LEZIUNEA DE LIGAMENT INCRUCISAT ANTERIOR (LIA)

Unde se afla? Ce rol are? Ligamentul incrucisat interior este localizat pe diagonala in centrul articulatiei genunchiului; pleaca de pe fata posterioara a femurului, inserandu-se pe fata anterioara a tibiei. Este principalul ligament care controleaza extensia tibiei (gradele de extensie), prevenind alunecare tibiei in fata femurului. Daca tibia se deplaseaza prea mult sau genunchiul este fortat in hiperextesie,ligamentul se poate rupe. De asemenea ligamentul ofera posibilitatea de rotatie a genunchiului.

Cum apar leziunile de ligament incrucisat anterior? Majoritatea leziunilor de LIA au ca si cauza practicarea sporturilor care cer piciorului sa fie fixat pe sol in timp ce corpul isi schimba directia rapid (cum ar fi: baschet, fotbal, schi alpin). In cadrul acelorasi sporturi, femeile prezinta un risc mai mare de lezare a LIA decat barbaii, afectarea sexului feminin fiind de 2 la 4. In urma unor studii, s-ar parea ca musculatura la femei functioneza putin diferit: cvadricepsul lucreaza mai intens in activitatile de indoire a genunchiului (ceea ce forteaza tibia sa se deplaseze inainte si astfel LIA ajunge sa fie intr-un risc mai mare de lezare) iar ischiogambierii, care normal protejeaza si impiedica tibia sa alunece prea mult inainte, par sa raspunda mai lent decat la barbati. Leziuna LIA mai poate avea drept cauze si: lovirea genunchiului, sarituri cu aterizare pe un singur genunchi flectat, oprirea brusca in timpul alergarii, schimbarea brusca a centrului de greutate de pe un picior pe celalalt.

Ce simptome apar? -durere -genunchiul se umfla la scurt timp dupa lezare (din cauza sangerarii in

art. genunchiului de la vasele de sange rupte in ligament) -instabilitate (pierderea puterii de sustinere) -se poate simti ca genunchiul vrea sa alunece inapoi -o sensibilitate crescuta in zona articulatiei

Diagnosticare

Una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului o reprezinta intinderea sau ruptura de ligament incrucisat anterior.

1

Atletii care practica sporturi de performanta precum fotbal si baschet sunt mai predispusi sa sufere de leziuni ale ligamentelor incrucisate anterioare.

In cazul unei leziuni a ligamentului incrucisat anterior, este necesara interventia chirurgicala pentru reluarea integrala a functiei motorii a genunchiului. Decizia in acest sens depinde de cativa factori, precum gravitatea leziunii si nivelul activitatii de zi cu zi. Aproximativ 50% din leziunile ligamentului incrucisat anterior intervin simultan cu leziunea altor structuri ale genunchiului, cum ar fi cartilajul articular, meniscul, sau alte ligamente. Ligamentul incrucisat anterior se poate rupe prin mai multe mecanisme: schimbarea brusca a directiei; oprirea brusca, aterizarea incorecta in urma unei sarituri, contactul direct cu o suprafata dura. Odata ajuns la medic, acesta va solicita informatii despre simptome si istoricul medical al pacientului. Pe parcursul examinarii, medicul ortoped va verifica toate structurile genunchiului vatamat si le va compara cu cele ale genunchiului sanatos. Alte teste :

Testul Lachman: (pt verificarea integritatii LIA) examinatorul isi asaza coapsa sub coapsa pacientului, realizand o flexie de 20grd apoi isi plaseaza o mana pe partea anterioara a femurului si cealalta sub articulatia genunchiului. Se realizeaza miscari antero-posterioare doar la nivelul tibiei. In cazul LIA se va observa o elasticitate exagerata la nivelul articulatiei.

Radiografiile: ajuta medicul sa stabileasca daca leziunea este asociata unei fracturi osoase

RMN: Aceasta metoda ofera imagini mult mai bune ale tesuturilor moi precum ligamentul incrucisat anterior si poate pune diagnosticul de certitudine

Tratament

Tratamentul chirurgical poate fi sugerat in cazul pacientilor care practica foarte mult sport, carora le-a fost afectat mai mult de un singur ligament al genunchiului(celelate ligamente sau alta parte a genunchiului). Operatia este deseori acceptata ca metoda de refacere a LIA., dar si KT si alte metode trebuie luate in considerare ca factori ce pot preveni tratamentul chirurgical. Rupturile LIA ,de obicei, nu sunt reparate folosind sutura pt a le lega impreuna deoarece nu au rezistenta necesara. Asadar, ruptura de LIA este inlocuita cu un substituent, un tendon.

2

Cele mai comune grefe pt a inlocui LIA sunt: -autogrefa tendonului patelar; -autogrefa tendonului ischiogambier -autogrefa tendonului cvadriceps; -alogrefa tendonului patelar, lui Achile, semitendinos, tibial posterior. Pacientii operati au sanse de recuparere de 80-95%. Telul refacerii LIA dpdv chirurgical este de a preveni instabilitatea si de a reda functionalitatea ligamentului afectat.! Trebuie mentionat faptul ca in cazul copiilor ce sunt supusi acestei interventii, le pot fi afectate cresterea si dezvoltarea fiziologica a oaselor.

Alegeri chirurgicale1.Autogrefa tendonului patelarSe recolteaza treimea medie a tendonului patelar al pacientului, impreuna cu o bucata a osului tibiei și rotulei. Apoi se indeparteaza LIA afectat, se fac doua gauri in oase, una in femur, alta in tibie si prin acestea se introduce grefa. Aceasta este fixata prin suruburi si operatia cusuta.Efecte adverse: aparitia durerii in partea posterioara a rotulei, durere la flectarea genunchiului, risc scazut de fracturare a patelei.2.Autogrefa tendonului ischiogambierTendonul semitendinosului pe partea interioara a genunchiului este utilizat in crearea grefei. Functia grefei poate fi limitata de rezistenta si tipul de fixare al oaselor. Datorita suportului dinamic impotriva mersului valgus , unii chirurgi nu recomanda aceasta interventie.3.Autogrefa tendonului cvadricepsEste folosit mai ales la pacientii in cazul carora reconstructia a esuat la prima incercare.4.Alogrefa este folodsita in cazul pacientilor la care prima operatie a esuat. Are un succes rasunator cu toate ca prezinta un risc ridicat de transmitere a infectiilor in ciuda masurilor sanitare.

Dupa ce grefa a fost pregatita, chirurgul plaseaza un artroscop in articulatie. Incizii mici, numite portaluri sunt realizate in partea din fata a genunchiului pentru a introduce artroscopul si instrumentele iar chirurgul examineaza starea genunchiului. Meniscul si leziunile de cartilaj sunt bordurate sau reparate si ruptura LIA este apoi eliminata. Reluarea mersului cu sprijin este precoce, cu ajutorul unei orteze speciale, in zilele urmatoare operatiei, utilizand doua carje pe o durata de cateva saptamani.

3

Reeducarea functionala

FAZA 1 Saptamana I:1.Flexii passive executate de catre kt(masurand amplitudinea articulara cu goniometrul)2.Elecrtoterapie pentru mentinerea tonusului muscular3.Miscarea pasiva de catre pacient a patelei pentru mentinerea mobilitatii

Saptamana II:1.Flexie activo-pasiva cu o coarda prinsa de planta piciorului(mentinere 20 de secunde)2.Bicicleta(munca fiind depusa in intregime de piciorul sanatos)3.DD: MI sanatos flectat,cel bolnav in extensie-ridicari4.DL: abductii de MI

Saptamana III:1.Mers cu carje 2.Bicicleta3.Genoflexiuni usoare pe perete4.Abdductii din ortostatism5.Impingeri,abductii la aparate cu contragreutati usoare

FAZA 2 Saptamana IV:1.Mers fara mijloace ajutatoare pe sol sau pe banda2.Sustinerea greutatii pe MI afectat 3.Impingeri in aparate,mentinerea G pe ambele MI cu genunchii flectati

Saptamana V:1.Strech-ing pasiv 2.Step-up si mentinerea echilibrului pe MI afectat 3.Abductii cu contrarezistenta 4.Extensii ale spatelui 5.Pas lateral cu revenire a MI afectat

Saptamana VI:1.Pe banda,mers doar cu MI afectat-impins in calcai2.Genoflexiuni pe cate un picior3.Tragerea genunchiului la piept

4

Saptamana VII:1.Abductii cu contragreutate2.Genoflexiuni3.Fandari cu revenire/mers4.Mers cu obstacole normal/lateral

Saptamana VIII:1.Ridicare de greutati pe brate2.Fandari cu rezistenta3.Mers lateral cu rezistenta4.Ridicarea bazinului din DD cu sprijin pe picioare 5.Mentinerea echilibrului(fiind perturbat de kt)

Saptamana IX:1.Fandari pana la sol2.Mentinerea G in lateral cu sustinere pe picior si mana,pacientul rasucindu-se pe ambele parti3.Mers lateral cu rezistenta 4.Mentinerea echilibrului5.In patrupedie:aducerea genunchilor la piept,rapid.

OBSERVATII: in prima faza a recuprerarii pacientul se foloseste de carje in ceea ce priveste mersul ,la inceput cu 2 iar la finalul fazei cu o singura carja tinuta pe partea contralaterala piciorului afectat,iar in cea de-a doua faza pacientul nu mai are nevoie de mijloace ajutatoare.

5