Legenda unirii Bistriţei cu Siretul

Bistriţa izvorăşte din Munţii Rodnei şi, după ce traversează oraşele Bicaz, Piatra-Neamţ, Roznov, Buhuşi şi Bacău, se varsă în Siret. Cursul superior al Bistriţei poartă denumirea de Bistriţa aurie.

Legenda spune că Siret era odată un voinic mândru şi frumos, îndrăgostit de Bistriţa, zâna munţilor. Cei doi se iubeau, dar nu pteau fi împreună, din cauză că Bistriţa era nemuritoare şi nu se putea însoţi cu un muritor şi, în plus, zmeul necruţător Inău jurase că aceasta va fi soţia lui. Zmeul a pornit lupta împotriva voievodului Siret, dar a suferit mare înfrângere. Tinerii Siret şi Bistriţa au pornit spre palatul Rodnei, la măicuţa zânelor, să ceară binecuvântare.

Mare şi frumoasă nuntă au făcut cei doi, prin nuntire Bistriţa devenind muritoare. La nuntă au sosit zmeii şi i-au speriat pe toţi prin puterea viscolului, iar Inău o luă pe Bistriţa şi o duse departe de Siret. După ani buni de căutări, Siret găsi zmeul şi îl doborî, dar nu dădea de Bistriţa, care era ascunsă sub muntele Pietrosu, într-un castel. Îndurerat de pierderea miresei sale, Siret a rugat pe zâna munţilor să îl transforme în râu, pentru a fi aproape de pământ. Zâna s-a rugat duhului pământului care a slobozit apele din adâncuri, aducând şi pe Bistriţa prefăcută în apă aurie. Aceasta a aflat de la soare că iubitul ei, Siret, se află peste munţi şi a pornit, curgând în valuri aurii, spre el.

Revârsăndu-se în braţele puternice ale Siretului, Bistriţa ăşi află în cele din urmă fericirea.

Sursa: Al Mitru, Locuri şi Legende - În ţara legendelor - Ed. Pentru turism, Bucureşti