Limbajul Gender.docx

10
Ministerul Educației al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării Tema: Limbajul gender A elaborat: Cristina Papușoi

Transcript of Limbajul Gender.docx

Page 1: Limbajul Gender.docx

Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării

Tema: Limbajul gender

A elaborat: Cristina Papușoi

J124L

A verificat: Valentina Negru

Page 2: Limbajul Gender.docx

Comunicarea dintre bărbați și femei a fost mereu complicată.Atît de complicată încît cineva presupunea că există doar două limbii universale: limba feminină și limba masculină.Acest fapt a constituit o temă interesantă de cercetare pentru mai mulți savanți.

În lumea occidentală este deja o regulă că barbații și femeile dispun de modalități de comunicare și de percepere a lumii diferite, fapt demonstrat în cartea lui Gray „Marte și Venus” , unde autorul aduce mai multe argumente în favoarea faptului că bărbații și femeile ar proveni de pe planete diferite: Marte și Venus, avînd și diferite pattern-uri de comunicare.

El spunea: „Nu numai că cele două sexe comunică diferit, dar ele gândesc, simt, percep, reacţionează, răspund, iubesc şi apreciază diferit. Aproape că par să provină de pe planete diferite, vorbind limbi deosebite”.

Există cîteva idei în legătură cu comunincarea genderizată care sunt cunoscute de majoritatea oamenilor; se presupune astfel că femeile în comunicare sunt mai expresive, mai sensibile, sunt preocupate mai mult de obținerea intimității, pe cînd bărbații sunt mai dominanți,preocupați de centrarea problemelor și de obținerea independenței în cadrul discuției.

Există foarte multe studii care atestă diferențele dintre limbajul gender, în cadrul cărora se evidențiază numeroase trăsături ale comunicării interpersonale-verbale și non-verbale.

Cercetătoare Tannen afirmă că femeile folosesc un limbaj de relație și intimitatea, în timp ce bărbații folosesc un status de independență.Astfel, comunicarea dintre bărbați și femei poate fi considerată una interculturală , fiecare dintre aceștia doi avînd propriul stil conversațional.

Tot Tannen propune două concepte clasice care definesc limbajul gender: vorbire-relaționară și vorbire-raportată.Cercetătoarea afirmă că femeile se simt mai bine atunci cînd comunică în spațiul privat , în timp ce bărbații se simt mai confortabil în comunicare în spațiul public.

Pentru majoritatea femeilor scopul comunicării este de a crea legături, de a afla mai multe despre interlocutor în plan sentimental, femeile simt nevoia să împartă impresiile cu persoanele care au trăit aceleași expertiențe pe care le-a trăit și ea.De aceea, femeile prefără să comunice acasă sau într-un spațiu intim,privat care nu va fi invadat de către cineva în mod neașteptat.

Pentru bărbații , principalul scop în cadrul comunicării este să-și afirme independența și să-și determine locul în ierarhia societate.Bărbații au învățat să comunice, să utilizeze limbajul pentru a obține atenția celor din jur , dar și pentru a o menține.Din acest motiv aceștia preferă să comunice în spațiile publice, unde sunt mai multe persoane necunoscute.

Limbajul gender se manifestă pronunțat în cadrul familiilor.

Conform chestionarului comunicării genderizate în cuplu s-a stabilit că barbații în comunicarea în cuplu preferă să abordeze probleme pragmatice în discuție.Ei își manifestă mai puțin emoțiile și sentimentele față de parteneră prin intermediul limbajului nonverbal ( gesturi, mișcări ale corpului), apreciază discuțiile în doi care poartă un caracter informativ decît unul emoțional.

Preferă să cedeze în fața partenerei mai des, să recurgă la compromis decît să se certe.

Page 3: Limbajul Gender.docx

Conform aceluiași chestionar, s-a stabilit că femeile sunt mai mult preocupate în comunicare de problema atractivității lor fizice.Femeile obișnuiesc să ofere mai multe răspunsuri și reacționează mult mai emotiv; în comparație cu bărbații, în discuții și în acțiuni ele se axează mai mult pe latura intuitivă decît pe cea logică.

Analizarea datelor furnizate de subiecții chestionarului afirmă că femeile au tendința de a folosi mai des în comunicarea cu partenerul un limbaj ostil, dur, precum și cuvinte triviale.

Dacă e să ne referim anume la acest aspect, putem spune că limbajul feminin este unul contradictoriu.Pe de o parte, acestuia îi sunt atribuite recursul la feminism, respectarea mai atentă a decenței lingvistice, exprimarea nuanțelor, diminutivele, ezitările care fac parte dintr-un comportament mai politicos, care ar exclude violența.Acest limbaj ar putea însă plictisi.Conform prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, d-na Rodica Zafiu, literatura română contribuie la contrabalansarea acestui limbaj politicos cu unul mai puțin suav prin oferirea unor exemple din opere.

În literatura română există o adevărată tradiţie de a atribui unor personaje feminine cele mai remarcabile condensări de imprecaţii. E drept, aceste imprecaţii nu sînt şi cele mai inovative sau mai dure; de o vulgaritate sau agresivitate foarte moderată, ele se disting în special prin recurenţă, prin insistenţă. S-ar putea spune că efectul comic al respectivelor performanţe verbale nu face decît să le certifice devierea, deci să confirme prestigiul normei decente. 

„ Toposul drăcuielii feminine poate fi interpretat în fel şi chip, i se pot găsi cauze literare şi extraliterare; dacă însă realitatea sociolingvistă a fenomenului se cere mai întîi investigată, cea ficţională poate fi deja descrisă. E de ajuns să amintim cîteva personaje memorabile de la Coconiţa Drăgana a lui Heliade Rădulescu care drăcuieşte în continuu ("Dracu o să vă ia!"; "bala dracului", "baraonoaica dracului!"), cu predilecţie pentru formula care dă şi titlul schiţei ("Bată-te Dumnezeu!"), pînă la Guica din Moromeţii lui Preda ("Fire-ai al naibii să fii, cu botul tău!").”

Bărbații și femeile aparțin aceleași specii umane, însă ei sunt foarte diferiți.

Femeile sînt mai pricepute în diferenţierea sunetelor, dar bărbaţii pot spune dincotro provine el.

El nu are capacitatea femeilor de a distinge limbajul semnalelor vocale sau trupeşti, care dovedesc clar că cineva vrea să facă avansuri.

De exemplu, toate femeile de la o petrecere vor observa manevrele „fufei" fără ca măcar să-şi mişte capul. Se dă un fel de „alarmă contra aceleia, care a fost recepţionată de toate celelalte femei de la petrecerea respectivă.Majoritatea bărbaţilor însă nu şi-au dat seama de nimic.

Astfel încît dacă bărbatul susţine că e sincer şi că nu înţelege aceste acuzaţii probabil chiar aşa şi este. Creierul bărbaţilor nu este echipat în aşa fel încît să audă sau să vadă amănuntele.

În cartea „ De ce bărbații se uită la meci și femeile în oglindă” , autorii Allan și Barbara Pease făcînd referire la limbajul trupului arată că femeile din societăţile occidentale sînt de

patru pînă la şase ori mai tentate să atingă o altă femeie în timpul unei conversaţii decît doi bărbaţi care stau de vorbă.

Page 4: Limbajul Gender.docx

Femeile folosesc mai multe expresii verbale cînd e vorba de atingeri decît bărbaţii, descriind o persoană de succes ca avînd „o mînă vrăjită" sau în alte cazuri că cineva are „un obraz fin" sau „obrazul gros". Femeilor le place să „fie atinse la suflet" şi le displace cînd cineva încearcă „să le intre pe sub piele". Vorbesc despre „simţiri", despre „periatul" cuiva, fiind „sensibile" şi enervînd prin faptul că „se scarpină cu mîna stîngă în urechea dreaptă".

Se știe de foarte mult timp că bărbații nu sunt ași la capitolul discuții în comparație cu femeile.

Nu numai că fetiţele încep să vorbească mai repede decît băieţii, dar la trei ani o fetiţă are un vocabular de două ori mai bogat decît al unui băieţel de aceeaşi vîrstă, exprimarea sa fiind aproape sută la sută inteligibilă. Specialiştii în patologia vorbirii au mereu de lucru cu băieţeii aduşi de părinţii care doresc un tratament pentru veşnica problemă — „Nu e în stare să vorbească suficient de corect.” Dacă băieţelul are o soră mai mare, atunci diferenţele de vorbire sînt şi mai uşor de observat, în special pentru că surorile mai mari şi mamele vorbesc adesea în locul fiilor.

Dacă e să-l întrebăm pe un băiețel de cinci ani ce mai face, atunci mama sau sora acestuia nu vor ezita să răspundă în locul lui : „Face bine,mulțumim!”

Mamele,fiicele,surorile mai mari vorbesc adesea în numele bărbaților din familia lor.

Bărbații nu au talent special pentru a comunica.aceștia au adesea tendința de a mormăi, de a folosi în limbajul lor astfel de pauze evidențiate prin sunetele de „ăăă", „îîî" şi „cam aşa ceva" în timpul conversaţiilor, nu pronunţă bine finalul cuvintelor şi utilizează doar trei tonuri ale vocii atunci cînd vorbesc, în vreme ce femeile folosesc cinci tonuri.

Aceste lucruri pot fi observate atunci cînd bărbații se adună împreună pentru a privi un meci de fotbal, de obicei singura lor conversaţie se reduce la „Dă-mi chipsurile" şi „Mai e bere ?" Mai multe femei care se întîlnesc să privească la televizor transformă totul într-un pretext de a mai sta la o bîrfă. Ca urmare, se opresc la o telenovelă, pentru că acolo personajele şi intrigile sînt mai simple decît în cazul unui film poliţist.

Bărbaţii îşi vorbesc mai ales în gînd, pentru că nu au acea capacitate verbală a femeilor de a folosi cuvintele pentru comunicare. Cînd un bărbat stă şi priveşte pe geam, asta că de fapt are o conversaţie cu sine în gînd. Cînd femeia îl vede pe bărbat că face asta, presupune că este plictisit sau leneş şi încearcă să-i vorbească sau să-i dea ceva de făcut. Cel mai adesea, bărbatul se înfurie că este întrerupt. Căci aşa cum bine ştim, el nu poate face mai multe lucruri deodată.

Femeile gîndesc cu voce și percep acest fapt ca o formă de afecțiune.

În afaceri, bărbații consideră că femeile care gîndesc în glas sunt dezorganizate și mai puțin inteligente.De aceea pentru a impresiona bărbații în afaceri și pentru a semna un contract dorit, femeile trebuie să învețe să-și controleze emoțiile și să gîndească silențios.

Conform lui Pease, femeile își construiesc relațiile pe baza conversațiilor,limbajului.

Ea poate fără nici un efort să rostească în medie 6.000-8.000 de cuvinte pe zi. Mai foloseşte încă 2-3.000 de sunete pentru a comunica, precum şi între 8 şi 10.000 de gesturi, expresii ale feţei, gesturi din cap sau alte modalităţi de exprimare a limbajului trupului. Asta, în medie, înseamnă zilnic peste 20.000 de „cuvinte", care formează mesajul său.

Page 5: Limbajul Gender.docx

În comparație cu femeia,bărbatul abia dacă rostește2.000 şi 4.000 de cuvinte şi între 1.000 şi 2.000 de sunete vocale şi abia dacă face între 2.000 şi 3.000 de semne specifice limbajului trupului. Media zilnică este de aproximativ 7.000 de „cuvinte" — aproximativ o treime faţă de o femeie.

Frazele bărbatului sînt mai scurte decît ale femeii şi mai bine structurate. Ele constau într-o introducere simplă, un punct de vedere clar şi o concluzie. E mai să percepi ce vrea să spună sau ce doreşte bărbatul. Dacă se încearcă o conversaţie pe mai multe planuri cu un bărbat, el e pierdut.

Majoritatea femeilor pot discuta despre mai multe teme concomitent— uneori introducîndu-le într-o singură frază. E ca şi cum ar jongla cu trei sau patru mingi în acelaşi timp, iar majoritatea femeilor pot să facă asta fără nici un efort.

De obicei, bărbaţii se întrerup între ei doar dacă ei sesizează o rivalitate sau o formă de agresivitate. În cazul în care discutați cu bărbaţii, strategia cea mai simplă este să nu-i întrerupeţi cînd vorbesc. Acest lucru este greu pentru femei, pentru că ele construiesc în acelaşi timp relaţii interumane, dar simt şi nevoia să-şi manifeste participarea directă.Femeile nu se pot abține să nu-și etaleze cunoștințele în mai multe domenii pentru a atrage atenția bărbaților.Cînd femeile procedează astfel, bărbații devin practice surziconsiderînd totul doar un fel de a-I întrerupe nepoliticos.

Bărbaţii de pretutindeni se plîng că femeile vorbesc prea mult. Într-adevăr ele vorbesc mult în comparație cu bărbaţii!

Deseori bărbații în mod imperative le poruncesc femeilor:„Treci la subiect!"

Atunci cînd femeile vorbesc pe ocolite, înseamnă că de fapt doar fac aluzii că și-ar dori ceva, altfel spun, bat şaua să priceapă calul. Vorbirea pe ocolite este tipică femeilor şi are un scop precis — să construiască noi relaţii interumane şi legături cu ceilalţi, evitînd orice formă de agresivitate, certuri sau păreri contrare.

Vorbitul pe ocolite duce la formarea unor relaţii între femei, dar cel mai adesea nu funcţionează în cazul bărbaţilor, pentru că ei nu pricepsensul acestui joc. Ei se exprimă direct și nu complică lucrurile.

Propoziţiile bărbaţilor sînt scurte, directe, axate pe o soluţie, concrete, folosind un vocabular mai restrîns.Enunțurile acestora sunt însoțite de fapte. Ei folosesc calificative precum „nici unul", „niciodată" şi „categoric". Acest limbaj le aduce bărbaților succes în afaceri, fiind și o modalitate de impunere a autorităţii. Cînd bărbaţii se exprimă pe şleau în relaţiile mondene, adesea par grosolani şi prost crescuţi.

În limbajul femeilor auzi o întreagă gamă de onomatopee pe tonuri înalte şi joase , inclusiv „ooo" şi „aha".Ele repetă cuvintele vorbitorului într-un oarecare context.

Limbajul bărbaţilor numără o gamă mai restrînsă de tonuri .pe lîngă asta,ei întîlnesc dificultăţi în descifrarea înţelesului onomatopeelor.Astfel,bărbații au un limbaj mai monoton.

Pentru a arăta că urmăresc ceva cu atenţie, bărbaţii folosesc ceea ce numim „mormăieli" — serii de „îhî", însoţite uneori de datul din cap. Femeile îi critică pentru acest fel de a asculta.Uneori îi

Page 6: Limbajul Gender.docx

şi pe bărbați acuză că în realitate nu urmăresc cursul discuției sau că nu sunt interesați de ceea ce spun ele.

Profesorul de neuropsihologie la Universitatea din Pennsylvania,Ruben Gur,spune că bărbatul abordează emoţiile la un nivel primitiv, similar cu cel al unui crocodil care atacă, în vreme ce femeia se va „aşeza şi va discuta pe îndelete".

„Cînd femeia se adresează într-un moment emoţional, ea foloseşte expresii faciale care devin semnale, dar şi un limbaj al trupului, precum şi o vastă gamă de tipare de vorbire. Bărbatul care îşi descarcă emoţiile este mai degrabă asemeni unei reptile, reacţia sa fiind perceptibilă din intensitatea vocii sau din agresivitatea adresării.”(Allan Pease).

O altă particularitate interesantă a limbajului gender constă în modul de a-și privi interlocutorul în timpul discuției.De exemplu, bărbații, încă de mici preferă să evite să-l privească pe interlocutor direct în ochi, pe cînd femeile adoră asta.

Concluzie:

Limbajul gender este unul mai complex și poate insuficient explorat.

Cercetarea influenței gender în comunicare este într-un stadiu incipient și este supusă unor presiuni culturale,politice, sociale care nu trebuie a fi desconsiderate.De asemenea, în contextul limbajului gender este important stilul mixt de comunicare care îmbină trăsături și caracteristici de comunicare masculine și feminine-deși se menționează tot mai mult în literatura de specialitate că reprezentanții ambelor sexe manifestă un amestec de comportamente comunicaționale feminine și masculine în cadrul propriului repertoriu comunicațional (Ekstein și Goldman).

Toți avem posibilitatea să folosim acest tip de limbaj, cel mai important este să înțelegem și să acceptăm diferențele de gîndire dintre femei și bărbați, fapt care va conduce la înțelegerea limbajului și la evitarea posibilității de a cădea în capcana reproșurilor și a mustrărilor de conștiință.

Bibliografie:

Page 7: Limbajul Gender.docx

1.Pease, Allan &Barbara, De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă, București, Editura Curtea Veche, 2001

2. http://ru.scribd.com/doc/128851375/Cioflica-Viorel-Mihai-Rocomunic-Cuplu

3. http://dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/imprecatia-feminina

4. http://www.ephorus.ro/limbajul-feminin-si-masculin/

5. http://www.youtube.com/watch?v=SIqKuSC12LY&list=PL0037881F49DCAB9A&index=1