor.

Cuvintele i relaiile dintre cuvinte cristalizeaz experiena de cunoatere a societii,

din care cauz se mai face afirmaia c limba este o instituie sicial( n neles de comportament care se desfoar dup norme care reglementeaz comportamentul verbal). Limbajul d posibilitatea gndirii de precizare a coninutului ei prin alegerea i ncadrarea n anumite forme verbale. Gndirea nu este ajutat de limbaj numai n mecanismul ei( spre o examinare fix, precis) ci nsui coninutul ei este montat sau mbogit prin cuvinte care cuprind n ele tot ceea ce colectivitatea a fixat sub form de semnificaii.

Rolul reglator al limbajului se manifest att pe planul activitii practice, c i pe acela al gndirii, care se dezvolt i trece ctre formele ei conceptuale n dinamica de automatizare i de amplificare a legturilor verbale. Pe aceast cale, gndirea capt mijloacele de dizlocare a blocurilor globale iniiale de analiz diferenial i de recompunere sintetic, adic primete ajutorul necesar pentru trecerea de la concret la abstract, de la cunoaterea concretului singular, a relaiilor profunde, eseniale, chiar abstracte, care caracterizeaz operaiile de generalizare logic. Gndirea verbal bazat pe automatizri de limbaj gsete sprijin pentru depirea treptat a formelor de gndire concret.

Aadar, cunoaterea realitii este nlesnit i ridicat pe o treapt superioar prin folosirea mijloacelor verbale, care ajut mecanismul gndirii i totodat i mbogete coninutul.

Procesele gndirii sunt nlesnite de automatizrile din limbaj i de fpat, decurg n mare parte, pe msur ce ne apropiem de vrsta adult, ca operaii automate tocmai datorit limbajului. Cercetarea concret a relaiilor dintre gndire i limbaj ntmpin mari dificulti datorit faptului c ce doi termeni denumesc realiti complexe greu de definit i delimitat, iar gndirea omului este prin excdelen verbal. L. S. Vgotski consider c pentru a pune n eviden relaia gndire-limbaj trebuie s plece de la studiul semnificaiei cuvntului care reprezint unitatea cea mai simpl ce conserv calitile limbajului i gndirii.

Semnificaia este element al cuvntului i din punct de vedere psihologic este o generalizare sau un concept. Limbajul apare n aceast viziune nu numai ca mijloc de comunicare, dar i ca cea mai puternic unealt de dezvoltare a proceselor gndirii. Cele dou procese, gndire i limbaj, au cunoscut ci diferite de formare; exist o perioad prelingvistic n dezvoltarea gndirii i una preintelectual n dezvoltarea limbajului, dar la un anumit nivel de dezvoltare ele ajung s fie strns legate. Punctul de vedere exprimat de Vgotski duce la ideea c gndirea este determinat de comportamentul verbal, fapt ce a atras numeroase critici mai ales din partea lui Piaget.

Jean Piaget abordeaz problema relaiei gndire-limbaj n sensul unei interaciuni, dar neag ideea c limbajul este sursa dezvoltrii gndirii. n cadrul acestei interrelaii, rolul determinant l are gndirea operatorie-un anumit nivel de dezvoltare a operaiilor de gndire determin modificri pe planul limbajului- n timp ce operativitatea gndirii poate fi mai pregtit i dezvoltat dect limbajul.

Limbajul uman exprim abstrcii care reflect ceea ce nu este accesibil simurilor. De aceea el terge materialitatea semnificantului i pe cea a semnificatului n favoarea corespondenei dintre ordinea semnificanilor. Limbajul atinge esena lucrurilor, purtat de formele lui ..infrologice, ndeosebi metafora i topica, n care se cristalizeaz viaa pragmatic-afectiv a oamenilor, pe de alt parte structura logic a gndirii reflect raporturile universal dintre lucruri, pentru c n ea se condenseaz experiena a nenumrate generaii de oameni, ceea ce explic de ce formele logice ale gndirii sunt aceleai de mii de ani n vreme ce coninutul lor cognitiv a crescut considerabil.

Gndirea i limbajul sunt att de intim legate, nct ntrebarea ,,Este posibil unul din procese fr cellalt?poate s surprind. Dei a devenit o obinuin idea c procesele psihice superioare, care presupun compararea, abstactizarea, generalizarea, nu se pot realize dect pe baza limbajului, dei autoanaliza strilor psihice a modului de a simi i de a raiona impun limbajul naional , conform noilor date ale psihologiei genetice experimentale i patologice, problema raportului gndire-limbaj nseamn punerea n discuie a unitii gndire-limbaj, nu nseamn minimalizarea rolului jucat n dezvoltarea individului sau a societii, ci se schieaz pe o imagine mai clar i mai veridic asupra etapelor ontogenezei vieii psihice i se evideniaz unitatea proceselor psihice superioare prin care individul se adapteaz n manier specific la mediu.

Studiile de psihologie genetic i de psihologia copilului mic atest existena unor elemente i niveluri ale gndirii nainte de apariia limbajului. n lucrarea ,, Epistemologia genetic, Piaget arat c structurarea cunoaterii i adoptarea pri asimilarea i schemele de aciune nu se realizeaz prin dezvoltarea limbajului, ci prin dezvoltarea operaiilor logice. Acest fapt este dovedit de cunoscutele experimente piagetiene.

Pn la 7-8 ani copilul nu nelege c volumul lichidului nu se schimb prin trecerea lui n vase cu forme i mrimi diferite. Dup aceast vrst, dei vocabularul copilului nu se mbuntete substanial, poate fi urmrit conservarea elementelor realitii, corespondenele de la un element la altul. Aceast faz a gndirii concrete este un preludiu al stadiului superior de gndire simbolic care arat c dei limbajul i gndirea se dezvolt ntr-o strns legtur nu au totui o origine comun i nu se contopesc niciodat total. n afar de aceasta exist cazuri patologice de descriere net ntre gndire i limbaj; n literatura psihiatric sunt enumerate trei cazuri de acest gen:

a.afazia provocat de leziunea emisferei stngi;

b.dezorganizarea gndirii ca urmare a leziunii lobului frontal;

c.secunea legturii dintre emisferele cerebrale.

n toate aceste cazuri este evideniat relativa independen a gndirii fa de limbaj. Afazia este caracterizat prin imposibilitatea nelegerii limbajului consecutiv distrugerii sistemului de decodificare a mesajului auditiv i prin dificulti de exprimare datorate alterrii funciei de organizare a micrilor articulatorii. Toate acestea antreneaz degradarea activitii nervoase superioare. Studiile efectuate n clinic au artat c afazicii se adapteaz bine la situaie i s-au nregistrat chiar cazuri de fizicieni, chimiti, matematicieni afazici, care i-au putut continua activitatea de cercetare tiinific. L a fel n cazurile de audimutitate cauzate de diferite accidente cerebrale cu excepia limbajului, procesele psihice superioare rmn nealterate; gndirea, adaptarea la mediu se realizeaz corespunztor fr medierea limbajului. De asemenea , efectuarea operatiei neuro-chirurgicale de ,,despicare a creierului aduce rezultate noi, ce par a demonstra c dezvoltarea limbajului ngrdete dezvoltarea altor sisteme de informare, c exist gndire fr limbaj, avnd ca support creierul, n ansamblul lui, nu emisfera stng, mod deosebit. Se mai aduc ca argument pentru susinere acestei idei i declaraiile unoe creatori de renume: Marcel Proust, Eistein, Picasso, la care gndirea se desfoar preponderent prin procedee nonverbale. Toate acestea duc la afirmarea faptului c studiul creativitii impune reanalizarea gndire-limbaj. n ce privete analiza relaiei limbaj- personalitate, este necesar s lum n consideraie, pe de o parte, elementele ce in de normalitate sau dizarmonia celor dou structuri, iar pe de alt parte, cele ce privesc manifestarea i evoluia lor n diferite perioade de dezvoltare-maturizare a subiectului.