Legatură emoţională şi rolul acesteia în dezvoltarea cognitivă a copiilor

Dezvoltare cognitivă însemnă dezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a înţelege: abilităţi de a percepe, de a procesa informaţii, de a folosi limbajul, de a opera cu concepte. Creierul este organul care susţine dezvoltarea cognitivă. Dezvoltarea creierului este un proces continuu care începe înainte de naştere şi continuă până la vârsta adultă - circuitele neuronale şi abiliăţile cognitive simple - circuitele neuronale şi abilităţile cognitive complexe .

Ataşamentul are un rol central în dezvoltarea arhitecturii creierului: abilităţile emoţionale şi sociale

sunt primele care se dezvoltă pentru că ele au legătură cu supravieţuirea.

Acestea sunt fundamentul dezvoltării cognitive. Nu putem învăţa nimic fără ajutorul celorlalţi şi

fără reciprocitate.

Dragostea nu este niciodată prea multă: Când arătăm dragoste copilului, când îl sărutăm,

îmbrăţisăm, îl atingem, când răspundem la nevoile lui cu promptitudine, îl ajutăm:

Să se simtă în siguranţă,

Să sţie că se poate baza pe celălalt,

Să ştie că contează.

Acestea sunt premisele necesare dezvoltării armonioase şi complete a creierului.

Nu există răsfăţat: Dragostea, atingerea şi răspunsul la nevoile şi semnalele copilului fac

posibilă :

Maturizarea sitemului nervos fără ca acesta să fie suprasolicitat. Copilul se simte în siguranţă, iar

creierul se dezvoltă în feluri multiple, nu doar cele orientate pe alertă, vigilenţă, supravieţuire.

Dezvoltarea cortexului prefrontal şi a capacităţii de a procesa informaţii, de a reflecta sentimente,

de autocontrol a implulsului, de a se adapta în situaţii sociale.

Stimularea producerii conexiunilor neuronale, care este baza dezvoltării cognitive de succes.

Dezvoltarea sănătoasă a sistemului imunitar.

Dezvoltarea unui răspuns adaptativ la stres.

Ce se întâmplă dacă copilul nu primeşte atingere, dragoste, dacă legătura emoţională este slabă ?

Scade nivelul de norepinefrină - copilul are o abilitate scăzută de adaptare, nu poate învăţa din

greşeli.

Dezvolvarea insuficientă a receptorilor de domapină şi opioide - copilul are o abilitate scăzută de a

experimenta plăcerea şi bucuria, mai târziu în viaţă.

Învaţă neajutorarea când nu primeşte atenţie la nevoile lui- copilul dezvoltă evitarea ca strategie de

viaţă, risc crescut de depresie ca adult.

Deşi cei mai mulţi dintre noi asociază apariţia depresiei cu vârsta adultă şi evenimente negative de

viaţă, chiar şi copiii de 6 luni pot manifesta semne de depresie.

Expresie facială de tristeţe.

Evită privirea, priveşte în gol.

Nu este interesat să se joace, să exploreze.

Probleme cu mâncarea, cu somnul.

Iritabilitate, tantrum.

Anxietete de separare.

Ce pot face părinţii pentru crea legătura emoţională care susţine dezvoltarea cognitivă

armonioasă a copilului?

Luaţi copilul cât mai des în braţe în primele 12 luni.

Stabiliţi contact vizual atunci când copilul o cere. Iniţiaţi dvs contactul vizual.

Respectaţi nevoia copilului de pauză de la contact.

Observaţi schimbările de dispoziţie sau de stare ale copilului şi răspundeţi în acord cu acestea.

Învăţaţi copilul să diferenţieze între emoţii ca furie, supărare, iritare prin oglindirea (imitarea şi

numire emoţiilor), astfel încât copilul să ştie ce i se întâmplă şi să nu se teamă de ceea ce simte.

Aveţi răbdare cu copilul atunci când plânge, nu ţipaţi la copil, nu îl loviţi, nu îl lăsaţi singur. Fiţi

calm şi asiguraţi-l că sunteţi cu el şi că rămâneţi cu el până va trece.

Alăptaţi dacă acest lucru este posibil. Este o activitate în care copilul se simte iubit şi liniştit.

Staţi cu copilul sau jucaţi-vă cu el ca scop în sine, fără a face altceva. Acordaţi-i atenţia totală ori

de câte ori puteţi face acest lucru.

Dacă aveţi o persoană care are grijă de copil sau îl duceţi la creşă, asiguraţi-vă că adultul îi acordă

cu adevărat atenţie copilului. Atenţia şi grija contează, nu neapărat cine le oferă.