Legumicultura Curs Sem II

8/11/2019 Legumicultura Curs Sem II

http://slidepdf.com/reader/full/legumicultura-curs-sem-ii 1/181

SISTEME DE CULTURĂ

După locul de cultură

Culturile forţate Culturile protejate

Culturile în câmp Culturile adăpostite

După materialul folosit la înfiinţarea culturii

• Culturi semănate direct • Culturi înfiinţate prin plantarea

răsadurilor



După substratul de cultură

Culturi pe sol

Culturi pe diverse substraturi:

hidroponicahidrocultura

aeroponica

film nutritiv (NFT)



Avantajele culturii fără sol obţinerea unor producţii foarte ridicate, comparativ cu cultura pe sol;

asigurarea timpurietăţii producţiei, cu influenţă benefică asupra veniturilorrealizate;

controlul riguros al stării fitosanitare a culturilor; eliminarea cheltuielilor cu dezinfecţia solului pentru că acesta nu mai există;

posibilitatea efectuării monoculturii; automatizarea completă a tehnologiei de cultură; controlul riguros al nutriţiei minerale a plantelor;

reducerea consumului de apă şi a îngrăşămintelor pe kilogramul de substanţăuscată, limitând pierderile prin drenaj;

posibilitatea folosirii în cultura legumelor a substraturilor inerte (vata minerală, pietriş, nisip, perlit);

automatizarea sistemului de fertiirigare.

Dezavantajele culturii fără sol costul foarte ridicat al investiţiilor;

cheltuieli mari pentru asigurarea funcţionării instalaţiilor; necesitatea existenţei unui personal cu o pregătire profesională ridicată.



Aeroponică



Soluţiile nutritive

să conţină macroelemente (N, P, K, Mg, S) în forme uşor asimilabile şimicroelemente indispensabile plantelor (Fe, B, Cu, Zn, Mn, Na etc);

concentraţia soluţiei să fie în limitele de presiune osmotică ce favorizează absorţiaapei şi a elementelor minerale în plante;

pH-ul soluţiei nutritive să fie corelat cu specia şi controlat periodic;

apa folosită la pregătirea soluţiei să aibă un pH în jur de 7 şi un conţinut scăzut în Na, Cl, S, Fe şi Ca.

Substraturile de cultură

Turba Compostul forestier

Fibra de cocos

Tescovina

Vata minerală (grodan)



Alegerea şi amenajarea terenului

factorii pedologici

climatici

social-economiciProiectarea sistemului de irigaţie

Împărţirea terenului în sole şi parcele

Reţeaua de drumuri Nivelarea



Folosirea intensivă a terenului

Asolamente legumicole

Culturi succesive

Culturi asociateCulturi intercalate

Culturi duble



Asolamentul legumicol principii de întocmire

stabilirea structurii culturilor, ţinând cont de forţa de muncă disponibilă şi gradul de mecanizare;

zonarea culturilor; stabilirea direcţiei de specializare (consum proaspăt,

industrializare); cultivarea legumelor cu înrădăcinare superficială (ceapă, salată,

castraveţi) să se facă după cele cu înrădăcinare profundă (morcov, păstârnac, pepeni), pentru folosirea eficientă a resurselor solului;

speciile legumicole care contribuie la creşterea conţinutului înmaterie organică a solului (mazăre, fasole) să se cultive după celecare sunt mari consumatoare de elemente nutritive: varză, castraveţi, ardei, vinete etc.;

speciile legumicole mai puţin pretenţioase faţă de elementelenutritive, în special azot (morcov, ceapă, usturoi), să nu se cultive pe sole unde în anul precedent s-au aplicat îngrăşăminte organice;



speciile cu talie mică: salată, spanac, să urmeze după specii cu aparat foliar foarte binedezvoltat şi prăşitoare (tomate, ardei, vinete, varză, dovlecei), care lasă terenul curat de

buruieni; introducerea în asolament a unei sole săritoare cu lucernă sau alte ierburi perene, o perioadă

de 3-4 ani, urmată de solanacee şi bostănoase, care sunt foarte pretenţioase la structurasolului;

rotaţia erbicidelor, pentru a preveni apariţia buruienilor, dar trebuie să se ţină seama de

remanenţa minimă a acestora în sol şi de selectivitate, nu numai pentru cultura la care seaplică, ci şi pentru cea care urmează; speciile legumicole care se cultivă primăvara devreme (mazăre, morcov) să intre în rotaţie

cu cele care eliberează terenul toamna mai devreme (tomate, castraveţi, ardei), pentru aexista timp suficient toamna de pregătire a terenului;

nu se cultivă pe aceeaşi solă, una după alta, specii care aparţin aceleaşi familii botanice, pentru a reduce riscul înmulţirii accelerate a bolilor şi dăunătorilor comuni, decât după circa4 ani;

fertilizarea cu gunoi de grajd - asigură sporuri de producţie la varză, castraveţi, tomate,ardei şi vinete;

nu se aplică gunoi de grajd în anul culturii, la legumele rădăcinoase, cu excepţia ţelinei, cila planta premergătoare;

valorificarea solurilor cu conţinut mai ridicat de calciu prin culturi de varză, conopidă şicastraveţi;

legumele perene, care au o durată de viaţă mai mare (8-10 ani), nu se includ în asolament,iar revenirea acestora pe aceeaşi suprafaţă de teren este posibilă după 6-7 ani;

la întocmirea schemelor de asolament trebuie să se ţină seama şi de planta premergătoare.



Nr. crt. Cultura Foarte bune Bune Acceptabile Contraindicate

1. Ardei lucernă, trifoi rădăcinoase bulboase solano-fructoase, cartofi2. Bame varză timpurie rădăcinoase bulboase -3. Bob tomate, ardei cereale păioase cartofi mazăre, fasole 4. Ceapă mazăre, fasole tomate, ardei, vinete vărzoase, bostănoase bulboase, rădăcinoase 5. Castraveţi varză, cartofi mazăre, fasole rădăcinoase, bulboase bostănoase 6. Conopidă bostănoase, leguminoase, solano-fructoase bulboase rădăcinoase vărzoase 7. Dovlecei lucernă, trifoi, mazăre, fasole bulboase, rădăcinoase vărzoase, cartofi bostănoase 8. Fasole tomate, ardei, varză, rădăcinoase varză timpurie, verdeţuri cereale păioase, porumb,

fl. soareluimazăre, fasole şi alte leguminoase

9. Gulioare fasole, mazăre cartofi, tomate castraveţi vărzoase10. Mazăre orice cultură care eliberează terenul toamna nu foarte târziu 11. Morcov, păstânac varză, tomate, castraveţi cartofi, cereale de toamnă mazăre rădăcinoase

12. Pătrunjel de rădăcină tomate, ardei catraveţi, cartofi cereale păioase, floareasoarelui

-

13. Pepeni galbeni varză, cartofi mazăre, fasole rădăcinoase, bulboase bostănoase 14. Pepeni verzi leguminoase perene desţelenite mazăre, fasole varză, cartofi -15. Vinete lucernă, trifoi desţelenite păstăioase, bostănoase bulboase, rădăcinoase solano-fructoase, cartofi16. Praz mazăre, fasole tomate, ardei, vinete bostănoase, vărzoase bulboase17. Ridichi tomate, castraveţi cartofi, ardei, vinete leguminoase rădăcinoase, vărzoase 18. Salată ardei, vinete, castraveţi tomate, cartofi rădăcinoase, bulboase culturi erbicidate cu produse neselective

19. Spanac mazăre, fasole, cartofi tomate, rădăcinoase ardei, vinete, ceapă, praz

culturi erbicidate cu produse neselective

20. Tomate lucernă şi trifoi, mazăre, fasole rădăcinoase, bulboase bostănoase, cereale,secară masă verde

culturi erbicidate cu triazinice

21. Ţelină de rădăcină tomate, ardei, vinete bostănoase, cartofi verdeţuri rădăcinoase, bulboase 22. Varză de vară mazăre, fasole, tomate cartofi timpurii, rădăcinoase bulboase -

23. Varză de toamnă mazăre, fasole cartofi timpurii, spanac,salată

solano-fructoase -

24. Varză roşie lucernă, bostănoase cartofi, mazăre, fasole bulboase, tomate -

Plante premergătoare pentru culturile de legume



Schemă de asolament pentru specii legumicole destinate consumului în stare proaspătă

Anul/Sola

1 2 3 4

I Solanacee Bostănoase Vărzoase Cartofi timp. +fasole de toamnă

II Bostănoase Vărzoase Cartofi timp. +

fasole de toamnă

Solanacee

III Vărzoase Cartofi timp. +fasole de toamnă

Solanacee Bostănoase

IV Cartofi timp. +fasole de toamnă

Solanacee Bostănoase Vărzoase



Schemă de asolament pentru culturi destinate industrializării

Anul/Sola

1 2 3 4

I Tomate Mazăre +varză toamnă

Castraveţi Rădăcinoase

II Mazăre +varză toamnă

Castraveţi Rădăcinoase Tomate

III Castraveţi Rădăcinoase Tomate Mazăre +varză toamnă

IV Rădăcinoase Tomate Mazăre +varză toamnă

Castraveţi



Schemă de asolament cu solă săritoare

Anul/Sola

1 2 3 4

I Tomate Varză Morcov Lucernă

II Varză Morcov Tomate Varză

III Morcov Tomate Varză Morcov

IV Lucernă Lucernă Lucernă Tomate



Schemă de asolament pentru zona I în sistem irigat

Anul/

Sola

1 2 3 4 5

I Solanacee Rădăcinoase Vărzoase Bostănoase Cartofitimpurii

II Rădăcinoase Vărzoase Bostănoase Cartofitimpurii

Solanacee

III Vărzoase Bostănoase Cartofi

timpurii

Solanacee Rădăcinoase

IV Bostănoase Cartofitimpurii

Solanacee Rădăcinoase Vărzoase

V Cartofitimpurii

Solanacee Rădăcinoase Vărzoase Bostănoase



Schemă de asolament pentru zona a II-a

Anul/Sola

1 2 3 4 5

I Solanacee Rădăcinoase Bulboase Vărzoase Bostănoase

II Rădăcinoase Bulboase Vărzoase Bostănoase Solanacee

III Bulboase Vărzoase Bostănoase Solanacee Rădăcinoase

IV Vărzoase Bostănoase Solanacee Rădăcinoase Bulboase

V Bostănoase Solanacee Rădăcinoase Bulboase Vărzoase



Schemă de asolament pentru zona a III-a

Anul/ Sola 1 2 3 4

I Varză Rădăcinoase Păstăioase Bulboase

II Rădăcinoase Păstăioase Bulboase Varză

III Păstăioase Bulboase Varză Rădăcinoase

IV Bulboase Varză Rădăcinoase Păstăioase



Culturi succesive

Principii speciile legumicole care intră în succesiune să aparţină unor familii botanice

diferite;

plantele să aibe perioade de vegetaţie diferite;

profunzimea sistemului radicular să fie diferită, pentru a folosi eficient, pediferite adâncimi, apa şi hrana;

speciile mai puţin pretenţioase la căldură se pot cultiva toamna, recoltarea seface primăvara devreme, obţinând astfel producţii extratimpurii (salată, spanac,ceapă şi usturoi verde);

speciile termofile se cultivă primăvara mai târziu, când temperatura atinge pragul minim pentru fiecare dintre aceste specii;

speciile mari consumatoare de elemente fertilizante, în special azot (varză,

salată, spanac etc.), să fie urmate de specii cu consum mai mic: fasole, mazăre,tomate, rădăcinoase;



Scheme de culturi succesive de plante legumicole în câmp

Nr.crt

Cultura anterioară Cultura principală Cultura următoare

1 Spanac, salată, ceapă şi usturoiverde (înfiinţate din toamnă)

Tomate, ardei,vinete, castraveţi,dovlecei, pepeni,

fasole pentru păstăi

Ridichi de lună,salată, spanac detoamnă, ceapă,usturoi de iarnă

2 Spanac, salată, ceapă şi usturoiverde (înfiinţate din toamnă)

Morcov, sfeclă roşiede toamnă, ridichi

de iarnă

-

3 Secară şi borceag masă verde,orz de toamnă (boabe)

Varză, conopidă,gulii de toamnă

-

4 Spanac, salată, ceapă şi usturoiverde, ridichi de lună Varză, conopidă,gulii de toamnă,fasole verde,

castraveţi

-

5 - Varză, conopidă,gulii de toamnă,ridichi de vară

Fasole verde,castraveţi de toamnă

6 - Cartofi timpurii,

mazăre verde

Varză, conopidă,

gulii de toamnă,morcov, sfeclă roşie,

ridichi7 - Ceapă de arpagic,

usturoi, morcov, pătrunjel timpuriu

Salată, spanac detoamnă sau de iarnă;

sau fasole verde,castraveţi (conserve)



Scheme de culturi succesive în solarii

Nr. Cultura Perioada

semănatului

Perioada

plantatului

Perioada

desfinţăriiculturii

Producţia

t/ha

I Tomate ciclu prelungit

Salată

15-20 I10-15 IX

20 III-5 IV15-20X

10-15 X15-25 III

50-7024

II Salatăanticipată Ardei gras

Ceapă verde

20 VIII-10IX

25-30 I

20 IX-10 X20-30 IX25-30 VII

15-30 III20-30 IX

25 III-5 IV

2425-50

24

III Salatăanticipată

Tomate cicluscurt

Castraveţi

20 VII-10 IX15-20 I

20-25 VI

20 IX-10 X20 III-5 IV25-30 VII

15-20 III20 VII1-10 X

18-2025-4020-30

IV Spanac

anticipatVineteSalată

1-10X

25-30I5-10 IX

-

5-15 IV15-20 X

20III - 5 IV

20-25 VII20-30 III

15

30-4020

V Ceapă verdeCastraveţi

Salată

-5-10 III

25-30 VI

1-15 X5-15 IV

25-30 VII

25 III-5 IV20-25 VII

20 IX-10 X

2445-60

24VI Salată

anticipată

Castraveţi Fasole verde

20 VIII-10IX

5-10 III25-30 VII

20 IX-10 X5-15 IV

-

25-30 III20-25 VII

15-20X

18-2045-60

15



Culturi asociate

Principiile asocierii

culturilor legumicole:

asocierea speciilor legumicole cu pretenţii diferite faţă de lumină, deoareceocupă acelaşi teren în aceeaşi perioadă; se preferă ca specia secundară să aibe pretenţii scăzute faţă de acest factor;

folosirea în asociere a speciilor legumicole din familii botanice diferite, darse pot asocia şi mai multe soiuri ale aceleiaşi specii;

folosirea speciilor cu talie diferită şi cu pretenţii apropiate faţă de factorii demediu; se preferă ca speciile secundare să fie mai puţin pretenţioase lalumină;

lucrările de întreţinere a culturilor, mai ales cele mecanice, se execută cumai mare dificultate dacă cultura secundară se intercalează între rândurileculturii principale; se recomandă asocierea culturilor pe suprafeţe mici undelucrările se execută de obicei manual;

aplicarea substanţelor fitosanitare să se facă cu mult discernământ, pentru anu fi afectată una sau alta dintre culturi şi fără să se înregistreze fenomenede poluare a produselor şi solului;

alegerea schemelor de înfiinţare a culturilor principale cu distanţe mai mariîntre rânduri, pentru a permite culturii secundare să se planteze de-a lungulrândurilor culturii principale şi a beneficia de lumină şi spaţiu de nutriţie corespunzător ;

cultura secundară să aibă perioadă scurtă de vegetaţie, în aşa fel încât să nu

stânjenească cultura principală şi să elibereze terenul, când cultura principală acoperă solul cu aparatul foliar; plantele să extragă apa şi elementele minerale din straturi diferite ale solului,

pentru a evita sărăcirea acestuia pe o anumită adâncime. Culturile secundare(salată, ridichi de lună) au o înrădăcinare superficială, iar cele de bază (tomate, ardei, vinete etc.) au o înrădăcinare profundă;

alegerea speciilor cu habitus diferit pentru a nu se stânjeni reciproc; se necesită un consum mai mare de forţă de muncă faţă de alte sisteme de

cultură, datorită densităţii mari;

creşte consumul de apă şi de elemente nutritive, de aceea se administrează cantităţi mai mari de îngrăşăminte la pregătirea terenului.



Culturi asociate de legume în

câmpCultura de bază Cultura asociată

Tomate timpurii Salată timpurie

Tomate timpurii Ridichi de lună

Tomate timpurii Varză şi conopidă de toamnă

Castraveţi Salată şi fasole de grădină

Castraveţi Ceapă sau usturoi verde

Castraveţi Ridichi de lună Castraveţi Mazăre de grădină

Morcov Ridichi de lună

Vinete Gulioare



Culturi intercalate

Principiile întocmirii culturilor intercalate:

speciile legumicole să nu fie rapace; să nu aibă talie mare, pentru a evita umbrireaculturii de bază;

să suporte tratamentele fitosanitare care seaplică la pomi sau viţa de vie;

să nu se întindă pe sol (pepeni, dovleci), pentrua nu înăbuşi pomii şi viţa de vie prin întinderavrejilor;

să nu fie mari consumatoare de elementenutritive;

să contribuie la îmbunătăţirea fertilităţii solului(mazăre, fasole);

să se înfiinţeze după scheme care să permită intrarea utilajelor mecanice printre rândurile de

pomi sau viţă de vie, pentru executarea

lucrărilor de îngrijire; să nu fie mari consumatoare de apă.



Culturi de legume intercalate în plantaţiile pomicole tinere

Cultura Perioada de: Schema de înfiinţare (cm)Semănat înrăsadniţă

Plantat, semănat încâmp

Tomatede vară

15-20.03 5-15.05 95-70-70-70-95/25

Varză de vară

25.02-15.03 10-30.04 95-70-70-70-95/40

Fasolede grădină

20.04-10.05 100-60-40-40-60-100/5

Morcov 1-25.03 100-60-40-40-60-100/4

Ceapă 20-30.03 100-30-30-80-30-30-100/5

Usturoi 20-30.03 100-30-30-80-30-30-100/5



Culturi de legume intercalate în plantaţiile tinere de viţă de vie

Cultura Perioada de: Schema de înfiinţare (cm)Semănat înrăsadniţă

Semănat, plantat în câmp

Salată 10-15.02 10-15.03 55-30-30-30-55/20Spanac - 1.03-10.04 55-30-30-30-55/5

Mazăre degrădină

- 1.03-10.04 Bandă de 8 rânduri echidistante la 12,5

Fasole degrădină

- 25.04-10.05 60-40-40-60/5

Morcov - 1-25.03 55-30-30-30-55/4Varză timpurie 20.1-10.02 10-30.03 75-50-75/40

Conopidătimpurie

20.1-10.02 15-30.03 75-50-75/40

Tomate de vară 5-15.03 5-15.05 75-50-75/25

Ceapă de arpagic - 10-30.03 55-30-30-30-55/5Usturoi - 1-30.03 55-30-30-30-55/5



Culturi duble

Culturile duble sunt culturile legumicole care se cultivă după alte plante de cultură decât

legumele, acestea fiind plantele furajere sau cerealiere care părăsesc terenul devreme. Se cultivă

după plantele furajere care se însămânţează toamna (rapiţă, secară, orz) şi care se folosesc

primăvara ca masă verde pentru animale (tomate, varză roşie). Culturi legumicole se pot înfiinţa

şi după grâu (castraveţi de toamnă, fasole de toamnă, varză şi conopidă de toamnă etc.).

La cultura legumelor în sistemul culturilor duble, trebuie să se ţină seama de felul erbicidelor

folosite la culturile cerealiere (triazinicele sunt dăunătoare la verdeţuri, bostănoase), folosirea

numai a terenurilor irigabile, erbicidarea terenului să se facă la momentul optim pentru a nuafecta lucrările de pregătire şi înfiinţarea culturilor legumicole, precum şi utilizarea de soiuri

corespunzătoare pentru culturile duble.



Irigarea culturilor legumicoleTipuri de irigare

Irigarea de aprovizionare, se aplică la pregătirea terenului pentruculturile succesive, înaintea înfiinţării culturilor legumicole, cuscopul atingerii în sol a unui nivel de umiditate care să permită executarea lucrărilor în bune condiţii, folosind o normă de udarede circa 200-250 m3/ha, normă care depinde de rezerva de apă din

sol, de capacitatea de câmp pentru apă a solului, de precipitaţii etc. Irigarea pentru asigurarea răsăririi, se aplică după semănat,

când solul nu are umiditatea necesară, ştiind că în această perioadă seminţele necesită apă mai multă pentru hidratare şi încolţire.Lipsa apei duce la o răsărire neuniformă, în special la plantelelegumicole care răsar mai greu (morcov, pătrunjel, ardei, vinete,

sparanghel, ceapă etc.). Irigarea în cursul perioadei de vegetaţie, se execută diferenţiat

în funcţie de specie, lungimea perioadei de vegetaţie, fenofază, sistemul de cultură, producţie etc.



Irigarea de răcorire, se aplică când temperatura aeruluicreşte excesiv, cu scopul scăderii acesteia şi creşterea umidităţii relative, numai prin aspersiune, pe perioade scurte.

Irigarea fertilizantă, constă în administrarea apei odată cuîngrăşămintele necesare, în cursul perioadei de vegetaţie.Pentru aceasta, se pregătesc separat soluţiile de îngrăşăminte şi se trimit cu ajutorul electropompelor în reţeaua deconducte prin care circulă apa, ajungând la plante.

Irigarea pentru protecţia împotriva brumelor, se aplică

mai rar, prin aspersiune, folosind până la 100 m3/ha seara saudimineaţa înaintea răsăririi soarelui, când se prevede căderea brumei.

Irigarea de spălare, se aplică pe solurile cu conţinut ridicatde săruri, mai ales în sere unde, datorită folosirii unei

cantităţi mari de apă pentru udare, conţinutul solului în săruri creşte. Spălarea se face folosind cantităţi foarte mari de apă şi există pericolul spălării în profunzime, odată cu sărurile nocive, şi a altor elemente nutritive de care plantele aunevoie.



Clasificarea plantelor legumicole după consumulde apă şi capacitatea de absorbţie

plante legumicole cu consum redus şi capacitatea foarte bună deabsorbţie, care prezintă un sistem radicular profund, cum se întâlneşte la: morcov, pătrunjel, păstârnac, pepeni verzi şigalbeni, tomate etc.

plante legumicole cu consum ridicat de apă şi capacitate mică deabsorbţie a apei prin rădăcină, care se caracterizează printr-unsistem radicular superficial, un aparat foliar care pierde excesivapa prin evapotranspiraţie (castravetele).

plantele legumicole cu consum de apă ridicat şi capacitate marede absorbţie, se caracterizează printr-un sistem radicular

profund, dar prin frunze pierd o mare cantitate de apă. Dinaceastă grupă fac parte: sfecla roşie şi cartofii timpurii. plante legumicole cu consum redus de apă şi capacitate mică de

absorbţie a apei, se caracterizează printr-o suprafaţă foliară micăşi un sistem radicular superficial (ceapa).



Regimul de irigare

Elementele regimului de irigare sunt:momentul aplicării udărilor;

norma de udare (250-500 m3

/ha);numărul udărilor;

norma de irigare (de la 1000-1500 m3/ha la4000-5000 m3/ha);

intervalul dintre udări.



Cultura Faza de vegetaţie Cerinţele faţă de apă Varză, conopidă, gulie Plantare-formarea căpăţânii

Formarea căpăţânii (tulpinii) Moderată

MareTomate

Ardei

Plantare-formarea fructelor

Creşterea fructelor După plantare

Înrădăcinare-formareafructelor

Creşterea fructelor

Moderată

MareRedusă

Moderată Mare

Vinete Plantare-recoltarea fructelor MareCastraveţi Toate fazele Mare

Pepeni verzi Semănat-răsărire Răsărire-formarea fructelor

Creşterea fructelor Maturarea fructelor

Moderată Redusă

Moderată Redusă

Morcov, pătrunjel, păstârnac

Semănat-răsărire Răsărire-îngroşarea

rădăcinilor Îngroşarea rădăcinilor Îngroşarea rădăcinilor -

recoltare

MareModerată Moderată Redusă

Ceapă de apă, Ceapă dearpagic, usturoi Plantare-formarea bulbilorDupă formarea bulbilor MareRedusă Ţelină Plantare-recoltare Mare

Fasole păstăi Semănat-răsărire Răsărire-înflorireÎnflorire-recoltare

MareModerată

Mare

Momentul aplicării udărilor



Metode de irigare

Irigarea pe brazdă

Irigarea prin aspersiune

Irigarea prin picurare



Instalaţia de irigare prin aspersiune, fixă: a – conductă principală, c – conductăsecundară, v – vană, 1 – aripă de ploaie



Irigarea prin aspersiune

Avantaje Dezavantaje

creşterea umidităţii relativecomparativ cu irigarea pe brazde

nu necesită amenajareaterenului (nisipuri)

odată cu apa se pot aplicaşi îngrăşămintele chimice

procesul de levigare aelementelor minerale în profunzime este lent,comparativ cu irigarea pe brazde

consumul mai ridicat de forţă de muncă şi energie

creşterea riscului atacului bolilor şi dăunătorilor datorită udării frunzelor

necesită instalaţii şi agregate speciale poate provoca tasarea solului, dacă

picăturile de apă sunt prea mari aplicarea udărilor se face numai pe vreme

fără vânt, pentru asigurarea uniformităţii udării

creşterea numărului de tratamentefitosanitare, deoarece apa administrată prin aspersiune spală frunzele etc.



Microaspersia

Microaspersia este metoda de distribuire a apeicu ajutorul unor aspersoare cu arie mică de

acţiune sau cu duze. Are mare aplicabilitate la

culturile protejate şi mai puţin în câmp, unde,datorită vântului, uniformitatea udării nu este întotdeauna foarte bună. Presiunea de lucru a

instalaţiei este mică, 1-2 atmosfere, iar

aspersoarele sau duzele sunt fixate fie pe o reţearigidă de conducte de plastic (în special în sere şisolarii), fie pe rampe suspendate deasupra

solului.



Rampă de microaspersie în solar



Microaspersia


o asigură o bună răsărire a speciilorlegumicole cu seminţe mici;

o consumul de apă este mai redus;o reduce consumul de forţă de muncă;o asigurarea unui drenaj optim al apei

şi se evită spălarea sărurilor în profunzimea solului;

o uniformitatea udării în proporţie de90% asigură culturilor un gradridicat de uniformitate;

o permite irigarea în timpul zilei,deoarece microaspersorul este foarteaproape de sol;

o posibilitatea schimbării duzelor, amicroaspersoarelor, pentru creşterea

sau reducerea suprafeţei de udare;o controlul mult mai uşor al

microaspersoarelor, faţă de picurătoarele de la udarea prin picurare.

o Posibilitatea efectuarii tratamentelorfitosanitare şi fertirigarea.

o necesită filtrarea apei, chiar dacă este mai redusă decât la picurare;

o creşterea umidităţii aerului, ceea ceduce la apariţia bolilor;

o efectul tratamentelor fitosanitarescade după fiecare irigat, ceea ceduce la creşterea numărului acestora;

o solul se tasează etc.



Udarea prin picurare: stânga – prea mult, mijloc – normal, dreapta – insuficient



Irigarea prin picurare,avantaje

Faţă de plantă: nu umectează frunzele, evitând astfel

infecţia cu agenţii patogeni şi spălarea produselorfitosanitare, nu răceşte brusc organele aeriene ale plantei,acestea fiind independente de momentul udării. Florile nusunt umezite şi legarea nu este afectată, fructele sunt maipuţin sensibile la Botrytis, sistemul radicular al plantelor nueste răcit brusc, apa ajunge în mod lent şi constant, pe

măsura consumului, fără a stresa plantele. Solul poate fimenţinut la un nivel optim de umiditate, în funcţie decerinţele speciei legumicole.

Faţă de sol: printr-o irigare bine condusă, solul nu ajunge lanivelul de saturaţie cu apă, evitând astfel degradarea

structurii, levigarea elementelor fertilizante pe profil şi sepăstrează o bună aeraţie a solului. Absenţa unor căderi bruşte de apă reduce tasarea solului, împroşcarea plantei şi a fructelor cu pământ, evită contaminarea cu bacterii şi ciuperci etc.



Irigarea prin picurare,

dezavantaje

însuşirile necorespunzătoare ale solului (sol prea argilossau prea nisipos, unde bulbul de sol umed nu estecorespunzător unei bune aprovizionări a plantei);

nu se poate face irigarea de aprovizionare în primăverile secetoase; pentru aceasta se face o udare prin aspersie şi apoi se trece la udarea localizată;

nu se poate folosi ca mijloc de protecţie împotriva

temperaturilor scăzute din primăvară (irigare antibrumă);

calitatea apei de udat;

Colmatarea sistemului.



Sistemul

Organizarea lucrului şi forţa de muncănecesară Observaţii

Aspersia

- determinarea pierderilor de apă prinmetoda bilanţului;- debitul de distribuţie mic, corelat cuînsuşirile solului;- risc de eroziune, şiroire, bătătorire

- accesul nu este posibil 24 ore după

udare;- personal mediu calificat, 2 ore/ha şi schimb

- spălarea produselor

fitosanitare, risc de contaminare cu boli, trebuie evitate orele foartecalde, sensibilitate la vânt

Microaspersia cu aspersoare- bilanţ hidric şi tensiometric;- necesită perioade lungi de udare şi estegreu de respectat dozajul apei;- efectul asupra solului redus

- necesită apă filtrată, greu de întreţinut;- timp de udare mare

- aceleaşi problemefitosanitare;

- sensibilitate la vânt care poate da neuniformitate la udare

Microaspersia cu duze- se utilizează preponderent în spaţii protejate;- control tensiometric;- greu de stabilit dozajul, saturaţie rapidă la suprafaţa solului

- personal calificat;- 2-4 ore/ha/săpt.;-verificarea periodică a sistemului;-parcela rămâne practicabilă.

- uşor adaptabilă la solurilemijlocii;

- apă filtrată;- necesită o poziţionare

orizontală a rampei şi a duzelor.

Picurarea

- control cu tensiometru;- folosire eficientă a apei, reduce laminimum evaporarea;- necesită controlul picurătoa-relor pentruasigurarea unifor-mităţii.

- asigură o foarte bună udare;

- verificarea calităţii apei şi debitul picurătoarelor ;- independenţă între udare şi alte lucrări.

- apă de calitate;

- însuşirile solului suntfoarte importante, nu se practică pesol argilos sau nisipos;

- filtrarea apei

Irigarea pe brazde- control prin bilanţ hidric;- consum mare de apă;- control cu tensiometru sau cu tija pentru

controlul udării.

- cea mai costisitoare ca forţă de muncă;- nu se poate auto-matiza;- parcele neprac-ticabile 24-36 ore.

- probleme fitoanitare prinfavorizarea răspândirii bolilor şi buruie-nilor;

- cere sol orizontal şi nivelat.



Fertilizarea culturilor legumicole

Tipuri de îngrăşăminte

Organice gunoiul de grajd mraniţa,

composturile (materiile prime să fie foarte bine descompuseşi substanţele nutritive să treacă în forme uşor asimilabile;

să prezinte raportul C/N între 12 şi 15; să nu conţină metalegrele sau bor în exces (atenţie la compostul provenit dinresturi menajere); să prezinte culoare închisă; să provină dinresturi vegetale sănătoase, iar acolo unde s-au semnalatatacuri de boli sau dăunători, resturile vegetale se ardpentru a limita răspândirea acestora etc.;

turba, Gunoiul de păsări, Mustul de gunoi d e grajd, Îngrăşămintele verzi

Chimice



Calcularea dozei de îngrăşăminte

Factorii care contribuie la calcularea dozei de îngrăşăminte sunt:

producţia planificată;

conţinutul solului în elemente nutritive; coeficientul de utilizare a îngrăşămintelor; consumul specific de îngrăşăminte;

însuşirile fizico-chimice ale solului; tehnologia aplicată; indicele de azot, pentru îngrăşămintele ce conţin

acest element etc.



a x b

Doza (kg/ha.s.a.) = ------------- x 100; în care:

c

a - consumul specific de îngrăşăminte,

kg s.a./t produs;

b - producţia planificată, t/ha;

c - coeficientul mediu de utilizare a îngrăşămintelor.



Metode de fertilizare a culturilorlegumicole

Fertilizarea de bază

Fertilizarea starter (odată cu înfiinţarea culturii)

Fertilizarea fazială :

Fertilizarea radiculară constă în aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice pe sol şi încorporarea

acestora prin lucrări superficiale.

Fertilizarea extraradiculară (foliară) se aplică pefrunze şi se bazează pe capacitatea acestora de a absorbielementele nutritive din soluţia de îngrăşăminte.



Avantajele fertilizării foliare :

consum redus de îngrăşăminte;

previne apariţia carenţelor în elemente

nutritive; se poate aplica odată cu tratamentele

fitosanitare;

au o eficienţă sporită.

Factorii care influenţează absorbţia



ţ ţ

îngrăşămintelor foliare specia: plantele dicotiledonate au o capacitate mai mare de absorbţie decât cele

monocotiledonate;

vârsta plantelor: plantele tinere, cu creştere intensă, manifestă o capacitate deabsorbţie mai mare, spre deosebire de plantele mature, la care cuticula este maigroasă, ceea ce îngreunează absorbţia;

starea de aprovizionare a plantelor cu elemente nutritive: absorbţia este mai mare laplantele slab aprovizionate decât la cele bine aprovizionate, pe cale radiculară;

tipul de îngrăşământ şi concentraţia acestuia: se folosesc îngrăşăminte de tip foliar,

iar concentraţia diferă cu specia şi produsul folosit; temperatura şi lumina: absorbţia elementelor nutritive este corelată direct cu

temperatura, până la atingerea temperaturii optime. Temperatura foarte ridicată determină reducerea umidităţii relative, ceea ce influenţează negativ circulaţia elementelor în plantă. Datorită acestui fenomen, trebuie reţinut faptul că absorbţia elementelor din îngrăşămintele foliare este mai bună noaptea, dimineaţa sau seara.

Lumina intensă stimulează activitatea metabolică, inclusiv absorbţia elementelornutritive;

precipitaţiile: dacă după efectuarea fertilizării foliare plouă, efectul se reduceproporţional cu cantitatea de apă cazută, până la anularea efectului acesteia.



Fertirigarea culturilor legumicole Fertirigarea constă în distribuţia îngrăşămintelor

concomitent cu apa de irigat prin picurare. Prinasocierea fertilizării cu irigarea, se realizează unefect sinergic, prin care apa ameliorează absorbţia elementelor nutritive, iar acestea facmai eficient consumul de apă. Pentru a aveaefecte maxime asupra culturii, trebuie să secunoască exigenţele nutriţionale şi hidrice ale

speciei sau soiului cultivat, fertilitatea naturală asolului sau a substratului, caracteristicile apei deirigat şi tehnica de aplicare a fertirigării.



Avantajele fertirigării Dezavantajele fertirigării

se face economie de forţă de muncă cu fertilizarea; nu se tasează solul prin

trecerea repetată amaşinilor cu ocaziafertilizării;

asigură o dozare precisă aîngrăşămintelor cu azot; asigură o distribuţie a

elementelor nutritive înzona de distribuţie asistemului radicular;

asigură posibilitateaaplicării fertilizanţilor, atunci când terenul nu este practicabil pentru mijloacemecanice.

este limitată numai la parcelele irigate; necesită un sistem de irigare

destul de complex; se irigă, chiar dacă nu este

necesar, dacă trebuie

fertilizat; se pot înregistra pierderi prin

spălare şi volatilizare, dincauza unor sisteme deficitaresau în condiţii climatice şi de teren nefavorabile.



NORMEPRACTICE

În fertirigareaprin picurarea culturilorlegumicole,trebuie să se

ţină seama deurmătoarele

aspecte:

o cunoaşterea exigenţelor nutriţionale ale speciei pentru macro şi microelemente;o satisfacerea exigenţelor hidrice ale culturii fără exces sau deficit;o cunoaşterea caracteristicilor hidrologice şi analitice ale terenului pentru dozarea nutrienţilor;o cunoaşterea caracteristicilor apei de irigat (conductibilitate, pH);o aportul elementelor nutritive se reduce cu 30 % faţă de cultura neirigată;o frecvenţa fertirigării pe solurile nisipoase, cel puţin pentru azot, este egală cu a udărilor;o în solurile lutoase, frecvenţa fertirigărilor este egală cu ½ din udări;o solurile argiloase se fertilizează cu o frecvenţă de 1/3 faţă de udare;o trebuie cunoscută adâncimea de dispersare a rădăcinilor şi umiditatea solului în momentul

fertirigării;o cantitatea de apă aplicată trebuie să asigure capacitatea de câmp pentru apă;o adăugarea elementelor nutritive în apă se face după aplicarea a 20-25% din apă, iar

completarea fertilizării aproape de sfârşitul udării (80-90% apă administrată);o pe solurile nisipoase se va regla udarea cu o frecvenţă zilnică sau la 2 zile, ţinând seama şi de

pierderea prin evaporare (5-6 mm/zi);o pe terenuri argiloase se va uda la 3-4 zile pentru a preveni excesul;o reglarea picurătorilor pentru a uda continuu şi uniform terenul în lungul rândului;o folosirea fertilizanţilor solubili pentru a evita înfundarea sistemului;o pH-ul soluţiei fertilizante trebuie să fie de 5 – 6;o nu se folosesc niciodată fertilizanţi cu calciu şi magneziu concomitent cu fertilizanţi pe bază

de sulf şi fosfor;

o nu se aplică simultan microelemente cu fertilizanţi ce conţin fosfor;o fertilizanţii cu reacţie acidă reduc posibilitatea de obstrucţionare a picurătorilor şi determină

o mai bună asimilare a microelementelor prezente în sol.



Erbicidarea culturilor legumicole

Reuşita erbicidării este condiţionată de o serie de reguli şi anume: alegerea judicioasă a erbicidului, în funcţie de speciile de buruieni

şi selectivitatea acestuia faţă de specia cultivată; respectarea dozei de aplicare în funcţie de specie, tipul de sol,

gradul de îmburuienare; stabilirea momentului optim, în funcţie de fenofaza în care se

găsesc buruienile; cunoaşterea efectului remanent al produselor utilizate; folosirea echipamentelor şi maşinilor specifice;

alternarea erbicidelor cu măsuri agrotehnice, în vederea întocmirii rotaţiei culturilor în anii următori; evoluţia factorilor climatici influenţează eficacitatea erbicidelor; pregătirea corespunzătoare a terenului etc.



Momentul aplicării erbicidelor

ppi (preplant incorporation) - înaintea înfiinţării culturilor cu 7-8 zile. Seaplică erbicidele volatile, care necesită încorporare în sol odată culucrările de mărunţire a acestuia (Balan, Dual, Paarlan; Eptan, Ro-neet,Venzar);

pre (preemergent) - se aplică imediat după semănat sau cu 1-2 zile înaintea plantării. Erbicidele nu necesită încorporare în sol şi acţioneazăasupra seminţelor de buruieni în curs de germinare sau răsărire (Afalon,Galex, Patoran, Leguzin, Sencor);

post (postemergent) - se aplică în cursul perioadei de vegetaţie, când

plantele de cultură au 2-3 frunze bine formate (la cele semănate direct)

sau la 2-3 săptămâni de la plantare, când plantele au început să crească(Basagran, Fusilade, Grametrin, Nabu, Roustar, Targa etc.).



Factorii care influenţează erbicidarea

temperatura aerului trebuie să fie cuprinsă între 15 şi 25°C;temperatura sub 15°C face ca acţiunea erbicidului să fie lentă, iardistrugerea buruienilor parţială. Temperatura prea ridicată (peste25°C) accentuează volatilizarea ebicidului, scăzând eficacitateaacestora. Erbicidarea culturilor se execută atunci când umiditatea

relativă este de 65-70%; sub 65% eficacitatea scade. precipitaţiile joacă un rol foarte important şi anume: dacă imediat

după erbicidare (1-2 ore) cade o ploaie, iar erbicidul a fost decontact, efectul scade foarte mult sau este nul. Efect foartescăzut se obţine şi în situaţia în care după erbicidare nu plouă operioadă mai lungă de timp (10-12 zile). Cele mai bune condiţii de

acţiune a erbicidelor asupra buruienilor sunt atunci când la 4-5ore după erbicidare cade o ploaie uşoară (în special la erbicidareapreemergentă). Vânturile nu trebuie să aibă o viteză mai mare de15-20 km/h, pentru a nu influenţa negativ distribuirea soluţiei deerbicid. La viteză mai mare, erbicidele pot ajunge pe alte culturipentru care acestea nu sunt recomandate, producând pagube.



Combaterea integrată a buruienilor

Prevenirea Combaterea Eradicarea

distrugerea

buruienilor de pemargineadrumurilor şi de pecanalele de irigaţiedin apropiereaculturilor

distrugerea buruienilor dincultură, în fazătânără, pentru aevita diseminarea;

folosireaseminţelorselectate, fărăseminţe de

buruieni; evitarea răspândirii

buruienilor perene.

stabilirea unei

rotaţii optime aculturilor;

distrugereamecanică, fizică şi

biologică a buruienilor dincultură;

distrugereachimică prinerbicidare.

îndepărtarea completă a

buruienilor de pe suprafaţacultivată



Combaterea integrată se realizează prin:

cartarea buruienilor;

stabilirea gradului de îmburuienare; cunoaşterea speciilor de buruieni şi

sensibilitatea la diverse erbicide;

rotaţia erbicidelor şi combinarea acestora cu îngrăşămintele, insectofungicidele,biostimulatorii etc., pentru sporireaeficacităţii erbicidelor;

alegerea erbicidului şi stabilirea dozei deaplicare, în sensul scăderii gradului de

îmburuienare sub pragul dăunător.



PRODUCEREA RĂSADURILOR DE LEGUME

Avantaje

economie de sămânţă (la tomate de la 1,2-1,5 kg sămânţă/ha la înfiinţarea culturii prin semănat direct, la 250-300 g sămânţă/ha, prinproducerea răsadului);

extinderea arealului de cultură a speciilor legumicole mai pretenţioase lacăldură, în zonele mai puţin favorabile;

obţinerea de producţii extratimpurii şi timpurii, de calitate superioară;

obţinerea de producţii mai mari la unitatea de suprafaţă, comparativ cusemănatul direct;

scurtarea perioadei de vegetaţie a culturii şi posibilitatea efectuării succesiunilor de culturi;

asigurarea unei desimi optime a culturii şi folosirea eficientă a terenului;

asigurarea uniformităţii culturii, chiar de la înfiinţare, prin sortareamaterialului pe calităţi;

eşalonarea producţiei, a consumului şi a veniturilor pe o perioadă mai îndelungată.



Clasificarea speciilor legumicole din punctul de vedere al necesităţii

producerii răsadurilor specii legumicole care se

cultivă în exclusivitate prin plantarea răsadurilor

ceapa de apă, prazul, ardeiul, vinetele,

vărzoasele, ţelina, precum şi culturilecare se cultivă în sere, solarii şi celetimpurii cultivate în câmp

specii legumicole care se

cultivă atât prin răsad câtşi prin semănat direct

castraveţi, dovlecei, pepeni, tomate,

salată

specii legumicole care secultivă numai prinsemănat direct

morcov, pătrunjel, păstârnac, mazăre, bame, bob etc.



Etape

pregătirea spaţiilor;

pregătirea amestecurilor de pământuri;

semănatul; repicatul;

lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor;

pregătirea răsadurilor pentru plantare.



Semănatul

Metode de semănat:

semănat pe strat nutritiv,

semănat în lădiţe, semănat în ghivece de diferite tipuri (din

material plastic, din hârtie, turbă)

în palete alveolare.



Repicatul

Repicatul răsadurilor reprezintă transplantarea acestora din semănătură deasă, la distanţe mai mari, în vederea

asigurării unor condiţii mai bune de lumină, aeraţie şi nutriţie.

Repicatul răsadurilor este obligatoriu pentru

culturile din sere, solarii şi timpurii din câmp şi facultativ pentru culturile de vară.



Momentul repicatului

la tomate în faza de cruciuliţă;

la ardei, vinete, vărzoase, ţelină şi salată cândau prima frunză adevărată;

la castraveţi, pepeni galbeni, dovlecei, cândfrunzele cotiledonale au poziţie orizontală(daca se alege varianta cu repicarea

răsadurilor).



Adâncimea de repicat

tomate, castraveţi, vărzoase, până sub frunzelecotiledonale, aceste specii având capacitatea dea reacţiona pozitiv la o adâncime de repicare mai

mare; Ardeiul şi vinetele se repică la circa 1 cm subadâncimea din semănătură,

salata, ţelina, gulia la aceeaşi adâncime la care

plantele au stat în semănătură. Repicarea maiadâncă la aceste ultime specii poate duce lapierderea plantelor prin putrezirea mugureluicentral



Metode de repicat

Repicat pe strat nutritiv

Repicatul pe pat nutritiv

Repicatul în diferite tipuri de ghivece

Repicatul în palete alveolare



Lucrări de îngrijire

Controlul semănăturilor

Dirijarea factorilor de vegetaţie

Combaterea bolilor şi a dăunătorilor Plivitul

Tratamentul cu substanţe bioactive

Călirea răsadurilor



Calitatea răsadurilor

să fie sănătoase şi viguroase, de culoarecaracteristică; să aibă un număr de frunze corespunzător speciei (5-

6 frunze la varză, 4-5 frunze la vinete, 10-12 la ardeietc.);

să aibă mugurii floriferi bine formaţi (ardei, vinete)sau prima floare din prima inflorescenţă deschisă (tomate);

să nu fie alungite, firave sau îngălbenite;

să prezinte tulpina scurtă, groasă şi distanţa dintrenoduri mică; să aibe vărsta optimă pentru sistemul de cultură la

care se folosesc.



Pregătirea răsadurilor pentru plantare

Înaintea plantării răsadurilor la locul definitiv, cu 1-2 zile, răsadurile setratează contra bolilor şi dăunătorilor cu care plantele ar putea fi

infestate în perioada imediat următoare, Udarea răsadurilor cu o zi înainte, pentru ca plantele să fie turgescente,

să se scoată cu uşurinţă din ghivece şi să se menţină pământul perădăcini, care asigură o prindere cât mai bună.

mocirlirea rădăcinilor la răsadurile nerepicate, într-o mocirlă constituită din pământ, apă şi balegă proaspătă sau amestec nutritiv udat cu must

de gunoi de grajd, de consistenţa smântânii, prevenind deshidratarearăsadurilor.

sortarea materialului de plantat, eliminând exemplarele slab dezvoltate,cu atac de boli şi dăunători,

protejarea răsadurilor pe timpul transportului de temperaturi maiscăzute sau de insolaţie şi de curenţii de aer. Transportul se face în lădiţe

în care răsadul se aşează vertical, dacă este repicat, sau în pachete defolie, dacă este nerepicat. Mijloacele de transport trebuie să fie cuprelate, iar dacă lipsesc, se foloseşte folia de polietilenă sau altemateriale de acoperire.



Producerea răsadurilor pentru culturile din sere ciclul I

Răsadul se produce repicat în ghivece din

material plastic, de obicei cu diametrul de 10 cm,sau în cuburi nutritive cu latura de 10 cm.

Semănatul se execută în sere înmulţitor, des, pestrat nutritiv dezinfectat înaintea folosirii(tomate, salată, gulioare) sau în lădiţe la speciilelegumicole cu pretenţii mai mari faţă de căldură (castraveţi) pentru a putea fi mutate în locuri maicalde, chiar şi pe registrele de încălzire.

Nu necesită călire. Vârsta răsadurilor este mare: tomate 70-80 de

zile, castraveţi 40-45 de zile, ardei 80-90 de zile.



Producerea răsadurilor pentru culturile dinsere ciclul II

Răsadurile se produc în sere înmulţitor, prinsemănat direct în ghivece de dimensiuni mari(10 cm diametru), eliminând lucrarea de

repicat. Această lucrare se elimină deoarecetemperatura este foarte ridicată, pierderileprin repicare sunt foarte mari şi estecostisitoare. Când plantele se acoperă

reciproc, se execută răritul. Vârsta răsadurilor este mică, de 30-35 de zile

la castraveţi şi tomate.



Producerea răsadurilor pentru culturile dinsolarii

Răsadurile se produc în spaţii încălzite (sere înmulţitor, răsadniţe cu încălzire tehnică sau solarii încălzite.

Semănatul se execută des, pe strat nutritiv sau în lădiţe, urmat de repicarea răsadurilor.

Repicarea se face în cuburi nutritive cu latura de 7 cm sau înghivece din plastic cu latura de 6-7 cm.

Se aplică lucrări de îngrijire obişnuite, iar după un anumitnumăr de zile răsadurile sunt bune de plantat la loculdefinitiv (55-60 de zile la tomate, ardei şi vinete, 35-40 dezile la castraveţi, 45-50 de zile varză şi conopidă, 25-30 dezile la salată).

Răsadurile destinate înfiinţării culturilor din solarii se călesc obligatoriu, pentru a rezista stresului transplantării şi stresului termic din solar.

P d ă d il t lt il



Producerea răsadurilor pentru culturiletimpurii din câmp

Răsadurile se produc în spaţii încălzite, semănatul se face des, urmat de repicarea răsadurilor. La repicat se folosesc ghivece cu latura de 5 cm sau pahare

de unică folosinţă cu rezultate foarte bune.

Vârsta răsadurilor este de 35-40 de zile la varză şi conopidă timpurie, 40-45 de zile la tomate timpurii şi 35 de zile lagulioare

răsadurile se călesc în mod obligatoriu, deoarece plantarea în câmp, la locul definitiv, se face primăvara devreme (1-10

martie la varză, conopidă, salată, 20-25 aprilie la tomateetc.), când survin accidente climatice ce pot compromiteculturile, dacă răsadul este necălit.



Producerea răsadurilor pentru culturile devară

Răsadurile se produc în răsadniţe cu încălzirebiologică sau în solarii neîncălzite, pe substratnutritiv;

Se face semănătură rară la tomate de vară şivară-toamnă, varză de vară, ardei gras, lung şigogoşar, vinete etc.

De regulă, răsadurile nu se repică, dar nu esteexclusă această posibilitate;

Vârsta răsadurilor depinde de specie: 45-50 zilela tomate, 30-35 zile la varză de vară, 55-60 zile laardei, vinete etc.



Producerea răsadurilor pentru culturile detoamnă

Culturile de toamnă (varză, conopidă) se înfiinţează cu răsad nerepicat produs afară, pebrazde (straturi înălţate), pe un teren fertil,profund, adăpostit natural, cu apa freatică la

peste 2 m adâncime. Semănatul se execută rar, În momentul plantării, răsadurile se scot din

stratul nutritiv, se fasonează (îndepărtarea unei

treimi din mărimea limbului foliar), se mocirlescşi se plantează la locul definitiv. Vârsta răsadurilor este de 30-35 de zile.

Ă Ă



TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A LEGUMELOR ÎN CÂMP

Verigi tehnologiceI . Pregătirea terenului pentru cultur i le în

ogor propr iu

- lucrări executate toamna;- lucrări executate primăvara;

pentru culturile succesive;

pentru culturile de toamnă;



Lucrări executate toamna

• Desfiinţarea culturii anterioare ;

• Nivelarea de întreţinere ;

•Fertilizarea de bază ,• Arătura adâncă .



Lucrări executate primăvara

• Mărunţirea terenului ;• Administrarea îngrăşămintelor cu azot şi a

unei treimi din cele cu fosfor şi potasiu;

• Modelarea solului ;

• Erbicidarea.

P ăti t l i t lt il



Pregătirea terenului pentru culturilesuccesive

arătura adâncă se execută la o adâncime mai mică (18-20 cm), pentru a nuscoate la suprafaţă bulgări mari de pământ, solul fiind mai uscat;

necesitatea aplicării unei irigări de aprovizionare, cu o normă de udare de250-300 m3/ha, pentru a asigura o bună pregătire a terenului;

nu se aplică îngrăşăminte organice; acestea se aplică toamna, pentru culturade bază;

fertilizarea de bază se execută numai cu îngrăşăminte chimice de tipcomplex sau superfosfat şi sare potasică în diferite doze, în funcţie despecie, perioada de vegetaţie a culturilor etc.;

mărunţirea terenului, erbicidarea şi modelarea se execută într-un timpfoarte scurt, pentru a evita pierderile de apă din sol, iar semănatul sauplantatul se execută imediat în terenul reavăn;

menţinerea terenului reavăn prin irigări repetate, pentru asigurarea

germinării seminţelor sau prinderii răsadurilor, datorită temperaturiloruneori excesive din această perioadă, care pot compromite culturile.



Pregătirea terenului pentru culturile de toamnă

desfiinţarea culturilor ,

eliberarea terenului de resturile vegetale;

arătura adâncă; mărunţirea solului;

modelarea.



II. Înfiinţarea culturilor legumicole

prin semănat direct;

prin plantarea răsadurilor;

prin plantarea arpagicului şi a bulbililor deusturoi



Înfiinţarea culturilor prin semănatul direct

epoca de semănat;

adâncimea de semănat;

norma de sămânţă la hectar; schema de semănat;

metoda de semănat.



Epoca de primăvară

Începe imediat ce terenul se svântă şi se poate lucra şi durează până când în sol se acumulează o temperatură minimă de 15-

16°C. Cuprinde mai multe etape (urgenţe) şi anume: prima jumătate a lunii martie, când temperatura din sol atinge

valori de 2-3°C (în mustul zăpezii), se seamănă speciilelegumicole puţin pretenţioase la temperatură ca: mazărea, bobul, morcovul, ceapa ceaclama, spanacul, loboda, ridichile delună, pătrunjelul, salata etc.;

a II-a jumătate a lunii martie-începutul lunii aprilie, cândtemperatura în sol atinge 5-6°C şi se seamănă sfecla roşie, mărarul;

a II-a jumătate a lunii aprilie când în sol temperatura ajunge la 10-12°C, se seamănă tomatele (pentru culturile înfiinţate prinsemănat direct), fasolea, porumbul zaharat;

începutul lunii mai când în sol temperatura înregistrează valori de14-16°C, se seamănă castraveţii, dovleceii, pepenii galbeni şi verzi, iar bamele când se acumulează o temperatură de peste16°C, fiind cele mai pretenţioase faţă de acest factor



Epoca de vară

Vara se înfiinţează culturile succesive delegume ale căror părţi comestibile serecoltează toamna. Semănatul se execută îndouă etape:

prima etapă, care cuprinde luna iunie şi jumătate din luna iulie, când se seamănă castraveţii de toamnă, fasolea de toamnă,

ridichiile de iarnă, sfecla roşie etc; a II-a etapă este în prima jumătate a lunii

august, când se seamănă spanacul şi salata



Epoca de toamnă

Înfiinţarea culturilor toamna are în vedereobţinerea legumelor extratimpurii, primăvara următoare foarte devreme.

15 septembrie-15 octombrie, pentru ca plantele

să ierneze în faza de rozetă şi să reziste pesteiarnă.

sfârşitul lunii octombrie-începutul luniinoiembrie (ceapa, morcovul,dacă timpul

permite), pentru iernare în stadiul de sămânţă, iar primăvara, când condiţiile de mediu permit,se declanşează procesele de germinare şi decreştere a plantelor.

dâ i d ă t



Adâncimea de semănat

Seminţele mici se seamănă la 1-2 cm, cele mijlociila 2-3 cm, iar cele mari la 4-5 cm. Pe solurileuşoare, adâncimea de semănat este mai maredecât pe cele mai grele; pe solurile cu umiditatescăzută semănatul se execută mai adânc, pentruevitarea deshidratării seminţelor ; pe terenul maislab pregătit, adâncimea de semănat este mai mică decât pe un teren foarte bine pregătit. Lasemănăturile de toamnă, adâncimea de semănat este mai mare, comparativ cu semănăturile de

primăvară pentru aceeaşi specie etc.

Norma de sămânţă la hectar



Norma de sămânţă la hectar

Reprezintă cantitatea de seminţe folosită launitatea de suprafaţă, care asigură o desimeoptimă a culturii. Este diferită de la o specie laalta, de sistemul de cultură, de calitateaseminţelor, de epoca de semănat. Secalculează în două variante şi anume:

1. În funcţie de calitatea seminţelor , după formula:

Ns cal.I x Vcs cal.I

Ns/ha = ----------------------------, g Vc sem.lot



2. În funcţie de masa a 1000 de seminţe:D x MMS

Ns/ha = -----------------, kg/ha

VcD - densitatea plantelor;MMS - masa a 1000 de seminţe;Vc - valoarea culturală.

Norme de seminţe pentru diverse specii legumicole: - semănat direct: morcov 3-4 kg/ha, pătrunjel 4-5 kg/ha, spanac 15-25

kg/ha, castraveţi 3-4 kg/ha, dovlecel 5-6 kg/ha, fasole pitică 80-100kg/ha, fasole urcătoare 40-50 kg/ha, salată 2 kg/ha, sfeclă 10-15 kg/ha,tomate 1-1,5 kg/ha, ridichi 10 kg/ha, ceapă ceaclama 6-8 kg/ha.

- producerea răsadurilor : tomate 250-300 g/ha, ardei, vinete 1 kg/ha,ţelină 150-200 g/ha, varză, conopidă 300-350 g/ha, castraveţi 0,8-1kg/ha, ceapă de apă 0,3-0,4 kg/ha etc.

Norma de sămânţă se suplimentează cu 10-15% în cazul semănăturilor din toamnă.



Scheme de semănat

Se stabilesc în funcţie de spaţiul de nutriţie alplantelor, schema de modelare, metoda deirigare şi caracteristicile tehnice ale maşinilor

şi echipametelor din dotare, pentru a putea fifolosite la cât mai multe culturi legumicole

Metode de semănat



Metode de semănat

semănatul prin împrăştiere. Se practică pe suprafeţe mici şi numai la anumite specii legumicole, cum sunt:salata, spanacul, mărarul, pătrunjelul de frunze etc.,cantitatea de sămânţă este mai mare cu 20-30%, iarforţa de muncă consumată este foarte mult redusă comparativ cu alte metode manuale de semănat;

semănatul în rânduri . Este metoda cea mai folosită, deoarece, pe lângă faptul că se reduce norma desămânţă la hectar, se pot executa cu uşurinţă lucrările de îngrijire a culturilor şi de recoltare a

părţilor comestibile. Se practică semănatul în: în rânduri echidistante, practicat la speciile care necesită

distanţe mai mari (sfeclă, bame, tomate, ridichi de lună, fasole etc.), pe teren modelat sau nemodelat

în benzi, practicat la speciile legumicole la care distanţele



, p p g ţîntre rânduri sunt mici (morcov, pătrunjel, ţelină, ceapă etc.

semănatul în cuiburi este caracteristic speciilor legumicolecare se întind pe sol şi care necesită distanţe mari, atâtîntre rânduri cât şi între plante pe rând. Acestea sunt

pepenii verzi, pepenii galbeni, dovleceii, castraveţii,

dovlecii etc.

Înfiinţarea culturilor prin plantarea răsadurilor



Înfiinţarea culturilor prin plantarea răsadurilor

Reuşita culturilor înfiinţate prin răsad depindede:

calitatea răsadurilor şi pregătirea acestorapentru plantat;

epoca de plantare;

metoda de plantare;

adâncimea de plantare;

schema de plantare.



Epoca de plantare Plantarea răsadurilor la locul definitiv depinde de

particularităţile speciei şi de sistemul de cultură, de durataperioadei de vegetaţie, perioada de recoltare. Epoca de primăvară:a) 10-15 martie se înfiinţează culturile nepretenţioase la

căldură ca: varză, conopidă, salată, gulioare;

b) 20-25 aprilie se cultivă tomatele timpurii, fiind maipretenţioase la căldură;

c) începutul lunii mai (1-5 mai) se cultivă ardeiul, vinetele,castraveţii, dovleceii, când pericolul apariţiei ultimeibrume de primăvară a trecut;

Epoca de vară a) sfârşirul lunii iunie-începutul lunii iulie, se înfiinţează

culturile de varză şi conopidă pentru consumul de toamnă.

â



Adâncimea de plantare

La speciile legumicole care au capacitatea de a emite

rădăcini pe tulpini în contact cu solul (tomate),adâncimea de plantare este mai mare. În cazul în carerăsadul este foarte alungit, se poate practica plantareaîngenunchiată pentru reducerea înălţimii răsadurilor;

La speciile cu ritm mai lent de creştere (ardei, vinete), plantarea se face cu 1-2 cm mai adânc decât au fost înghivece sau în cuburile nutritive;

La alte specii (salata, gulioarele, ţelina) plantarea seface la aceeaşi adâncime la care au fost în ghivece,

pentru a evita acoperirea mugurelui principal cu pământ şi putrezirea acestuia.

Scheme de plantare tomate timpurii



Scheme de plantare - tomate timpurii

Metode de plantare



Metode de plantare

Plantarea răsadurilor se execută:

Manual

Mecanizat

Semimecanizat

Înfiinţarea culturilor prin plantarea



Înfiinţarea culturilor prin plantareaarpagicului, usturoiului şi cartofului

Pentru plantare, se foloseşte material uniform, sortat şi calibrat care să asigure uniformitate culturilor. Plantareaarpagicului şi a usturoiului se execută cu maşina MPB – 12,care la o trecere plantează 12 rânduri grupate în trei benzia câte 4 rânduri fiecare. Schema de plantare este cu 25 cm

între rânduri, pentru a permite executarea mecanizată a prăşitului, şi 4-5 cm între plante pe rând. Adâncimea de plantare este de 3-5 cm. Imediat după plantare se face otăvălugire a solului, pentru a asigura un contact cât mai

bun între acesta şi bulbi. Cantitatea de arpagic este de

600-800 kg/haCulturile de cartof se înfiinţează primăvara, manual saumecanizat, folosind maşina MPR-6 + EPC-6 sau MPCI-6

pentru tuberculii încolţiţi şi 4 SAD-75 pentru tuberculiineîncolţiţi. Cantitatea de tuberculi este de 3000-3500kg/ha




Lucrări de îngrijireLucrările de îngrijire sunt:

generale; speciale.

Lucrări de îngrijire generale: completarea golurilor;

afânarea solului şi distrugerea crustei; mulcirea;muşuroirea; combaterea buruienilor; irigarea; fertilizarea; combaterea bolilor şi dăunătorilor.



Lucrări de îngrijire speciale



Lucrări de îngrijire speciale

Copilitul

Se execută de regulă manual şi în special latomate, astfel:

la culturile timpurii se îndepărtează radical (se

îndepărtează toţi copilii); la cultura de vară-toamnă, se lasă 1-2 copili,

pentru a asigura fructificarea până toamna;

la culturile pentru industrializare, copilitul nuse execută, deoarece se folosesc soiuri cucreştere determinată care nu necesită această lucrare.



Ciupitul Se execută la cucurbitacee, în special la castraveţi, cu

scopul stimulării apariţiei lăstarilor laterali de ordinsuperior, pe care se formează florile femele, şi ulteriorfructele.

La soiurile cu capacitate slabă de ramificare, ciupitul seexecută în faza de răsad, la 3-4 frunze, şi în cultură, când

plantele au 6-7 frunze. Cârnitul

constă în suprimarea vârfului de creştere al plantei, pentrulimitarea creşterii în înălţime şi grăbirea maturării fructelor.

Se aplică la tomate în cultură timpurie, după 4-5

inflorescenţe, la cultura de vară la circa 6 inflorescenţe, iarla cea de toamnă cu circa 2-3 săptămâni înaintea căderii primei brume. Deasupra ultimei inflorescenţe se lasă 1-2frunze.



TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A



TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ ALEGUMELOR ÎN SOLARII


obţinerea de producţii mari launitatea de suprafaţă, faţă decultura în câmp;

devansarea perioadei de recoltarecu circa 3-4 săptămâni faţă deaceeaşi cultură în câmp;

obţinerea unor venituri importante prin posibilitatea valorificării maidevreme a produselor, când preţurile sunt favorabile;

prelungirea perioadei de vegetaţie aculturilor;

posibilitatea dirijării factorilor demediu în funcţie de cerinţele plantelor legumicole

cheltuieli ridicate cu realizareaconstrucţiei;

costul ridicat al foliei de polietilenă;

rezistenţă scăzută a construcţiei şi mai ales a foliei la vânturi etc.

costul ridicat al întreţinerii culturii.

Verigi tehnologice



Verigi tehnologice

pregătirea terenului;

pregătirea solariilor;

producerea răsadurilor;

înfiinţarea culturilor;

lucrări de îngrijire a culturilor.

Pregătirea terenului




a)Toamna

desfiinţarea culturii anterioare;

afânarea superficială a solului ;

nivelarea de exploatare ;

fertilizarea de bază ;

mobilizarea adâncă a solului ;

mărunţirea şi modelarea solului .

b)Primăvara



b)Primăvara mărunţirea solului;

dezinfecţia solului cu produse specifice: Basamid400-600 kg/ha, Vapam 1000-1500 kg/ha, Nemagon40 l/ha ;

dezinfecţia scheletului folosind unul din produsele:

Dithane M 45 0,4%, Orthocid 50 0,4%, Actelic 0,2%,Diazol 0,15-0,2%, Onevos 0,2% etc.;

fertilizarea cu azotat de amoniu 250-300 kg/ha;

erbicidarea;

acoperirea solarului ; mărunţirea solului ;

modelarea solului

Înfiinţarea culturilor




Epoca de primăvară

când temperatura minimă în sol este de: 5-6°C (varza, conopida, salata)

cel puţin 10°C (tomate);

14-15°C (ardei şi vinete);

15-16°C (castraveţi şi pepenii galbeni);

Epoca de vară



Epoca de vară

se desfăşoară în a II-a parte a lunii iulie. Vara

se înfiinţează culturi de castraveţi, fasolepentru recoltare în toamnă şi tomate ciclul II.

Epoca de toamnă

se desfăşoară în cursul lunii octombrie. Sepretează la cultura de toamnă speciilelegumicole nepretenţioase faţă de

temperatură: salată, spanac, ceapă şi usturoiverde.

Scheme de plantare



Scheme de plantare




dirijarea factorilor de mediu (temperatură, lumină,umiditate, aerisire);

completarea golurilor; susţinerea plantelor;

copilitul; ciupitul; cârnitul; tratamentele cu biostimulatori; combaterea bolilor şi dăunătorilor; afânarea solului; fertilizarea fazală; erbicidarea.

Valorile temperaturilor optime în aer şi sol la adăposturile cu mase plastice(Voican, Lăcătuş, 1998)



Specia

legumicolă

Temperatura în cursul perioadei de vegetaţie (C)

La plantat Plantat-începutulformării recoltei

Perioada de formare arecoltei

În aer În sol În aer În sol În aer În sol

Tomate 18-22 12-14 20-22 14-16 22-25 18-22

Ardei, vinete 18-22 14-16 22-24 16-18 24-28 20-25

Castraveţi,fasole

20-22 16 22-25 18-20 25-30 22-25

Varză,conopidă

10-12 8 10-15 10-12 10-15 10-12

Salată, spanac,

ceapă

10-12 8 10 10-12 10-15 10-12

Agenţii patogeni mai frecvenţi în solarii :



g ţ p g ţ - putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) care se combate cu Signum

0,15 %, Rovral 0,05%, Sumilex 0,05%, Calidan 0,15%, Folpan

0,25%, Merpan 0,2% etc. - mana (Phytophtora infestans la tomate sau Pseudomonas

cubensis la castraveţi) se combate cu Ridomil plus 48 - 0,25%,Ridomil MZ 72 - 0,25%, Sandofan C -0,25%, Curzate 0,25%,Acrobat MZ - 0,2%, Previcur 0,15%, Melody Compact 49 WG 0,2%, Infinito 0,14 %, DithaneM 45- 0,2%, Vondozeb 0,2% etc.

- făinarea la castraveţi (Sphaerotheca fuliginea), la ardei şi vinete(Leveilula taurica) se combat cu Kumulus DF 0,3 %, Karathane0,1%, Baycor 0,1%, Systhane 12 E 0,03%, Tilt 0,015%, Rubigan0,03%, Saprol 0,1%, Bayleton 5 0,25%, Shavit 0,05% etc.

- pătările ( Alternaria pori - pătarea brună, Cladosporium fulvum -pătarea cenuşie) se combat cu Benlate 0,05%,Topsin M 0,05%,

Metoben 0,05-0,1%, Bavistin0,1%, Trifmine 0,03%, Rovral 0,05%,Bravo 500 - 0,2% etc.

- pătarea unghiulară (Pseudomonas lachrymans) - se combate cuChampion 0,3%, Vondozeb 0,2%, Sancozeb 0,2% etc.

Dăunătorii din culturile din solarii



Dăunătorii din culturile din solarii : - afidele (Macrosiphon solanii, M. euphorbiae, Myzodes

persicae, Geraspha gossypi i) se combat cu: Supersect 10 EC0,03%, Sumi-Alpha 2,5 EC 0,03%, Chinmix 5 EC 0,05%,Mospilan 20 SP 0,02%, Talstar 10 EC0,04%, Fastac 10 EC0,02% etc.

- musculiţa albă de seră (Trialeurodes vaporariorum) secombate cu Lannate 90 WP 0,05%, Mospilan 29 SP 0,04%,

Applaud 20 WP0,1%, Nudrin 90WP 0,05%, Confidor 0,05-0,1 % etc. - acarienii (Tetranycus urticae, Polyphagotar sonemus lotus)

se combat cu: Neoron 50EC 0,1%, Omite 57 EC 0,1%,Demitan 20 SP 0,05%, Nissorun 10 WP 0,04% etc.

- gândacul din Colorado, care atacă vinetele, se combate cuVictenon 50 EP 0,05%, Supersect 10 EC 0,03%, Fastac 10 EC0,02%.

TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A



LEGUMELOR ÎN SERE PARTICULARITĂŢI

necesită existenţa unor spaţii special construite (sere) care să asigurecondiţii optime pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor în anotimpurileextreme (iarnă, vară);

investiţiile sunt foarte ridicate la unitatea de suprafaţă, atât cu execuţia,cât şi cu întreţinerea construcţiei şi culturilor;

obţinerea producţiei legumicole în extrasezon, când din alte sisteme nu

se poate obţine; crearea şi folosirea de soiuri şi mai ales de hibrizi specifici pentru cultura

în seră, care să se adapteze mai uşor la condiţiile de cultură din acestespaţii;

asigurarea unui loc de muncă permanent pentru o serie de persoane dinacest sector de activitate;

producţia legumicolă se desfăşoară în 2 cicluri şi anume: ciclul I care începe după 10-15 ianuarie şi durează până la sfârşit de iunie-început deiulie; ciclul II începe la sfârşit de iulie- început de august şi durează până

în octombrie sau noiembrie.

Verigi tehnologice



pregătirea terenului;

pregătirea serei; producerea răsadurilor;

înfiinţarea culturilor;

lucrările de îngrijire aplicate culturilor




Pregătirea terenului defrişarea culturii anterioare ;

fertilizarea de bază;

mobilizarea adâncă a solului;

mărunţirea solului;



mărunţirea solului;

dezinfecţia termică a solului;

dezinfecţia chimică solului;

modelarea solului.

Instalaţia de dezinfecţie termică a solului: 1 3 5 conducte



Instalaţia de dezinfecţie termică a solului: 1,3,5 conducte,2,4,6 vane de închidere, 7 rampe de distribuţie, 8 conducte

de distribuţie, 9 prelate, 10 săculeţi de nisip.

Funcţionarea instalaţiei de dezinfecţie termică

l l i



a solului




ţ

Cicluri de cultură

Ciclul I începe de la 10-15 ianuarie, uneori la început de februarie şi durează până lasfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie ;

Ciclul II din iulie până în octombrie-noiembrie.

Ciclul intermediar din noiembrie până înianuarie, chiar februarie

Scheme de plantare a legumelor în seră: a – tomate ardei; b – vinete; c – castraveţi pepeni



a tomate, ardei; b vinete; c castraveţi, pepenigalbeni; d – salată, gulioare.




g jLucrări generale Lucrări speciale

afânarea solului, mulcirea, completarea golurilor, combaterea bolilor şi

dăunătorilor

dirijarea factorilor demediu.

susţinerea şi palisarea plantelor,

copilitul, cârnitul, ciupitul,

defolierea, stimularea fructificării, polenizarea suplimentară, fertilizarea cu bioxid de

carbon.

Prădători naturali utilizaţi în combaterea biologică

( Onillon J:C., 1990)



( Onillon J:C., 1990)

Dăunătorul Cultura Prădătorul Tomate Castraveţi Ardei

Trialeurodesvaporariorum(musculiţa albă deseră)

x x x Encarsia formosa

Tetranichus urticae(păianjenul roşu) x x x

Phytoseiulus persimilis

Liriomyza bryoniae x x - Dacnusa sibirica

Litiomyza trifolii x x - Diglyphus isaeaMyzus persicae x - x Aphidoletes aphidimyza,

Coccinella septempunctataMacrosiphumeuphorbiae

x x x

Thrips tabaci,Frankliniellaoccidentalis(tripsulcalifornian)

x x x Ablyseius cucumeris,capcane colorate (pt. tripsulcalifornian)

Mamestra brasicae,Pieris brasicae Varza, conopida, brocoli, gulia

Trichograma evanesces



TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ ACIUPERCILOR



CIUPERCILOR

Speciile de ciuperci cultivate :

ciuperca albă (Agaricus bisporus);

bureţi (Pleurotus ostreatus);

buretele roşietic (Pleurotus florida);

buretele ciuciulete (Coprinus comatus);

ciuperca paielor (Stropharia rugosa-annulata)

Tehnologia generală de cultură aciupercii albe (Agaricus bisporus)



ciupercii albe (Agaricus bisporus)

Ciuperca albă se cultivă în 3 sisteme

sistemul clasic

sistemul semiintensiv

sistemul intensiv

Sistemul clasic



este un sistem tradiţional de cultură a ciupercilor,care se desfăşoară în spaţii simple, dezinfectate(grajduri, hale pentru creşterea puilor, pivniţe, subsoluri etc.), care să asigure un minim de

condiţii de mediu. În acest sistem, ciupercile secultivă în 2 cicluri pe an: unul de primăvară şi unul de toamnă, pentru a putea asiguratemperatura necesară în diferite faze ale fluxului

tehnologic. Dacă există posibilităţi de încălzire, se poate executa şi un ciclu de iarnă. Producţia obţinută este de 5-6 kg/m2/ciclu.

Sistemul semiintensiv



reprezintă un sistem clasic perfecţionat, în sensulcă localul de cultură trebuie să fie dotat cu oinstalaţie de încălzire, iar ventilaţia estemecanică. Substratul de cultură se

pasteurizează, se aşează pe stelaje sau lăzi suprapuse, iar localurile sunt reprezentate deconstrucţii vechi, cum sunt forturile, haleledezafectate etc., în care se pot dirija mai bine

factorii de mediu decât în sistemul clasic. Seexecută 3-4 cicluri pe an, iar producţia este de 7-9kg/m2/ciclu.



Sistemul intensiv se poate aplica în 3



Sistemul intensiv se poate aplica în 3variante:

Sistemul intensiv monozonal;

sistemul intensiv bizonal; sistemul intensiv plurizonal.

Sistemul intensiv monozonal



toate etapele procesului tehnologic se

desfăşoară în acelaşi spaţiu, cu excepţia pregătirii substratului până la pasteurizare.

aşezarea substratului se face în straturi, pe

stelaje, pe 4-6 rânduri;durata unui ciclu de producţie este de 90-100

zile,

perioada de recoltare de 45-55 zile,numărul de cicluri pe an este de 3-4,

producţie de 10-12 kg/m2/ciclu.

Sistemul intensiv bizonal

fluxul tehnologic de cultură se desfăşoară în 2



fluxul tehnologic de cultură se desfăşoară în 2zone (camere) distincte: una în care seexecută pasteurizarea, iar alta în care sedesfăşoară toate celelalte etape (aşezarea substratului, însămânţarea, formarea

ciupercilor, recoltarea), substratul se aşează în lăzi suprapuse sau însaci, se transportă mecanizat;

durata unui ciclu este de circa 90 de zile;

numărul de cicluri pe an este de 4; Producţia pe ciclu este tot de 10-12 kg/m2.

Sistemul intensiv plurizonal

fiecare etapă tehnologică se desfăşoară în



fiecare etapă tehnologică se desfăşoară încamere (zone) diferite ;

Fluxul tehnologic este în întregime automatizat,ceea ce permite realizarea a 7-8 cicluri pe an;

producţia de ciuperci este de 20-25 kg/m2/ciclu

(Zăgrenan V, 1998); Substratul se aşează pe stelaje suprapuse din

oţel galvanizat sau aluminiu, prevăzute cu pereţi laterali, pe care circulă utilaje specifice pentru

executarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare; Introducerea substratului şi evacuarea se face cu

ajutorul unor benzi transportoare.

Localurile de cultură



Se utilizează cariere de piatră, tuneluri

dezafectate sau mine părăsite, precum şi celeamintite la caracterizarea sistemului clasic.

În cultura ciupercilor, se folosesc şi localuri cu

utilizare mixtă: uscătorii de tutun, depozite,sere, răsadniţe sau cele cu destinaţie specială (ciupercăriile).

Se pot construi spaţii noi pentru culturaciupercilor numite microciupercării

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplineascălocalurile pentru cultura ciupercilor



p p

să aibe o sursă sigură de apă în toate

anotimpurile; să fie ferite de inundaţii şi să aibă canalizare; să permită ventilaţia liberă sau forţată a

aerului cu ventilatoare;

să fie dotate cu instalaţii de dirijare amicroclimatului, mai simple sau mai complexe, în funcţie de sistemul de cultură a ciupercilor;

să fie izolate termic, pentru a nu înregistravariaţii mari de temperatură şi să prezintecamere tampon la intrare.

Pregătirea localurilor



Indiferent de tipul de local, este important ca, înaintea fiecărui ciclu de cultură, localul să fie câtmai curat (aproape perfect), atât pereţii lateralicât şi podeaua. Se dezinfectează termic (dacă

există posibilităţi), cu abur la peste 70°C, timp de12 ore, pentru a distruge ciupercile dăunătoare.Dezinfecţia chimică se execută prin stropiri cuamestec de produse (3 kg piatră de var măcinată

+ 2 l formalină, 1 kg Lindatox şi 10 l lapte de var la100 l apă, Zăgrean V, 1998) şi o gazare, prinarderea de sulf în încăpere.

Pregătirea compostului pentrucultura în sistem clasic



cultura în sistem clasic

Compostul clasic se obţine din gunoi de cal şi paie (25-30%). La o tonă de compost se folosesc: 500 kg gunoi decabaline (bălegar şi aşternut), la care se adaugă ipsos 25kg, superfosfat 7 kg şi sulfat de amoniu 7-8 kg, iar la 10 m2

de ciupercărie, sunt necesare 800-1000 kg compost(Ioana Tudor, 1996). O tonă de compost se obţine dincirca 500 kg material uscat.

O altă reţetă de compost mixt este cu (la o tonă decompost):

gunoi de porcine 250 kg;

gunoi de păsări 100 kg;

aie de râu 1 0 k Se re ară ca i re eta anterioară

Fazele pregătirii compostului F bă i d î i l P



Faza anaerobă cuprinde preînmuierea componentelor. Pentru aceastacomponentele se aşează pe platforme betonate în grămezi, se udă zilnic

pentru o hidratare completă, până când apa sau mustul se scurge pe submasa de gunoi şi se tasează pentru a nu pătrunde aerul. De regulă durează 4-5 zile.

Faza aerobă se desfăşoară în prezenţa aerului; compostul se ia dinplatforma de preînmuiere şi se aşează afânat într-o altă platformă, decirca 1,5 m înălţime, 2 m lăţime şi lungimea variabilă, şi se menţine astfel

încă 4-5 zile, după care încep întoarcerile. Se execută 4-5 întoarceri la 3-4

zile, adăugând îngrăşăminte şi amendamente, conform reţetei, după cum urmează:

la prima întoarcere se adaugă 5-6 kg de ipsos;

la întoarcerile 2 şi 3 se adaugă câte 3-4 kg ipsos, 3-4 kg superfosfat, iarpentru dezinfecţie CuSO4 1 kg/t de compost;

la întoarcerile 4 şi 5 nu se mai adaugă îngrăşăminte, ci se fac stropiripentru combaterea ciupercilor patogene, folosind Benlate 0,2%, Dimilin0,2% (pentru acarieni). După ultima întoarcere, se introduc canale deaerisire perforate, iar platforma se acoperă cu folie de polietilenă timpde 48 ore când temperatura substratului este de 55-60°C, în scopulpasteurizării naturale.

Calitatea compostului



culoare cafenie închisă;

gradul de umiditate de circa 65% (strâns înmână aceasta să rămână umedă, fără să curgă

mustul); paiele să se rupă uşor;

pH de 7,2-7,4;

conţinut în azot total 1,8-2,2 mg %.

Pregătirea compostului pentru cultura însistem intensiv (sintetic)



sistem intensiv (sintetic)

Reţeta de compost este alcătuită din: paie de grâu - 350 kg;

gunoi de păsări - 150 kg;

malţ - 50 kg;

uree tehnică - 7 kg;

ipsos - 20 kg.

Fazele pregătirii compostului

Faza anaerobă cuprinde preînmuierea prin udarea cu must de gunoi de



Faza anaerobă cuprinde preînmuierea prin udarea cu must de gunoi degrajd sau apă timp de 5 zile, în ultima zi adăugând jumătate dincantitatea de uree.

Faza aerobă se desfăşoară în prezenţa aerului. Se execută 4 întoarceri,la interval de 1-2 zile; la primele 2 întoarceri se adaugă malţul şi ipsosul,având grijă ca marginile platformei să vină în centrul platformei şi invers,pentru a asigura o omogenitate foarte bună a compostului.

Pentru pasteurizare, compostul se introduce în spaţii închise (ermetice),dotate cu instalaţii de dezinfecţie şi de ventilaţie pentru introducereaaerului proaspăt şi se aşează afânat. Se montează termometre în aer şi

în compost şi se urmăreşte continuu procesul de dezinfecţie.

Pasteurizarea se face la o temperatură de 57-58°C, timp de 10-24 ore.Temperatura nu trebuie să depăşească 60-62°C pentru a nu fi distruseciupercile folositoare (ciuperci saprofite, actinomicete). Apoitemperatura scade treptat la 54-55°C şi se menţine 3 zile. Apoi,

temperatura scade la 45°C şi se menţine 24-48 de ore, apoi furnizareaagentului termic se întrerupe. Se poate face şi o pasteurizare rapidă, la60°C timp de 6-8 ore, apoi temperatura scade timp de 5-6 ore cu 1-3°C.

Aşezarea compostului



La sistemul clasic , compostul se aşează însaci de plastic cu capacitatea de 20-25 kg, lăzi de diferite dimensiuni, în biloane direct pesol, dacă cultura se face în sere, solarii, saudirect pe pardoseală, în straturi cu grosimeade 10-20 cm;

La sistemul intensiv şi semiintensiv, se aşează

pe stelaje suprapuse, cu distanţa între ele de50-60 cm. Stelajele pot fi din metal sauprefabricate de beton.

Însămânţarea miceliului



se execută când temperartura în substrat este de 27-28°C, prin încorporare în substrat.

Însămânţarea se face în 2 etape şi anume: în prima etapă, jumătate din cantitatea de miceliu se împrăştie la suprafaţa compostului şi se încorporează în masa de compost; în a douaetapă, care se desfăşorară imediat după prima, se împrăştie cealaltă jumătate de miceliu, se încorporează în substrat, avândgrijă ca miceliul să ajungă până la baza recipientului, după caresubstratul se nivelează şi se tasează. Circa 100 g din cantitatea demiceliu se reţine, fiind împrăştiată la suprafaţa substratului camijloc de control; se numeşte şi miceliu de control. În sistemulintensiv, toate operaţiunile se execută mecanizat.

Norma de miceliu este de 700-1000 g/100 kg compost (sau m2); Se acoperă 7-8 zile cu hârtie şi se udă peste aceasta

Amestecul de acoperire



Reţete (Ioana Tudor, 1996): 1 - turbă 3 părţi; 3. - pământ de ţelină 3

părţi; - nisip o parte; - nisip o parte; - cretă furajeră 5%. - praf de

cărbune 2 părţi. 2. - Turbă 3 părţi; 4. - Pământ de ţelină 3

părţi;

- piatră calcaroasă o parte; - nisip o parte; - cretă furajeră 5%. - cretă furajeră10%.

C diţii d lit t t l i d



Condiţii de calitate a amestecului de

acoperire: umiditatea de 65-70%;

pH - 7,2-7,6;

conţinut în calciu activ 5-10%; conţinut în azot organic 0,18%.

Se aşează la 7-8 zile după însămânţare

dirijarea temperaturii; temperatura în perioada de



Lucrări de îngr ij ir e acultur ii de ciuperci:

dirijarea temperaturii; temperatura în perioada deincubare (împânzire a miceliului) trebuie să fie de

20-24°C în spaţiul de cultură, iar după acoperirea cuamestec, de 18-20 C; dirijarea umidităţii prin udarea zilnică a pardoselei,

a pereţilor şi a amestecului, pentru a se menţine laun nivel de 85%, atât în faza de incubare cât şi deacoperire;

asigurarea ventilaţiei pentru asigurarea unui schimb

optim de aer între interiorul şi exteriorulciupercăriei, concentraţia de CO2 nu trebuie să depăşească 0,1%;

tratamente fitosanitare cu formalină 0,5%, de 2 ori pe săptămână, stropiri cu Nogos 0,2%;

eliminarea ciupercilor bolnave şi dezinfectarealocală;

stropiri cu suspensii de drojdie de bere, înconcentraţie de 0,5-1%, pentru împânzireamiceliului, o dată pe săptămână în perioada derecoltare;

menţinerea unei stări de curăţenie perfecte înciupercărie.

Recoltarea ciupercilor



Recoltarea începe după 3-4 săptămâni de la acoperireasubstratului şi 30-35 zile de la însămânţare;

temperatura în ciupercărie trebuie să scadă la 15-17°C; Recoltarea se face în etape (5-6), pe măsură ce apar

ciupercile, în primele 3-4 etape obţinând 60-70% din totalul

producţiei; Recoltarea se face manual, prinzând cu mâna pălăria şi cu

un cuţit inoxidabil se taie la bază, executând şi o uşoară răsucire a ciupercii;

Se ambalează direct, deoarece sunt foarte perisabile, iar

resturile se colectează şi se evacuează din ciupercărie.

RECOLTAREA, CONDIŢIONAREA, AMBALAREA,TRANSPORTUL ŞI PĂSTRAREA LEGUMELOR



Ş

Momentul optim de recoltare recoltarea la maturitatea fiziologică reprezintă momentul în care părţile

comestibile au însuşirile caracteristice speciei şi soiului, iar seminţele sunt mature din punct de vedere fiziologic. În acest moment serecoltează ardeiul lung şi gogoşar, pepenii, tomatele pentruindustrializare;

recoltarea la maturitatea comercială (de consum) reprezintă momentulcând legumele întrunesc însuşirile organoleptice, biometrice şi biochimice cerute de beneficiar. Se recoltează ardeiul gras, vinetele,castraveţii, bamele, mazărea, dovleceii, verdeţurile;

recoltarea la maturitatea tehnică (industrială) reprezintă momentul încare legumele ating parametrii necesari procesului de prelucrare aacestora sub formă de conserve şi semiconserve (murare, deshidratare,congelare, obţinerea pastei şi sucului de tomate etc.). La maturitateatehnică se recoltează varza, ceapa, tomatele, ardeiul, conopida.

Recoltarea legumelor se poate face: o singură dată: mazărea fasolea păstăi morcovul



o singură dată: mazărea, fasolea păstăi, morcovul,ţelina, păstârnacul, sfecla, ceapa, usturoiul etc;

eşalonat: salata, spanacul, tomatele pentru consumproaspăt, ardeii, vinetele, castraveţii, pepenii, varza,conopida, la interval de câteva zile;

se face dimineaţa devreme, când zilele sunt foarte

călduroase, pentru a evita deshidratarea legumelor; după ce roua s-a ridicat şi temperatura începe să crească,

când zilele sunt normale din punct de vedere altemperaturii.

Produsele se depozitează în soproane sau altespaţii, pentru a fi ferite de razele directe alesoarelui, vânt sau ploaie.

Momentul optim de recoltare la unele specii legumicole

(Dumitrescu şi colab., 1998) Specia Momentul recoltării Perioada din zi

Rădăcinoase Rădăcini tinere şi normal colorate pentru consumul t impuriu; rădăcini de dimensiuni Timp însorit, după rouă, pe sol uscat



ş p p ;normale, fragede, coloraţie tipică soiului

p , p , p

Ridichi de lună Rădăcini formate, cu colorit specific, fără mugure sau tijă floriferă Timp noros, dimineaţa sau seara

Varză albă Căpăţâni normale, bine îndesate Timp însorit, fără ploi Conopidă Inflorescenţe bine formate, colorit specific, fără zone brunificate sau pedicele florale Dimineaţa sau seara, cu menţinerea frunzelor protectoare

Tomate pentru export Fructe normal dezvoltate, coloraţie verde tipică soiului, cu început de coloraţie în zona punctului stilar

Dimineaţa sau seara, fără rouă sau picături de apă de la irigare

Tomate pentru consum Fructe colorate, în stadiul de pârgă Toată ziua, cu protejarea fructelor de insolaţie

Tomate pentru industrializare Fructe mature fiziologic, culoare specifică, fără deprecieri sau urme de atac Toată ziua

Ardei Fructe normal dezvoltate, coloraţie tipică soiului Toată ziua

Vinete Fructe normal dezvoltate, culoare tipică, pulpa elastică, seminţe albe Timp noros, dimineaţa şi seara

Castraveţi Fructe de mărime conform cerinţelor beneficiarului Timp noros, dimineaţa şi seara

Pepeni galbeni Culoare tipică soiului, pulpă colorată şi suculentă, seminţe mature, lucioase Fără rouă sau picături de ploaie

Pepeni verzi Fructe de mărime şi luciu caracteristic, baza peduncului tip ventuză, cârcel peduncularmaroniu sau uscat, seminţe mature, tipice soiului

În orice perioadă

Dovlecei De la scuturarea florii până la 18-20 cm lungime, pulpă consistentă, coajă crudă,seminţe nedezvoltate

Timp noros, dimineaţa şi seara

Mazăre pentru boabe Păstăi verzi, fragede, boabe imature, de formă caracteristică Timp noros, dimineaţa şi seara

Fasole pentru păstăi Păstăi normal dezvoltate, fragede, boabe în formare, nedezvoltate Toată ziua, fără rouă sau picături de ploaie

Salată, spanac Eşalonarea cererii pieţei, de la faza de rozetă, până la apariţia tijei florale Dimineaţa sau seara, fără rouă sau picături de ploaie

Bame Capsule tinere şi fragede, nervuri nelignificate, seminţe crude, în formare Toată ziua, fără rouă sau picături de ploaie

Ceapă şi usturoi Frunze cu treimea superioară colorată în galben, tupina falsă înmuiată, bulbi normaldezvoltaţi, coloraţie în formare

După rouă, timp uscat, sol reavăn

Sparanghel etiolat Lăstari etiolaţi, normal dezvoltaţi, diametrul de 4 mm şi lungime peste 12 cm Dimineţa şi seara, sol reavăn

Aromatice şi condimentare Până la colorarea butonilor florali Dimineaţa şi seara, timp noros

Metode de recoltare



Recoltarea legumelor

se execută:

Manual;

Semimecanizat;

Mecanizat.

Recoltarea manuală



Se practică la speciile legumicolecultivate în sere, solarii, răsadniţe, iar în câmpla cele destinate consumului proaspăt (tomate, ardei, vinete, castraveţi, vărzoase,

ridichi). Se recoltează prin desprinderea de peplantă cu mâna, prin tăiere cu cuţitul sau prinsmulgere

Recoltarea semimecanizată



Constă în efectuarea unor operaţiuni manuale, iar altele mecanizat. Se practică labulboase, rădăcinoase şi cartof şi constă în

dislocarea părţilor subterane mecanizat cuDLR-4 şi apoi strângerea producţiei manual.Se aplică şi la verdeţuri, prin tăiere mecanizată la nivelul solului.

Recoltarea mecanizată



Constă în executarea mecanizată a tuturorlucrărilor de recoltare. Se execută la speciiledestinate industrializării, pe suprafeţe mari,

folosind maşini specifice. La recoltareamecanizată, se mai pretează salata, ardeiulpentru boia, mazărea, fasolea, ceapa,cartoful, morcovul, păstârnacul, sfecla, ţelina

etc.

Condiţionarea legumelor



Presortarea,

Sortarea;

Calibrarea;

Spălarea; Perierea şi lustruirea;

Ceruirea;

Gruparea în legături.

Ambalarea legumelor



Ambalajele trebuie să prezinte următoarele însuşiri:

să fie uşoare;

să nu imprime produselor miros sau gust străin; să fie noi sau foarte curate; să fie de capacităţi diferite pentru valorificare en gros sau

en detail; să fie din materiale rezistente la manipulare;

să fie atractive; forma ambalajelor să permită paletizarea produselor etc.

Transporul legumelor Transportul rutier :



p

o tractoare cu remorci care asigură transportul legumelor din câmp până la

punctele de prelucrare. Se folosesc pentru legumele destinateindustrializării şi pe distanţe mici şi de obicei în vrac;

o autocamionane care transportă legumele pe distanţe mai mari,ambalate în lăzi, saci sau vrac (varză, cartofi, ceapă, pepeni). Suntprevăzute cu prelate impermeabile, pentru ca legumele să fie ferite deprecipitaţii sau razele directe ale soarelui;

o semiremorci izoterme care menţin temperaturi scăzute în timpultransportului (7-10°C, timp de 1-2 zile), datorită prezenţei pereţilor izolaţi. Se folosesc pentru legumele prerăcite;

o semiremorci refrigerate care se caracterizează prin aceea că suntprevăzute cu spaţii de depozitare a gheţii şi ventilatoare pentrurecircularea aerului. Asigură transportul în siguranţă al legumelor pedistanţe mai mari;

o semiremorci frigorifice care sunt prevăzute cu agregate frigorifice cucompresor şi se folosesc pentru transportul legumelor pe distanţe foartemari şi prerăcite.

Transportul feroviar Se practică în special pentru legumele cu grad foarte scăzut de

i bili ( ădă i f b lbi d l ) S



perisabilitate (rădăcinoase, cartof, bulbi, conserve de legume). Sefolosesc:

vagoane simple pentru transportul pe distanţe mici a cartofilor,cepei, rădăcinoaselor, verzei, pepenilor etc;

vagoane izoterme prevăzute cu pereţi izolaţi, care reduc variaţiile de temperatură în interior, creând condiţii bune pentrutransportul unor legume prerăcite şi nu pe distanţe foarte mari

(tomate, ardei, vinete, castraveţi); vagoane refrigerate dotate cu dispozitive de antrenare a aerului

din interior şi cu spaţii de depozitare a gheţii; vagoane frigorifice pentru transportul pe distanţe foarte mari a

legumelor proaspete, menţin o temperatură constantă în masade produse şi sunt prevăzute cu agregate frigorifice cu termostat;

vagoane încălzite pentru transportul legumelor pe timpul iernii,cu surse de încălzire şi pereţi izolaţi.

Transportul naval Se recomandă numai pentru transportul



conservelor de legume destinate exportului.

Este un mijloc de transport lent. Se mai foloseşte şi pentru legumele neperisabile, dar la distanţe mai mici, în nave, care să asigure o bună izolaretermică şi ventilaţie a aerului.

Transportul aerian Este cel mai scump şi nu se foloseşte în modfrecvent. Se poate utiliza în transportullegumelor foarte perisabile pe distanţe foartemari (ciuperci, salată, pepeni galbeni), cu avioanespeciale.

Reguli în timpul transportului:



1. umiditatea din mijlocul de transport să fie de85-95%;

2. temperatură scăzută, însă diferă cu specia ;

3. pentru transportul la distanţe foarte mari,

unele legume trebuie recoltate în faza de pârgă (tomate);

4. prerăcirea legumelor, cu aer rece, cu apă rece

sau în vid; 5. respectarea duratei de transport.

Temperatura optimă în timpul

transportului legumelor



Produsul Punct deîngheţ (C) Temperatura maximăla încărcare (C) Temperatura detransport(C)

Tomate în pârgă

-0,8 15 10-15

Castraveţi -0,5 10 7-10

Ardei -0.8 10 7-10Vinete -0,8 9 7-9

Mazăre păstăi

-0,5 1 0-1

Fasole păstăi -0,6 4 2-4

Conopidă -1,0 4 0-4

Spanac,salată

-0,5 4 0-4

Pepeni -1,0 10 4-10

Păstrarea legumelor Factorii care influenţează păstarea legumelor:



ţ p g provenienţa legumelor; cele provenite din culturi legumicole

fertilizate cu azot şi irigate în exces au o capacitate slabă depăstrare pe o durată mare de timp; asigurarea ventilaţiei în spaţiile de păstrare, natural sau forţat

(prin ventilaţie forţată); intensitatea unor procese fiziologice la nivelul legumelor. Astfel,

verdeţurile, mazărea, fasolea verde, au o durată de păstare foarte

scurtă, deoarece respiraţia este foarte intensă, temperatura dinmasa produselor creşte rapid, ducând la declanşarea proceselorde fermentaţie;

umiditatea să fie între 75-90%, în funcţie de produs, pentru aevita deshidratarea;

asigurarea transportului cât mai repede posibil.

În general păstrarea legumelor este de durată scurtă de timp (în specialla consumator), în condiţii de umiditate relativă 75-90%, temperatură de0-4°C şi lipsa luminii; se pot păstra şi pe perioade mai lungi, în funcţie despecie şi condiţiile create.

Spaţiile destinate păstrării legumelor sunt:



silozurile semiîngropate, pentru cartofi şi rădăcinoase (fig. 12.1);

depozite de suprafaţă cu ventilaţie mecanică (bulboase, rădăcinoase, varză);

depozite frigorifice cu atmosferă controlată, încare procesele biologice sunt mult încetinite;

astfel, pierderile din timpul păstrării suntfoarte mici, iar calitatea produselor nu esteafectată.

Condiţii de păstrare a legumelor

proaspete



p p

SpeciaPerioadă scurtă Perioadă lungă

Temperatura(C)

Umiditatea

%

Durata(zile)

Temperatura(C)

Umiditatea(%)

Durata(zile)

Cartofi - - - 1-3 85-95 8-10Ceapă bulbi - - - -2...1 75-85 8-10

Ciuperci 0-3 80-85 5-10 - - -Conopidă 2-3 85-90 5-10 0-0,5 85-90 3-5

Castraveţi,ardei

3-4 75-80 6-15 - - -

Gulii - - - 0-2 90-95 4-6Fasole 0-1 75-80 6-10 - - -Tomate 1-2 75-80 10-30 - - -Pepeni 0-1 85-90 10-30 - - -

Rădăcinoase - - - 0-2 90-95 4-6Praz - - - -2...5 85-90 4-6

Salată 0-2 85-90 10-20 - - -Sparanghel 1-2 80-90 10-15 - - -

Varză - - - 0-2 90-95 4-6Usturoi - - - -4...1,5 80-85 5-6Arpagic - - - 18-20

(-2...1)60-65 5-6

Maşina de recoltat morcov



Maşini de recoltat cartofi şi ceapă



Maşina de modelat solul



Maşina de recoltat fasole verde

Legumicultura Curs Sem II

Documents

Transcript of Legumicultura Curs Sem II