LEGENDA LĂCRĂMIOAREIde Vasile Alecsandri

Autorul I: În rai nici o minune plăcută nu lipsea.Șova Natalia Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,

Căci albele potire în veci tot înfloriteScoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.

Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopţii.

Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,Şi nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;

Căci scris era pe ceruri, pe frunze şi pe unde:"Nici umbra de durere aice nu pătrunde".

Autorul II: Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite,Drînga Eugeniu Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,

Gustând în liniştire cerească veselieCe-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie.

Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare...Avea orice minune, dar îi lipsea o floare.

Autorul III: Şi iată că soseşte un oaspe de pe lume,Ticot Cristina Un suflet alb şi tânăr pe-un nor de dulci parfume;

Iar sufletele toate îi ies lui înainte,Primindu-1 cu zâmbire, cu gingaşe cuvinte,Şi-i zic:

Sufletele: "În raiul nostru bine-ai sosit, copile!Munteanu Vl., Curând plecaşi din viaţă! Nu plângi a tale zile?"Nedealcova E., Banciu V.

Copilul: "Nu, căci am dat o clipă de viaţă trecătoareArseni Evgheni Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare."

Sufletele: "Şi nu ţi-e dor acuma de lumea pământească?"Copilul: "Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească."

Sufletele: "Cum? Nu laşi nici o jale pe urma ta duioasă?"Copilul: "Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă

Şi vecinic după dânsa voi plânge cu durere!"

Autorul IV: Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,Ghimișli Iulia Şi lacrimile-i calde se schimbă-n lăcrimioare.

De-atunci nu mai e lipsă în rai de nici o floare!

Cu Legendele, Vasile Alecsandri „își consolidează înalta considerație publică de poet național, de scriitor, la care inspirația națională este pentru întâia dată hotărâtoare și complexă”. (G. Călinescu)

Legendele lui Alecsandri, confirmând posibilitățile sale creatoare, gradul de maturitate artistică, reușesc să încetățenească acest gen în literature română nu numai prin amploarea contribuției tematice și a rolului conferit acesteia de autor, ci și prin bogăția desfășurării epice, prin folosirea iscusită a procedeelor artistice, prin expresivitatea și fluența limbii poetice.

În viziunea criticilor și istoricilor literari Charles Drouhet și George Călinescu Legendele bardului de la Mircești s-au apropiat de poezia lui Victor Hugo, fiind comparate cu Legenda secolelor.

Legenda Ciocârliei și Legenda Lăcrămioarei sunt de inspirație folclorică. Alături de celelalte compuneri ale poetului, ele reprezentă „o etapă hotărâtoare în poezia românească”. (G. Călinescu)