.

LEMNUL ŞI MĂRFURI DIN LEMN

16.1.Elemente generale

Lemnul este un material poros, neomogen, cu compoziţie chimică complexă, produs de arbori şi arbuşti. Din punct de vedere chimic lemnul are ca şi constituienţi principali: celuloza, hemiceluloza şi lignina. Ca şi constituienţi secundari sunt: răşinile, uleiurile eterice, substanţe tanante. Proporţia constituienţilor principali şi secundari este puternic influienţată de specie, vârstă, climă, anotimp etc. De ex.: răşinoasele conţin: 54% celuloză, 28% lignină, 2% răşini, la foioase: 40% celuloză, 35% lignină ş.a.

16.2.Proprietăţile lemnului

Acestea sunt: proprietăţi optice, olfactive, de masă, de sorbţie, termice şi acustice. Proprietăţile optice sunt: - culoarea: este funcţie de specie, climă, sol, umiditate, alb (molid), galben-brună (stejar), galbenă (lămâi), galben-verzuie (salcie), cafenie (nuc), roză (trandafir), roşie (mahon), neagră (abanos). - luciul: apare după prelucrare şi lustruire. Proprietăţile olfactive: depind de specie şi de componenţii chimici. Masa specifică a lemnului variază funcţie de specie, structură umiditate şi vârsta arborilor fiind în intervalul: 0,400 g/cm3 la 0,930 g/cm3. Cu cât masa specifică a lemnului este mai mare, cu atât rezistenţa mecanică a sa este mai bună. Proprietăţile de sorbţie: lemnul este un material higroscopic, umiditatea sa depinzând de specie, sol şi vârstă. Lemnul provenit de la arborii tineri are circa 45% apă, iar cel provenit de la arborii maturi conţine 10-15% apă. Proprietăţile termice: sub acţiunea temperaturii ridicate lemnul se dilată foarte puţin, el fiind un bun izolator termic. Proprietăţile acustice - depind foarte mult de specie: brad, molid, paltin, frasin, abanos: se folosesc pentru construirea instrumentelor muzicale. Proprietăţile mecanice depind de specie, structură, compoziţie chimică, umiditate şi masă specifică. Proprietăţile tehnologice sunt legate de comportarea lemnului în timpul prelucrării. Prin prelucrare lemnul este supus acţiunii anumitor tratamente cum ar fi: curbarea, aburirea, ş.a.

16.3.Caracterizarea lemnului după specii

Din punct de vedere botanic speciile de arbori se clasifică în: foioase şi răşinoase. După duritate, durabilitate, aspect şi culoare speciile se clasifică în esenţe: tari, mijlocii, moi, fine şi exotice.

Esenţele tari de foioase sunt: stejarul, fagul, ulmul, carpenul, frasinul. Stejarul are lemnul dur, rezistent la compresiune, elastic şi se derulează uşor. Se poate sculpta şi lustrui. Se foloseşte pentru furniruire, panele, mobilă, parchete, doage, spiţe. Fagul: cel mai răspândit în România. Se foloseşte pentru: mobilă curbată, unelte

agricole, rechizite ş.a. În aer putrezeşte uşor, dar în apă se conservă bine (se utilizează pentru pilonii de pod). Ulmul: este un arbore pretenţios din punct de vedere al solului şi climei. Se foloseşte pentru mobilă, butuci de căruţă. Frasinul: este rezistent, flexibil, se lustruieşte frumos. Se foloseşte pentru: schiuri, aparate de gimnastică, vagoane ş.a. Esenţe mijlocii de foioase: - mesteacănul: este elastic, se lustruieşte uşor. Se fac furnire pentru avioane, cuie de cizmărie, chibrituri; - paltinul: furnire, instrumente muzicale. Esenţe moi de foioase: - teiul: ambalaje, placaj, jucării, chibrituri; - plopul: furnire, placaje, mobilă. Esenţe fine de foioase: - nucul: dur, flexibil, durabil, se lustruieşte uşor. Se foloseşte la mobilă fină, furnire, pentru sculptură. - părul: se prelucrează bine la strung, se lustruieşte uşor. Se foloseşte pentru mobilă. - cireşul, mărul. Esenţele de lemn exotic: - mahonul, (acaju): este brun-roşcat, prin lustruire devine roşu. Se foloseşte la mobilă şi tâmplărie fină. Creşte în Cuba, Mexic. - palisandru - sau lemnul de trandafir: mobila şi articole decorative; - abanosul: (Asia, Africa):lemn dur, culoare neagră. Se foloseşte pentru mobilă fină, clape pentru pian, instrumente muzicale de suflat. Lemnul speciilor de răşinoase: se caracterizează prin faptul că au în frunză, coajă şi lemn răşină. Speciile sunt: - molidul: lemn moale, uşor, elastic, cu miros puternic. Se întrebuinţează pentru construcţii, mobilă, instrumente muzicale, industria celulozei şi hârtiei. - bradul (bradul alb): articole de tâmplărie, construcţii, mobilă, industria chimică. - pinul: lemn mai dur - culoare galben-roşcat: pentru stâlpi de telefon, tâmplărie, ambalaje, celuloză.

16.4.Produse semifabricate din lemn Acestea se obţin prin despicare şi cioplire (cheresteaua) sau prin derulare sau decupare (furnire), prin stratificare (placaje, panele) sau prin alte procedee (plăci din aşchii şi fibre de lemn). - Cheresteaua: material lemnos cu feţe paralele rezultat prin debitarea buştenilor. Se deosebeşte: cheresteaua de răşinoase sau de foioase. După gradul de umiditate se clasifică în cherestea: verde (cu umiditate 30%), zvântată (cu umiditate 24-30%), semiuscată (cu umiditate 18-24%), şi uscată (cu umiditate sub 18%).

Cheresteaua de răşinoase se sortează astfel: • scânduri şi dulapi de lungime normală: - clasa E (extra) cu subgrupele EA, EB. - clasa T (tombant) - clasa III, IV şi V. • scânduri şi dulapi de lungime scurtă: - clasa E - clasa T - clasa III, IV, V.

Cheresteaua de foioase se foloseşte la ... mobilă.

Cheresteaua de stejar se sortează astfel: - scânduri şi dulapi, clasele: A, B, C, D. - frize, rigle şi şipci: clasele A, B. - grinzi, margini şi lăturoaie. Furnirul Furnirul este un semifabricat constituit din foi subţiri din lemn de 0,03 - 4 mm, obţinute prin decuparea sau derularea buştenilor. Se obţine din buşteni sănătoşi. Se folosesc: foioase tari (nuc, paltin, stejar, cireş, păr, frasin, ulm, mesteacăn, fag) şi foioase moi (tei, plop, arini) salcie. După decupare sau derulare furnirul se usucă pentru a avea o umiditate de 5-10%. În funcţie de numărul şi natura defectelor, furnirul se sortează în trei calităţi: I, II, III. Semifabricate din lemn ameliorat Ameliorarea lemnului se poate realiza prin procedee fizico-mecanice şi fizico-chimice. Ca materie primă se poate folosi: lemn masiv, foi de furnir, aşchii sau rumeguş.

16.5.Produse obţinute prin prelucrarea mecanică a lemnului (mobila)

Prin mobilă se înţelege un ansamblu de piese obţinute din lemn sau din alt material destinat să satisfacă o necesitate de utilitate casnică sau publică, sau pentru decorarea locuinţelor. Materiile prime pentru obţinerea mobilei sunt: - cherestea de foioase: tari (fag, stejar, frasin, ulm, paltin; - cherestea de foioase moi: pentru mânere, stinghii; - cherestea de răşinoase pentru stinghii, rame; - placaje, furnire, panele, PFL, PAL. De asemenea se folosesc accesorii metalice, materiale textile, cleiuri, adezivi, lacuri. Pentru obţinerea mobilei sunt necesare următoarele faze: croirea, fasonarea, furniruirea, şlefuirea, finisarea, asamblarea, tapiţarea. Clasificarea mobilei se poate face din mai multe puncte de vedere: Din punct de vedere industrial: - mobilier tâmplăresc: executat din cherestea, panel, PAL ş.a.m.d.; - mobilier curbat - executat din fag aburit; - mobilier executat din lemn în combinaţie cu metal sticlă, material plastic (biblioteci, vitrine, paturi, dulapuri); - mobilier metalic: executat din ţeavă de oţel cu sârmă, metale uşoare: paturi de copii, taburete, fotolii, canapele. Din punct de vedere al utilităţii: - mobilier de depozitare: pentru haine, lenjerie, încălţăminte, cărţi; - mobilier pentru susţinere şi odihnă: paturi, divane, canapele, fotolii.

Din punct de vedere arhitectonic: - mobila în stil clasic: cu diferite forme arhitectonice specifice epocilor şi condiţiilor sociale în care au fost create. - mobila în stil contemporan.

Din punct de vedere al execuţiei şi finisării: - mobilier nefurniruit, furniruit colorat cu baiţuri, cu lustruire opacă; - mobilier vopsit; - mobilier ornamentat prin pirogravare; - mobilier alb; - mobilier înnobilat prin emailare sau melaminare. Din punct de vedere comercial: - mobilă de uz social: hoteluri, creşe, cămine, birouri; - mobilă de uz casnic pentru dotarea locuinţelor sub formă de garnituri sau separat.

16.6.Produse obţinute prin preluare chimică a lemnului

Prin prelucrare chimică a lemnului se obţin produse de distilare uscată: celuloză, hârtie, produse de hidroliză şi produse de extracţie (răşini, coloranţi, tananţi vegetali).

Celuloza: Celuloza este un produs necesar pentru industria hârtiei, a fibrelor textile, a componentelor celulozice utilizate ca lacuri, materialelor plastice şi a explozivilor. Celuloza se găseşte în compoziţia lemnului ... împreună cu alte substanţe, ca de exemplu lignina. Ca materie primă se foloseşte lemnul de răşinoase şi foioase (plop, fag, mesteacăn), paie, stuf, cârpe, resturi de fibre celulozice (in, cânepă, bumbac). Sunt mai multe procedee de obţinerea celulozei. Materialul care se obţine se va utiliza fie pentru obţinerea hârtiei, fie pentru prelucrări chimice. Celulozele obţinute se folosesc diferenţiat pentru: hârtie sugativă şi ambalaje, hârtie de scris, tipar, coperte, cartoane ş.a.m.d. Celuloza se poate livra sub formă de coli sau suluri. Celuloza se poate livra şi sub formă de pastă, în vrac.

Hârtia: Hârtie se obţine prin împâslirea fibrelor celulozice. În afara materialelor celulozice se mai utilizează: materiale de umplutură, de încleiere şi coloranţi. Ca materiale de umplutură se folosesc: caolinul, talcul, sulfatul de bariu, sulfatul de calciu. Aceste materiale umplu golurile dintre fibre şi de a da consistenţă hârtiei. Materialele de încleiere se adaugă pentru a face hârtia să nu absoarbă cerneala. Se foloseşte colofoniul şi cleiul animal. Se mai utilizează şi materiale colorante: ultramarinul sau albastrul de anilină pentru albirea hârtiei. Ca sortimente de hârtie: se pot lua în considerare următoarele criterii: -gramajul: foarte subţire (6-24 g/m2), subţire (25-50 g/m2)… mucava groasă 1.500 g/m2. - după calitate: culoare, rezistenţă, transparenţă: hârtie din semipastă de hârtie de calitate mijlocie, hârtie ordinară; - după scopurile pentru care este fabricată: hârtie de scris, de desen, de tipar, sugativă, de ambalaj, hârtie specială (pergament, gumată).