Legenda steagului

      Pentru că suntem în preajma zilei de 1 Decembrie-Ziua

Națională a României, aș vrea să citiți această minunată legendă.

Se spune că era odată un tată care avea trei fiice. Ele îl iubeau

foarte mult pe tatăl lor. În aceeași măsură, și tatăl își iubea copilele.

Vremurile erau grele, iar dușmanii ne cotropeau țara în lung și-n

lat. Într-o zi, tatăl fetelor a fost chemat la oaste, să lupte pentru

apărarea țării. Trebuie să amintim că, atunci, dragostea de pământ

și de țară erau mai presus de orice.

Românul nostru își luă rămas bun de la cele trei fiice.  Ca

semn al dragostei lor, fiecare fată i-a oferit câte o batistă cu

cusături și broderii alese. Fata cea mare îi oferi o batistă cusută

numai în fir albastru. Fata mijlocie îi dădu o batistă cusută numai

cu fir auriu. Fata cea mică, neștiind să coase și să brodeze, i-a

oferit tatălui său o batistă simplă, albă.

Bărbatul a luat cele trei batiste și le-a așezat astfel: cea

albastră în buzunarul stâng al tunicii, pe cea cea galbenă în

buzunarul drept al tunicii, iar pe cea albă, în buzunarul de la piept.

Lupta a fost grea și tatăl celor trei copile a fost străpuns de o suliță

în inimă. 

Camarazii săi, dorind să trimită vești acasă la soldatul căzut

pe câmpul de luptă,  au căutat prin buzunarele tunicii un bilet cu

adresa sau numele acelui erou.

În buzunarul stâng au găsit o batistă albastră, în buzunarul

drept au găsit o batistă galbenă, iar în buzunarul de la piept o

batistă roșie, căci batista cea albă a fost înroșită de sângele curs din

inima soldatului. Au înnodat cele trei batiste și le-au trimis acasă

cu corpul neînsuflețit al acestuia.

Cele trei fete l-au plâns mult, iar când l-au îngropat, au prins

la crucea tatălui lor și cele trei batiste înnodate.

Atunci, camarazii lui, în semn de respect și recunoștință au

hotărât ca steagul ce-l va purta poporul român în lupte să fie

alcătuit din cele trei culori: albastru, galben și roșu.