Limbajul Inversat

3
O descoperire epocală : Limbajul Inversat În 1984, psihologul austrilian David John Oates a făcut o descoperire neobişnuită: srisul în oglindă, mai exact existenţa unor expresii care pot fi înţelese doar dacă sunt citite sau ascultate invers deci de la cap la coadă. Oates a făcut această descoperirre din întâmplare, pe când era directorul unui centru pentru readaptarea adolescenţilor, din sudul Australiei. Un evanghelist american declarase, în timpul emisiuni la radio că rock’n’roll-ul era muzica diavolului şi că ea conţine mesaje satanice care pot fi percepute doar dacă sunt ascultate invers, de la sfârşit către început. Puţin mai târziu, nişte adolescenţi au venit Oates şi i-au spus că într-adevăr, îl auziseră pe diavol, atunci când ascultaseră anumite discursuri invers. Deşi la început a fost sceptic, Oates s-a hotărât să verifice aceste declaraţii. Şi-a adaptat, deci, aparatura muzicală pentru a putea inversa înregistrările. Spre marea sa mirare a auzit o frază clară atunci când a ascultat una din melodiile care fusese incrimate de către adolescenţi. Ascultând şi alte discuri, Oates şi-a dat seama că a descoperit o nouă formă de comunicare. După părerea lui limbajul în oglindă (“reverse speech” – în engleză) exprimă şi relevă gânduri şi dorinţe inconştiente, transmise involuntar sau intenţionat odată cu cele conştinete. Apariţia primei cărşi a lui Oates în 1987 ”Beyond Backward Masking”(“Descrierea limbajului în oglindă”), a suscitat controverse mari printre psihologi, atât în Australia, cât şi în străinătate, declanşând un scandal mediatic internaţional. După ce a făcut senzaţie în ţara sa, Oates s-a hotârât să se mute în America, unde cea de-a doua carte scrisă de el, “Reverse Speech”, a fost publicată în 1996. În prezent el locuieşte în San Diego (California), unde utilizează “limbajul în oglindă”, în consultaţii private. Oates exploateză potenţialul psihoterapeutic al limbajului în oglindă, pentru a dezlega motivaţiile şi problemele inconştiente ale clienţilor săi. Fundamentaliştii religioşi anglo-saxoni se află la originea controversei legată de mesajele satanice înscrise în textele anumitor melodii rock. Cu toate că unele formaţii aşază în mod deliberat astfel de mesaje inversate în textele lor, Oates a descoperit numeroase cazuri de inversiuni neintenţionate. În 1986, la Reno, în Nevada (SUA), un grup de avocaţi au cerut 6,2 milioane de dolari despăgubire Casei de Discuri “CBS” şi formaţiei heavy-metal “Judas Priest”, pentru motivul că doi adolesceţi s-au sinucis după ce au ascultat de mai multe ori albumul “Stained Class”. Cele două mesaje pe care se baza acuzarea erau “Dumnezeul tău e Satana” şi “Pune-ţi capăt”. Oates a mai descoprit alte 72 de mesaje inversate pe acest album, printre care “Unica şansă: sinuciderea”. Cu toate că justiţia a considerat că aceste inversiuni au fost o pură întâmplare, ele au putut , după părerea lui Oates să-i influenţeze subliminal pe cei doi adolescenţi. Dar acesta nu este decât unul dintre dintre multele cezuri de

description

:)

Transcript of Limbajul Inversat

Page 1: Limbajul Inversat

O descoperire epocală : Limbajul Inversat

În 1984, psihologul austrilian David John Oates a făcut o descoperire neobişnuită: srisul în oglindă, mai exact existenţa unor expresii care pot fi înţelese doar dacă sunt citite sau ascultate invers deci de la cap la coadă. Oates a făcut această descoperirre din întâmplare, pe când era directorul unui centru pentru readaptarea adolescenţilor, din sudul Australiei. Un evanghelist american declarase, în timpul emisiuni la radio că rock’n’roll-ul era muzica diavolului şi că ea conţine mesaje satanice care pot fi percepute doar dacă sunt ascultate invers, de la sfârşit către început. Puţin mai târziu, nişte adolescenţi au venit Oates şi i-au spus că într-adevăr, îl auziseră pe diavol, atunci când ascultaseră anumite discursuri invers.

Deşi la început a fost sceptic, Oates s-a hotărât să verifice aceste declaraţii. Şi-a adaptat, deci, aparatura muzicală pentru a putea inversa înregistrările. Spre marea sa mirare a auzit o frază clară atunci când a ascultat una din melodiile care fusese incrimate de către adolescenţi. Ascultând şi alte discuri, Oates şi-a dat seama că a descoperit o nouă formă de comunicare. După părerea lui limbajul în oglindă (“reverse speech” – în engleză) exprimă şi relevă gânduri şi dorinţe inconştiente, transmise involuntar sau intenţionat odată cu cele conştinete. Apariţia primei cărşi a lui Oates în 1987 ”Beyond Backward Masking”(“Descrierea limbajului în oglindă”), a suscitat controverse mari printre psihologi, atât în Australia, cât şi în străinătate, declanşând un scandal mediatic internaţional. După ce a făcut senzaţie în ţara sa, Oates s-a hotârât să se mute în America, unde cea de-a doua carte scrisă de el, “Reverse Speech”, a fost publicată în 1996. În prezent el locuieşte în San Diego (California), unde utilizează “limbajul în oglindă”, în consultaţii private. Oates exploateză potenţialul psihoterapeutic al limbajului în oglindă, pentru a dezlega motivaţiile şi problemele inconştiente ale clienţilor săi.

Fundamentaliştii religioşi anglo-saxoni se află la originea controversei legată de mesajele satanice înscrise în textele anumitor melodii rock. Cu toate că unele formaţii aşază în mod deliberat astfel de mesaje inversate în textele lor, Oates a descoperit numeroase cazuri de inversiuni neintenţionate. În 1986, la Reno, în Nevada (SUA), un grup de avocaţi au cerut 6,2 milioane de dolari despăgubire Casei de Discuri “CBS” şi formaţiei heavy-metal “Judas Priest”, pentru motivul că doi adolesceţi s-au sinucis după ce au ascultat de mai multe ori albumul “Stained Class”. Cele două mesaje pe care se baza acuzarea erau “Dumnezeul tău e Satana” şi “Pune-ţi capăt”. Oates a mai descoprit alte 72 de mesaje inversate pe acest album, printre care “Unica şansă: sinuciderea”. Cu toate că justiţia a considerat că aceste inversiuni au fost o pură întâmplare, ele au putut , după părerea lui Oates să-i influenţeze subliminal pe cei doi adolescenţi. Dar acesta nu este decât unul dintre dintre multele cezuri de “reverse speech” descoperite de Oates. Astfel, faimoasa frază a astronautului american Neil Armstrong, când a pus piciorul pe Lună – “Este un pas mic pentru om, dar imens pentru umanitate” – a dat ascultată invers, şi complementarea:“Omul nu e singur în spaţiu”.

- D-le Oates aţi putea explica în mod accesibil ce înseamnă limbajul inversat ?- Limbajul în oglindă este o formă de comunicare involuntară, prin care devine posibilă dezvăluirea unor

semnificaţii şi adevăruri mai profunde decât cele pe care le comunicăn prin cuvinte. Acest lucru nu are nici o legătură cu mesajele codificate care sunt inserate în mod deliberat într-un discurs: ci este vorba de mesaje neintenţionate, subconştiente, pe care nu le exprimăm, dar le gândim în timp ce vorbim. Resturile de gânduri care nu mai încap în fraze rostite. În timp ce ne exprimăm în mod conştient, creierul trimite concomitent şi mesaje care vin din subconştient. Ele sunt emise în acelaşi timp cu mesajele conştiente, dar nu transpar în cuvinte, ci rămân gânduri neexprimate.

- Aţi spus că limbajul normal şi limbajul în oglindă sunt complementare. Ce înţelegeţi prin acest lucru ?- Limbajul în oglindă este complementul inconştient al limbajului normal. Nici unul nu poate fi înţeles fără

existenţa celuilalt. Limbajul inversat conţine de obicei emoţia vorbitorului, care nu este exprimată în cuvinte. De exemplu, în timpul unei em,isiuni radio în direct, atunci când preşedintele Kenedy a fost asasinat, spiherul a spus: ”Îdepărtaţi-vă, vă rog! Alo! Spitalul din Parkland! Trimitaţi ajutoare au avut loc împuşcături”. Ascultată în sens invers, pe un magnetofon special, această frază conţine şi următoarele cuvinte neexprimate de repoter: “Oh! Este grav rănit. Sângerează! Ridicaţi-i capul”. Informaţiile suplimentare vin din subconştient. Un alt exemplu: odată am ascultat în sens invers o conversaţie purtată cu cineva care dorea să-mi publice cartea. Deodată am auzit expresia :“Scrie doar inepţii”. Bineînţeles că am întrerupt imediat negocierile pe loc.

- Ce utilitate i-aţi găsit limbajului în oglindă ?- Îl putem folosi în orice situaţie în care limbajul omenesc este înregistrat şi este nevoie de informaţii

suplimentare. Poate fi folosit drept detector de minciuni. Este mult mai util decât un detector clasic, pentru că relevă nu

Page 2: Limbajul Inversat

numai adevărul, dar oferă şi detalii suplimentare. Ar fi un sprijin pretenţios în anchetele criminale, pentru că furnizează informaţii vitale.

- V-aţi adresat vreodată forţelor de ordine, pentru a le propune folosirea limbajului în oglindă în cadrul anchetelor pe care le întreprind ?

- Da. Când locuiam în Texas, m-am adresat serviciilor de poliţie din Dallas şi am lucrat la mai multe cazuri, obţinând rezultate spectaculoase. De pildă, în cazul unui copil care dispăruse, inversarea limbajului a relevat că trupul său se găsea într-un pârâu, sub un copac, lucru care apoi s-a adeverit. Din nefericire, colaborarea mea cu cu Poliţia din Dallas s-a terminat brusc... în ziua în care, discursul în oglindă al unui ofiţer de poliţie a dat de înţeles că se ocupă cu traficul de cocaină. Inversarea cuvintelor sale dădea:“Am cumpărat făină”. Am fost imediat dat afară şi nu s-a mai apelat niciodată la mine.

- Aţi încercat să lucraţi cu FBI-ul sau cu serviciile de spionaj americane ?- În 1991, am construit un atelier la Washington, împreună cu FBI-ul şi cu reprezentanţii serviciilor secrete

ale marinei. S-au interesat multde munca mea , dar nu au avut continuitate. Toutşi, ulterior am aflat din patru surse diferite că centrul de cercetări AMES din cadrul NASA, cu baza la San Francisco, a cheltuit cincisprezece milioane de dolari între 1991 şi 1993 pe tehnicile limbajului în oglindă. Se pare FBI-ul foloseşte adesea metoda, în cadrul anchetelor sale, fără să-mi spună măcar mulţumesc.

- Descoririle dvs. se pot aplica tuturor limbilor ?- Da, am găsit inversiuni şi în franceză, germană şi spaniolă. Este interesant de notat că aceste inversiuni au

tendinţa de a exprima în limba maternă a persoanei respective. De exemplu, dacă limba maternă a unei persoanei este germana, chiar dacă respectivul vorbeşte englezeşte.

- Aţi studiat, printre altele, inversiunile din cadrul discursurilor oficiale ale NASA. Ce au relevat ?- Ceea ce am descoperit este de-a dreptul incredibil. NASA ştie că există o viaţă extraterestră, studiază intens

relieful regiunii Cydonia, de pe Marte, unde au fost fotografiate mai multe piramide şi-un chip de om, cât şi relieful lunar, pe care sonda americană Luna Orbiter II a înregistrat şapte lumini inexplicabile. Îi bănuiesc chiar că au trimis misiuni clandestine pe Marte şi că posedă date pe care nu doresc să le facă publice. În general urmăresc cu mult mai mare interes decât o arată – tot ceea ce ţine de farfuriile zburătoare şi de extratereştri.

- Care ar putea fi implicaţiile recunoaşterii limbajului în oglindă?- Incredibile! Cum limbajul în oglindă relevă ceea oamenii cred şi simt în sufletele lor, aceştia nu vor avea

altă alternativă decât să spună adevărul. Imaginaţi-vă cum s-ar schimba relaţiile dintre oameni, la toate nivelurile societăţii, în muncă, în instituţii, la guvernare etc. Posibilităţile sunt infinite.