l^ectut J c uMiftKsle - romanededragoste.files.wordpress.com · Victoria Alexander se numara...

V ic t o r ia A le x an d e r

l^ectut J c uMiftKsle

i

Lecfia numarul 1: Nu adcmeni niciodata o lady si in devina mireasa. Lec{ia numarul 2: Nu refuza niciodata un marchiz.

Lady M arianne Shelton a vcnit in Lon d ra hotarata sa se bucurc

de cxpcricntele vietii. Pentru a-si asigura independent.! financiara

care sa-i pcrm ita sa-î faca visurile sa devina realitate. frum oasa

lady publica o serie de scrisori anonim e care se bucura de marc

succes $i care ajung in scurt timp pc buzcle tuturor cclor din inalta

societate. Lum ea buna nu scie insa ji ca eroul ei cel imoral este

insp irat de n im en i a ltu l decat de indrazncûl si nerusinatu l

T h om as H ffington, viitortil ducc de R oxborough.

T h o m a s a d e v en it, fara vo ie , p ro te c to ru l lu i M a rian n e si al

surorilor ei, sosite la Lon d ra pentru a-si face intrarca in inalta

societate. C um M arianne este decisa sa descoperc placerile vietii

alaturi de prim ul crai care ii iese in cale, T h om as hotaraste ca este

cel mai simplu sa o tina sub supraveghere daca se ofera cl insusi

sa-i fie mentor. Totusi, ferm ecatoarea lady rcprezinta o tentatie

prea mare si, cand ii com prom ite onoarea, el se arara dispus sa

accepte singura modalitate onorabila de a iesi din aceasta simatie:

casatoria. N um ai ca incapatanaca M arianne sustine cu inversu-

nare ca nu vrca sa se m arite. D up a mai m ultc Inccrcari esuate de

a o face sofia lui, T h om as se hotaraste sa-i dca cea mai buna lecfic:

o lectic dc dragoste.

Victoria Alexander se numara printre autorii ale caror romane

sunt o prezenâ constanta in topurile de bestselleruri ale New York

Times, USA Today Publishers Weekly. A fbst nominalizata de

doua ori la prestigiosul premiu RITA al Asociatiei Scriitorilor de Romane de Dragoste din America.

The Marriage Lesson Victoria Alexander

Copyright © 2001 Cheryl Griffin

Alma, parte a Grupului Editorial LiteraO.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucure§ti, Romania

tel.: 021 319 63 93; 0752 101 777

Lecfia de dragoste

Victoria Alexander Copyright © 2014 Grup Media Litera

pentru versiunea in limba romana

Toate drepturile rezervate

Editor: Vidra§cu si fiii Redactor: Mira Velcea

Corector: Georgiana Enache

Coperta: Andreea Radu

Tehnoredactare §i prepress: Ioana Cristea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naponale a Romaniei ALEXANDER, VICTORIALecjiia de dragoste / Victoria Alexander, trad.: Graal Soft -Bucure§ti: Litera, 2014 ISBN 978-606-686-960-7I. Soft, Graal (trad.)821.111(73)-31 = 135.1

V i c t o r i a A l e x a n d e r

Inertia de ^radiksleTraducere din limba engleza

Andreea lolu si Florenta Simion> >

CapitoCuC 1

Primavara anului 1819

-L a naiba cu toate, sunt marchiz, nicidecum o nenorocita de guvernanta!

Thomas Effington, marchizul de Helmsley §>i viitor duce de Roxborough, goli paharul de coniac pe care-1 tinea in mana §i i$i turna repede altui.

Randall, viconte de Beaumont, il studie cu atentie peste rama ochelarilor.

- Ai mai spus-o in seara asta. De mai multe ori, de fapt.-Trebuia repetat.

Thomas se afunda intr-un fotoliu identic cu cel in care statea prietenul lui. Amandoi erau indreptati spre biroul masiv din lemn de stejar pe care-1 folosisera ?i ceilalti opt duci de Roxborough de pana atunci.

Pentru o clipa, se gandi sa sugereze sa se mute pe canapeaua aflata in fata ?emineului, la celalalt capat al bibliotecii din re$e- dinta Effington. In ciuda zilei frumoase de primavara, seara era racoroasa, iar caldura focului ar fi fost bine-venita. §i totufi, fotoliile erau mai aproape de dulapul care adapostea rezerva de bauturi alcoolice a tatalui sau, ?i faptul ca il avea la indemana era mai important decat simplul confort.

Thomas sorbi indelung §i laudativ. Era ?i aici indeajuns de multa caldura.

- Ce crezi, Rand, cum se a?teapta familia mea sa-mi gasesc mireasa - ideea lor, nu a mea, ia seama de asta -, daca se a^teapta de la mine sa fac §1 pe doica?

— Victoria ‘Alexander

-N u prea se cheama ca faci pe doica. Sau poate am inteles eu greît. Rand se uita confuz la bautura lui. Se prea poate sa-mi fi scapat cateva dintre detaliile mai delicate ale dilemei tale.

- E destul de simplu. Thomas ofta din toti rarunchii §i se avanta intr-o declamatie pe care avea convingerea ca o mai facuse cel putin o data in seara aceea, de$i in momentul prezent nu mai era pe deplin convins. Anul trecut, sora mea, Gillian, s-a maritat cu Richard, contele de Shelbrooke. Il cuno^ti, pesemne, nu?

-A m auzit de el.- Le-a promis celor trei surori mai mici - care au fost crescute

la tara - un sezon la Londra, cu toate fleacurile $i prostiile pe care acesta le presupune pentru femei. Mama mea...

-A , da, ducesa de Roxborough, spuse Rand, o femeie cu care nu te poti pune, daca e sa dai crezare barfelor.

- Cu nici una dintre femeile Effington nu te poti pune. De la bunica mea pana la veriôarele mele cele mai tinere, toate sunt incapatanate $i indaratnice, in cel mai bun caz. Thomas se uita tinta la paharul lui. Mama planuise sa le ia sub aripa ei pe surorile lui Richard, ?i a mers intr-atat de departe, incat le-a pus la punct un bal de debut in societate. Se pare ca sora mea a cam dezamagit-o maritandu-se cu primul petitor, dupa numai un sezon. Era exact ce ii trebuia mamei ca sa nu mai arda de nerabdare la gandul de a indruma nu una, ci trei domnifoare prin rigorile primului sezon. §i, drept bonus, consimtisem §i eu, in sfarît, sa-mi caut mireasa, la modul serios. El miji ochii. Nu i$i mai incapea in piele de fericire numai gandindu-se la toate astea.

Rand rase zgomotos, neascunzandu-§i prea bine amuzamentul.Thomas se afunda mai adanc in fotoliu.- Din nefericire, parintii mei nu se afla in Anglia, ?i am fost

nevoit sa iau temporar rolul de cap al familiei, cu toate durerile de cap ?i responsabilitatile ce rezulta din asta.

- Ce pacat! Ef ti in stare sa te descurci?- Cand e vorba sa fac fata chestiqnilor legate de mo?ie, de afa-

cerile de familie sau de propriile mele probleme financiare, daca tot veni vorba, nu-mi fac nici o grija. Poate ca barbatii din familia Effington i$i petrec noptile cu indeletniciri discutabile, dar suntem deosebit de competenti cand vine vorba despre intretinerea

crefterea averii familiei. E ceva innascut. Rase fi ifi ridica paharul in semn de toast. Nici macar stramofii mei mai de proasta reputatie n-au risipit averea pe care o furasera.

Rand rase la randu-i f i ifi ridica f i el paharul.-Atunci sa inchinam paharul pentru stramofii Effington. Apoi

rbi putin. Pacat ca cei din familia Beaumont nu se pot lauda cu acelafi lucru. Dar, spune-mi, unde au plecat ducele f i ducesa?

- In America, raspunse Thomas, fi chipul i se schimonosi. Richard fi Gillian au moftenit o proprietate mare pe taramul ala uitat de lume fi, din nu ftiu ce motiv absurd, au vrut sa se duca s-o vada cu ochii lor. §i, cat timp erau acolo, Richard a avut tupeul s-o lase gravida.

-A l naibii egoist.-A fa mi s-a parut fi mie. $i se mai fi considera prietenul meu.Thomas lua o inghititura mare f i incepu sa se gandeasca la eve-

nimentele din ultimul an. Fusese incantat cand prietenul lui cel mai bun se indragostise de sora lui. $i nimeni nu putea fi mai multumit ca Thomas atunci cand cuplul devenise beneficiarul unei mofteniri substantiate. Acum totufi, fi-ar fi dorit ca Richard sa-fi fi programat mai bine lucrurile.

- Cand mama a aflat de sarcina lui Gillian, acum o luna, a insistat sa mearga ea la Gillian, ca s-o scuteasca de pericolele calatoriei spre casa. Ca doar e vorba despre primul nepot.

- §i ducele a mers f i el cu ea?Thomas incuviinta din cap.- N-a mai fost niciodata in America, f i se pare ca e mult mai

aventuros decat 1-af fi crezut vreodata.-C e ghinion ai avut. Dar totufi, corecteaza-ma daca ma inf el,

eu credeam ca in Anglia sunt o puzderie de Effingtoni. Trebuie sa existe vreo ruda, preferabil femeie, care sa le pazeasca pe fetele astea in timpul sezonului.

-A fa s-ar crede, dar anul acesta se pare ca toti s-au imprafti- at prin cele patru colturi ale lumii. O parte a familiei pierde vremea pe undeva pe langa nifte ruine - prin Grecia, cred. Sora mai mare a lui Richard fi sotul ei sunt la Paris, f i toti ceilalti din familie sunt prea preocupati de problemele lor personale ca sa dea vreo mana de ajutor. Pe scurt, prietene, sunt prins in capcana.

-----------------------------------Lectia de dragoste-------------------------------------

9

Impovarat de responsabilitatea de a ajuta trei fete sa debuteze in apele tulburi ale societatii. Thomas rasufla profund. La care se adauga f i responsabilitatea indeplinirii promisiuni de a-mi gasi mireasa in acest sezon.

- Dar ce naiba te-a apucat?- O, nimic neobifnuit, spuse Thomas cu indarjire. Am treizeci

f i trei de ani. Tata, mama f i chiar fi sora mea imi atrag atentia ca trebuie sa le dau un m of tenitor.

- §i ai pe cineva in minte?- Deocamdata nu, dar ftiu ce imi doresc de la o sotie. Ifi odih-

ni capul pe speteaza scaunului f i privi in tavan. Vreau o femeie ascultatoare f i dulce la vorba. O femeie pentru care voi fi soarele f i luna de pe cer. Care va fi de acord cu dorintele mele f i nu-mi va nesocoti deciziile.

Rand rase.- Pe scurt, vrei tocmai opusul femeilor din familia ta.- Exact.- §i cum vei gasi un asemenea model de perfectiune?- In momentul acesta, nu ftiu, dar nu ar trebui sa fie prea greu.

Femeile Effington sunt exceptia, nu regula. §i, cu toate ca barbatii din familia noastra au reufit mereu sa le stapaneasca bine, nu imi doresc sa-mi petrec restul zilelor intr-o confruntare de vointe fi ironii. $i totufi, incepu el, apoi ifi termina coniacul f i se ridica, va fi extrem de dificil sa fac curte oricui daca trebuie sa-mi petrec tot timpul supraveghindu-le pe surorile lui Richard. Se indrepta spre birou, lua carafa cu alcool f i se intoarse la locul lui. Ca sa fiu cinstit, nici nu am de ales. Am primit o scrisoare de la Richard saptamana trecuta in care ifi exprima deplina incredere ca voi avea grija de surorile lui, la fel cum ar face el. Mi-a spus ca se simte ufurat sa le ftie pe mainile mele. §i mi-a multumit pentru efort.

- Ai dreptate. Ef ti prins in capcana. Rand ii intinse paharul, iar Thomas i-1 umplu cu amabilitate. Cand ajung fetele?

-O , sunt deja aici de vreo doua saptamani. i f i umplu fi el paharul, puse carafa la indemana pe masa, intre ei doi, f i lua o inghititura mare.

-Vorbefti serios? Rand ridica dintr-o spranceana. Cu toate astea, te-am vazut in fiecare seara in ultimele doua saptamani

— -------------------■— Victoria ‘Alexander - ---------------------

10

la Whites sau in alta locatie. Nu par sa fie un obstacol atat de mare pana acum.

- Pur fi simplu am devenit expert in a le evita. Nu mi s-a parut chiar atat de greu in timpul zilei. Au fost extrem de ocupate sa probeze toalete, f i sa mearga la cumparaturi, f i sa ia lectii de dans, fi Dumnezeu mai ftie ce sa faca. Au venit cu tot cu o doamna de companie, o matufa hapsana cu o vointa de fier. 0 fiinta extrem de neplacuta, ca un balaur care se holbeaza la mine ca f i cum af fi un renumit seducator de domnifoare inocente. Se cutremura zicand acestea. Numai asta, f i tot e un motiv bun sa nu le stau in drum. Totufi, balul pe care mama mea 1-a pregatit este peste trei zile. Le-a obtinut pana f i accesul in clubul Almacks.

Rand tresari.- Te compatimesc. Dar totufi, daca tot vrei sa-ti cauti sotie, nu

ai face toate astea oricum?- Fara indoiala ca da, dar macar af fi liber sa fac ce vreau. A fa

ca... Thomas se gandi un moment, intrebandu-se daca Rand con- sumase destul alcool incat sa fie dispus sa-i accepte propunerea sau daca ar trebui sa-i mai puna nifte coniac in pahar. Am pus la cale un plan.

-Da?- Scopul real al acestui sezon este sa-mi gasesc o partida buna.

Richard le-a dat surorilor lui o zestre impresionanta, afa ca nu ar trebui sa fie atat de greu sa gasesc nifte soti acceptabili pentru ele. Repede fi cu cat mai putina agitatie.

- Poate ca afa este. Rand lua ganditor o gura mare de coniac fi medita putin. Numai daca, desigur, nu sunt urate foe.

- O, nu sunt. Deloc, spuse repede Thomas. Le-am intalnit, defi e adevarat ca in treacat, f i toate trei sunt foarte dragute. Cea mai mare dintre ele - o cheama Merry nu mai ftiu cum, cred, e putin cam pretioasa, dar totufi foarte atragatoare, defi are aproape douazeci f i doi de ani. Are un par blond cam dezordonat fi cred ca am vazut ca are ochii albaftri, in spatele ochelarilor pe care-i purta. Din ce am auzit, e foarte inteligenta.

- Nu vei avea nici o problema sa o mariti. E chiar o cerere mare pe piata maritif ului pentru femei pretioase, inteligente, imbatra- nite f i cu ochelari, spuse Rand cu prefacatorie.

-----------------------------Lectia de dragoste - ------------------------

11

- Victoria ‘Alexander ~—

Thomas il ignora.- Urmatoarea - nu-mi aduc aminte cum o cheama nici pe ea -

e cea mai draguta dintre ele, f i sigur va fi considerata un diamant de prima calitate. §i cea mai tanara e draguta. Am auzit ca s-ar pricepe foarte bine la calarit. E foarte atafata de cai f i de traiul la tara. §i, Rand - se forta sa vorbeasca mai entuziasmat -, are f i un caine. O bestie imblanita cu care orice barbat s-ar lauda. L-a adus cu ea.

-Bravo ei! Rand se incrunta suspicios. De ce-mi spui toate astea?

- Ma gandeam ca nu au fost prezentate inca in societate fi ca in acest moment - Thomas se apleca spre el - ai putea s-o alegi pe oricare din ele.

- Sa aleg? intreba Rand incet.- Da, sa alegi.- A i innebunit? Ce af putea face eu cu oricare dintre ele?- Fii serios, Rand, spuse Thomas pe un ton impaciuitor. Nu ar

cam fi timpul sa-ti gasefti f i tu o sotie? Suntem cam de aceeafi varsta, fi ai f i tu responsabilitatea de-a asigura un urmaf familiei tale.

-Nu-m i doresc o sotie chiar acum, multumesc.In vocea lui Rand se simtea un amuzament uf or.- Ei bine, nimeni nu-fi prea dore§te o sotie, nu-i afa?Thomas se intinse dupa carafa, ca sa-i mai puna lui Rand in

pahar, dar prietenul lui il refuza. Pacat. Era clar ca barbatul mai avea nevoie de ceva de baut.

- Dar vine vremea cand trebuie sa facem fata responsabilitatilor pe care le avem.

-Vremea ta, poate, nu a mea. Rand goli paharul, il puse langa carafa f i se ridica. Oricum, ar cam fi timpul sa-mi iau ramas-bun.

Thomas se tinu pe pozitii:- Ma dezamagefti, Rand. Credeam ca suntem prieteni.-N u suntem chiar atat de apropiati, replica Rand fi se indrep

ta spre Ufa.-Daca situatia ar sta invers, eu m-af insura cu placere cu una

dintre ele, ca sa te ajut, spuse Thomas ferm fi il urma, cu carafa tot in mana.

12

Rand rase.- Nici macar tu nu crezi asta.- §tiam eu ca nu voi putea sa te conving. Dar m-am gandit ca

merita sa incerc. Thomas ofta resemnat. Ai putea macar sa ma ajuti sa le gasesc ni§te soti.

- Oricat de mult mi-ar placea sa te ajut, sau cel putin sa observ ceea ce va fi in mod sigur un efort extrem de amuzant, trebuie sa refuz §i asta. Mi-e teama ca trebuie sa plec din ora? §i o sa lipsesc din Londra o vreme. E posibil chiar sa ratez intregul sezon. Prie- tene, e$ti pe cont propriu.

- E$ti sigur ca nu ti-ar placea macar sa faci cuno^tinta cu ele?Vocea plina de speranta a marchizului rasuna in incapere.Marianne Shelton se uita la umbra lui deformata in supor-

turile de alama care margineau §emineul §i i?i inghiti inca un comentariu usturator din cele vreo zece care-i venira in minte in ultimele cateva minute.

Helmsley §i prietenul lui - nici macar nu se uita prea bine la el - parasira incaperea, iar u?a se inchise puternic in urma lor.

Ofta u^urata ?i se intinse. Pozitia in care statuse ghemuita pe canapea nu i se paruse inconfortabila cand poposise aici ca sa ras- foiasca o carte. Venise in biblioteca la o asemenea ora tarzie numai ca sa gaseasca ceva interesant de citit. Nu avea nici o intentie sa stea, dar atipise, trezindu-se tocmai cand Helmsley $i prietenul lui intrasera. Cand intelesese ca nu ii remarcasera prezenta §i cand descoperise, mai tarziu, despre ce vorbeau ei mai exact, fusese atenta sa nu faca vreun zgomot. Se ridica, i^i puse din nou ochelarii pe nas §i se freca pe ceafa.

Ce fiinta insuportabila putea sa fie marchizul! Sa vorbeasca despre ea gi despre surorile ei de parea nu erau altceva decat ni^te obstacole de care puteai scapa cat mai repede posibil. Desigur, nu fusese ideea lor sa vina pe capul lui. Nu, de fapt, numai mama lui era de vina.

Aranjamentul initial era ca Marianne, Jocelyn, Becky §i matu$a Louella sa stea la Richard ?i la Gillian acasa. Dar, atunci cand cuplul anuntase ca nu mai poate reveni pentru inceputul sezonului, iar matu?a Louella amenintase sa le anuleze de tot

-------------------------------- Lectia de dragoste - — ---------------------—

13

— Victoria “Alexander

calatoria, ducesa le scrisese insistand ca ele sa vina sa stea la re$e- dinta Effington. Excelenta Sa anticipase chiar ?i obiectiile matu^ii Louella cum ca ar putea fi considerat lipsit de decenta ca ni§te fete nemaritate sa stea sub acela^i acoperi? cu un burlac, subliniind ca era o casa extrem de mare, cu o mica armata de servitori care le puteau insoti mereu. Subliniase $i ca erau mai degraba parte din familie... £i ce ar putea fi mai decent £i mai previzibil decat ca rudele sa stea impreuna?

Marianne nu era mai incantata decat Helmsley de schimbarea planurilor, mai ales dupa ce auzise in seara aceasta. Trebuia sa admita ca era de acord cu el intr-o privinta: Richard trebuia sa-?i fi programat mai bine lucrurile.

Se ridica ?i i$i intinse mainile mult deasupra capului. Ei bine, Helmsley nu trebuia sa-?i faca griji in privinta ei. Nu avea nici o intentie sa-?i caute sot nici in sezonul acesta $i nici in altui. Casatoria parintilor ei nu era un exemplu stralucit de fericire conjugala.

Mama ei murise cand Marianne avea ?ase ani, §i i$i aducea aminte de ea ca fiind o fiinta blanda ?i iubitoare, dar slaba ca trup §i spirit. Cu toate ca i se spusese ca tatal ei se casatorise cu mama ei din dragoste, ea nu vazuse nici o dovada in acest sens. Cel putin nu din partea lui.

Dupa moartea sotiei lui, tatal lui Marianne se implicase mult prea putin in viata copiilor lui. in schimb, i$i petrecuse ultimii ani de viata jucand la jocuri de noroc, band §i risipind averea familiei. Ramasese pe seama lui Richard sa recupereze resursele §i reputatia familiei. Era inca greu sa se obi^nuiasca pe deplin cu ideea ca, dupa ani de economii, aveau din nou o situatie financiara buna.

Marianne i?i intinse bratele ca sa se incalzeasca in fata focului §i se uita ganditoare la taciunii bine ingraditi. Nu, putinul pe care-1 vazuse ea dintr-o casatorie nu o atragea deloc. Lumea ii oferea mult prea multe aventuri pentru a se limita la ideea mai putin atractiva de a se casatori. De la Shakespeare la Jane Austen, cartile pe care le citise de cand fusese suficient de mare cat sa intoarca o pagina erau despre aventuri marete, cu eroine curajoase ?i eroi nobili. Nu-?i dorea altceva decat sa fie o astfel de eroina.

14

Cat despre eroi - se cutremura ei nu erau cu nimic mai reali decat lumile care ii creasera. Nu puteai gasi eroi decat in card sau in vise. §i, cu foarte mici exceptii, la fel era ?i cu dragostea.

I?i lua cartea 51 se indrepta spre u?a. 0 , avea de gand sa se bucure de tot ce aveau de oferit sezonul acesta §i Londra, dar planurile ei mergeau mai departe. In definitiv, daca nu avea de gand sa se casatoreasca, trebuia sa aiba alt plan. Ceva ce urma sa-i aduca independenta de care avea nevoie ca sa se poata bucura de aventuri. Ceva care sa-i asigure un venit.

Marianne avea deja o idee concreta despre ce putea sa faca mai exact. Habar n-avea daca s-ar descurca, dar, cu cat se gandea mai inult, cu atat i se parea mai interesant.

U§a se deschise larg, ?i ea incremeni.Lord Helmsley inainta cu pa?i mari in camera, iar mersul lui

tanto? trimitea cu gandul la un om care petrecuse o seara de be- tie, dar care era totodata ?i extrem de mandru. Se indrepta spre birou §i se a§eza pe scaunul din spatele acestuia, fara sa arunce macar o privire in directia ei, punandu-ji apoi o foaie de hartie in fata, inmuind un condei in cerneala §i incepand sa scrie in graba, aproape innebunit.

Marianne profita de ocazie ca sa-1 analizeze. Nu era neatra- gator daca iti placeau barbatii inalti, bruneti ?i lati in umeri, cu trasaturi armonioase. De-abia ii fusese prezentata in treacat, in ciuda faptului ca locuise in ultimele doua saptamani sub acoperi§ul lui, §i se intrebase daca el i§i ignora intentionat musafirii. In seara aceasta il auzise pentru prima data spunand mai mult de un salut politicos, chiar daca acele cuvinte nu ii erau adresate ei.

El facu o pauza $i privi in sus, cu fruntea incretita de ganduri. Se uita fix la ea, dar totufi nu paru sa o vada. Era atat de implicat in ce scria? Sau era mult prea beat ca sa se concentreze pe ceva? Desigur, biblioteca lunga era bine luminata doar la cele doua capete, iar ea statea in partea umbrita, de mijloc, a incaperii. Indiferent de motiv, nu indraznea nici macar sa respire.

Un moment interminabil mai tarziu, el se puse din nou pe scris. Ei bine, ea n-avea nici o intentie sa stea acolo ca o statuie toata noaptea. Inspira adanc ?i se indrepta spre u§a.

- Dumnezeule, chiar e§ti adevarata!

--------------------------------- - Lectia de dragoste-----------------------------------

15

Helmsley se ridica iute.Marianne ezita putin. Era prea mult sa spere ca putea sa scape

neobservata. Se incuraja ?i se intoarse spre el.- Normal ca sunt adevarata. Ce credeai?- Credeam ca e$ti doar o inchipuire a mintii mele.Scutura din cap ca sa se dezmeticeasca.- Credeai ca sunt o inchipuire a ta? Barbatul acesta credea ca

inventeaza oameni? Ca... Dumnezeu? Doamne, Dumnezeule, era nebun? Auzise ca unii dintre membrii familiei Effington era considered cam excentrici. O urma de nebunie nu ar fi fost cu totul deplasata. Se mi$ca putin spre u$a. Vezi deseori asemenea inchipuiri ale mintii tale?

- Nu, nu prea des. Inconjura biroul £i se apropie. De fapt, nu mi s-a mai intamplat niciodata. Cine e$ti dumneata, pana la urma?

- Cine sunt eu? intreba ea u$or. Ar fi fost insultata de faptul ca nu-$i aducea aminte ca se mai intalnisera, dar era chiar mai ingrijorata din cauza starii lui suflete^ti. Citise undeva ca trebuia sa faci concesii in fata celor atin^i de nebunie ?i sa te comporti cu ei la fel de atent precum te-ai comporta cu un copii mic. Dumneata cine crezi ca sunt?

- Credeam ca poate e§ti o naluca invocata de imaginatia mea. Sau un inger care a venit sa ma ia cu el in rai. Sau poate o muza care sa ma ajute in eforturile mele plapande.

El zambi, §i ea observa ca trasaturile lui erau mai mult decat armonioase. Era chiar destul de atragator. Pentru un nebun.

- Pot sa te asigur ca nu sunt nici inger, nici muza.Rezista impulsului de a se napusti spre u§a. ,.Poate ar fi mai

bine sa nu-1 iau prin surprindere." Se intreba totufi daca mai era cineva treaz la o asemenea ora in casa aceea imensa, in caz ca ar fi fost nevoita sa strige dupa ajutor.

- Dar e§ti, intr-adevar, o naluca. 0 examina cu privirea intr-un mod evaluator $i intim, iar ea i§i dori sa fi avut pe ea mai mult decat cama$a de noapte §i halatul. Chiar daca acum observ ca e$ti, intr-adevar, facuta din carne $i oase.

Nebunia lui era poate indoielnica, dar nu ?i lipsa lui de maniere. §i nici stralucirea din ochii lui. Nu mai vazuse licarul

----------------------------------Victoria 'Alexander ----------------------------------

16

— Lectia de dragoste

de dorinta pana acum, dar in mod sigur a§>a arata. Intelese deodata ca nu era nebun deloc.

- Iar dumneata, domnul meu, e?ti in mod categoric beat.- Beat? I?i ridica barbia intr-un mod insuportabil de arogant ?i

o tintui cu privirea. Bineinteles ca nu sunt beat. Eu nu ma imbat. Beau ocazional putin mai mult decat ar fi intelept s-o fac, in incercarea mea de a-mi trai viata la maxi...

- La maximul buzei paharului cu bautura.- Ha! $tiu ce hram porti, zise el ?i indrepta spre ea un deget,

intr-un mod acuzator. E?ti una dintre femeile acelea care cred ca barbatii ar trebui sa fie respectabili ?i responsabili mereu ?i ca nu ar trebui sa se distreze niciodata.

-N u -i adevarat, riposta ea ?i rase fara sa se poata abtine. Am avut dreptate de la inceput. E?ti nebun. Mai rau de atat, e$ti un zanatic beat.

- Nu sunt zanatic, beat sau intr-altfel. Trebuie sa recunosc, am baut ceva asta-seara, dar nu cu mult mai mult decat de obicei.

- Nu m-a? lauda cu asta, in locul dumitale.-Eu nu sunt dumneata §i nici nu ma laudam. Doar am afir-

mat un adevar. Nu sunt beat §i sunt mai mult decat capabil sa fac orice ar fi nevoie sa fac. Sau orice imi doresc sa fac, daca tot veni vorba.

- Intr-adevar? Nu prea-mi vine sa cred. Cu o clipa in urma, nu erai sigur daca sunt adevarata sau doar o inchipuire. Dar ce iti dore^ti sa faci dumneata acum?

-N im ic deosebit deocamdata. Se holba la ea, ?i ea observa ca stralucirea interesanta din ochii lui ii revenise in priviri. Sau, mai degraba, s-ar putea sa-mi doresc sa ma asigur ca naluca aia care mi-a deranjat singuratatea este intr-adevar reala, nu o fantasma adusa de mintea mea ametita.

- §i cum ti-ai putea da seama de asta?- Un sarut ar trebui sa fie de ajuns. §i facu un pas spre ea. Ca sa

verific daca e intr-adevar din carne §i oase.- Pot sa te asigur ca...Inainte sa mai poata sa spuna ceva, se duse spre ea §i o lua

in brate.

17


Cartea ii aluneca din mana, $i se holba la el, cuprinsa deodata de senzatia ca ceea ce se intampla semana cu o scena de roman.0 scena in care eroul chipes o imbrati?eaza pe eroina curajoasa ?i o saruta nebune^te. Probabil ar fi trebuit sa se inspaimante, dar acum se simtea mai degraba curajoasa decat altfel, iar el era mai mult decat chipe?. Se simti dintr-odata cu adevarat entuziasmata. Nu avusese niciodata ocazia sa fie sarutata nebune?te pana acum. Sau sa fie vreodata sarutata. Marianne se uita fix in ochii lui ?i zambi.

- Foarte bine atunci.- Foarte bine? El se incrunta privind-o, iar expresia lui confuza

se schimba intr-una plina de groaza. La naiba! Fara nici un semn, ii dadu drumul ?i facu un pas inapoi. Tu e$ti Merry nu-?tiu-cum!

- Ei bine, nu prea sunt eu vesela1 acum, de?i incepeam sa ma simt cam zapacita. I§i dadu capul pe spate ?i rase. Nu mai ai de gand sa ma saruti?

- Nu! Bineinteles ca nu! Niciodata!Facu ochii mari $i se indeparta de ea ca ?i cum ar fi avut

ciuma.-Niciodata? Ea se incrunta ?i i?i puse mainile in ?olduri.

Ce nepoliticos din partea ta. Dar de ce nu?-Pentru ca tu e?ti Merry... Merry...-T i-am spus, nu sunt deloc vesela, dar incep sa ma enervez.-Nu , la naiba, nu asta voiam sa spun. Inspira adanc, frustrat.

Te nume^ti Merry. Merry nu-?tiu-cum. Cum te cheama, de fapt?Ea dadu ochii peste cap. Cerea prea mult de la un barbat care

de-abia i?i aducea aminte de chipul ei, daca-?i inchipuia ca avea sa-?i aminteasca numele ei.

- Ma cheama Marianne.-E?ti sora lui Richard. Helmsley ofta. Doamne, Dumnezeule,

eram cat pe ce sa o seduc pe sora lui Richard.- Voiai sa ma seduci? Se simtea extrem de incantata. Ce capti-

vant! N-am mai fost sedusa pana acum.- §i nu vei fi sedusa nici acum.

1 Joe de cuvinte intraductibil: in engleza, merry inseamna „vesel“ (n.tr.)18

El se intoarse cu spatele la ea §i merse tanto? spre masa pe care se afla carafa de coniac. Se uita in jur vadit frustrat.

- Daca te uiti dupa paharul tau, mi se pare ca 1-ai luat cu tine cand ti-ai condus prietenul.

-Atunci o sa-mi iau altui.Se indrepta spre bufet, dar ea ajunse inaintea lui la el §i ii

bloca trecerea.- Nu crezi ca ai baut indeajuns?- Draga mea domni§oara, nu am baut nici pe departe indea

juns de mult.Ea ridica din umeri.- Cum dore?ti.Ii alese un pahar §i i-1 dadu, apoi lua un altui pentru ea ?i il

urma pana la masa.El i§i umplu paharul, iar ea i-1 intinse pe al sau. Acesta il privi

?i se incrunta dezaprobator.-N u prea cred ca...- Pentru Dumnezeu, domnul meu. Nu sunt un copii. Ii smulse

carafa din mana ?i i?i turna o cantitate moderata in pahar. Sunt destul de obi^nuita cu coniacul ?i cu alte tipuri de alcool.

Mintea, desigur. Avea un strop mai multa experienta cu alcoolul decat avea cu sarutatul. Ii arunca un zambet increzator, ridica paharul la buze §i sorbi o inghititura mare.

Gustul intens ii inunda simturile, iar bautura o arse pe gat, §i se intreba pret de o clipa daca avea sa moara in chinuri chiar acolo in fata lui. I?i inabu^i dorinta de a icni §i i?i incle^ta maxilarul, dar nu i?i putu impiedica ochii sa nu i se umezeasca.

-Cum ti se pare? intreba el inocent, cu ochii tradandu-i amuzamentul.

- Excelent, minti ea.-Cred ?i eu. Invarti coniacul in pahar ?i incerca sa-?i as-

cunda un zambet afectat. Imi place sa beau un coniac inainte de culcare.

- Sau doua sau trei, fara indoiala, murmura ea ?i se afunda in scaun. Lua o alta inghititura, mult mai mica, iar ochelarii ii alunecara pe nas. De fapt, nu era chiar a?a rau la gust. O caldura placuta

-------------- -------------------- Lectia cfe dragoste -----------------------------—

19

Victoria Alexander -

o cuprinse. Ii zambi ?i ii facu semn spre celalalt fotoliu. Ai vrea sa iei loc, domnul meu?

-A ? prefera sa stau chiar aici. Se a?eza pe marginea biroului ?i o observa cu atentie. Deci tu e?ti Marianne.

- Cred ca am stabilit asta deja. Sorbi din nou din bautura. Nu, nu era rea deloc. i?i a?eza ochelarii la loc ?i se uita la el. Eu sunt femeia pretioasa, imbatranita ?i inteligenta.

El tresari.- Ai auzit ce am spus?-N-aveam cum sa nu aud. Eram pe canapea. Arata spre cela

lalt capat al incaperii. Nu planuise sa-i spuna ca auzise intreaga conversatie, dar in acest moment nu putea rezista tentatiei de a-1 confrunta. E?ti destul de nepoliticos, sa f tii.

-N-a? fi spus nimic daca a? fi ?tiut...-Prostii! Flutura mana spre el, respingandu-i obiectiile. Indi

ferent de ce spui acum, asta e ceea ce crezi. Totu?i - mai lua o inghititura - ai dreptate, domnul meu.

-A m dreptate? intreba el precaut.-M da, zise ea ?i incuviinta din cap. Sunt o femeie pretioasa,

imbatranita ?i inteligenta. §i chiar imi place asta.- Chiar a?a, Lady Marianne?- Chiar a?a, Lord Helmsley.- De ce?- Cand cineva este vazut astfel, comportamentul aceluia este

mai putin ingradit. Oamenii nu mai sunt nici pe departe atat de ?ocati atunci cand faci ceva neprevazut, atunci cand nu respecti regulile dupa care altii se ghideaza.

El inalta contrariat dintr-o spranceana.- §i tu incalci multe reguli?- Inca nu, dar tocmai intentionez sa fac asta. Apoi ridica pa

harul spre el. §i voi incepe prin a-ti spune Thomas. M i se pare potrivit. La urma urmei, aproape ca m-ai sedus.

- Nu-mi aduce aminte. Nu mi-afti dat seama cine erai. A fost, desigur, rezultatul unei imaginatii prea active, dublata de o camera slab luminata ?i, trebuie sa recunosc, de influenta unei mari cantitati de alcool. Cu toate ca - i?i miji privirea - nu sunt beat. Dar tot nu mi-a? permite a?a ceva cu sora celui mai bun prieten.

20


-D e ce nu? El ?i-a permis a?a ceva cu sora dumitale.- E cu totul altceva. Sora mea era vaduva cand s-au cunoscut.

Tu e?ti o domniôara inocenta care de-abia a venit de la tara §i care mai e ?i sub protectia mea. Daca te-a§ saruta sau a? face orice altceva, ar fi ceva inacceptabil.

- Ce pacat, murmura ea. Thomas, ai vrea sa ftii ce altceva ai mai ghicit despre mine?

-N u sunt sigur, raspunse el precaut.Ea se apleca spre el, ?i ochelarii ii alunecara din nou pe nas.- Sunt destul de atragatoare.El rase.- E?ti, intr-adevar.- Dar te-ai injelat cu ceva in privinta mea. Se ridica, se apropie

de el $i i?i dadu jos ochelarii. Ochii mei sunt caprui. Nu un caprui profund, ci o nuanta nu tocmai neplacuta de caprui. Ce crezi? §i flutura din gene. Am ochi frumoî?

- Foarte frumo?i.Colturile gurii i se ridicara intr-un zambet. El avea ochi de un

albastru-inchis, destul de frumoî.-A?a credeam ?i eu. Rase ?i i?i puse din nou ochelarii pe nas,

apoi se intoarse, lua carafa ?i i?i turna din nou de baut. §i culoarea ochilor mei nu e singurul lucru pe care nu-1 § tii despre mine.

- Nu ti se pare ca ai baut indeajuns? intreba el cu blandete.- O, nu, domnule, dumneata e?ti singurul care a baut indea

juns. §i zgaltai carafa spre el. Dumneata e?ti beat. Apoi puse la loc carafa §i incuviinta din cap. Sau nebun. Nu m-am hotarat inca. Lua o gura sanatoasa ?i se intreba de ce nu incercase cu ani in urma gustul coniacului. Se uita imprejur curioasa. Aceasta chiar e o incapere minunata. A? putea sa-mi petrec cu placere viata intr-un asemenea loc. Peretii laterali ai bibliotecii mari erau aco- periti cu rafturi de carti care se inaltau de Ia podea la tavan. Traversa incaperea §i pa?i incet pe langa randurile de volume, trecand cu privirea peste titluri. Aici sunt lumi intregi ce de-abia a§teapta sa fie descoperite. Ai citit vreunele din ele?

- Cateva. Recunosc ca nu sunt un invatat, dar nici vreun prost. Facu o pauza. Ai spus ca mai sunt ?i alte lucruri pe care nu le cunosc, in afara de culoarea ochilor .

21

- Victoria “Alexander - — -

- Sunt sigura ca sunt multe lucruri pe care nu le cuno^ti, spuse ea cu mandrie.

- Probabil ai dreptate, dar cred ca avea legatura cu tine.- Ei bine... Lua ganditoare o gura de coniac. Ca sa incepem de

undeva, planul tau nu va functiona.- Planul meu?- Planul de a ne casatori pe toate cat mai repede posibil.Se sprijini de un raft de carti ?i zambi afectat.- Ai ratat ceva din ce am spus in seara asta? intreba el.- Nu cred. Am auzit cum ne-ai descris pe surorile mele ?i pe

mine. §i pe matu§a Louella, desigur. Ea rase. Destul de precis, intr-adevar. O, §i mai e ?i oferta pe care i-ai facut-o prietenului tau, permitandu-i sa aleaga pe oricare dintre noi. Foarte generos din partea ta.

-L a naiba! Thomas avu buna-cuviinta sa arate indeajuns de plin de cainta. Imi cer scuze.

-A?a ?i trebuie. Ridica relaxata din umeri. Aceasta este o incapere foarte mare, dar se pare ca vocile se aud foarte bine dintr-un colt in altui.

- Voi tine minte asta pe viitor. Voi tine minte $i sa verific daca pe canapea nu se afla cumva vreo naluca ascunsa. Deodata se incrunta. De ce nu va functiona planul meu?

- Pentru ca, Thomas, eu nu am nici o intentie sa ma marit. Sor- bi din coniac. Casatoria nu e deloc aventuroasa sau emotionanta, ?i nu am nici o dorinta sa fac a?a ceva.

El rase zgomotos.-Prostii! Toate femeile vor sa se marite.- Eu nu vreau. Se indeparta de rafturile cu carti §i arata prin-

tr-un semn larg cu mana spre rafturile cu volume. Uita-te la ele, Thomas. Sunt pline de expeditii, ?i de pericole, §i de emotii. Vreau sa traiesc §i eu o parte dintre ele. Vreau sa-mi traiesc viata. Exista o lume intreaga de lucruri pe care vreau sa le fac. Vreau sa intalnesc oameni interesanti, §i sa am parte de aventuri marete, ?i sa calatoresc in locuri captivante ca Venetia §i Cairo, §i, ei bine, sa traiesc lucruri despre care pana acum doar am citit. §i nu pot sa realizez nimic daca ma impovarez cu un sot.

22

- Hai, Marianne, spuse el pe un ton binevoitor. Nu se poate ca tu sa...

- Ha! $tiu ce hram porti. I§i ridica paharul spre el. E?ti unul dintre barbatii aceia care cred ca femeile ar trebui sa fie plictisitoare ?i cuviincioase mereu ?i sa nu se distreze niciodata.

-Deloc, zise el ?i rase intr-un mod voit prefacut. Nu ma deranjeaza ca femeile sa se distreze. Un anume tip de femei, adica. Totufi - ?i vocea lui paru categorica - nu acord aceasta libertate domni^oarelor care se afla sub protectia mea.

- Va trebui, pur ?i simplu, sa te mai razgande?ti. Bau §i ultima picatura de coniac §i se indrepta spre carafa. De vreme ce nici nu vreau, nici nu am nevoie de protectia ta.

- Cu toate astea, acum, multumita fratelui tau ?i mamei mele, aceasta este responsabilitatea mea, ?i eu nu ma voi sustrage. Se indrepta ?i ajunse la carafa cu un pas inaintea ei, luand-o main- te ca ea s-o inhate. §i, in acest moment, a? spune ca ai baut destul coniac pentru o seara.

- Nu inteleg de ce. E chiar bun. Se uita fix la paharul ei gol. Nu e ciudat ca, pe masura ce beau, imi pari mai putin beat?

- De obicei a?a merg lucrurile. Ii lua paharul din mana ?i il puse pe birou. Tu, draga mea domni^oara, e?ti beata.

Ea i?i inalta capul ?i se uita la el cu toata indignarea de care era in stare.

- Bineinteles ca nu sunt. Daca sunt in vreun fel, atunci sunt doar putin... vesela, zise ea ?i chicoti.

- Vad §i eu asta. Ei bine, vesela sau nu - o apuca de umeri §i o indrepta cu fata spre u?a -, a trecut de mult ora de culcare.

O impinse u?or, iar ea se indrepta spre u?a. Apoi se invarti ?i veni spre el. O sa-ti spun §i altceva ce nu 5tii despre mine. Nu am mai baut coniac pana acum.

- Nu ai mai baut? El facu ochii mari, prefacandu-se uimit. Dar totufi te-ai descurcat atat de bine.

- A?a am facut, nu? intreba ea increzuta.-Noapte buna, Marianne.Vocea ii era ferma, dar ochii ii straluceau.- Noapte buna, Thomas.

---------------------------------- Lectia de dragoste - --------------------------------

23

- Victoria ‘Alexander

Inca o data se indrepta spre u§a §i inca o data se intoarse spre el. El ofta adanc.

- Ce mai e acum?- Nici n-am mai fost sarutata pana acum.§i il privi rabdatoare.- §i nici nu vei fi sarutata acum.Ea facu un semn spre rafturile cu carti.- Ele sigur au fost sarutate.-E le cine? 0 examina din priviri, ca ?i cum ea era cea nebuna.

Cartile?- Nu fi absurd! Eroinele. Din carti. Incuviinta energic din cap.

Multe dintre ele au fost sarutate. De mai multe ori chiar.Tot ce se poate. Dar aceasta nu este o poveste, ?i tu nu e?ti pe

punctul de a fi sarutata.-Cum dorejti. Ofta in mod dramatic. Totu?i, daca tu nu

ma saruti, voi fi fortata sa ma arunc in bratele primului barbat pe care-1 intalnesc, sperand ca 1 se va face mila cuiva de o femeie pretioasa, imbatranita ?i inteligenta, ?i cred ca, data fiind atitudinea dumitale fata de responsabilitati, acesta ar fi cel mai iresponsabil...

-Foarte bine atunci! 0 apuca de umeri, o trase aproape ?i o saruta cast pe frunte. Apoi ii dadu drumul atat de brusc, meat era cat pe ce sa-§i piarda echilibrul. Gata!

- Gata? Se uita fix la el. Nu e chiar la ce ma gandeam eu.- Va trebui sa te multume?ti cu atat, spuse el arogant.- Sunt sigura ca altii s-ar descurca mai bine.-M a indoiesc.- Eu nu. Totufi, nu-mi la§i alta optiune decat sa afiu cu prima

ocazie, replica ea §i rase. De fapt, imi cam place ideea de a ma lasa la mila vreunui domn pentru cat timp va fi nevoie, cu toate ca nu cred ca imi va lua mult timp - ca doar ?i tu ai zis ca sunt atragatoare... ai spus „foarte atragatoare" -, pana cand un suflet milos va fi dispus sa...

- La naiba, chiar e?ti o feti^cana enervanta, izbucni Thomas.O in^faca din nou, o apropie de el §i o saruta cu fermitate.

24

Pentru o clipa, ?ocul atingerii lui o tintui pe loc. Buzele lui erau placut de calde ?i surprinzator de catifelate §i miroseau delicios

a coniac. I?i dadu capul pe spate, iar presiunea gurii lui asupra ei se domoli.

Mana lui aluneca de pe umarul ei pe spate §i o trase mai aproape. Ea i?i odihni mainile pe pieptul lui. El i?i lipi gura de

a ei, ?i ea i?i dori pe data ca acest moment sa nu se termine nicicand. Rasuflarea ei se intalni §i se contopi cu a lui, ?i se mi-

nuna de natura intima a ceea ce ea crezuse ca era ceva simplu ?i

deloc complicat.Se trase de langa ea ?i o fixa cu o privire ciudata ?i prudenta.-O , Doamne. Inspira profund. A fost... a fost...

El se indeparta ?i i§i drese glasul.- Da, ei bine, sper ca a fost multumitor.-Foarte. O caldura placuta o cuprinse. „Mai mult decat multu-

mitor.“ Cu toate ca - numai ca sa fiu sigura, intelegi - cred ca ar trebui sa mai incerci o data.

O privi lung, cu o expresie confuza pe fata, ca ?i cum ar fi incercat sa i?i dea seama ce voia sa zica.

- Cred ca ar trebui sa ma saruti din nou, spuse ea, subliniind fiecare cuvant in parte.

Poate ca barbatul chiar era nebun pana la urma. Sau natang. Sau poate ca pur ?i simplu nu voia s-o sarute din nou.

El clatina incet din cap.-N u cred.- De ce nu?

- Pentru ca ai baut prea mult, ?i eu la fel. E?ti sora lui Richard.

§i te afli sub protectia mea. I?i trecu mana prin par ?i se incrunta. De cate motive mai ai nevoie?

-Acestea sunt de ajuns, zise ea razand. Deocamdata.- Pentru totdeauna.

-Vom vedea, domnul meu, spuse ea cu afectare ?i se indrepta spre u§a, rezistand tentatiei de a se uita la el peste umar.

Vom vedea.

— ■------------------------Lectia de dragoste ------------------------------------

25

Victoria ‘Alexander - —

CapitoCuC 2

- Decolteul ar trebui sa fie putin mai adanc.Jocelyn se incrunta privind decolteul noii ei rochii de bal.

Nu e?ti de acord? Statea pe un scaunel, inaltata la cativa centimetri deasupra podelei, dar totufi suficient de sus incat sa se poata uita la mica adunare cu atitudinea unei regine care i?i suprave- gheaza supu?ii. Un ajutor de croitoreasa inzestrata cu rabdarea unui sfant tot incerca sa-i prinda tivul lui Jocelyn la loc. Becky ?i Marianne impreuna nu statusera sa-§i aranjeze rochiile nici jumatate din timpul pe care-1 petrecuse Jocelyn cu a ei.

Marianne se cocotase pe marginea unui fotoliu ?i rasfoia o carte facand eforturi sa-?i concentreze atentia pe altceva decat pe scrisoarea ascunsa in paginile ei ?i pe nevoia de a vorbi in privat cu surorile sale. Fara sprijinul lor, planul ei nu avea sorti de izbanda.

Becky era intinsa pe un fotoliu din apropiere ?i incerca sa-?i ascunda un cascat.

- Cred ca, daca ar fi ?i mai adanc, ti-ar ie ji pur §i simplu pieptul din ea.

- Rebecca, izbucni matu§a Louella.-Macar la mine are ce sa iasa din rochie, spuse Jocelyn

mandra.Matu?a Louella o privi incruntata.-Jocelyn.- § i la mine are ce. Becky se incrunta, uitandu-se la bustul ei.

Inspira adanc ?i apoi expira incet, incuviintand multumita. Chiar are ce.

- Gata, ajunge. N-am mai auzit pana acum asemenea prostii. Sunteti ni§te domnifoare bine-crescute, ?i ma a?tept sa va purtati ca atare. Matu?a Louella o tintui cu privirea intai pe Jocelyn, apoi pe Becky. §i domni^oarele bine-crescute nu discuta daca are sau nu ce sa le iasa din rochie.

-Desigur, matu$a Louella. Imi cer scuze, spuse Jocelyn dulce. Tie, nu altcuiva.

26

Becky deschise gura sa raspunda, insa Marianne ii arunca o privire careia cu greu ii puteai face fata. Sora mai mica paru un moment nehotarata, dar apoi stranse din dinti, de§i in privirea ei se putea citi inca revolta. Marianne ofta in sinea ei; acest gest era cel mult un armistitiu, instabil ?i cel mai probabil de scurta durata.

Ar fi trebuit sa fi spus ceva in clipa cand incepusera sa se certe. De cand sora lor mai mare Emma se maritase anul trecut, Marianne fusese nevoita sa i$i asume rolul de impaciuitor intre cele doua fete, ceea ce nu o bucura defel. $i totufi, ar trebui sa fie recunoscatoare, de vreme ce, in rarele ocazii cand Jocelyn $i Becky cooperau, erau o forta de luat in seama.

Croitoreasa se lasa pe calcaie, studiind tivul lui Jocelyn, apoi se incrunta intrebator. Matu?a Louella se incrunta in vreme ce privea cu atentie, apoi incuviinta:

- E de ajuns atat. Acum, a? vrea sa vorbesc cu dumneata despre unele dintre modelele de rochii...

- De ce nu o iei in camera cealalta? intreba Marianne luminoa- sa ?i se ridica. A§a ai putea discuta orice dore?ti fara ca noi sa dam tarcoale $i sa ne dam cu parerea la fiecare doua secunde.

-M ie imi place sa-mi dau cu parerea, spuse Jocelyn cu indignare. Cred ca parerea mea ar trebui sa fie luata in consideratie, dat fiind ca se discuta despre ce voi purta.

- §i eu cred la fel, spuse Becky incruntandu-se. Hai, Marianne, doar nu crezi ca...

- O, ba da. Marianne o lua pe matuja ei de brat $i o conduse spre u§a. Pana la urma, matuâ Louella are experienta §i cunoa?te mult mai multe decat noi in privinta modei, $i ar fi doar in benefi- ciul nostru sa o lasam sa ne indrume in aceasta privinta.

Jocelyn $i Becky se uitara uimite una la alta, iar Marianne i$i inabuî un oftat.

Inca o data, aliantele se schimbara, iar din du^mani deveni- ra aliati. §i totu§i, nu se punea problema ca surorile Shelton sa nu faca front comun atunci cand se confruntau cu probleme mai grave. De cele mai multe ori, se aliau impotriva matuîi Louella. Nici macar in ceea ce o privea pe Jocelyn, care cazuse cel mai mult prada pove^tilor matuîi despre gloria Londrei $i bucuriile

---------------------------------- Lectia de dragoste - — ----------------------

27

— Victoria Alexander

oferite de sezonul de baluri, nu se punea problema cui ii era mai devotata.

§i nu pentru ca Lady Louella Codling avea intentii rele. Fusese afa de cand se mutase cu ele ca sa aiba grija de fetele surorii ei decedate, cu doisprezece ani in urma. Femeia aceasta nu accepta nici o prostie f i nu radea mai mult de o data sau de doua ori pe an. In plus, matufa Louella il urase mereu pe tatal fetelor, raposatul conte de Shelbrooke - lucru pentru care Marianne nu o condam- na - fi, pana cu putin timp in urma, nu paruse a-i pasa prea mult de fratele lor, Richard.

Matufa o privi cu atentie pret de o clipa.- Excelenta idee. Incuviinta din cap spre croitoreasa, fi femeia

o urma. Louella se uita inspre fetele mai mici f i le spuse: Voi trimite o servitoare sa te ajute, Jocelyn.

- Nu. Marianne se repezi f i deschise ufa. Vreau sa spun ca nu e nevoie. Putem sa o ajutam noi.

- Eu n-o ajut, mormai Becky.-Foarte bine. Matufa Louella se intoarse spre croitoreasa.

Trebuie sa-i multumiti doamnei Renault ca a fost atat de amabila sa vina aici pentru a face retufurile finale in loc sa va cheme la atelier. Sper ca...

Iefira pe Ufa, iar Marianne o inchise in urma lor.-Amabila, zicea? comenta Becky batjocoritor. Dat fiind ce

suma scandaloasa de bani am cheltuit, femeia ar trebui sa vina f i sa ne imbrace in fiecare zi, adauga ea f i rase. Cu toate astea, e foarte distractiv, nu?

-A fa e, admise Marianne razand la randu-i. Dupa ce mare parte din viata fusesera nevoite sa faca economii, fetele nu se obif nu- isera cu gandul ca puteau sa-fi cumpere orice ifi doreau fara sa-fi faca griji. Numai Jocelyn se obifnuise sa cheltuiasca bani fara sa se simta vinovata ca Marianne sau sa se minuneze ca Becky. Iar acum, spuse ea insufletita, hai sa vorbim.

- Despre ce vrei sa vorbim? in' vocea lui Jocelyn se simtea o vaga curiozitate. intinse mana, iar Marianne o ajuta sa coboare de pe scaun.

Becky zambi afectat.- Orice ar fi, era dornica sa scape de matufa Louella.

28

-N u eram deloc dornica, minti Marianne. Voiam doar sa vorbesc cu voi despre... ei bine... despre vietile §i a^teptarile noastre, despre viitorul nostru. E mult mai u$or sa vorbesc deschis fara matufa Louella de fata.

Inca o data, Jocelyn $i Becky se privira pe furi§.- Nu $i daca numai despre asta vrei sa vorbe^ti, spuse Becky

incet. Credeam ca e de la sine inteles. Singurul scop al unui sezon la Londra este sa ne gasim soti buni. A$a ne este dat. Se ridica gi se apropie cu reticenta de Marianne. Suntem, a?a cum matu§a Louella nu ezita niciodata se sublinieze, ni$te domnifoare bine-crescute $i avem o responsabilitate fata de familiile noastre. §i o zestre mare. Cuvintele lui Becky sunara la fel de sincere ca o poezie invatata pe de rost.

Marianne se uita fix la ea.- Dar asta iti ?i dore^ti, nu?Becky ridica din umeri:- In cele din urma, da.- Eu, una, nu am nici cea mai mica intentie sa ma casatoresc

dupa primul meu sezon.Jocelyn se intoarse ca sa le dea voie surorilor ei sa-i scoata

multitudinea de ace, panglici ?i alte agrafe care ii tineau rochia.- Dar ce intentionezi sa faci? Pana in clipa de fata, Marianne

nu avusese habar ca Jocelyn planuise sa faca altceva decat sa-1 prinda in lat cat mai repede posibil pe burlacul cel mai bun de insuratoare. Evident ca nu le acordase surorilor ei atat de multa atentie pe cat ar fi trebuit.

- Intentionez sa ma bucur cu totul de placerile sezonului; mai mult de atat, intentionez sa fiu obiectul admiratiei intregii Lon- dre. Voi participa la fiecare bal de seama. Ma voi plimba prin pare la orele la care se cuvine. Chipul lui Jocelyn deveni visator, dar §i hotarat in acela$i timp. Voi aduna cereri in casatorie a§a cum se aduna florile de pe camp...

Becky pufni. Jocelyn o ignora.- §i, fara indoiala, voi frange vreo inima, doua. Cu toate astea,

voi frange... Auuu!- Scuze, spuse dulce Becky. Mi-a alunecat un ac.Jocelyn ii arunca o privire rautacioasa.

------------------------------- --- Lectia de dragoste-----------------------------------

29


-Dupa cum spuneam, voi incerca sa fiu blanda $i gratioasa cand ii voi respinge ?i il voi lasa pe fiecare petitor respins sa se gandeasca la mine cu afectiune, chiar ?i a§a dezamagit cum va fi.

- Cred ca mi se face rau, mormai Becky.- Sunt sigura ca va fi apreciata consideratia ta, spuse Marianne

cu prefacatorie.Rochia aluneca de pe umerii lui Jocelyn, §i fetele o ajutara sa

o dea jos.- §i, la un moment dat, cand imi voi gasi un candidat exceptio

nal cu o avere considerabila, desigur...-Desigur. Marianne se stradui sa nu rada. Mai auzise §i inain

te poezia lui Jocelyn, dar niciodata cu atat de multe detalii. Sau poate ca nu o ascultase niciodata cu adevarat. A$eza rochia cu grija pe fotoliu $i ii dadu lui Jocelyn o rochie de zi.

- §i cu un titlu nobil. Jocelyn facu o pauza de gandire. Mi-ar placea foarte mult sa ma marit cu un print, dar pare oarecum fortat, avand in vedere ca sunt foarte rari. Un duce ar fi dragut, cu toate ca sunt cam putini 51 ei. §i in marea lor majoritate sunt extrem de batrani.

-Thomas Effington va fi duce candva, murmura Becky, inche- ind-o pe Jocelyn la rochie. Iar mie mi se pare foarte chipe$.

- Daca iti plac barbatii aroganti care cred ca le §tiu pe toate §i, in plus, mai cred ?i ca ?tiu ce e mai bine pentru toata lumea, spuse Marianne fara sa stea pe ganduri.

Becky §i Jocelyn se uitara fix la ea cu aceea§i expresie de uimire pe fata.

- De ce crezi asta? intreba Becky. Nu ne-a adresat mai mult de doua cuvinte de cand am ajuns aici.

Jocelyn stramba din nas.- Cam nepoliticos din partea lui, de fapt.- $i asta nu ti se pare arogant la el? Marianne nu era sigura de

ce nu voia sa spuna nimanui despre intalnirea de seara trecuta cu marchizul sau cu coniacul lui. Poate ca numai pentru ca fusese prima ei aventura $i nu era inca pregatita sa o imparta^easca cu cineva. in plus, ii cunosc pe cei de teapa lui.

- Nu ftii nimic despre barbati, spuse Jocelyn pufaind arogant pe nas.

30

- §i tu $tii? o lua in ras Becky.Jocelyn i?i incruci^a bratele.- Sigur ?tiu mai multe decat ea. Nu are nici o experienta care sa

nu fie legata de vreo carte.- Iar experienta ta se rezuma la fiul indragostit al macelarului

din sat.Becky zambi cu o expresie extrem de dulce pe fata.- Un barbat e tot barbat, indiferent de pozitia sociala, §i un

barbat adevarat este categoric mai bun decat unul fictiv, spuse Jocelyn pe un ton superior, apoi se incrunta. Nu ca a? fi avut mult de-a face cu el.

- Desigur ca nu, incuviinta Becky. Era un om simplu.Jocelyn ridica din umeri.-Trebuie sa ai standarde inalte.Becky rase, iar Marianne facu la fel. Dragostea nebuna a fiului

macelarului fata de Jocelyn fusese o vreme o sursa de amuzament pentru fete. Daca un strain i-ar fi ascultat ambitiile pretentioase ale lui Jocelyn, nu ar fi banuit niciodata ca, defi incercase sa-1 faca pe tanar sa nu mai insiste, Jocelyn nu il tratase vreodata cu asprime. Cu toate ca, in multe feluri, Jocelyn se gandea numai la ea, Marianne nu o vazuse niciodata sa faca rau voit.

- Iar tu ce iti dore^ti, Becky? intreba Marianne, schimband cu iscusinta subiectul.

-O , sunt de acord cu Jocelyn. Becky se afunda din nou in fotoliu. $i eu planuiesc sa ma bucur de tot ce are Londra de oferit: receptiile, seratele, barbatii buni de insuratoare. Ii adresa lui Jocelyn un zambet larg. Nici eu n-am nici o dorinta sa ma marit anul acesta. A§ prefera sa ma bucur de mai multe sezoane inainte sa accept sa ma marit.

- $i ce cauti tu la perechea ta? Intreba Jocelyn, aparent la fel de surprinsa ca surorile sale de interesul viu din vocea ei.

-E i bine... Becky se incrunta ganditoare. Nu sunt extrem de preocupata sa aiba un titlu, dar mi-ar placea sa aiba o mo?ie mare cu un conac frumos, poate chiar un castel ?i grajduri fara pereche, cu cei mai nobili cai din intreaga Anglie, zise ea cu un aer medita- tiv. Mi-ar placea sa fie genul de barbat care sa prefere sa-?i petreaca mare parte din timp la tara. Caruia ii plac copiii ?i cainii...

---------------------------------- Lectia de dragoste - — ----------------------------

31


- Chiar, pe unde o umbla Henry? Marianne se uita prin camera, agteptandu-se parea sa vada coada animalului mare §i blanos cum iese de pe sub birou sau de dupa o canapea.

- Pe la bucStarie, presupun, comentS Becky. Se pare ca i-a cam fermecat pe servitori.

Probabil pentru ca, in ciuda decretului matu^ii Louella ca Henry trebuie tinut pe afara, Becky reu?ea sa-1 pSstreze in casa ?i pe langa ea mult mai des.

- De ce te intereseazS brusc planurile noastre? intreba Jocelyn afundandu-se in pernitS in vreme ce o studia pe Marianne curioasa.

-£ i eu ma intrebam acela^i lucru, spuse Becky. Nu e ca si cum noi - ?i in special Jocelyn - nu am mai fi vorbit de asta.

- De curiozitate, nimic mai mult de atat. Deci, reluS Marianne, nici una din voi nu se grabe^te sa se marite.

- I n acest sezon nu. Pana la urma, Becky nu are decat ?ap- tesprezece ani, ?i eu sunt doar cu un an mai mare. Jocelyn o studie. Tu, in schimb, ai douSzeci $i unu de ani §i e?ti practic fata bStranS.

Becky incuviinta.-A re dreptate, sa §tii. Cam e timpul sa te mariti.Oricat de increzatoare era ca surorile ei aveau sa o sprijine, mai

exista totufi i posibilitatea unor obiectii. Inspira adanc ?i spuse:- N-am nici un gand sa ma marit. Vreau sa ma descurc singura

pe lume.- De ce ai vrea a§a ceva? intreba Jocelyn neincrezatoare.- Casatoria nu are nici un farmec pentru mine. Surorile ei erau

prea mici cand mama lor murise ca sS-§i aduca aminte ceva din casatoria pSrintilor lor, ceea ce era probabil mai bine. Vreau sa §tiu ce aventuri imi rezerva viata dincolo de lumea inchisa a vietii conjugale. §i pentru a face asta am nevoie de independents. Independents financiara.

- Inteleg. §i cum iti propui sa’ atingi aceastS independents financiarS?

Becky se uitS la ea ca $i cum ii era fricS de rSspuns.-Trebuie sS recunosc, talentele mele sunt reduse. Nu am

fScut toata viata altceva decat sa citesc $i sS invSt. Dar totufi,

32

ina gandeam... Adica, m-am gandit... Nu mai spusese asta niciodata cu voce tare, nu mai imparta?ise nimanui, §i, pentru doar o clipa, se intreba daca o putea spune cu adevarat. Numai de ar fi lost Emma aici...

Ofta cu gandul la ea.Fusese mereu mult mai apropiata de Emma decat oricare din

tre ele. Nascute la doar un an diferenta, ea §i Emma fusesera in mod normal aliate, a$a cum erau Jocelyn ?i Becky la nevoie. Acum Marianne n-avea nici o confidents. Diferenta de varsta dintre ea $i surorile mai mici nu paruse niciodata mai mare ca astazi. i^i indrepta umerii $i spuse: Imi voi cagtiga existenta scriind.

-Scriind ce? Jocelyn se incrunta. N-ai scris niciodata nimic altceva decat scrisori. Nu-mi imaginez ca este posibil sa faci o avere scriind scrisori.

- Nu fi ridicola! Becky se uita cu un aer ganditor la sora ei mai mare. Vei scrie carti, nu?

- Poate ca da, in cele din urma. Entuziasmul pe care Marianne ?i-l infranase toata dimineata o asalta dintr-odata. Dar nu de la inceput. Cred ca iti ia cam mult timp sa scrii o carte, §i recunosc ca eu sunt cam nerabdatoare. Sincera sa fiu, nu sunt pe deplin sigura ca pot sa scriu un roman intreg. Totufi - §i Marianne deschise cartea din maini ?i scoase scrisoarea pe care o tinuse impaturita intre paginile ei atunci cand am ajuns la Londra, am trimis o intrebare §i o selectie din ce am scris eu pana acum unui domn care publica un ziar.

- Doamne, Dumnezeule, ai trimis ceva la Times?Ochii lui Jocelyn se facura mari de uimire.- Nu chiar la Times.-Atunci la Morning Chronicle? intreba Becky. Sau The Observer?- Nu, nu, nimic atat de traditional. Marianne respinse sugesti-

ile vesela. Le-am trimis la Cadwallender’s Weekly World Messenger.Becky se holba la ea.- Ce e Cadwallender’s Weekly World Messenger?- E un ziar adevarat? Nu suna ca un ziar adevarat, spuse Joce

lyn incruntata. Eu, una, sigur n-am auzit de el vreodata.

----------------------------------Lectia de dragoste -----------------------------—

33


- Nu ca ai fi avut de unde, comenta Becky sec. Totufi, nici eu nu am auzit de el.

- Iar tu e?ti atat de la curent cu cursul evenimentelor..., riposta Jocelyn §i i§i dadu ochii peste cap.

-B a bine ca nu...- E o publicatie foarte mica, spuse Marianne repede. Nici pe

departe atat de veche ca Times, cu o filosofie nu chiar atat de...- Legitima? sugera Becky.-Ingusta. in plus, Messenger nu apare decat duminica, ?i ma

indoiesc ca multi din afara Londrei au auzit vreodata de ea. Ori- cum, i-am scris domnului Cadwallender despre intentiile de a scrie despre aventurile mele.

- Care aventuri? intreba Becky.- Ei, inca nu am avut cine $tie ce, dar nu am de gand ca lucru

rile sa ramana a?a.- Ce tip de aventuri? intreba Jocelyn precauta.-Aventurile - Marianne facu o pauza dramatica - la Londra

ale unei domni^oare de la tara.Din nou, cele doua fete facura un schimb de priviri. Marianne

le ignora ?i desfacu foaia de hartie cu o fluturare a mainii.- § i azi-dimineata am primit raspunsul domnului Cadwallender.- §i ce spune? intreba curioasa Jocelyn.- Spune ca ii place cum scriu §i ca il incanta ideea aventurilor

la ora? ale unei fete de la tara. I-am propus sa scriu povestiri ca o serie de scrisori. Cum ai observat §i tu, ?tiu sa scriu scrisori. Nu putu sa-?i ascunda un zambet triumfator. I-am trimis-o deja pe prima.

Becky se ridica, ii lua scrisoarea din maini ?i o citi repede. Mai spune ?i ca cititorii nu sunt interesati de intamplari normale, de fiecare zi. Se incrunta. Ce i-ai trimis, mai exact?

Euforia lui Marianne disparu pe data.-Asta cam e o problema. Cred ca am scris despre emotia de a

vedea Turnul Londrei pentru prima data. £i despre placerea unei plimbari prin Hyde Park. §i de placerea de a fi...

Jocelyn ofta.- Eu, una, $tiu ca sigur a§ vrea sa citesc a?a ceva.

34

-T u nu cite^ti nimic altceva decat relatarea unei serate sau descrierile tendintelor in moda, murmura Becky. Studie scrisoarea, apoi se uita la ea. Iarta-ma ca sunt din nou de acord cu Jocelyn, dar aventurile tale pana acum sunt extrem de normale, iar ^ansele de a trai ceva mai palpitant, mai ales cu matu?a Louella care e ca o umbra, sunt destul de slabe.

- §tiu. M-am gandit mult la asta. Marianne i?i scoase ochelarii ;,;i ii lovi de palma ei. Domnul Cadwallender crede ca intriga mea este interesanta, dar spune ca ar vrea sa mai vada ?i alta aventura inainte sa se decida daca sa-mi publice sau nu scrierile. Banuiesc ca, daca nu-i place ce-i trimit, va gasi pe altcineva sa le scrie. Nu prea §tiu cum sa-mi fac experientele mai palpitante.

-Poti sa nu mai scrii despre obiective turistice, una la mana, spuse Jocelyn ferm.

-Fara indoiala, dar problema ramane cum anume sa atrag interesul domnului Cadwallender.

Becky scutura din cap.- Fara indoiala ca, la cate carti ai citit, ?tii mai bine decat orici-

ne ce anume face o poveste interesanta.-Norm al ca ?tiu. Numai ca... Marianne masura camera cu

pasul §i incerca sa-§i puna gandurile in ordine. Nu vreau sa inven- tez pove^ti. Vreau sa scriu despre aventurile mele.

- Tu n-ai avut nici una. Da-mi ?i mie sa vad \ Jocelyn se ridica, smulse scrisoarea din mana lui Becky $i o citi repede pe diagonals. Nu pomene^te nimic despre faptul ca ceea ce scrii trebuie sa fie cu totul adevarat.

- N-a? vrea sa mint.- Prostii! Nu vorbim tocmai despre minciuna, ci despre... Joce

lyn se gandi o clipa. Infrumusetare. Sa faci pur §i simplu sa para mai interesante experientele de care ai parte. E doar un mod de a vedea lucrurile.

Becky incuviinta.- E vorba despre diferenta dintre a spune despre o femeie ca

e grasa ?i imbracata prost ?i a afirma ca este voluptuoasa, avand frumusetea unei zeite a recoltei.

-------------------------------- - Lectia de dragoste - ----------------------------- ---

35

Victoria ‘Alexander -— ■

-Exact. Jocelyn ranji spre sora mai mica. Totul depinde de punctul de vedere. De exemplu, s-o luam pe domni^oara ta de la tara...

-Sau mai degraba pe mine, spuse Marianne.- Da, da. Ea - sau tu - ar fi mult mai interesanta... Jocelyn facu

o pauza, apoi privirea i se lumina. Daca ar fi singura pe lume. Daca ar fi orfana.

-D ar eu nu sunt...- Ba normal ca e?ti, spuse Becky. Toate suntem, prin definitie,

orfane. Parintii no?tri au murit amandoi.-Da, dar nu suntem chiar singure pe lume. Avem un frate cu

un titlu nobil ?i cu o avere respectabila, spuse Marianne confuza. Asta nu prea atrage simpatie.

Jocelyn o ignora.- O orfana crescuta la tara. Da, asta merge. Inocenta §i foar

te naiva.- Dar eu nu sunt...-Prostii! Jocelyn ii respinse obiectia. Ai fost crescuta la tara.

Nu e o minciuna, doar infrumusetezi putin adevarul, ca sa scoti o poveste mai buna.

- Presupun ca da, dar...- §i, daca tot e orfana, are nevoie de un tutore.Becky rase cu rautate.- Un tutore care a adus-o la Londra pentru a trai sub protectia

lui. Zambetul lui Jocelyn fu egalat de al lui Becky. Cu el in casa.- E absurd.Marianne rase, dar mintea ei incepu sa lucreze frenetic.Cu toate ca nu erau cu totul neadevarate, nici una dintre su-

gestiile surorilor ei nu erau cu totul minciuni. In cele din urma, ele erau, in intelesul strict al cuvantului, orfane. Iar marchizul de Helmsley se purta, pentru moment, ca un fel de tutore. §i locuiau, intr-adevar, in casa lui...

-Tutorele ar trebui sa fie chipe?; spuse Becky.- §i bogat, adauga Jocelyn. §i cu titlu inalt.- §i arogant, murmura Marianne.-U n crai, a? zice, incuviinta Jocelyn. In mod sigur trebuie sa

fie vreun soi de ticalos.

36

- §i el ar putea s-o dezonoreze! striga Becky entuziasmata.Deodata, in incapere se a^ternu o lini^te ?ocata.- Ce s-a intamplat? intreba Becky cu ochii mari, plini de ino-

ccnta. E doar o poveste. Nu e ca ?i cum tu vei fi chiar dezonorata.- Desigur ca nu.De?i, daca nu voia cu adevarat sa se casatoreasca §i chiar i?i

dorea sa scrie despre aventurile ei... Doamne, Dumnezeule, la ce se gandea? Alunga imediat gandul ru^inos.

-Cu toate astea, ar fi grozav de scandalos. Sprancenele lui •Jocelyn se apropiara, in semn de concentrare. §i se pare ca oamenilor le place sa citeasca despre scandaluri.

- Cu alte cuvinte, domnului Cadwallender ii va placea povestea. Marianne fu cuprinsa de entuziasm. O sa mearga. §tiu c-o sa mearga.

-Totufi, zise Jocelyn ?i o tintui cu o privire ferma, nimeni nu trebuie sa ?tie despre asta. Una e sa scrii despre scandal §i alta e sa fii implicate intr-unul.

- Daca apare numele tau in vreun ziar, orice ziar, consecintele ar fi cumplite, zise Becky §i se cutremura. Nimeni nu va crede ca ceea ce scrii nu e complet adevarat. Iti va distruge reputatia - ?i pe a noastra la fel. Cat despre matu§a Louella, ea ar...

-Matu?a Louella $i toti ceilalti nu trebuie sa afle. M-am gandit sa pastrez secretul efortului meu. Dupa cum puteti observa, scrisoarea e adresata unei domni^oare Smythe. Am considerat ca e cel mai bine sa-mi ascund identitatea de la bun inceput. §i nu este nevoie sa ma intalnesc cu domnul Cadwallender in mod regulat. Sunt increzatoare ca mare parte din treaba asta poate fi facuta prin scrisori, a§a ca riscul descoperirii mele ar fi minim.

-A m decis deja ca aventurile ar trebui publicate anonim. Va starni mai mult entuziasm cititorilor faptul ca autorul este necunoscut.

-N im en i nu poate rezista unui secret, comenta Jocelyn razand. Sau unui scandal. §i, daca s-ar intampla ca eu sau Becky - ?i o privi pe sora ei mai mica - sa avem parte de vreo aventura personala interesanta, ai putea sa folose^ti asta pentru povestirile tale. In plus, nimeni nu va §ti ca tu e§ti autorul, ?i, daca nu ne folose^ti numele reale pentru alte personaje...

— ------------------------ Lectia de dragoste — ----------------------—

37


- Pot sa folosesc initiale, spuse Marianne repede. Sa vedem, tutorele ar putea fi Lord...

„H de la Helmsley? E de la Effington? R de la Roxborough? T de la Thomas? Omul acela enervant avea atatea nume ?i titluri incat putea sa revendice jumatate din alfabet. Lord... care?" Marianne ranji. Desigur.

- Lord Care. Va fi Lord C. Suna bine.- C de la Care-o-fi-Numele-Lui, chicoti Becky.-Sau de la Cu-Totul-Capatuit, zise Jocelyn amuzat.-Sau de la Cumplit-de-Corupt. Marianne incuviinta satisfacu-

ta. Perfect. Acum tot ce trebuie sa fac e sa scriu prima mea aventura. §tiu dintr-odata care avea sa fie aceasta. Se indrepta spre u§a. Daca are cineva nevoie de mine, voi fi in camera mea pentru tot restul diminetii.

-N u uita, balul ducesei e in doua zile, striga Jocelyn dupa ea, §i avem o lectie de dans in dupa-amiaza asta. Daca nu vii la timp, matu^a Louella va...

Marianne inchise u§a in urma ei, intrerupand avertizarea surorii sale. Nu ca i-ar fi dat mare atentie. Acum mintea ei era prea asaltata de toate aventurile posibile ale unei orfane de la tara §1 ale desfranatului ei tutore.

Aventuri care incep cu putin coniac $i un sarut interzis in noapte.

CapitoCuC 3

Draga mea veri§oara,

Londra e, intr-adevar, cel mai captivant ora§ din lume. Sunt aici de nici doua saptamani, §i am primit deja primul sarut!

Evenimentul norocos a avut loc seara tarziu, cand toti ceilalti din casa dormeau, §i m-am gasit singura cu Excelenta Sa lordul.

E ru§inos sa recunosc asta, dar nu mi-a fost deloc teama, de§i, daca stau sa ma gandesc, ar fi trebuit sa fiu ingrijorata,

38

Lectia de dragoste - — -

caci aveam pe mine numai cama§a de noapte $i aroma ametitoare a unui coniac bun...

Aventurile unei domni$oare de la tara in Londra

Thomas se plimba pe langa balustrada care dadea in antica- mera §i supraveghea cu enervare scena de la parter. Valetul lui il avertizase ca in re?edinta Effington era mare agitatie, din cauza pregatirilor pentru bal, care avea sa fie peste doar doua zile. Cu toate acestea, Thomas nu era cu totul pregatit pentru priveli?- tea care il intampina.

La parter, servitorii alergau dintr-o parte in alta pe podeaua din marmura in alb $i negru, cu model de tabla de §ah. Servi- toarele inarmate cu carpe de $ters praful lustruiau §i dadeau cu ceara. Lacheii carau scaune §i mese. Peste tot pe unde se uita era vreun soi de activitate, intr-un balet impresionant de organiza- re haotica.

Nu ca nu mai avusese reêdinta Effington partea sa de gale in trecut, dar parintii lui - sau mai degraba mama lui - fusesera mereu acolo sa supravegheze pregatirile. Din fericire, mama lui se implicase cu seriozitate in planificarea evenimentului inainte sa decida sa piece din tara. Invitatiile fusesera trimise, meniurile facute, florile comandate §i o orchestra deja angajata inainte ca parintii lui sa-1 abandoneze pentru salbaticiile din America.

Ducesa facuse tot ce-i statea in putere ca sa se asigure ca balul avea sa fie un succes. La urma urmei, evenimentul era organizat de ea, chiar daca nu era prezenta, $i trebuia sa mentina ni^te standarde. Ii lasase maestrului de ceremonii instructiuni detaliate. §i schimbase, de asemenea, foarte multe scrisori cu matuâ fetelor, Lady Dragon, care avea probabil un nume real, dar el nu putea nici in ruptul capului sa gi-1 aduca aminte. Dupa cate se pare, ea supraveghea acum haosul de aici, dar le §i pregatea pe nepoatele ei pentru debutul in societate.

Cu toate astea - Thomas mormai o injuratura pe 5 op tit e -, dat fiind ca era singurul Effington din casa, el era, in fond, responsabil de succesul sau eêcul evenimentului, o responsabilitate pe care nici nu o ceruse, nici nu o dorise. Nu avea nici cea mai vaga

39


idee ce anume ar trebui sa faca ?i considera ca era probabil mai bine daca statea pur ?i simplu deoparte. Servitorii erau foarte bine pregatiti, iar Thomas era increzator ca puteau sa se descurce fara nici un incident. Sau, cel putin, spera ca puteau.

Tot ce-?i dorea cu adevarat in acel moment era sa evadeze din balamucul acesta in lini^tea clubului. In aproximativ patruzeci §1 opt de ore, viata lui avea sa fie ca ?i terminate.

Odata ce va prezida peste aceasta ofranda traditionala de tinere inocente aduse zeilor sorietatii, avea sa-?i ocupe serile lui - $i fara indoiala multe din dupa-amiezile sale - cu datoriile de escorta §i protector.

Protector? Rase in sinea lui. Cea mai mare dintre fete avea nevoie de un temnicer $i nimic mai putin. Toate prostiile alea pe care le recitase noaptea trecuta despre aventura, §i emotie, ?i dorinta de a-?i trai viata... Ei bine, avea sa se razgandeasca ea destul de rapid cand avea sa-1 cunoasca pe barbatul potrivit. Thomas facuse deja in mintea lui o lista de variante $i gasise un numar consi- derabil de perechi satisfacatoare. Nu era singurul burlac bun de insuratoare din Anglia care era presat sa se casatoreasca.

Nu ar trebui sa fie atat de greu sa-i gaseasca un partener pe cinste lui Marianne, atata timp cat i?i tinea gura. Era chiar atragatoare, cu aureola ei de bucle blonde care dansau rebel in jurul capului. Nu i?i putu retine zambetul. Nu-i de mirare ca in lumina difuza din biblioteca o confundase cu o naluca. §i cand se sarutasera...

Zambetul ii pieri. A naibii femeie. De ce insistase sa o sarute? Desigur, daca nu ar fi facut-o, nu se indoia ca ?i-ar fi dus pana la capat amenintarea de a gasi pe cineva care ar fi sarutat-o. Cel mai bun lucru pentru ea, pentru ei amandoi, era sa o marite cat mai repede posibil.

Se indrepta de spate ?i se duse la seara dubla $i larga care se cobora cu o curba gratioasa pana jos la parter. Thomas se feri de un servitor care avea un brat plin de rufarii §i de un altui care cara o tava de argint §i se intreba daca avea sa reu^easca sa iasa intreg din casa.

- Lord Helmsley.

40

Clipi la auzul vocii ascutite §i se intoarse incet, fortandu-se sa zambeasca politicos.

-Buna ziua, Lady Dra.. aaa, doamna.Femeia in varsta statea in u?a deschisa a salii de bal, o silueta

miniaturala cu aerul unui general aflat la comanda, care nu per-itea nici o abatere.- Se pare ca pregatirile pentru petrecere sunt sub control.- Da, intr-adevar. Ea pufai ca ?i cum numai ideea ca lucrurile nu

ar fi sub control era de neconceput. Nu am nici o grija in privinta balului ducesei, cu toate ca mi-a? dori ca mama dumneavoastra sa fi fost aici. Totu§i, am incercat sa ii indeplinesc instructiunile §i dorintele cat de bine am putut.

- §i intr-un mod admirabil, sunt sigur. Nu am nici o indoiala ca va fi una dintre atractiile principale ale sezonului. Acum, daca nu mai este nimic altceva, va urez o zi buna.

O saluta cu o mijcare a capului ?i se indrepta spre scari.-A , dar mai este ceva, domnule.Inima i se stranse. §tiuse din momentul in care o vazuse ca o

preocupa ceva in afara unui simplu schimb de amabilitati. Licarul hotarat din privire o daduse de gol. Inspira adanc ?i se intoarse spre ea.

- Cum va pot ajuta?- Sunteti atat de amabil, va rog, sa va alaturati noua in sala

de bal?Se dadu la o parte ?i ii facu semn sa intre in incapere.Se stradui sa-?i pastreze zambetul pe buze, spunand tacut adio

oricarei sperante de evadare, §i trecu pe langa ea in sala mare de bal. Cele trei surori Shelton stateau la capatul indepartat al incaperii, langa pian, insotite de un domn pe care nu-1 recunoscu ?i de cainele blanos al fetelor, care ?edea sub instrument.

Lady Dragon se indrepta spre fete, iar lui nu-i ramase decat sa o insoteasca.

- Suntem pe punctul de a termina o lectie de dans §i ne-ar fi de folos daca am mai avea un partener disponibil.

- Sunt foarte incantat sa va fiu de ajutor, spuse el cu glas scazut, adaugand in mintea lui ?i aceasta participare ca partener

---------------------------------Lectia de dragoste ---------------------------------

41


de dans la lista de plangeri pe care planuia sa i-o in^ire mamei lui la intoarcere.

Nu era cu totul sigur ce satisfactie avea sa-i ofere o astfel de injiruire - daca avea sa-i ofere vreuna; cu toate acestea iritareai se mai domolea cand vedea ca era pregatit.

Lady Dragon ii arunca o privire apriga.- Sunt sigura ca xntelegi ca nu se cade sa se datine pe picioare

la bal ca ni§te marinari beti.- Desigur ca nu, murmura el, indepartand imaginea nea^tep-

tata, dar enervant de incantatoare a lui Marianne ametita de bautura.

Se apropiara de grupul din fundul incaperii, ?i observa pentru prima data cat de mult semanau surorile intre ele.

Toate trei erau cam de aceea^i inaltime, mai inalte decat prefera el personal, dar nu exagerat. Marianne era cea mai blonda, parul ei contrastand frumos cu ochii de care aflase intre timp ca erau caprui.

Fata din spatele ei avea parul putin mai inchis, mai degraba auriu decat blond, ?i se uita putin chiora? la el cand inainta. Se intreba daca §i ea purta ochelari.

Iar ultima, ?i evident cea mai mica dintre ele, daca sinceri- tatea din privirea ei era vreun semn, avea un par ro§cat aparte. I?i dorea sa fi fost mai atent cand i se prezentasera, dar fusese prea ocupat sa le evite, sa i?i alunge din gand prezenta lor, prea ocupat sa acorde atentie oricui altcuiva numai misiunii de-a o marita pe fiecare in parte cat mai eficient ?i mai repede posibil nu.

Lady Dragon i?i tuguie buzele.- Lord Helmsley, probabil iti aminte^ti de nepoatele mele, cu

toate ca trebuie sa recunosc ca abia de v-am zarit de cand am ajuns. Sunt convinsa ca acest lucru nu a fost decat o neglijenta din partea dumitale.

-Intr-adevar, a§a e. Zambi cat putu de fermecator. O neglijenta pe care ma voi stradui sa o remfediez.

Trioul il studie cu o expresie comuna de amuzament ameste- cata cu provocare. Era ceva vag familiar in privirea aceea, dar nu putea sa-§i dea exact seama ce anume. Ignora un vag sentiment de nelinijte. Le spusese Marianne de planurile lui? Conta prea

42


putin, presupuse el. In cele din urma, nu era scopul tuturor domni^oarelor sa se marite? Marianne era exceptia - $i nu prea credea m protestele ei.

Era, evident, in interesul lui sa afle cat mai multe lucruri posi- l>il despre aceste domni?oare. Daca tot trebuia sa le gaseasca soti, .ivea sa-1 ajute sa §tie ce tip de barbati li s-ar potrivi. El nu avusese desigur niciodata vreo problema in a vorbi cu femei atragatoare ?i ele nu ezitasera niciodata sa vorbeasca cu el.

Se indrepta spre ro?cata ?i ii saruta mana.-Draga mea domni^oara... domni?oara...Ezita, apoi ofta.- Rebecca, spuse fata hotarata.-Becky, zise ro^cata, la fel de hotarata. Se holba la el de parea

.1 r fi fost o insecta interesanta. Toata lumea imi spune Becky.-Incearca sa nu-1 zapace?ti, vorbi Marianne pe un ton degajat.

I.ord Helmsley are ceva probleme cu retinerea numelor.- De unde ?tii tu asta? intreba Becky.Ea ridica din umeri.- Cred ca am auzit pe undeva.- Totu§i, spuse el repede, acum nu voi mai avea nici o problemami amintesc numele minunatelor mele musafire. Se intoarse

spre cealalta sora ?i ii lua mana. §i dumneata?-Jocelyn..Si ea il analiza cu mare bagare de seama. Avea impresia ca ii

rvalua meritele gi potentialul ?i se intreba daca el se ridica la nivelul a?teptarilor ei.

- Sunt incantata sa va intalnesc din nou, domnul meu.-D a, trebuie sa recunosc ca am fost negligent in datoriile

mele, dar voi face tot ce-mi sta in putinta pentru a indrepta ■h easta gre?eala. Ii saruta mana. Va asigur ca voi face tot posibilul ca sa ma revan?ez fata de voi toate fund cat mai atent posibil • le acum incolo.

Ea i?i dadu capul pe spate ?i ii oferi un zambet luminos. In clipa cand el ii raspundeala zambet, i?i dadu seama ca nici ea, nici Becky nu ar face nimic din ce nu-?i doresc. §i aici intra

;;i casatoria.

43


Intelese brusc de ce schimbul de priviri dintre surori i se paruse atat de familiar. Mai vazuse acea privire la fiecare dintre femeile incapatanate din familia Effington. Foarte bine. El era un barbat din familia Effington extrem de obi^nuit sa aiba de-a face cu femei exact ca acestea trei. S-ar putea sa-i fie mai greu sa le casatoreasca decat se gandise la inceput, dar viata n-ar mai fi distractiva daca nu ai avea parte de provocari ocazionale. Era in stare sa faca fata. §i in aceasta clipa se bucura chiar la gandul ca avea sa fie nevoit sa i?i masoare determinarea cu aceste surori incapatanate. Indeosebi cu una dintre ele.

Facu un pas spre Marianne gi afi?a cel mai devastator zambet posibil. Exact acela care ii servise atat de bine in trecut. Zambetulii garanta, de fapt, ca avea sa infranga rezistenta §i celei mai pu- ternice femei. O lua de mana ?i i-o ridica la buze. Zambetul lui nu ezita niciodata. Privirea lui o intalni pe a ei.

- Draga mea Lady Marianne. Sper ca va simtiti bine in aceasta dimineata.

-C e ciudat ca numele ei $i-l aminte§te, ii spuse Jocelyn in ?oapta lui Becky, suficient de tare ca el s-o auda.

O ignora, privirea lui zabovind pe chipul lui Marianne.- Da, destul de ciudat. Se uita §i ea la el, cu ochii sclipind de

amuzament. Dar dumneata, domnul meu? Ai dormit bine? Fara vreun vis ciudat sau inchipuiri ingrijoratoare noaptea tarziu?

- Ciudate poate, dar deloc ingrijoratoare. Nu i?i putu ascunde amuzamentul. De?i cred ca nu voi mai fi deranjat pe viitor.

-A , da? Ea ridica sceptic din sprancene. Atunci ai de gand sa renunti la serile de desfrau cu bautura?

- Deloc. Se apropie de ea §1 i?i cobori vocea, vrand ca numai ea sa auda ce avea de spus: Nu eram beat, §i intentionez sa-ti gasesc un sot cat mai repede posibil, ca sa se ocupe de tine ?i sa-ti interzica sa mai acostezi necunoscuti in biblioteci, noaptea tarziu.

-Vom vedea, domnul meu, spuse ea incet, colturile gurii ridicandu-i-se intr-un mod evident superior. Vom vedea.

El luase comentariul ei de noaptea trecuta drept efectul coniacului asupra ei, dar astazi acelea^i cuvinte erau incarcate de o provocare diferita. O provocare careia era mai mult decat dispus

44


sa ii faca fata. §i sa se bucure de ea. Din care sa ia tot ce era mai bun. I?i retrase mana, dar privirea ei zabovi pe a lui.

-Acesta este instructorul de dans, domnul Sabatier.Lady Dragon facu un semn spre barbatul imbracat elegant care

il analiza cu o expresie de superioritate aroganta.- Buna ziua, domnule, spuse francezul cu un accent pronuntat

?i facu o plecaciune intr-un mod prea afectat. Va suntem recunos- ( atori ca vreti sa ne ajutati. Ne faced o mare onoare.

Un zambet politicos staruia pe buzele lui, dar un licar plin de c uriozitate ii lumina privirea.

- Domnul Sabatier ne-a ajutat foarte mult.Lady Dragon incuviinta din cap.- Sunteti prea amabila, doamna.- Sunt convins ca a?a e, murmura Thomas ?i il observa discret

pe celalalt barbat.Cu toate ca hainele domnului Sabatier erau dupa ultima moda,

la o analiza mai atenta, se vedea ca erau uzate, nimic neobi?nuit daca stai sa te gande^ti la modul in care i?i ca?tiga existenta. b'rancezul era mai interesant de analizat decat imbracamintea lui. lira evident ca umerii lui lati ?i modul in care i se a?eza haina nu erau numai meritul unui croitor bun. Avea un chip atat de surprinzator de frumos - prea frumos, considera Thomas, pentru cineva incredintat cu sarcina de a le invata pe tinerele domni^oare sa danseze. Sabatier nu semana cu instructorii de dans pe care Thomas ii cunoscuse pana atunci.

-Aceasta este ultima lectie, dar tot cred ca mai au nevoie de inca putin exercitiu, spuse Lady Dragon. Din nefericire, celelalte obligatii ale domnului Sabatier il opresc sa stea astazi peste pro- I’ t amul stabilit.

- Imi cer scuze de o mie de ori, doamna. Regret orice problema c auzata, dar am o intalnire destul de importanta.

Domnul Sabatier zambi in semn de scuza, iar Thomas putea sa jure ca le auzise pe cele trei fete oftand la unison. Nu fu pe deplin convins ca nu ofta ?i Lady Dragon.

- Ne-ati depagit mult a^teptarile, domnule. Lady Dragon ii raspunse ?i ea cu un zambet. Va suntem indatorate.

45

Victoria ‘Alexander

- Este datoria mea, doamna, domni^oarelor. Domnul Sabatier facu o mica plecaciune. §i placerea mea.

II saluta pe Thomas, apoi se intoarse §i se indrepta spre u§a salii de bal. Toate cele patru femei il urmarira cu privirea. Thomas i?i drese glasul.

-Doamnelor? Trei sau poate patru expresii visatoare se intoarsera spre el. Dansam?

-A , da. Lady Dragon era din nou o prezenta dominanta, dar, pret de o dipa, Thomas se intreba daca nu cumva vazuse o stra- fulgerare din ceea ce e posibil sa fi fost ea in tinerete. Sunt ingrijorata in privinta valsului. Nu sunt nici eu prea priceputa in aceasta privinta. Daca le intrebi pe nepoatele mele, iti vor spune ca sunt mai batrana decat pamantul de sub picioare §i iti vor jura ca vremea tineretii mele la Londra a fost in timpul domniei reginei Eli- sabeta. Pe atunci nu existau valsuri. Iti vor spune §si ca pamantul se va cutremura numai daca indraznesc sa zambesc.

- §i a?a e? intreba Thomas amuzat.- Da. Lady Dragon se indeparta §i se a?eza la pian. Eu voi can

ta, ?i dumneata poti sa incepi sa dansezi cu domni?oara Rebecca.-Becky, mormai cea mai mica dintre fete.- Domni^oara - ?i Thomas i?i inabu?i un zambet - Becky. Facu

o plecaciune eleganta, con^tient ?i multumit ca era cel putin la fel de experta ca a lui Sabatier. Poate chiar mai buna. Imi acordati onoarea acestui dans?

- Desigur, domnul meu.Becky facu o reverenta, zambi ?i i§i puse mana pe bratul lui.

El o conduse pe ringul de dans $i o cuprinse cu bratele. Pentru cateva clipe, se invartira prin incapere in tacere.

El o privi pe Becky ?i zambi.- Cred ca matu?a ta te-a subestimat.- A?a crezi? Intreba ea, privindu-1 la randu-i.- Domnul Sabatier v-a invatat bine.Fara prea mare tragere de inima, se simti totufi oarecum recu-

noscator pentru priceperea francezului. Daca Thomas nu trebuia sa se concentreze in fiecare dipa sa o conduca, putea sa i§>i indrepte atentia spre lucruri mult mai importante.

46

- Lectia de dragoste

-Spune-mi, draga mea, a?tepti cu nerabdare sa inceapa sezonul?

- Chiar e un barbat bine, zise Jocelyn, uitandu-se chiora? la dansatori. Nu putea sa vada bine la distanta, dar refuza vehement chiar ?i sa se gandeasca sa poarte ochelari.

-A?a e, incuviinta Marianne. Cu toate astea, trebuie sa mai luam in consideratie §i problema caracterului lui. E arogant §i destul de enervant.

Jocelyn ii arunca o privire suspicioasa.- E a doua oara pe ziua de azi cand faci un asemenea comenta-

riu. Mi se pare greu de crezut ca faci presupuneri bazate pe nimic altceva decat lipsa lui de atentie fata de noi. Nu te-ai grabit niciodata sa tragi concluzii nechibzuite. Hai, Marianne, spune ce §tii despre barbatul acesta §i noi nu §tim!

Marianne ofta.-A m avut pur ?i simplu ocazia sa vorbesc cu el cateva minute

azi-noapte, in biblioteca.- Da? Jocelyn se incrunta. Ce interesant! Aproape la fel de inte-

resant ca faptul ca ai pastrat secretul despre o astfel de intalnire.- Nu era chiar un secret. §i in mod sigur nu a fost o intalnire.

Marianne ridica din umeri ca ?i cum intalnirea lor intamplatoare nu insemna absolut nimic. Pur ?i simplu nu am crezut ca merita mentionata.

Jocelyn rase zgomotos, neincrezatoare in cuvintele surorii ei.-N u ai crezut ca o intalnire noaptea tarziu...- O intalnire intamplatoare.-Cu mo^tenitorul unui ducat, nu cu oricine... Merita mentio

nata? Jocelyn clatina din cap. Nu te cred deloc.- Cu toate astea, e adevarat.-Hmm. Jocelyn o studie curioasa. Deci ce a facut de te-a

enervat atat de mult?„A refuzat sa ma sarute din nou.“ Marianne i$i ignora ganduri

le, la fel de enervante ca barbatul insu?i. §i ignora ?i cat de mult ii placuse sarutul acela.

- In primul rand, se pare ca i?i ia prea in serios responsabilitatile fata de noi ca tutore, sau protector, sau orice s-o crede el.

47


Se prea poate ca, prinse fiind intre el ?i matu^a Louella, nici una dintre noi sa nu poata nici macar sa respire fara sa ceara per- misiunea. In al doilea rand, nu este deloc fericit de venirea noastra aici...

Jocelyn rase.- Nu e deloc surprinzator.- §i planuie$te sa scape de noi.- Poftim? Jocelyn rase dispretuitor. Planuie?te sa ne dea una

in cap ?i sa ne ingroape pe toate in gradina?- Mai rau, spuse Marianne cu indarjire. Planuie^te sa ne ga

seasca sot la fiecare in parte.- Bestia! Jocelyn facu o pauza ?i se incrunta. Poate ca nu am

inteles eu ideea, dar ce e a§a ingrozitor in asta? Date fiind averea, pozitia ?i familia lui, omul ii cunoa^te pe toti cei care conteaza. Zau, cu ajutorul lui am putea sa ne casatorim toate extrem de bine.

-A§a e. Totufi, el i?i dore^te sa ne marite cat mai repede posibil. Maine nu ar fi prea repede pentru el. Marianne se apropie §i mai mult de sora ei, pentru a-i face o confidents. Se pare ca ii ocupam prea mult din timp ?i-l impiedicam in eforturile lui de a-?i gasi mireasa.

-Inteleg, spuse Jocelyn ganditoare.Marianne i§i miji ochii.- Ce intelegi mai exact?-E i bine, iar Jocelyn i?i masura cuvintele, daca intr-adevar i?i

cauta mireasa, are trei potentiale sotii chiar sub acoperi?ul lui.- Da? Presupun ca e?ti dispusa sa te oferi sa te sacrifici pe alta-

rul casatoriei? La urma urmei, Helmsley va fi duce de Roxborough intr-o zi. Exact perechea potrivita pe care ti-ai dorit-o mereu.

Cuvintele ii ie?ira pe gura mult mai taioase decat i?i propusese, ?i Marianne se facu mica in clipa cand con?tientiza ca zisese asta cu voce tare. De ce Dumnezeu o nelini^tea in a?a masura gandul ca Jocelyn §i-ar pune in minte sa-1 cucereasca pe Thomas?

Jocelyn nu baga in seama tonul surorii ei §i analiza dansatorii cu ochii mijiti, de parea astfel ii putea vedea mai bine.

-N u fi ridicola! Duce sau nu, am vorbit serios cand am zis ca nu am nici o intentie sa ma marit din primul sezon. Sa pun ochii

48

pe Helmsley in acest moment ar fi ca ?i cum m-a? grabi sa faco alegere pripita fara sa ma gandesc ce alte posibilitati mai bune ma a?teapta.

- Totufi, acea alegere pripita ar putea fi destul de buna, spuse Marianne ?optit, amintindu-?i de gustul uimitor de coniac de pe buzele lui calde.

-N u ma gandeam la Helmsley pentru mine. Jocelyn ii arunca un zambet ?iret. Ma gandeam la el pentru tine.

-Pentru mine? Marianne tresari. Nu am nici cea mai vaga dorinta sa ma marit in sezonul acesta - ?i nici in altui. §i fara indoiala nu imi doresc sa ma marit cu Helmsley.

-O , nu trebuie sa te mariti intr-adevar cu el, spuse Jocelyn vesela. Dar, daca il tii ocupat, nu ne va mai baga prea mult in seama pe mine ?i pe Becky.

- Imi pare rau ca-ti spulber ceea ce pare un plan impresionant ?i evident bine pus la punct, dar nu va functiona. Nu sunt deloc tipul de femeie pe care il cauta.

- E?ti sigura?„Vreau o femeie ascultatoare ?i dulce la vorba.“Marianne incuviinta ?i ignora senzatia care o cuprinse ?i care

se putea sa fie regret.- Foarte sigura.- Ce pacat! Jocelyn se gandi un moment, apoi se lumina la fata.

Foarte bine atunci. Poti sa-1 tii ocupat §i punandu-1 sa-ti gaseascao pereche numai ?i numai pentru tine.

- §i de ce ar face el asta?- Ei bine, ii vom da de inteles ca noi nu ne-am putea casatori

inaintea ta, de vreme ce tu e?ti cea mai mare. Jocelyn zambi rautacioasa. Ii vom spune ca e o traditie de familie. Pur ?i simplu nu ar fi de bun augur sa ne casatorim inaintea ta. Ar fi... nepoliticos.

- O, ?i nu putem permite a?a ceva, spuse Marianne sec.- II vom face sa creada ca, daca te poate marita pe tine, pe mine

?i pe Becky ne va aranja rapid, ?i va scapa astfel de noi toate.- Ca ni?te miei sacrificati pe altarul casatoriei?- Exact, zise Jocelyn ?i incuviinta satisfacuta.-Inteleg. Totu?i, am ?i eu o intrebare. Inteleg beneficiile

propunerii tale pentru tine ?i Becky, dar care sunt, draga mea

---------------------------- — Lectia de dragoste ----------------------------------

49


sora, benefkiile pentru mine? intreba Marianne §i i?i incruci?a bratele.

- Credeam ca e evident, raspunse Jocelyn cu infatuare.-Evident? Nu-mi pot imagina ce e... Se holba la Thomas, la

silueta lui inalta, la umerii lati, increzator in pa?ii pe care-i stapanea perfect.

-Gande§te-te putin, Marianne. Indiferent daca flirtezi cu Helmsley sau cu zecile de petitori, te vei bucura, fara indoiala, de...

- Ma voi bucura de experience amuzante din care pot sa ma inspir pentru povestirile mele. Voi avea parte de o gramada de... aventuri, murmura Marianne.

„De un barbat stapan pe el.“-Intr-adevar. §i trebuie sa recuno§ti ca Helmsley nu e chiar...-T ipu l de barbat despre care a? putea scrie, spuse mai mult

pentru ea decat pentru sora ei.„Un barbat stapan pe lumea lui. Genul de barbat de care..."- §i noi vom fi libere sa ne bucuram de acest sezon fara sa

mai intervina ?i altcineva in afara de matu?a Louella. Tonul lui Jocelyn o smulse pe Marianne din visare, nelasand-o sa-?i termine gandul. Vocea surorii ei mai mici avea o nuanta de ne- astampar. §i ?tim ca ea nu poate sa ne supravegheze pe amandoua deodata.

Muzica se opri, iar Thomas ?i Becky se indreptara spre el de-a lungul salii mari de bal.

Jocelyn se apropie mai mult de Marianne ?i ii spuse incet, dar insistent:

-Ne-am inteles?Becky era u?or imbujorata, de la efortul dansului pesem-

ne - sau poate datorita farmecului lui Thomas. El era cel care ii capta toata atentia lui Marianne. Mi^carile lui aveau o gratie flui- da, masculina, ?i ea simti o senzatie foarte stranie in stomac.

- Gande?te-te la toate aventurile posibile.Vocea lui Jocelyn suna tentant. Becky ii spuse ceva, ?i el

rase, un sunet fascinant, masculin care i se infiltra lui Marianne in sange.

- § i ai nevoie de aventuri despre care sa scrii, adauga Jocelyn.

50

Thomas ?i Becky se apropiara.- § i chiar vreau ca acestea sa fie aventurile mele, spuse Ma

rianne incet.„Aventuri cu Thomas?" O emotie puternica o traversa la acest

simplu gand.Thomas surprinse privirea lui Marianne ?i ii zambi larg, iar ea

observa din nou ca avea un zambet foarte placut. Tipul de zambet care ar putea face o femeie sa-$i piarda mintile.

- Excelent, Becky. Vocea matujii Louella rasuna in spatele lor.-Trebuie sa spun, Lady Louella, ca $i-a invatat lectiile foarte

bine, chicoti Thomas. De-abia daca ne-am calcat pe picioare.Becky rase §i facu o plecaciune. Va multumesc, domnul meu.

Am avut un partener excelent.-D ar j i un instructor excelent, spuse matu^a Louella. Acum,

Marianne...- Cred ca e randul meu. Jocelyn facu un pas spre Thomas ?i ii

arunca un zambet uluitor. Domnul meu?- E placerea mea.Thomas incuviinta §i ii intinse bratul. Jocelyn ii dadu mana §i

el o escorta pe ringul de dans.Marianne se uita lung dupa ei. Cat de rau ar fi daca ar face

asta? Nu avea nici o intentie sa se marite cu nimeni, $i ea nu reprezenta, desigur, ceea ce voia Thomas de la o sotie. Eforturile lui Thomas de a-i gasi pereche ar fi, cu siguranta, distractive §i i-ar oferi nenumarate posibilitati pentru povestirile ei. Nu o ajutase deja, fara ca macar sa §tie, sa-?i scrie prima povestire? Una care, credea ea, avea sa apara curand in paginile ziarului Cadwallender’s Weekly World Messenger.

In afara de asta, nu ii displacea total compania lui, chiar daca era mai mult decat arogant. Cu toate astea, era, desigur, destul de fermecator astazi. §i mai exista §i posibilitatea unui alt sarut. Sau doua. Sau mai multe.

Ar fi trebuit sa se gandeasca ?i singura la asta. La urma urmei, nu era Thomas Lord W pentru domni§oara ei de la tara?

Jocelyn se uita peste umar la Marianne, cu o expresie intrebatoare pe chip.

--------------- ------------------ Lectia de dragoste - — ----------------------

51


Marianne ridica din umeri, prefacandu-se resemnata §i incuviinta din cap. Jocelyn ii facu cu ochiul, apoi i§i indrepta intreaga atentie spre Thomas.

Daca nu i-ar fi clocotit nerabdarea in vene, lui Marianne aproape ca i-ar fi parut rau de el. Planul lui de a le casatori repede era sortit ejecului inainte de a incepe sa fie pus in aplicare. Eforturile lui aveau sa-i ofere, cu siguranta, tot soiul de experience interesante de depanat in Aventurile unei domni§oare de la tara in Londra. In plus, saracului om nu avea sa-i ramana nici un minut liber ca sa-§i caute o mireasa pe gustul lui.

Era ciudat totufi. In acel moment, Marianne nu era sigura ce anume o bucura mai mult din planul lui Jocelyn.

CapitoCuC 4

... §i in fiecare dupa-amiaza acei membri ai societatii care vor sa se lase in voia barfelor §i a flirturilor se due in Hyde Park, unde se plimba cu trasurile, sau calare, sau pejos, afi§and intr-un mod unanim maniere $i gusturi alese. E o parada de-a dreptul impresionanta.

Lord VJ. m-a dus §i pe mine o data §i sper ca ma va duce din nou, caci m-am distrat destul de mult, de§i nu s-a ardtat dornic sa ma prezinte cuiva. Pentru o clipa, m-am temut ca ii era ru§ine de manierele mele de la tarn. Apoi am observat stralucirea ciudata din privirea lui, care a disparut la fel de repede cum a aparut.

Draga veri§oara, avea o privire posesiva cum n-am mai vazut vreodata la vreun om - sau chiar la vreun animal. M-a cuprins groaza cand am observat-o; cu toate acestea, trebuie sa admit, chiar a§a ingrozita, am fost mai mult decat incantata...

Aventurile unei domni§oare de la tara in Londra

- Este foarte amabil din partea dumitale ca ne-ai adus in pare in dupa-amiaza aceasta.

52

Lectia de dragoste

Marianne se plimba la bratul lui Thomas ?i ii arunca o privire pe sub genele ei dese. Surorile mai mici mergeau la cativa pa§i in fata lor.

-M a i ales ca ?i ieri ai reu?it sa ne faci loc in programul tau aglomerat.

- Da, ei bine, pot sa fiu foarte amabil cand este nevoie, spuse Thomas cu un zambet larg. Cu toate ca nu prea se poate spune ca m-am sacrificat cand am valsat cateva minute cu ni?te domniôa- re frumoase. Indraznesc sa cred ca voi fi invidiat de fiecare barbat din pare, acum, ca va am pe toate trei in preajma.

- Sa inteleg ca ne-ai scos la parada? Marianne iî dadu capul pe spate. Marfa expusa pentru posibilii cumparatori?

-Deloc, raspunse el cu o indignare autentica in voce. Intentia mea de a va insoti aici nu are nimic de-a face cu asta.

-Numai pentru ca nu ti-a venit in minte, spuse ea cu afectare.-Draga mea domniôara, eu...Dar se impotmoli in negarea lui. Afiârea lor in vazul lumii era

o idee excelenta, ?i ar fi trebuit sa se fi gandit la asta. Ignora acest fapt $i adopta cea mai sincera atitudine.

- Pur ?i simplu cred ca e cel mai marunt lucru pe care il pot face ca sa ma revanêz pentru lipsa ruînoasa de atentie la adresa ta ?i-a surorilor tale de cand ati ajuns la Londra.

Chiar §i lui ii sunau fals propriile cuvinte.- Da, a$a este. Totufi, sper ca nu te-am deranjat, smulgandu-te

din confortul caminului ca sa infrunti multimea din Hyde Park.Colturile gurii i se ridicara u?or, ca ?i cum i?i retinea un zam

bet. El intelese deodata ca, in ciuda celorlalte acuzatii ale ei, ea ?tia exact de ce ii propusese sa se alature paradei celor care vor sa vada $i sa fie vazuti, a celor care frecventau parcul in fiecare dupa-amiaza. §i nu avea nimic de-a face cu efortul lui de a fi o gazda buna.

- Nu prea e o diferenta intre multimea de aici §i cea de acasa, spuse el sec.

Balul ducesei urma sa fie in ziua urmatoare j i vanzoleala fe- brila din casa parea chiar mai mare, daca a§a ceva era posibil, ca urmare a pregatirilor pentru marele eveniment. Lordul $tia ca ducele $i ducesa de Roxborough mai organizasera $i alte evenimente

53

- Victoria Alexander

in trecut, dar nu-'ii putea aduce aminte sa fi vazut vreodata casa intr-o asemenea frenezie. Poate era din cauza lipsei supraveghe- rii personale a mamei lui. Sau poate pur §i simplu el nu acordase pana acum prea multa atentie unor asemenea activitati.

Acum insa, el era gazda oficiala, ?i se simtea responsabil de succesul sau ejecul balului $i de prezentarea domni^oarelor Shelton in inalta societate.

- Trebuie sa recunosc ca nu mai puteam indura prea mult.In afara de asta, daca voia sa le marite pe fete repede $i decent,

aceasta era ocazia perfecta sa ajunga sa le cunoasca mai bine, fara privirea insistenta j i protectoare a lui Lady Dragon. De-abia daca reu?ise sa afle vreo informatie utila ieri, cu toate ca Jocelyn lasase sa-i scape refuzul de a se casatori ale fetelor mai mici inainte de sora lor mai mare. Marianne parea sa fie cheia succesului sau. Ea fusese neobi^nuit de tacuta in timpul dansului lor. Ca ?i cum intorcea pe toate partile o chestiune foarte importanta ce nu avea nimic de-a face cu partenerul ei in acel moment.

Ideea ca o domni?oara pe care o tinea atat de aproape de el putea sa fie nepasatoare la farmecele sale era cel putin enervanta. Domni^oara aceasta era in mod special enervanta, constata el pe masura ce o observa din ce in ce mai mult. Mirosul parului ei, ?i caldura mainii ei in a lui, ?i senzatia placuta de a o avea in brate...

Astazi parea mult mai vorbareata, la fel ca atunci cand aparuse deodata in biblioteca, a?a ca el ii sugerase sa coboare din trasura ca sa se plimbe pe jos, in speranta ca vor putea purta o discutie relativ mai intima. §i, drept vorbind, ii cam placea ca nu trebuia sa o imparta cu altcineva.

Marianne saluta o frumusete bruneta ?i scortoasa care se plimba cu o trasura neacoperita.

- Cred ca ar putea fi o varianta.- O varianta pentru ce?- Pentru tipul de mireasa pe carp ti-1 dore^ti, desigur.-Cum poti sa... Apoi facu o grimasa. Ai de gand sa mai folo-

se?ti impotriva mea §i altceva din ce am spus cand credeam ca port o conversatie privata?

Ii arunca un zambet, ?i ochii ii stralucira in spatele ochelarilor.

54


- Poti sa fii sigur de asta, domnul meu.El ofta intr-un mod exagerat.- Foarte bine, cedez. Spune-mi de ce crezi ca acea domni^oara,

ftica unui marchiz cred, ar fi o sotie potrivita.Marianne o studie atent pe femeia respectiva.- E gatita dupa ultima moda, a?a ca are, evident, o zestre res-

pectabila. §i nu este deloc ciufulita. Acest simplu fapt spune multe despre caracterul ei.

- Prostii! Cunosc foarte multe femei care ies in lume aranjate fara cusur, dar nu sunt deloc supuse.

-T o t ce se poate... De$i respectarea stricta a normelor modei indica, desigur, bunavointa de a tolera §i alte restrictii. Daca adaugam ?i comportamentul ei, care pare oarecum rezervat, adica modul in care zambe^te $i remarca salutarile. Cred ca ar fi destul de supusa ?i mai mult decat dispusa sa iti aprobe dorintele §i deciziile.

- Chiar crezi asta?El era amuzat, in ciuda faptului ca i?i auzea propriile cuvinte

folosite impotriva lui.-Da, chiar cred. Cred ca e exact genul de femeie care te-ar

face... Cum ai zis tu exact?- Nu-mi aduc aminte, replica el scurt.-H ai, cum e posibil sa fi uitat? §tiu ca mie mi-e imposibil.

Ai spus ca vrei o femeie pentru care tu ai fi soarele ?i luna de pe cer. Incuviinta din cap. Da, chiar cred ca ar trebui sa incerci sa te prezinti.

- Poate ca o voi face.-V o i fi fericita sa iti atrag atentia ?i asupra altor variante care

ne vor ie?i in cale.-A ? aprecia foarte mult asta, spuse el §>i rase pe infunda-

te. Acum, daca tot am identificat o potentials partenera pentru mine, tu ce ganduri ai? Vezi cumva pe cineva care sa merite luat in calcul?

-Ti-am spus ca nu am nici o intentie sa ma casatoresc.- A$a e. Vrei sa ai parte de aventuri.- $i sa ma bucur de viata.- Desigur.

55

— Victoria ‘Alexander - — •

In alte conditii, ar fi putut sa gaseasca o asemenea dedaratie seducatoare $i vrednica de o analiza amanuntita. Dar, de vreme ce acum sarcina lui era sa le protejeze pe Marianne ?i pe surorile ei, nu-i placea deloc ce sugera replica ei.

- Totufi, m-am gandit mult la planul tau de a ne gasi soti.- Da? intreba el precaut.Ea incuviinta din cap.- Da, a?a am facut.-§ i?Nu era sigur ca voia sa-i auda raspunsul.- §i recunosc ca aventurile nu prea sunt la indemana unei fe

mei de rangul meu. Nu am avere proprie, cel putin nu deocamdata, a§a ca sunt, tot deocamdata, prizoniera intr-un ora§ in care cel mai captivant lucru care s-ar putea intampla este un pas gre$it la un bal. Presupun ca exista $i §ansa sa se iveasca vreun scandal din senin, dar, desigur, asta nu prea e o aventura adevarata. Nu e$>ti de acord?

-E ib ine, eu...- Exact. Ea incuviinta din cap cu hotarare. La urma urmei, nu

prea cred ca exista vreo §ansa sa dau peste pirati la balul ducesei, sau peste bande de talhari nomazi la Almacks, sau peste canibali africani la Vauxhall...

- Nu se $>tie niciodata, murmura el.-... A§a ca, de vreme ce nu ma pot ajtepta sa am parte de vreo

aventura semnificativa, ma voi stradui sa ma bucur de viata.Rosti din nou fraza aceea enervanta. El i§i alese cuvintele

cu grija.- §i ce are asta de-a face cu planul meu?-Zau, Thomas, e evident. Se uita la el curioasa, ca ?i cum nu-i

venea sa creada ca nu intelegea la ce se referea ea. Voi coopera cu tine pe deplin.

- Chiar a$a?-Da, zise ea §i incuviinta din cap. Voi accepta fiecare prezen-

tare cu grade. Voi flutura din gene §i din evantai - $i din orice altceva -, la fiecare potential petitor care imi iese in cale. Voi incerca sa fiu fermecatoare, £i spirituals, pi cum §i-o mai dori un barbat.

56

Ma voi stradui chiar §i sa-i privesc pe ace§ti petitori ca §i cum ar fi soarele ?i luna de pe cer.

El rasufla zgomotos §i neincrezator, apoi o privi atent.- De ce ai face asta?- Doamne, Dumnezeule, incearca, te rog, sa fii mai atent. Ma

rianne ofta exasperata. §ansele de a avea parte de aventuri sunt minime; cu toate astea, §ansa de a te bucura de viata e nesfar^ita.

Poftim? Se opri brusc in mijlocul drumului §i o tintui cu privirea. Era imposibil ca ea sa insinueze ceea ce intelegea el. ( e Dumnezeu vrei sa spui cu asta?

-N u trebuie sa-mi vorbe§ti pe tonul acesta. Sincera sa fiu, nu c ca $i cum a? fi pe punctul de a-mi risipi virtutea cu primul barbat rare-mi apare in cale. Se gandi un moment. Cu toate ca eu consider virtutea o calitate supraevaluata.

- A$a crezi? intreba el, cu vocea ciudat de firava.-Chiar asta cred. Incuviinta din cap cu putere. Daca cineva

vrea sa se casatoreasca, presupun ca e important, dar, daca cineva nu are in vedere casatoria, i?i pierde importanta, nu crezi?

- Categoric nu, spuse el indignat, minunandu-se ca tocmai el, dintre toti oamenii, descuraja o astfel de atitudine la o femeie.

Ea il observa atent un moment.- §tii ce, pentru un barbat cu reputatia ta de crai, e§ti cam

ingust la minte.- Eu ingust!? Se apropie de ea §i o privi de sus. Tin sa te anunt

ca nu sunt deloc ingust la minte. De fapt, de regula sunt considerat un om pus pe distractie.

- O ascunzi destul de bine, spuse ea cu blandete. in afara de cazurile in care ai baut prea mult, desigur. Pot sa inteleg cum in astfel de momente ai putea fi considerat ceva mai distractiv.

-Eu nu... Nu am nevoie sa... I^i inde?ta maxilarul, o lua de cot ?i o conduse spre multimea de oameni care se plimbau pe jos. Nu putem sa stam aici $i sa ne certam despre firea mea...

-N u ma certam...-... Vom atrage foarte multa atentie, mormai el. Pesemne, fara

sa ne dam seama, toata Londra va barfi despre cearta...- A fost, mai degraba, o discutie.

---------------------------------- Lectia de dragoste -------------------------------

57


-... In public, purtata de marchizul de Helmsley cu o domni- ?oara atragatoare...

-Atragatoare? II privi, cu ochii ei caprui, mari $i seducatori ascun§i in spatele ochelarilor. In acel moment, el intelese cat de atragatoare era cu adevarat.

- Da. O privi lung. La naiba, da, e?ti atragatoare. Foarte draguta, §i atragatoare, ?i mai mult decat provocatoare.

Ea se uita din nou la cararea pe care se plimbau §i ii adresa un zambet schitat, intim. El fu cuprins de o dorinta nestavilita de a o proteja, dincolo de ceea ce-i dicta responsabilitatea.

- Hai sa mergem! I?i ignora sentimentele. Ce anume intelegi tu prin a te bucura de viata?

- Nu sunt chiar sigura, zise ea $i ridica dintr-un umar. Va trebui sa ma luminez pe parcurs. De?i cred ca primul pas 1-am facut cand ne-am sarutat.

- Nu va mai fi nici un sarut, spuse el cu un ton serios care contravenea realitatii pe care tocmai o congtientizase, cum ca nu ar ezita sa o sarute din nou £i din nou pana cand s-ar topi in bratele lui.

- Poate nu cu tine.„Numai cu mine."- Cu nimeni.La naiba! §tia ca surorile aveau sa-i aduca numai probleme,

?i din cauza acestei femei in mod special parea sa se confrunte cu o problema periculoasa, cel putin pentru el ?i pentru simtul onoarei. Sa scape de ele §1 sa le marite cat mai repede posibil nu paruse niciodata o idee mai buna. Marianne voia sa se bucure de viata, orice insemna asta pentru ea, §i cine $tie ce aveau de gand celelalte doua.

Dar unde erau ele oare? Se uita prin jur cu un sentiment cres- cand de nelini^te. Aleile erau extrem de aglomerate la ora aceea; cu toate acestea, ar fi trebuit sa le poata vedea pe fete.

Stomacul i se stranse ghem. La' naiba, daca le pierdea, atunci sa te tii. Arunca o privire pe aleea intesata de trasuri care inaintau incet $i de cai de rasa. Se invarti $i cauta cu privirea printre cei care veneau in urma lui. Se intoarse ?i studie spatele celor aflati in fata. Peste tot, numai palarii rotunde ?i umbrele, fuste care

58

lo^neau ?i discutii ?optite. Toata lumea semana cu toata lumea.I )e ce nu bagase de seama ce purtau fetele alea afurisite?

- Ce faci? intreba Marianne.- Le caut pe surorile tale, izbucni el. Poate nu ai observat, dar

,tu disparut. Probabil au fugit sa se bucure de viata sau sa puna in .iplicare cine §tie ce alt plan diabolic cu nici un alt scop decat sa-mi dea viata peste cap.

Ea rase.-Prostii! Asta-i buna, sunt chiar...- Ai luat-o pe jos azi, Helmsley? Nu prea obi?nuie?ti.Glasul taraganat §i arogant rasuna dintr-o parte, in spatele lui. Thomas se intoarse ?i i?i inghiti un oftat. Lord Pennington

/.ambea larg calare pe un frumos cai de rasa. Langa el, pe un exemplar la fel de minunat, Lord Berkley ii reflecta zambetul.

- Pennington. Berkley. Thomas ii saluta fara nici o tragere dei nima. Amandoi erau ni§te crai cunoscuti §i, ce-i drept, prietenii lui; cu toate acestea, nu era dispus sa le expuna pe protejatele salei nfluentei lor.

- Te-a luat gura pe dinainte, Pennington. Privirea lui Berkley se muta spre ceva aflat in spatele lui Thomas, iar vocea ii trada .idmiratia. Ie$irea asta e mult mai impresionanta decat stilul obi?- nuit al lui Helmsley. Berkley se lasa sa alunece din ?a ?i se apropie. Bravo, prietene.

Thomas se intoarse. Marianne, Jocelyn ?i Becky ii priveau pe nou-veniti, acela^i tip de zambet infrumusetandu-le chipurile. Thomas le vazu imediat a?a cum probabil le vedeau §i ceilalti. Erau imaginea perfecta a farmecului feminin. Tinere, incantatoare §i frumoase. Se incrunta. Poate prea frumoase.

- Nu sta acolo degeaba, Helmsley. Fa-ne cuno^tinta, zise Pennington $i-l inghionti.

Se dadu .ji el jos de pe cai, astfel ca ambii barbati stateau acum langa Thomas.

- Da, domnul meu. Marianne ii intinse mana lui Pennington. Te rog, fa-ne cuno?tinta.

Ce naiba patise vocea ei? Sigur nu fusese chiar atat de... ei bine... infierbantata cu o clipa in urma. Se incrunta ?i mai mult.

-- --------------------------------Lectia de dragoste - ----------------------------------

59


-Dati-m i voie sa vi le prezint pe domni^oarele Marianne, Jocelyn ?i Becky Shelton, spuse Thomas cu reticenta.

- Rebecca, baigui Becky.Ambii barbati se simtira obligati sa le sarute mana fiecareia in

parte, intr-o frenezie de salutari. Putin cam exagerat, dupa parerea lui Thomas. §i oare Pennington nu zabovise mai mult decat necesar sarutand mana lui Marianne?

- Daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar cred ca o plimbare ar fi o idee excelenta. Putem sa va insotim? intreba Berkley.

-A m fi onorate, raspunse Marianne §i ii oferi lui Berkley un zambet cu totul seducator.

-E?ti atat de amabil, te rog... Pennington trecu haturile de la calul lui in mainile lui Thomas §i se duse langa Marianne.

Thomas se holba la ei plin de indignare.-P e cuvantul meu, Pennington...- Fii baiat bun, Helmsley. Berkley ii dadu §i el haturile §i pa?i

intre Jocelyn §i Becky - sau, mai degraba, Rebecca - §i grupul se puse in mi^care.

-N u sunt un blestemat de grajdar, sa §titi, striga Thomas dupa ei.

-N im en i nu te-ar putea confunda vreodata cu un grajdar, domnul meu. Marianne se opri $i se uita la el peste umar, cu o inocenta prefacuta. Dar nu-i a§a ca nu te superi?

-D e ce s-ar supara? interveni Jocelyn vesela. Doar vrea sa cunoa^tem oameni noi.

- Cat de grijuliu din partea dumitale, domnul meu.Becky ii arunca un zambet exagerat de dulce.Thomas se uita uluit, venindu-i greu sa creada. Ceilalti inain-

tara, §i el nu avu de ales decat sa-i urmeze, tinand caii de haturi §i vorbind singur:

- Ba normal ca ma supar.Ce naiba patisera fetele astea? Era ca $i cum devenisera ni§te

fiinte cu totul diferite. Erau crescute la tara, nefiind obi?nuite cu barbati de tagma lui Pennington §i a lui Berkley. Acum un minut erau ni§te fete inocente de-abia ie^ite de la lectii, §i in clipa urmatoare devenisera sirene. Ni?te seducatoare. Flirtau cu eleganta

60

< dor mai experimentate femei pe care le cunoscuse el vreodata. Nu ca ar fi inteles el in mod special mintea unei femei.

Era ceva alarmant la modul in care Marianne $i surorile ei de- prinsesera arta flirtului. Thomas crezuse mereu ca a§a ceva trebuia mvatat. Constata insa ca era ceva instinctiv. Aducea mai degraba ai tipetele unor pasari in timpul sezonului de imperechere. Putea intelege de ce prietenii lui nu pierdeau timp in dorinta lor de a le ( unoa^te mai bine. Erau evident incantati de prezenta lor.

Iar Thomas le conducea caii lor blestemati!Cu toate astea, in afara de pozitia lui actuala, era cu adeva

rat ceva in neregula cu asta? Nu se potrivea perfect cu planurile lui? Berkley §i Pennington aveau, desigur, reputatii cu nimic mai proaste decat majoritatea barbatilor necasatoriti pe care ii cuno§- lea. De fapt, nu aveau reputatii mai proaste ca a lui. Titlurile lor erau mai mult decat respectabile, la fel cum erau ?i averile lor. lirau, de fapt, considerati ni§te partide excelente. Exact ce avusese in gand $i Thomas.

Deodata se inveseli. Nu putea, desigur, sa se declare invingator deocamdata, dar era un inceput bun. Date fiind reactiile prietenilor lui, nu urma sa aiba nici o problema sa le marite pe fete. Sa o marite pe Marianne.

Un ras feminin pluti in adierea vantului. A l lui Marianne, oare? Se tinea, desigur, de cuvant ?i coopera cu el din dorinta de a se bucura de viata. Se incrunta, deranjat de idee. Totu§i, ea nu trebuia sa coopereze cu atata entuziasm. O voia maritata, nu dezonorata.

Ar trebui sa se simta incurajat. Daca Pennington §i Berkley puteau fi luati drept exemplu, atunci surorile Shelton urmau sa-i aiba pe burlacii eligibili ai vremii la picioarele lor cat ai clipi. £i aveau sa fie, desigur, printre ace^tia cel putin cativa care sa o cucereasca pe Marianne ?i sa o ademeneasca la altar. Urma sa-?i schimbe parerea despre casatorie destul de rapid daca barbatul potrivit ii cerea mana. Da, intr-adevar, putea scapa de ea §i de surorile ei cat ai bate din palme.

Planul lui avea sa dea roade. Iar el urma sa se achite de obligatia de a se asigura ca fetele au parte de un sezon de succes. La urma urmei, ce realizare ar putea fi mai mare ca gasirea

------------- ---------------------Lectia de dragoste - — ---------------------------

61

Victoria ‘Alexanderperechii potrivite? §i, cu ceva noroc, avea sa-§i gaseasca ?i el mireasa perfecta.

Vocile lor voioase ajunsera §i la el, ciudat de iritante, iar el se incrunta. Ar trebui sa fie upurat la gandul ca totul avea sa decurga exact cum i?i dorea.

Atunci de ce nu era?

Thomas fu neobi?nuit de tacut pe drumul spre casa, o silueta rezervata §i oarecum amenintatoare. Se uita la strazile aglomerate de parea s-ar fi aflat singur in trasura. Cu toate ca nu se purta exact nepoliticos, reactiona scurt §i la obiect, a?a ca surorile pre- ferara sa se inghesuie decat sa se sacrifice vreuna dintre ele ?i sa stea langa el. Nu ca 1-ar fi bagat prea tare in seama.

Marianne se apleca spre surorile ei $i §opti confidential:-A t i vazut? Aveti vreo idee cum am reu§it noi sa...- I-am avut pe amandoi la picioarele noastre. Vocea lui Jocelyn

era putin mirata. A fost uimitor.- A fost ca o magie, completa Becky.- Prostii! Marianne chiar credea in magie, dar acest lucru nu

era nici pe departe suficient de diafan ca sa poata fi vorba despre magie. Nu, era o treaba mai curand pragmatica, nu magica. To- tu§i, am ptiut exact ce sa facem.

- § i ce sa spunem. Becky flutura din gene. Cum sa zambim.-Nu-m i aduc aminte sa fi fost vreodata atat de fermecatoare

cu fiul macelarului, spuse Jocelyn ganditoare.-D in cauza negilor, mormai Marianne. Domnii aceia nu

aveau negi.-N ic i unul, ofta Jocelyn. Ambii erau chipe^i §i eleganti...- § i chiar foarte... incantatori, spuse Becky razand.Marianne incuviinta din cap.- Cam erau, nu?- Daca Helmsley planuie^te sa ne faca cuno?tinta cu astfel de

barbati, eu, una, de-abia a^tept, spuse Jocelyn cu hotarare. A? zice ca prefer barbatii incantatori decat pe cei cu negi.

Un val de chicoteli le invalui pe fete.

62

-Daca voi continuati sa poptiti pi sa radeti pe infundate tot drumul spre casa... - Thomas se intoarse pi ii spuse ceva birjarului -, atunci voi merge restul drumului sus cu Greggs.

Trasura se opri brusc. Thomas ipi inclina palaria in semn de salut pi se urea langa Greggs.

Marianne privi mirata un moment.- Ce naiba 1-a apucat?Jocelyn pi Becky facura un schimb de priviri cunoscatoare.Marianne se uita la ele intrebatoare:- Ce se intampla?- Pot sa pun pariu ca ipi reconsidera planul, spuse Jocelyn pi

zambi cu aroganta.- De ce ar face apa ceva? Ap zice mai degraba ca este incan-

tat, spuse Marianne. Am facut cunoptinta cu nipte pretendenti buni de insuratoare, exact cum ipi dorepte. Planul lui merge foarte bine.

- Poate ca prea bine. Becky facu o pauza. Mai ales in ceea ce te privepte.

- Pe mine?-A m vazut cum se uita la tine. Jocelyn zambi afectata. De par-

ca ai fi o bomboana ciudata pi nu e sigur daca te vei dovedi cel mai delicios lucru pe care 1-a mancat vreodata sau daca il vei...

- Otravi, spuse Becky din senin.-C e gand incantator. Nu partea cu otravitul, desigur, ci restul.

Marianne rase. E pi complet absurd. Nu vrea nimic altceva decat sa scape de noi toate. §i mai ales de mine.

- Eu cred ca arata suspect de gelos pi ca incerca sa-pi dea seama de ce. Oricum, tu poti sa crezi ce vrei. Jocelyn ridica din umeri indiferenta pi reveni la discutia mai interesanta despre noile lor cunoptinte. Credeti ca vor fi maine la bal?

- Cred ca toata lumea va...Becky pi Jocelyn ipi continuara palavrageala, dar lui Marianne

discutia nu i se parea nici pe departe la fel de uimitoare ca sugestia facuta. Se sprijini de spatarul banchetei pi il privi pe Thomas cum statea batos langa birjar.

Poate ca Thomas era pur pi simplu exagerat de protector. Marianne se incrunta enervata. Ipi lua responsabilitatile mult prea

- -------------------------------------------Lectia de dragoste ----- --------------------------------------- ---

63

— Victoria Alexanderin serios. Pe drept cuvant, Marianne era o femeie in toata firea £i perfect capabila sa ia propriile decizii, chiar daca restul lumii nu credea asta. In plus, ea $i surorile ei o aveau pe matu?a Louella sa le poarte de grija, ?i nimeni nu putea cere o dama de companie mai sarguincioasa.

Sau poate il deranjase ca fusese tratat ca un grajdar. Marianne i?i inabu^i un raset. Fusese foarte indignat. Cu toate ca, daca i$i dorea cu adevarat sa le gaseasca soti, sau mai degraba sa-i gaseasca ei un sot, ar fi fost de a§teptat sa le incurajeze, nu sa se bosumfle.

Observatiile surorilor ei erau ni^te prostii, dar tot nu explicau comportamentul lui retras §i cam imbufnat.

Marianne fusese, desigur, dureros de con§tienta de prezenta lui Thomas langa ea, cand se plimbasera mai devreme unul langa altui. Iar amintirea bratelor sale in jurul ei cand dansasera ii venea in minte enervant de frecvent. Iar sarutul pe care il imparta^isera ii ramasese intiparit in minte.

Persista oare $i in mintea lui?„Prostii!“ Indeparta ideea ridicola din minte. Thomas era un

barbat cu experienta. Lucruri precum un simplu sarut, un dans sau o plimbare inocenta treceau aproape neobservate pentru un crai ca el.

Nu. Jocelyn §i Becky se in§elau. Thomas se simtea u§or pacalit, $i de aceea nu era in apele lui. Nu din alt motiv.

In afara de asta, Marianne nu era deloc genul de femeie pe gustul lui. §i, chiar daca ar fi fost interesata sa-§i gaseasca un sot, de§i nu era, Thomas Effington, marchiz de Helmsley si viitor duce de Roxborough, nu ar fi deloc genul ei. Nu era pe deplin sigura ce tip de barbat ar fi pe gustul ei, dar $tia ca ar trebui ca acestuia sa-i placa viata aventuroasa $i incitanta. Fara a tine seama de reputatia lui de crai, Thomas era surprinzator de ingust la minte §i deloc aventuros, chiar daca, trebuia sa recunoasca asta, sarutul lui era excitant, senzatia data de corpul lui lipit de ea era ametitoare, iar pana ?i plimbarea alaturi de el era ciudat de incantatoare.

Nu. Simti deodata o unda de regret. Ea nu era femeia potrivita pentru el, cum nici el nu era barbatul potrivit pentru ea.

Macar din acest punct de vedere erau de acord.

64

Lectia de dragoste

CapitoCufS

... A§a ca poate ar trebui, draga veri§oara, sa imi acord o clipa sa ti-1 descriu pe Lord W. Este un barbat bine, inalt $i brunet, predispus spre melancolie. Bea destul de mult, $i te-ai putea intreba cum §i-a creat reputatia lui faimoasa de crai la cat de ursuz pare.

A§ fi inteleapta sa ma tem de el, caci e un barbat despre care simti instinctiv ca e periculos. Intr-adevar, a§ fi de-a dreptul infrico§ata daca inima nu mi-ar bate mai tare cand i$i face el aparitia.

Numai tie pot sa-ti marturisesc a§a ceva, caci este, desigur, imoral din partea mea, dar mi-e inima sfa§iata intre ceea ce ar putea sa se afle despre noi §i ceea ce nu...

Aventurile unei domni§oare de la tara in Londra

- Te simti bine?Vocea lui Marianne rasuna din u^a. Thomas nu daduse ochii cu

ca, nici cu celelalte doua fete, de cand se intoarsera din pare, cu cateva ore in urma. Exact cum i§i §i dorise.

- Ti-am remarcat lipsa la cina, $i, de$i §>tiu ca nu ne-ai insotit in nici o alta seara, am crezut ca acum, daca tot am spart gheata, ca sa zic a§a, ai prefera sa...

- Ma simt bine. Multumesc, raspunse el taios, fara sa-?i ridice privirea din scrisorile cu greu lizibile de pe biroul din fata lui.

Cu putin noroc, conduita lui grosolana avea s-o descurajeze $i avea s-o faca sa-1 lase in pace. Ceea ce §>i voia.

Aceasta dupa-amiaza fusese extrem de iritanta pentru el, §i pe-l recuse o buna parte din timpul scurs de atunci incercand sa-§i dea seama de motiv.

- Ce scrii?Vocea ei se apropie.-N im ic important. Deschise un sertar, strecura hartia inaun

tru $i il inchise cu zgomot.

65

— ■ Victoria ‘Alexander

Nu intentiona sa aiba incredere in Marianne, cu toate ca el i$i imagina ca ea avea sa-i ia eforturile in serios. Totufi, nu putea ?ti niciodata, iar el nu avea dispozitia necesara sa ri?te sa starneasca rasete sau critici. Se ridica, i?i puse mainile pe birou ?i se apleca. Pot sa te ajut cu ceva?

- Voiam doar sa-ti multumesc pentru astazi.Ajunse la birou £i se apleca peste marginea lui. El se indrep

ta brusc.- Sa-mi multumejti? Pentru ce?Ea statea mult prea aproape de el. Zau, se putea intinde sa

o atinga fara nici un efort. Sa o traga in bratele lui. Sa o sarute...- Pentru ca ne-ai dus in pare. Ne-am simtit foarte bine.- V-am dus in pare atat pentru a va mai destinde pe tine ?i pe

surorile tale, cat $i dintr-un interes personal.Ea purta un soi de rochie de seara, ?i el se intreba u§or dezama-

git de ce, la ora asta tarzie, nu se schimbase in lenjeria de noapte. De exemplu, de ce nu purta hainele modeste, dar totufi fermecatoare de seara trecuta.

- O, $tiu §i eu asta, zise ea ?i facu un gest afectat. Cu toate astea, nu era neaparat nevoie sa ne iei cu tine. Ai fi putut sa scapi de balamucul de aici retragandu-te la club sau la vreo sala de box. I§i dadu capul pe spate ?i se uita la el pe deasupra ochelarilor. Boxezi?

- Putin.Sigur ca ea n-avea de unde sa §tie in noaptea aceea ca avea sa

dea ochii cu cineva, dar acum se putea a?tepta sa il gaseasca in biblioteca la o ora tarzie. Fara indoiala ca ar fi foarte neadecvat ca ea sa apara in mod deliberat purtand ceva atat de personal ?i de intim ca lenjeria de noapte. Inadecvat ?i incantator.

- E un sport cam murdar, nu?Ceva plutea in jurul ei ca o adiere u?oara.-Nu-ia^a?Ceva ce dezvaluia u?or forme §i umbre atragatoare cand pa?ea

in lumina.- Thomas? Ea i?i flutura mana in fata lui. Ma asculti?- Desigur, mormai el, §tergandu-§i imaginea din minte.

66

Ea i§i miji ochii. Fara indoiala ca n-avea de unde sa ?tie la ce se gandea.

-Boxul, spuse el dregandu-§i glasul, este un sport excelent atat pentru spectatori, cat ?i pentru participant!.

11 studie un moment, apoi ridica din umeri ?i schimba subiectul.- Ai multi prieteni ca Lord Pennington §i Lord Berkley?- Destui, mormai el ?i lua paharul de coniac din care sorbise

tacticos in ultima ora.Ea se uita la bautura ?i se incrunta. El i$i ridica paharul ?i o

saluta batjocoritor.-T e avertizez, nu am dispozitia necesara sa discut cu tine

despre obiceiurile mele legate de alcool.-N -am spus nimic, replica ea cu gratie. Ne-a cam placut de ei,

sa ftii. De prietenii tai, la ei ma refer.-A m observat.inghiti §i ultima picatura de coniac gi i$i dori sa fi avut ceva

mai tare.- §i cred ca ?i lor le-a placut de noi.-A m observat ?i asta.Da, avea nevoie de ceva mult mai tare.Ea ii smulse paharul din mana §i se duse spre bufetul unde se

afla coniacul. Deschise u?a, ii umplu paharul din nou §i i§i puse $i ea unul.

-N u pari prea incantat de asta. M-a? a^tepta ca un barbat care §i-a facut un scop in viata din a le gasi soti femeilor care i-au invadat casa sa se arate incantat de atentia pe care o starnesc respectivele.

- Sunt extaziat.Se uita la el un moment, apoi izbucni in ras.-Hai, fii sincer, Thomas. Apoi ii dadu paharul. Ce s-a intamplat?- Nimic. Avea absoluta dreptate. Ar fi trebuit sa fie incantat ca

fetele fusesera remarcate. Acest lucru avea sa-i faca treaba mult mai u?oara. Ce era in neregula cu el,? Poate ca pur ?i simplu nu era obi?nuit cu o asemenea responsabilitate. Sigur ca nu era nimic mai mult de atat. Ezita, apoi o privi. Asta iti dore^ti? Pe cineva ca Pennington sau Berkley, vreau sa zic.

-----------------------------------Lectia de dragoste---------------------------------—

67

- Victoria Alexander -

- Ce e in neregula cu ei? Ca sa fiu sincera, nu prea vad o diferenta intre ei ?i tine. Apoi lua o gura de coniac. De§i ei nu sunt nici pe departe atat de irascibili $i de tafno§i.

- Tafnos?Incerca sa nu zambeasca. Nu voia sa-i dea satisfactia asta, dar

colturile gurii i se ridicara, in ciuda eforturilor lui.- Dar nu, nu sunt ceea ce imi doresc. Nu ca mi-a§ dori pe cine

va, sa nu uitam. Adu-ti aminte, nu am nici cea mai vaga dorinta sa ma casatoresc.

- Nu, spuse el mormaind, tu vrei sa te bucuri de viata.- Da, asta vreau. Se indrepta spre unul dintre fotoliile cu re-

zematori laterale gi se ageza, tinand bine de pahar. II privi peste marginea acestuia. Chiar daca mi-a§ dori sa ma marit, a? vrea pe cineva mai palpitant decat prietenii tai.

-M a i palpitant? spuse el intrebator. Majoritatea femeilor ii considera foarte palpitanti.

-D a? Ei bine, poate nu asta era chiar cuvantul potrivit. Se gandi un moment. „Aventuro?i“ merge mai bine. Ca barbatii de aici, zise ea $i facu semn spre randurile de carti din biblioteca. Barbatii care umplu paginile cartilor pe care le-am citit. Barbati care infrunta vartejurile din Amazon, sau exploreaza junglele cele mai indepartate ale Africii, sau cauta comorile ascunse ale faraonilor egipteni.

- E al naibii de greu sa gase§ti exploratori pe strazile Londrei, spuse el cu glas domol.

-A$a ma gandeam $i eu. Chiar am convingerea ca eroii aventuro^i se gasesc mai ales in carti §i sunt extrem de rari in viata reala. Daca a$ intalni vreodata vreunul, mi-a$ schimba probabil parerea despre casatorie. Totufi, deocamdata, mi se pare ca atat Pennington, cat §i Berkley ar fi mai mult decat dispu?i sa ma ajute sa ma bucur de viata, zise ea §i invarti coniacul in pahar.

- Sa te ajute? Ocoli biroul ?i se sprijini de el ca sa se uite fix la ea. La ce te referi mai exact cand spui sa te ajute?

-E i bine..., incepu ea §i mai sorbi ganditoare din coniac, de exemplu, ca sa intelegi, tu ai spus ca nu ma vei mai saruta.

- §i am vorbit serios.Imediat ce spuse asta i?i dadu seama ca era o minciuna.

68

- Cred ca oricare din ei ar dori sa ma sarute, ba chiar mai mult, am impresia.

- Fara indoiala. Totu§i, nu pot sa permit a§a ceva, zise el cu ochii mijiti.

-Sa permiti? Marianne rase. Nu prea cred ca e?ti in pozitia de ,1 mi permite ceva.

- 0, ba sunt. Eu sunt responsabil aici. I?i inaspri tonul. Frate- le tau mi-a dat insarcinarea de a avea grija de tine ?i de surorilel ale, §i imi iau foarte in serios acest rol. Sunteti sub protectia mea, $i...

-Tampenii!Ea zambi ?i lua o inghititura.- Tampenii. Ce fel de raspuns e „ tampenii"?- Un raspuns foarte potrivit daca e sa tinem seama de prostiile

indrugate de tine, spuse ea cu raceala in glas. Sunt majora. Indiferent de promisiunile pe care i le-oi fi facut tu fratelui meu, de fapt nu e?ti indreptatit sa-mi spui ce pot ?i ce nu pot sa fac ?i ai doar o legatura indepartata de rudenie cu surorile mele.

-A m o responsabilitate morala. Suspina in sinea lui. Nu adu- ( ea deloc cu Thomas Effington. Din ce-?i amintea, suna mai de- j;raba ca bunicul lui. Chiar parea cam ingust la minte. §i se pare ca nu se putea opri. §i, atata timp cat vei locui sub acest acoperi?, nu va mai fi nici un sarut. De la nimeni pentru nimeni. Iti interzic.

- Im i interzici? i?i puse paharul pe masa $i se ridica iute. Nu fi absurd. Statea la doar un brat distanta de el $i il pironise cu privirea. Voi saruta pe cine vreau eu, cand vreau eu. Pe Pennington, sau pe Berkley, sau chiar pe tine.

- Barbatii ca Pennington §i Berkley nu sunt cunoscuti pentru discretia lor. Te-ai putea trezi in mijlocul unui scandal. Dezonora- la. Nu voi permite a?a ceva.

- Dar tu e^ti mai discret decat prietenii tai?- Imi place sa cred ca da, insa aceasta discutie nu este despre

mine.-Nu , e despre mine. Totufi, pentru ca nu am nici o intentie

sa ma marit, reputatia mea - sau patarea ei - nu prea conteaza. Vocea ii era calma, dar in priviri i se citea nesupunerea. Ti-am zis ce cred despre virtute. Sigur iti aduci aminte ca am spus...

------------------------------ — Lectia de dragoste-----------------------------------

69


- Nu mai repeta.- Foarte bine. Dar chiar vreau sa ma bucur de viata...Cu o groaza crescanda, el intelese exact ce insemna cu adeva

rat acest lucru.-... §i am nevoie de cineva care sa se bucure de viata impreuna

cu mine. Sa ma invete, presupun.„La naiba!"- §i, daca imi interzici sa sarut pe altcineva...- Pe oricine altcineva, insista el §i i$i inde?ta maxilarul.- Pe oricine altcineva, atunci tu ar trebui sa ma saruti. Provo-

carea din privirea ei era in contrast cu nota afectata din vocea sa. Erau picior langa picior, nas in nas. I$i scoase ochelarii §i ii arunca cu grija pe birou. Cred ca e responsabilitatea ta.

- Responsabilitatea mea? Ba bine ca nu... Nu prea cred ca... Adica...

Nu parea sa i?i gaseasca nicicum cuvintele. Doamne, Dum- nezeule, vorbea incoerent! Nu vorbise a$a incoerent in viata lui. Ce ii facuse femeia asta enervanta?

- Gande§te-te la asta ca la o lectie, Thomas.Se apleca spre el ca sa-i atinga u^or buzele cu ale ei.Dorinta se lupta cu datoria, §i el ingheta.-O lectie de dragoste, $opti ea, cu gura aproape lipita de a lui.Atingerea ei era nesigura, dar totufi indrazneata. Cutezatoare

?i eficienta. Inocenta ?i... provocatoare.Mainile ei se strecurara pe dupa gatul lui, ?i el i?i tinu rasu-

flarea. O dorea. I$i dorea asta. Ar trebui sa o respinga. Acum. In secunda asta, inainte ca orice gand de onoare $i responsabilitate sa fie uitat. inainte ca dorinta sa invinga bunul-simt.

Marianne i$i inalta capul ?i il privi fix.- Daca ai prefera, Penn...- Bineinteles ca nu.Impinse intr-o parte paharul, i$i petrecu bratele in jurul ei ?i i$i

apasa buzele de ale ei.Femeie detestabila. Foarte bine, daca i§i dorea un sarut, avea

sa il primeasca. Daca voia o lectie, era mai mult decat fericit sa fie profesorul ei. Singurul ei profesor. in asta era expert. De fapt, o proteja de alti barbati, se incuraja el. Avea dreptate; aceasta

70

era responsabilitatea lui. Datoria lui. In afara de asta, raspundea intr-adevar de ea, ?i acesta era un mod excelent de a i-o arata.

I?i inclina gura spre a ei j i o saruta mai adanc. Buzele i se des- chisera u$or, iar limba lui se impleti cu a ei. Dorinta ii navali in corp. O trase mai aproape de el, iar trupul ei se contopi cu al lui, se modela dupa el. La fel de firesc precum ritmul inimii lui.

Ea ii raspunse cu aceea?i pasiune inflacarata, cu o foame inocenta care ii atata simturile. Degetele ei i§i facura drum prin parul lui. Sanii ei se apasara de pieptul lui. Respiratia ei era in ritm cu a lui.

Mainile lui ii mangaiara spatele ?i coborara spre formele ge- neroase ale posteriorului ei. O aduse mai aproape de el, caldura corpului ei parjolindu-le hainele.

Pendula din capatul indepartat al bibliotecii batea acum, iar sunetul ei bogat rasuna in noaptea lini^tita.

Thomas se retrase §i o fixa cu privirea, §i §ocul starnit in el de puterea sarutului lor se reflecta in ochii ei.

§i totufi, ei nu ar trebui sa ii permita sa vada asta. Se forta sa para calm, de?i numai calm nu se simtea.

- Sper din tot sufletul ca a fost satisfacator.- A fost foarte bine, domnul meu. Gafaia intr-un fel ciudat.

Extrem de bine.§tia ca ar trebui sa o elibereze din stransoare $i sa se indepar-

teze. Cu toate astea, nu era in stare sa se mi§te. Nu era capabil sa-i dea drumul.

- Ei bine, eu... Adica eu...Marianne parea sa nu gaseasca acum cuvintele potrivite - de

fapt, nici un cuvant. Acum cine vorbea incoerent? El i?i stavili un zambet satisfacut.

- E tarziu. Ar trebui sa te retragi in camera ta, spuse el cu glas aspru, cu bratele inca stranse in jurul ei.

- Da, da, exact asta ar trebui sa fac, admise ea, dar nu dadu semne ca ar vrea sa piece.

- Cred ca ar fi cel mai bine.I?i cobori buzele spre ale ei.- $i eu la fel, ?opti ea.

' — ------------------- Lectia de dragoste ------------------------------—

71


O saruta cu o atingere ugoara §i se lupta cu nevoia de mai mult. Ii dadu drumul fara tragere de inima, se apleca spre ea $i ii lua ochelarii de pe birou. Ii a$eza u§or pe nas ?i ii trecu cu grija pe dupa urechi.

-Noapte buna, Marianne.Ea facu un pas inapoi. Parul ii era mai ciufulit decat de obicei,

obrajii ii erau imbujorati, ochii ii straluceau de pasiune §i aveau o expresie naucita.

- Noapte buna, Thomas.Se intoarse §i merse incet spre u§a. §oldurile i se leganau u§or

cu fiecare pas, §i din nou in mintea lui aparu naluca diafana ce fusese ea la prima lor intalnire in aceasta incapere. Foarte bine ca nu venise astazi in lenjeria de noapte. Cine <>tie ce s-ar fi intamplat cu atat de putin material care sa-i desparta?!?

Ea ajunse la u§a $i se intoarse.-Thomas?-Da?- Cred ca-mi va placea sa ma bucur de viata.Ii arunca un zambet indraznet, apoi se strecura pe u?a.El fu traversat de un val de incantare prosteasca, §i ranji

intr-un mod pe care-1 banuia foarte pueril. Nu, ?tia prea bine ce s-ar fi intamplat asta-seara daca ar fi aparut imbracata mai sumar. La cum stateau lucrurile, doar cateva minute de mai zabovea, el ar fi smuls rochia de pe trupul ei in mod evident dornic $i ar fi facut dragoste cu ea chiar aici pe biroul din biblioteca. Daca bataile ceasului nu 1-ar fi adus inapoi in simtiri, §tia foarte clar ce s-ar fi intamplat. Ce voia el sa se intample.

Ce voia el sa se intample?Doamne, Dumnezeule, cand se schimbase atat de radical

dorinta lui de a o proteja? §i ce era de facut in acest caz?Se muta pe scaunul cu spatar inalt din spatele biroului ?i

se afunda in el, odihnindu-^i coatele pe birou §i afundandu-§i chipul in maini.

„Gande$te-te, la naiba, Thomas, gande§te-te!“O dorea pe sora prietenului sau cel mai bun. Sora virgina a prie

tenului lui cel mai bun. O domni^oara care ii fusese incredintata

72

Lectia de dragoste

atat de fratele ei, cat ?i de mama lui. Mama lui! I-ar lua capul, asta daca nu il omora Richard mai intai.

Desigur, nimic iremediabil nu se intamplase de fapt cu Marianne - cel putin deocamdata. I?i inalta capul $i se uita pierdut nrin incapere. Fara indoiala, avea sa se asigure ca nu avea sa se

tample nimic grav. Cat de dificil putea fi?Marianne era incapatanata ?i parea hotarata sa caute pe ci

neva cu care sa se bucure de viata. Cu toate ca, daca el continua cu lectiile de viata, ea nu mai avea nici un motiv sa caute in alta parte. Trebuia sa aiba pur §i simplu grija sa nu se lase furati de pasiune. Ofta cu voce tare. Se in?ela. Ar fi extrem de dificil. Aproape imposibil.

Trebuia sa-?i concentreze toate eforturile pentru a-i gasi un sot cat mai repede posibil, inainte sa fie prea tarziu. Aceasta era, de fapt, responsabilitatea lui.

Expira adanc ?i ignora gandul nelini?titor de a-i gasi un sot, gand care nu mai parea atat de atractiv cum fusese candva. §tia ca nu avea sa fie u§or. Cu toate acestea, luase o hotarare, ?i nu mai era cale de intoarcere. Iar in noaptea aceasta chiar nu mai putea face nimic.

Pentru moment, avea sa respinga cu hotarare orice ganduri indreptate catre tentatii incapatanate §i cu ochelari §i avea sa petreaca o ora sau doua facand ce ii facea placere cu adevarat. Viciul lui secret, ca sa spunem a?a.

Thomas deschise sertarul de la birou ji scoase foaia de hartie pe care o varase acolo cand intrase Marianne. Studie scrisul neci- tet dinaintea lui ?i ofta. Suna ca naiba.

Poezia era pasiunea ascunsa a lui Thomas, dar el era indeajuns de de^tept incat sa ?tie ca talentul lui nu statea in a scrie versuri. In realitate, poeziile lui erau ingrozitoare. Recuno?tea asta, §i, chiar daca el n-ar fi facut-o, cei cativa oameni carora le permisese sa-i vada munca de-a lungul anilor ii confirmasera ca eforturile lui erau insuficiente. Totu?i, lui ii facea placere sa scrie, ?i in strafun- dul sufletului nutrea speranta ca intr-o zi sa scrie ceva care sa le faca pe doamne sa cada la picioarele lui, iar pe barbatii puternici sa se lamenteze de forta cuvintelor lui.

73


Lua un condei $i se uita la hartia dinaintea lui. Voia sa scrie despre sarutul pe care il imparta?ise cu Marianne. Era o adevarata inspiratie §i imposibil de uitat. Indiferent de ce avea sa se intample, puterea acelui sarut trebuia recunoscuta, fie ?i printr-o poezie proasta.

Cu a tit mai mult cu cat hotarase ca nimic de acest gen nu urma sa se mai petreaca vreodata intre ei. Exact cum ar trebui sa fie. Exact cum voia §i el.

Marianne inchise u§a de la biblioteca in urma ei ?i se indrepta spre dormitorul sau. Urea scarile §i merse pe coridor cu pas egal, ca §i cum nimic de importanta majora nu se intamplase in viata ei $i nu simtea dorinta subita sa fuga razand nebune?te.

Intra in camera ei, inchise u?a cu calm, apoi se prabu?i sprijini- ta de ea §i inspira profund.

Cum era posibil sa fi fost atat de neobrazata? Atat de neru- §inata? Practic, ii ceruse sa o sarute. Nu, chiar ii ceruse sa o sarute. Zau, il amenintase de fapt ca, daca nu o saruta el, avea sa gaseasca pe cineva care s-o faca. Din nou.

Ofta §i traversa camera spre pat, aruncandu-se de-a curmezi- $ul pe el, El credea, probabil, despre ea ca nu era nimic mai mult decat o femeie stricata. $i nu facuse oare tot posibilul ca sa-1 incurajeze sa creada a?a ceva? Mai ales daca stateai sa te gande^ti la modul in care se sarutasera.

Se intoarse pe partea cealalta ?i se uita la tavanul casetat, lumina lumanarii scanteind pe modelul complicat, in relief. Primul lor sarut fusese foarte placut, dar in seara aceasta - o caldura ii imbujora fata -, in seara aceasta fusese diferit. In seara aceasta fusese, ei bine, mai mult.

Fara indoiala ca nu putea fi vorba despre dragoste. Aceasta pofta nestavilita de el? Aceasta agitare ciudata a sangelui din vene? Tulburator §i palpitant, dar fara nici o implicare emotiona- la? La urma urmei, nu era genul de femeie pe care el §i-o dorea, iar el nu era, desigur, genul de barbat de care ar fi ea vreodata interesata. Era chipe§, nu incapea indoiala. §i putea sa fie foarte §armant. §i ?tia, fara indoiala, sa sarute bine, dar atata tot. Nu putea fi mai mult. Sau se putea?

74

Nu ca nu sugerase ca era interesata de mult, mult mai mult, la cat batuse apa-n piua cu dorinta ei de-a se bucura de viata. Cum putuse face a§a ceva?

Dar de ce nu? Se ridica brusc. Chiar, de ce nu? Ea voia cu adevarat sa £tie mai multe despre viata decat traise pana atunci, iar relatiile dintre barbati ?i femei erau parte din viata, nu? Vorbise serios cand ii spusese lui Thomas parerea ei despre virtute. Pas- trarea ei era inutila pentru cineva care nu manifesta interes fata de casatorie.

Familia lui Marianne avusese parte de mult prea multi ani de saracie ca sa accepte cu u§urinta orice soi de risipa. In plus, barbatii nu aveau mustrari de con^tiinta din pricina ca nu se pastrau pentru casatorie. De ce femeile ar trebui sa traiasca dupa standarde diferite?

Nu ca ar fi intentionat sa-1 atraga pe Thomas in patul ei chiar acum - sau vreodata. Dar lectiile de viata cu el nu trebuiau sa se opreasca, ?i, daca ar trece mai departe de un sarut - se imbujora numai la gandul acesta -, ar fi o mare aventura §i i-ar oferi, cu siguranta, un material excelent pentru povestirile domni^oarei de la tara. Cu cat se vindeau mai bine povestirile, cu atat era ea platita mai bine, ajungand astfel cu un pas mai aproape de a fi independents, in plus, daca ar fi dezonorata, fratele ei n-ar mai putea gasi vreun motiv sa nu-i cedeze partea ei de zestre.

Atunci ar putea incepe cu adevarat aventurile ei.§i pentru asta i-ar putea multumi viitorului duce de Roxborough.

----------------------------------- Lectia de dragoste ------------------------------- --

CapitoCuC 6

... Trebuie sa-ti spun cateva dintre impresiile mele despre Londra, cu toate ca nu prea au de-a face cu priveli$tile de aici. Nu-ti face o impresie gre§ita, este un ora§ cu adevarat remarcabil, cu toate ca eu cred ca oamenii care locuiesc aici il fac atat de deosebit.

75


Cei care traiesc in lumea aceasta eleganta seamana ca doua picaturi de apa in comportament §i infati§are. Trebuie sa-ti porti palaria ca la carte, sa-ti innozi lavaliera dupa ultima moda sau sa porti culoarea aprobata pentru anul in curs. §i toata lumea e intotdeauna irepro$abil de politicoasa §i cuviincioasa.

Reprezentantii negustorimii sunt cei care mentin un stil de viata aparte, deopotriva relaxat §i bine definit. Acest lucru este, cred eu, rezultatul traiului intr-un ora§ unde strazile sunt inte- sate de oameni §i fiecare gura de aer este impartita cu vecinii.

Cu toate acestea, in anumite conditii, asprimea firii lor poate fi foarte atractiva...

Aventurile unei domni$oare de la tara in Londra

- Buna ziua, zise Marianne nimanui in special §i intra cu prudenta in magazinul mic f i din cu totul alta lume. Acesta era, chipurile, sediul publicatiei Cadwallender’s Weekly World Messenger.II caut pe domnul Cadwallender. Marianne striga din nou, sperand sa se faca auzita peste zgomotul care era evident parte esen- tiala din industria tiparului.

O marina uria§a ce, presupuse ea, trebuia sa fie o tiparnita domina intreaga incapere. Spatiul ramas era aglomerat cu o gramada de obiecte pe care nu avea cum sa le identifice $i cateva despre care avea o vaga banuiala. O multime de hartii, atat albe, cat ?i tiparite, erau sprijinite de pereti. Matritele stateau ingramadite in teancuri sau a^ezate pe stative. Aerul mirosea puternic a cerneala, a ulei ?i cine mai 5tie a ce. Era extrem de cald, iar ea i$i facea vant cu hartiile pe care le avea intr-o mana.

Un strat de negreala acoperea aproape totul, dar, la o privire mai atenta, Marianne descoperi ca nu era numai murdarie. Un strat fin de cerneala se depusese pe fiecare suprafata. I$i trecu un deget inmanu^at peste marginea biroului de lemn, apoi privi mai atenta. Stramba involuntar din .nas. Era cerneala, fara indoiala, cu mai mult decat un strat de praf.

- Domnule Cadwallender, striga ea din nou. Fara indoiala, dat fiind tot acest zgomot, era $i el pe undeva. Se apropie §i mai mult de tiparnita. E cineva aici?

76

Un domn scund f i mai in varsta ifi scoase capul de dupa marina masiva. Se incrunta fi apoi se uita fix la ea.

- Ce doriti, domnif oara?Marianne simti o strangere de inima. Domnul Cadwallender

nu era deloc cum ifi imaginase ea din scrisoarea lui. Nu parea sa fie genul de om caruia sa-i placa scrisorile ei - sau s-o placa pe ea, la drept vorbind.

- Hai, te rog. Zi-i, fetito. Spune ce te aduce aici.Se indrepta de spate f i stranse fi mai tare hartiile din mana.

Nu reufise sa iasa din casa neobservata, sa gaseasca o trasura de inchiriat fi sa vina pana aici pe Great St. Andrews Street pentru ca acum sa renunte. E drept ca reprezenta fi aceasta escapada un soi de aventura, dar era totodata riscanta, astfel ca se simtea mult prea tensionata din cauza temerii ca ar putea fi descoperita pentru a se bucura cu adevarat.

Facu un pas spre el f i ii afifa cel mai luminos zambet.-Buna ziua, domnule Cadwallender. Sunt incantata sa va

cunosc in sfarfit...-Stai putin. Ifi intinse gatul f i urla: Ephraim!Apoi facu un semn din cap fi disparu in spatele mafinariei.Se pare ca acesta nu era domnul Cadwallender. Ea rasufla ufu-

rata. Fara indoiala n-avea cum sa fie mai rau decat piticul carunt cu care vorbise adineauri. Voia totufi sa-fi faca aparitia odata.

Ii ceruse birjarului sa o aftepte, f i trebuia sa se intoarca la refe- dinta Effington cat mai repede posibil. Balul ducesei era in seara aceasta, f i spera ca nu avea sa-i remarce nimeni disparitia din cauza agitatiei generale. Totufi, prefera sa nu-fi asume un rise inutil. Ultimul lucru de care avea nevoie era sa observe cineva ca lipsea.

Ofta fi analiza mafinaria. Se inalta peste ea, o masa complicate de cilindri imenfi f i o varietate uluitoare de mecanisme, scripeti fi parghii.

-Este o minunatie, nu-i afa? se auzi o voce profunda de langa ea.

Se intoarse f i dadu cu ochii de pieptul unui barbat. Privi in sus spre un chip hotarat fi spre nifte ochi care se uitau la mafinaria din fata lui cu ceva ce aducea a dragoste.

- Da? replica Marianne.

-----------------------------— Lectia de dragoste-----------------------------------

77


El ranji stramb fi se uita la ea.- E artagoasa ca o femeie, te asigur, baigui piticul, trecand pe

langa ei.- Nu-1 lua in seama. Ifi indrepta din nou atentia inspre tiparni

ta. Deci ce crezi despre ea?-Eu? intreba ea fi se uita la mafinarie. Despre ea...- Da, despre ea.-Pai, e foarte... Bajbai dupa cuvantul potrivit. Impresionanta.-A fa e. Merge pe aburi, sa ?tii. E ultima inventie, f i e facuta de

mine. Ifi trecu o mana peste cadrul din metal. Da, el chiar mangaia cadrul cu afectiunea unui iubit. Poate sa tipareasca o mie de pagini pe ora.

- Da? Vocea ii trada surpriza. Nu m-af fi gandit. E impresionant.incuviinta cu satisfactie fi se intoarse spre ea.-Acum, spuneti-mi va rog, cu ce va pot ajuta?- Sa ma ajutati? Uitase pentru o clipa de ce venise. Se uita fix

la pieptul bine facut de-abia acoperit cu o camafa subtire f i uzata, descheiata scandalos de mult la gat. Nu vazuse niciodata un barbat imbracat atat de lejer. Foarte lipsit de decenta, dar, cu toate astea, interesant.

- Domnif oara?Tresari, se uita drept in fata lui fi fu cuprinsa de emotie.El ii zambi.- Nu ca ma deranjeaza vizitele domnifoarelor atragatoare, dar

aveti vreo treaba cu mine? Sunt Ephraim Cadwallender, fi aceasta este casa mea, din toate punctele de vedere.

- Dumneata efti domnul Cadwallender? Cu toate ca nu se afteptase ca el sa arate ca un pitic, nu se afteptase nici la cineva atat de impunator. Domnul Cadwallender de la Cadwallender’s Weekly World Messenger?

- La dispozitia dumneavoastra, zise fi i f i pleca discret capul. Iar dumneavoastra?

- Domnif oara Smythe. V-am scris.- Desigur. O analiza din priviri, f i Marianne if i dadu imediat

seama ca el ftia ca nu asta era numele ei adevarat. Domnifoa- ra cu Aventurile unei domni§oare de la tara in Londra... nu atat de aventuroase?

78

— Lectia de dragoste ------------

Ea se manie f i ii inmana ce scrisese.-Cred ca acum sunt mai aventuroase.-Vom vedea. Se indrepta spre capatul indepartat al incaperii.

Veniti la mine in birou cat citesc ce mi-ati adus.Camera mica era dominata de un birou mare lipit de un perete,

alaturi de care mai existau doua scaune din lemn fi un raft pentru carti destul de precar. Era la fel de ticsita ca incaperea principals f i cu un aer la fel de inabuf itor.

El se af eza la birou f i ii facu semn sa ia loc pe celalalt scaun, in- gropat in maldare de hartii. Se parea ca, daca voia sa se af eze, trebuia sa-fi faca loc singura. Cadwallender citea deja ce-i adusese. Oftand, lua cu delicatete teancurile de hartii - facturi, dupa cum pareau - fi le puse pe jos intr-unul dintre putinele locuri libere pe care le putea gasi. Apoi se scutura de praf, se afeza pe marginea scaunului f i aftepta.

Cadwallender rasfoi paginile pe care i le daduse, in vreme ce parul lui brunet, putin mai lung decat impunea moda, ii cadea pe frunte. Fluiera lung.

- E adevarat ce-ati scris?- Conteaza? replica ea fara sa gandeasca. Nu ca nu ar fi ade

varat, dar, dupa cum am mentionat f i in scrisoarea mea, af dori sa-mi pastrez anonimatul fi...

- Chiar nu conteaza. Adevar sau fictiune, ce aveti aici e foarte interesant. O analiza un moment. A f adar, aceasta domnifoara de la tara... sunteti dumneavoastra?

Ea ezita un moment:-Da, desigur ca eu sunt. Acestea sunt aventurile mele. Expe

rientele mele.„Mai mult sau mai putin." El o privi suspicios.- Nu prea-mi pasa daca e adevarat sau nu atata timp cat poves

tirile sunt bune. §i imi place ce aveti aici. Este exact ce ifi doresc cititorii. Presupun ca nu exista posibilitatea unei crime in aventurile dumneavoastra?

Ea tresari.-N u prea cred.

79


- Ce pacat! exclama f i ridica din umeri. Cititorii savureaza o crima interesanta la fel cum fac fi cu un scandal pe cinste. Poate chiar mai mult.

-V o i tine minte asta, spuse ea stramband din nas.El se lasa pe spate in scaun f i o analiza cu atentie.- Ar trebui sa va spun, domnif oara Smythe, ca, defi am o mana

de oameni care scriu pentru mine din cand in cand fi alti cativa care imi ofera informatii utile, eu insumi scriu cel mai mult pentru Messenger. Tot eu pun forma de tipar, pregatesc totul pentru tiparnita f i fac publicatia cunoscuta.

- Continuati, va rog. Ifi tinu rasuflarea. Acesta era modul lui de a o lasa balta? De a o respinge?

-V a spun toate acestea ca sa intelegeti ca, defi va voi recompensa pentru munca dumneavoastra, nu va pot plati bine.

- Nici nu ma afteptam...- Totufi, Messenger continua sa creasca in circulatie in fiecare

saptamana, fi, daca aceasta - f i batu cu degetul pe povestea ei - va fi primita la fel de bine pe cat cred eu, veti avea de caftigat.

-N ic i nu-mi pot dori mai mult. Se stradui sa-fi mentina vocea calma f i incerca sa nu izbucneasca in ras incantata de vestea ca el avea sa ii tipareasca povestirile.

Mai vorbira cateva minute despre plata - care nu era cine ftie ce, dupa cum o fi avertizase, dar macar era ceva. Un caftig doar al ei. Era un sentiment placut sa ftie ca facuse primul pas adevarat spre independents.

- Daca asta este tot, incepu el f i se ridica, voi publica povesti- rea in editia de maine.

-A ta t de repede?Se ridica f i ea f i se uita la el.-Absolut. Vreau ca, de maine, cititorii din Londra sa inceapa

sa urmareasca aventurile unei domnifoare de la tara - aventurile adevarate ale unei domnifoare de la tara. Fara nici o intarziere.

- Excelent! Ifi intinse mana, iar el i-o lua. Acum trebuie sa plec, ma afteapta o trasura...

-Wesley, spuse el deodata.- Wesley?- Da. Lord Wesley. E un barbat foarte bine. El este Lord W.?

80


-Nu , nici pe departe. Incerca sa-fi smulga mana dintr-a lui, dar el i-o tinea strans.

-W ym ore atunci? §i incuviinta din cap. Este cunoscut drept un om cam abatut.

-Nu.- Windham?-N u ! Ea rase. Dar oricum nu v-af spune chiar daca ar fi. Con-

trazice insafi notiunea de anonimitate.-Presupun ca da. Defi, in calitate de editor..., comenta el, iar

privirea ii straluci cu o lumina tachinatoare.-Domnule Cadwallender. Marianne ifi retrase cu hotarare

mana dintr-a lui. Trebuie sa plec.- Prevad o relatie lunga fi profitabila, domnif oara Smythe. Pot

sa va conduc?-M a descurc fi singura, multumesc. Se indrepta spre Ufa f i o

deschise, apoi se intoarse spre el. Ma intrebam...-Da?-A t i explorat vreodata o jungla din Africa, domnule Cad

wallender?-Nu, zise el amuzat. Pe de alta parte, nici nu s-a ivit vreo

ocazie.-M are pacat! Ii arunca un zambet. La revedere, domnule

Cadwallender.

- La naiba, la naiba, la naiba! Thomas se uita urat la imaginea sa din oglinda inalta din camera lui. Banks!

Valetul aparu din spatele lui.-Da, domnule.- Te rog sa faci ceva cu dracia asta.Thomas ii impinse servitorului lavaliera acum mototolita.- Desigur, domnule.Banks arunca obiectul ofensator pe un scaun din apropiere.

O lavaliera proaspat scrobita era atarnata pe bratul lui.Thomas se intoarse cu fata la el. Nu putea pricepe de ce con

tinua sa se supere pentru ceva atat de prostesc precum aranjarea unei lavaliere. Valetul lui aranjase sa i se brodeze cu aur f i mici blazoane ale familiei Roxborough in partea de jos a lavalierei,

81

— Victoria ‘Alexander - —

ca sa-1 ajute pe Thomas sa fi-o potriveasca cum trebuie. Dar nu il ajutau cu nimic.

Banks reufi sa-i afeze lavaliera cu un minim de efort fi cu un zambet de-abia mascat. Faptul ca stapanul sau nu ifi putea lega lavaliera dupa moda complicate ceruta de o tinuta formala era o sursa constants de amuzament pentru valet.

- Multumesc, Banks.Thomas se intoarse cu fata spre oglinda, iar Banks il ajuta sa

imbrace vesta lui alba din brocart fi, intr-un final, f i vestonul, de un albastru atat de inchis, ca parea aproape negru.

- Ce parere ai, Banks? Thomas se analiza in oglinda cu un ochi critic. Merge?

- Domnif oarele vor lefina, iar domnii vor muri de invidie, domnule, spuse Banks pragmatic.

- Multumesc, Banks.Thomas era tot numai zambete. Valetul avea gusturi impeca-

bile, f i nu se infela nici de data asta. Barbatul care ii zambea din oglinda era un exemplu de barbat la moda, cu un aer de incredere suprema. Chipef. Fermecator. Un om de lume.

- E timpul, domnule.Thomas se stramba. Nu fusese niciodata punctual la vreun bal

in toata viata lui, dar Lady Dragon insistase ca decenta impunea ca el f i fetele, in calitate de gazda f i oaspeti de onoare, sa fie disponibili de la inceput, ca sa-fi primeasca invitatii. A fa ca mai bine ispravea odata cu asta.

Ifi mai arunca o privire in oglinda, ifi aranja manfetele fi se indrepta spre Ufa.

- Va fi o seara interesanta, Banks.- Nu afa e mereu, domnule?In seara aceasta, era totufi diferit. Se indrepta spre sala de bal.

In seara aceasta, era prezentarea oficiala in inalta societate a surorilor Shelton. §i intrarea lor pe piata casatoriei - indiferent daca voiau sau nu. Rase pe infundate. Aveau sa se marite inainte sa-fi dea seama.

Conftientizarea faptului ca arata foarte bine sporea, de regula, increderea barbatilor in ei in fifi, iar Thomas era extrem de increzator in aceasta seara. Facuse chiar f i o lista cu potentiali

82

— Lectia de dragoste ~—

pretendenti, excluzandu-i, desigur, pe Pennington f i pe Berkley. De fapt, daca se gandea mai bine, ifi dadu seama ca majoritatea prietenilor lui nu se incadrau ca potentiali parteneri potriviti pentru cele trei surori.

Numai gandul acesta il facu sa ezite. Ce era in neregula cu el? Cand renuntase la convingerea ca orice barbat, atata timp cat respira regulat fi merge drept, este potrivit? Daca prin asta treceau tatii de fete, Thomas jura sa nu conceapa decat baieti.

Ajunse la etajul intai f i privi in jur. Valetii in uniforma erau deja afezati langa intrarea din fata a salonului mare, precum fi la capul scarilor. Inca doi margineau ufile care dadeau in sala de bal. Podelele straluceau, marmura sclipea, candelabrele scanteiau. Ref edinta Effington era in perfecta stare, la fel ca el.

- Buna seara, domnul meu, zise Lady Dragon f i cobori scarile de la galeria de la primul etaj.

-Buna seara, doamna. Thomas ii lua mana fi i-o saruta. Aratati foarte bine in seara aceasta.

-N u minti, baiete, spuse ea taios, dar era evident incantata de compliment.

-N u mint niciodata femeile frumoase, spuse el prefacut, cu toate ca, de fapt, femeia in varsta arata surprinzator de bine.

Renuntase la hainele prea cuviincioase fi plicticoase pe care le purta de obicei pentru o rochie eleganta de un rofu-inchis. Un turban de aceeafi culoare, din matase f i pene, era infafurat in jurul capului. Tresarind, el se gandi ca nu era probabil mai in varsta decat mama lui, f i nimeni nu o acuzase vreodata pe ducesa de Roxborough ca era prost sau modest imbracata. Poate ar trebui sa-i retraga titlul de Lady Dragon.

Se apleca spre ea f i ii fopti ufor in ureche:-A r trebui sa aveti grija, doamna draga, sau le veti edipsa pe

protejatele dumneavoastra.- §i dumneata ar trebui sa ai grija, domnul meu, altfel voi fi

fortata sa zambesc f i am mai facut asta o data anul acesta. Sclipi- rea din ochii ei ii infrumuseta cuvintele. Nu am vrea sa se zguduie pamantul intr-o seara atat de festiva.

83


Ifi retrase mana, f i privirea ei se muta pe un punct din spatele lui. Ceva ce ar fi putut fi intr-adevar un zambet ii inalta ufor colturile gurii.

- Buna seara, dragilor.Thomas se intoarse f i incerca sa nu ramana cu gura cascata.Daca inainte crezuse ca Jocelyn f i Becky erau fermecatoare,

acum i se parura stralucitoare.Jocelyn arata ca un inger. O creatie ademenitoare intr-o rochie

alba, diafana, presarata cu auriu, care plutea in jurul ei. Panglici albe f i aurii se strecurau prin parul ei de culoarea mierii.

Becky, langa ea, era o ispita pamanteasca intr-o nascocire de un verde pal care ii accentua verdele smarald al ochilor f i i se potrivea perfect cu nuanta de mahon a parului. in plus, ii modela o silueta pe care el nu o considerase niciodata atat de ademenitoare.

-Doamnelor, zise el f i facu o plecaciune. Sunt coplefit.Surorile facura un schimb de zambete satisfacute.- Buna seara, matuf a Louella, spuse Jocelyn f i intinse mana.

Lord Helmsley.- Domnif oara. Sunteti fermecatoare in aceasta seara. Se apleca

sa-i sarute mana f i observa deodata decolteul adanc al corsajului ei. Decolteul extrem de adanc al corsajului ei. La moda sau nu, cum de permisese matufa ei afa ceva?

Se forta sa zambeasca, se indrepta f i se intoarse spre Becky, observand ca decolteul ei nu era mai decent decat al surorii sale, ii lua mana f i i-o ridica la buze, incercand sa-fi mentina privirea la nivelul ochilor.

- § i dumneata, draga mea, efti splendida.- Va multumesc, domnul meu, spuse ea cu un ranjet.- Unde e sora voastra? intreba Lady Louella incruntata f i arun

ca o privire spre scari. Nu cred ca am vazut-o toata ziua. Sper ca nu va intarzia.

-E inca la ea in camera, spuse Jocelyn absenta, aranjandu-fi faldurile fustei.

-Poate ar trebui sa ma due sa..., incepu Lady Louella indreptandu-se spre seara.

84

-Sunt sigura ca va cobori in scurt timp, interveni Becky. I)e ce nu coboram noi trei in sala de bal? O lua de brat pe matu^a ei §i o conduse spre ufile larg deschise. Oaspetii trebuie sa soseas- ca dintr-o clipa in alta, §i fara indoiala vrei sa te asiguri ca totul este in ordine.

-N u te deranjeaza sa o ajtepti pe Marianne, nu? Jocelyn ii /.ambi lui Thomas cu o inocenta care ar fi topit orice strop de im- potrivire in alt barbat, dar care pe el il puse imediat in garda.

Ultima data cand fetele il intrebasera daca il deranja ceva, sfar- fise prin a mana cai prin pare.

- Deloc, spuse el prefacut.Thomas le privi pe cele trei cum intrara in sala de bal, apoi

se intoarse ?i se plimba tacticos pe langa balustrada. I§i odihni antebratele pe marmura, i?i stranse mainile ?i se apleca inainte, supraveghind scena cu un sentiment de mandrie $i satisfactie, neluand deloc in seama faptul ca nu avusese nici un merit pentru asta.

-A u facut o treaba a naibii de buna, spuse el ?optit.Exceptand responsabilitatea sa fata de surorile Shelton, nu

era chiar atat de ingrozitor sa fii temporar capul familiei. Oricum, asta avea sa fie in cele din urma. Nu ca-i dorea raul tatalui sau. Spre deosebire de unii dintre prietenii lui, el chiar i$i simpatiza tatal. Se intelegeau bine, ?i lui Thomas aveau sa-i lipseasca indru- marea, sfaturile ?i mai ales prietenia ducelui, atunci cand avea sa vina vremea.

Ducele ignorase escapadele lui Thomas de-a lungul anilor, marindu-i in acela^i timp gradual responsabilitatile legate de mobile ?i de averea familiei. Ii incurajase interesele lui Thomas, inclusiv investitiile sale ocazionale, mare parte dintre ele de succes, ?i afacerile lui in domeniul imobiliar. Thomas era pro- prietarul mai multor intreprinderi comerciale ce aduceau un profit maricel, $i, cu toate ca avea pe cineva care se ocupa de astfel de lucruri, Thomas se straduia sa fie un proprietar corect ?i con^tiincios.

Rezista tentatiei de a se uita la ceas §i privi inspre seara. Rama- se fara sufiare. Timpul insu?i paru ca sta in loc.

Se trezi vrajit din nou de o naluca.

----------------------------------Lectia de dragoste-------------------------------------

85

Victoria Alexander

Marianne cobori cu atentie treptele, tinandu-$i rochia suficient de sus meat sa i se vada gleznele elegante. Rochia ei era de culoarea jampaniei fine. Budele ei blonde, la fel de independente ca intreaga ei faptura, fusesera prinse in varful capului intr-o cascada salbatica de auriu $i lumina. Cum crezuse oare ca Jocelyn era cea mai frumoasa dintre ele?

Se holba la ea, uluit.Marianne ajunse pe palier §i se uita in sus.-Buna seara, Thomas.- Buna seara.De-abia putea sa-§i smulga cateva cuvinte. Cum de n-a vazut

tocmai ce era sub nasul lui? Se mandrea ca putea sa recunoasca $i sa aprecieze frumusetea indiferent ca era vorba de rase pure de cai, de poezie sau de femei. Oare resentimentul fata de ames- tecul ei in viata lui il orbise complet? O considerase fara indoiala atragatoare, foarte atragatoare, dar in seara aceasta era mai mult decat §i-ar fi putut dori orice barbat.

- E ceva in neregula?Marianne se uita in jos la rochia ei. Materialul ii mangaia for-

mele ca mana unui amant. Culoarea ii accentua stralucirea catifelata a pielii ei.

- Merge, ce crezi?-N u e cam indrazneata? i-o tranti el fara sa se gandeasca.Nu voise sa spuna asta. Voise sa-i spuna cat de uluitoare era.

O zeita. Un vis devenit realitate.Corsajul primejdios de adanc, dezvaluindu-i pieptul desfata-

tor. Mult prea desfatator. Se incrunta.- N-a§ fi crezut ca matu^a ta iti permite sa apari in public in

ceva atat de scandalos.- Prostii! Se uita in jos la rochia ei. A?a e moda in zilele noastre,

§i cred ca arat respectabil. Nu trebuie sa fii atat de...-N u sunt ingust la minte, spuse el taios.- Nu voiam sa zic asta, replica ea §i ii zambi dulce. Voiam sa

spun batos.-Nu-m i dau seama de diferenta.

86

- Sunt extrem de asemanatoare ?i ambele sunt descrieri nime- rite. I?i miji ochii. Poate ca nu ai gasi atat de deranjant corsajul meu daca ai inceta sa te holbezi la el.

Thomas simti cum se inro§e$te la fata.-N u ma uitam... Nu ma uit...-T e balbai, Thomas. II analiza cu un licar amuzat in priviri.

Am observat asta $i seara trecuta. Te balbai des?-N u ma balbai.- Dar sunt sigura ca...- Sau, mai degraba, nu m-am balbait niciodata - ii prinse mana

£i i-o duse la buze - pana nu te-am intalnit pe tine. Nu o scapa deloc din priviri. Tu ma faci sa ma balbai.

Cuvintele lui ramasera suspendate in aer intre ei doi. Pentru o clipa foarte lunga, se uitara fix unul la altui. El fu strabatut de o dorinta atat de salbatica, incat i se taie rasuflarea.

- Chiar a§a?Ochii ii erau mari din pricina a... A ce anume?- Da, chiar a§a. Se stradui sa vorbeasca relaxat ?i ii dadu dru

mul la mana. §i sunt sigur ca rochia aceasta va face pe foarte multi barbati sa se balbaie diseara.

-Vreau sa fac un targ cu tine. I?i puse mana pe maneca lui. Daca e§ti atat de dragut sa ma insote^ti in sala de bal, ma voi stradui sa nu atrag atentia spre corsajul meu.

- Cat de grijulie e$ti. Ii acoperi mana cu a lui §i se indrepta spre u§i.

Cu Marianne la bratul lui, aici in propria lui casa, avea sentimentul ciudat ca totul era in regula in lume.

- §tii, e mai degraba fermecator.- Ce anume?- Modul in care te balbai.- Nu ma balbai, spuse el ferm.Cel putin nu cu altcineva in afara de ea. Il facea sa se balbaie §i

sa uite ce voia sa spuna - ba chiar $i propriul nume. Cine §tie ce ii mai rezerva?

Avusese dreptate cand ii spusese lui Banks ca urma sa fie interesanta. Zambi fara sa vrea.

O seara foarte interesanta.

— --------------------- --- Lectia de dragoste---------------------------------

87

— Victoria Alexander------------

CapitoCuC 7

... Caci urmeaza sa particip la un bal! Va fi primul meu bal,§i nu mai pot de nerabdare.

Lord W. a avut grija sa-mi fie facute o serie de rochii noi. Sunt croite dupa ultima moda, facute din materiale foarte fine, cum n-am mai vazut pana acum. Sunt $i extrem de provocatoare. Cand am indraznit prima data sa incerc una, credeam ca o sa mor de ru§ine. Croitoreasa care le-a facut m-a asigurat ca sunt total nevinovate in comparatie cu cele purtate de altele. E cam neobrazat din partea mea sa sustin ca nu sunt nemultumita de infati$area mea.

Ma intreb daca Lord W. va observa...

Aventurile unei domnifoare de la tara in Londra

Seara era la fel de minunata ca serile despre care citise ea intr-o carte.

Sala de bal era o fantezie de lumina §i culoare. Marianne nu ar fi fost surprinsa sa vada zane zburand pe acolo, mi^candu-se in tandem cu muzica orchestrei. Urne imense pline cu flori erau a?ezate in fiecare ungher. Ghirlande de matase impodobeau u$i- le, ferestrele ?i balcoanele. Panglici late fluturau pe pila^tri §i pe candelabre. §i totul era facut intr-o bogatie de culori: roz, verde, galben ?i albastru pal.

Dar sala de bal palea in comparatie cu invitatii. Femei fermecatoare cu bijuterii, pene §i matasuri flirtau cu domni imbracati in culori profunde ?i cu lavaliere legate complicat la gat. Camera era un caleidoscop de culori $i mi^care, priveli^ti $i sunet. Rasetul se lua la intrecere cu muzica, intr-un efort de a se face auzit.

Marianne i?i dorea sa poata scrie despre tot aici $i acum. Ar fi foarte util pentru domni§oara ei de la tara.

-Domni^oara, speram sa imi puteti acorda onoarea acestui dans.

Un tanar domn nu mai inalt decat ea, dar mult mai rotund la corp, se oprise in fata ei. Un barbat destul de placut, considera ea, $i unul din cei pe care Thomas i§>i propusese sa i-i prezinte.

Ii arunca un zambet plin de regret.- Mi-e teama ca va trebui sa va refuz pentru moment. Am dan-

sat fara oprire pana acum §i am neaparat nevoie de o pauza.-Atunci pot sa va aduc ceva de baut? intreba el nerabdator, cu

fata luminata la gandul ca putea sa se dea pe langa ea.- A§ aprecia foarte mult.El facu o plecaciune, apoi disparu in multimea de oaspeti.

Marianne i?i inabu?i in fa?a un junghi de vina §i se indrepta spre uîle deschise care duceau spre terasa. Nu-i placea sa-i inêle a?- teptarile bietului om, dar era extrem de cald inauntru. Nu voia nimic mai mult in acel moment decat o gura de aer proaspat §i $ansa de a-$i trage sufletul.

Terasa era impodobita cu panglici $i cu flori §>i luminata de candelabre lucrate cu grija. Ici ?i colo erau cate doua sau trei persoane care radeau §1 flirtau.

Marianne ramase in umbra, acum neavand chef sa poarte nici macar o conversatie uôara. Voia cateva minute in care sa se gandeasca la evenimentele din seara aceea.

I§i croi drum spre capatul indepartat al terasei, unde singura lumina era cea facuta de stelele de pe cer.

i?i sprijini mainile de balustrada din piatra §i se uita inspre gradinile Effington. Potecile din gradina erau luminate de felinare care dansau in adierea uôara creand momente de magie pura. I?i inchise ochii ?i se desfata cu aerul proaspat, racoros.

Pana acum, fusese, intr-adevar, o seara magica. Dupa cum era de a^teptat, Jocelyn era regina de necontestat a balului. Cu toate acestea, Marianne §i Becky concurasera indeaproape cu sora lor in privinta atentiilor primite. Era un sentiment ametitor sa fii cautata de tot felul de barbati. Nu mintise cand spusese ca avea nevoie de o pauza de la petrecere.

- Cred $i eu ca poate fi oarecum copleîtor. Un raset familiar se auzi din umbra adanca din stanga ei.

- Dar tu e?ti, desigur, obijnuit cu astfel de baluri, spuse ea calm, fara sa dea atentie la valul de placere starnit de prezenta lui.

' — ----------------------- Lectia de dragoste - — --------------------------

89


Thomas pa$i in lumina, o silueta jtearsa in nuante de cenu^iu.-Trebuie sa recunosc ca rar stau la un bal pana dimineata.Ea rase.-Atunci trebuie sa fie o provocare destul de mare ?i pentru

tine.- Da, este. Imi fac o regula din a nu participa mai mult de o ora,

doua la a?a ceva. De obicei, la asemenea ore tarzii sunt in drum spre club sau ocazional la vreo masa de joc.

- le i parte la jocurile de noroc? i?i mentinu vocea cat de calma putu, dar fu strabatuta de un fior de teama.

El injura incet.- Imi pare foarte rau, Marianne, nu ar fi trebuit sa vorbesc des

pre asta.-N u conteaza, spuse ea voioasa. Chiar nu conteaza.Faptul ca tatal ei pierduse averea ?i onoarea familiei la jocurile

de noroc ?i le lasase pe fetele lui fara zestre nu era un motiv inte- meiat sa-1 considere pe Thomas ca facut din acela^i aluat. Cu toate acestea, nu i§i putea retine un fior de groaza.

-B a conteaza, j i ar fi trebuit sa-mi dau seama. Rasufla prelung. Daca vrei sa f tii, eu vad jocurile de noroc drept ceea ce sunt: un mod placut de a petrece cateva ore. Nu am pierdut niciodata mai mult decat imi pot permite, §i, indiferent daca ca?tig sau pierd, £tiu exact cand sa plec.

-N u trebuie sa te explici. Nu e deloc treaba mea. La urma urmei, suntem doar nijte oaspeti aici. Cand se termina sezonul, vom pleca $i noi.

Simti o u§oara unda de tristete la gandul de a parasi re§edinta Effington ?i pe cei care locuiau aici.

Thomas ezita, de parea statea sa-?i aleaga cuvintele.-Cred ca-mi va fi dor de tine. Apoi i?i drese glasul. De voi toa

te, de fapt.- Prostii! spuse ea, ignorand o urma de dezamagire tradata de

ultimul lui comentariu. Nu vrei nimic mai mult decat ca noi sa plecam cat mai repede posibil. Ne-ai marita $i maine daca s-ar ivi ocazia.

- O, nu maine, raspunse el cu seriozitate dar ea putea sa simta amuzamentul din vocea lui. Poate poimaine.

90

-E i bine, nu vei reuî niciodata daca insi?ti sa ne limitezi ;;<insele la genul de barbati pe care ni i-ai varat pe gat in seara aceasta.

- Ce-a fost in neregula cu ei? intreba el precaut.-Hai, Thomas, fii serios, ftii prea bine ce a fost in neregula

< 11 ei. Rasufla zgomotos, extrem de frustrate. Au fost toti foarte |)lacuti, perfect manierati §i extrem de respectabili. Totufi, ca barbati, erau $i foarte plictisitori §i ano?ti - $i nici pe departe la fel de interesanti precum cineva ca Pennington sau Berkley.

-A m observat ca nu ai avut nici o ezitare sa dansezi cu Pennington $i cu Berkley, comenta el cu voce aspra.

-Absolut nici una. Ambii sunt fermecatori, §i imi place foarte mult compania lor. Spre deosebire de a celor pe care ni i-ai prezen- lat cu atata nerabdare. Sunt toti fara exceptie bato?i ?i ingu?ti la minte. il impunse cu degetul in piept. Exact ca tine.

O apuca de mana.- iti mai spun pentru ultima oara, nu sunt ingust la minte.ii trase mana spre gura lui §i o saruta pe palma inmanuâta.

Ha se cutremura de incantare.- Sunt, de fapt, aproape la fel de rau famat ca Pennington §i

ca Berkley. Sunt de regula considerat un crai in aceeaî masura ca prietenii mei, cu toate ca am anumite calitati salvatoare.

Ochii ei stralucira in lumina stelelor, $i fu strafulgerata de ceva ce nu $tia daca e teama sau anticipate. El pa§i inapoi in umbra adanca §i o trase in bratele lui.

-N u ma dau in laturi de la responsabilitatile ce-mi revin. Imi respect promisiunile. Mamele de fete de maritat ma vad ca pe un barbat numai bun de reformat.

-Thomas, eu...-N u e u?or sa mentin imaginea de crai respectabil. i$i freca

nasul de o parte a maxilarului ei, ?i ea uita sa mai respire. Doam- ne, Dumnezeule, ce facea? Am fost mereu Ia limita dintre ceea ce inalta societate poate ierta §i scandal. E vorba doar despre control. Cobori capul $i i§i trecu buzele peste ale ei. Control, draga mea.

-Thomas, eu...-A m o reputatie pe care m-am straduit mult timp s-o doban-

desc $i sunt destul de multumit de ea.

---------------------------------- Lectia de dragoste ----------------------------------

91


Capul lui se pleca ?i mai mult, iar buzele ii mangaiara gatul.O caldura o navali ca reactie la atingerea lui $i i se acumula in stomac. i$i inchise ochii, con^tienta numai de vocea ?i de atingerea lui.

-M i-am imbunatatit anumite deprinderi pe care cartile tale nici macar nu le mentioneaza.

Gura ii aluneca $i mai departe. Mana ii cuprinse un san, iar cu degetul mare ii mangaie inainte §i inapoi sfarcul acoperit de material. Ea gafai de surpriza §i placere.

- §tiu cum sa venerez o femeie, Marianne.Rasuflarea i se inteti, iar pieptul ei salta. „Doamne, Dumneze-

ule, sa nu se opreasca." ii trase corsajul mai jos, ca sa ii dezvaluie sanii. Aerul racoros ii tachina pielea mult prea sensibila.

- §tiu cum s-o fac sa simta senzatii pe care nu le-a mai avut vreodata.

Gura lui ii acoperi sanul, ?i ea simti ca ia foe. il prinse de umeri ca sa nu tipe. Cu dintii j i cu limba, el o gusta $i o tachina, pana cand simti ca genunchii amenintau sa-i cedeze.

- Cum s-o fac sa-$i doreasca ce nu a mai cunoscut vreodata. Gura ii aluneca spre valea dintre sanii ei, §i ii §opti lipit de ea: §i cum s-o las sa-§i doreasca mai mult.

Fara nici un fel de avertizare, el se indrepta.- §i asta, draga mea, e o lectie despre comportamentul unor

crai ca Pennington, ca Berkley ?i ca mine.Ea se lupta sa-§i recapete suflarea in ciuda unui junghi ascutit

de frustrare §i a sentimentului acut de pierdere.El ii aranja corsajul §i, cu voce calma §i perfect stapan pe

sine spuse:- §i tocmai de asta nu-i consider potriviti pentru voi.-Thomas, eu... tu...-Acum cine se balbaie?Deodata, mania ii ?terse orice urma de dezamagire. i§i incle?-

ta dintii.- E^ti o bruta, domnul meu.El rase.- Exact.- Nu tu trebuie sa decizi cine mi se potrive§te §i cine nu.

92

Lectia de dragoste -

- Ba tocmai eu trebuie sa decid, spuse el in modul acela atat de arogant pe care ea il detesta. §i, dupa cum era de a^teptat, avea sa bata iar apa in piua despre responsabilitatea lasata pe umerii lui de fratele ei. M i s-a dat...

- O, te rog, mai taci din gura!Se rasuci §i dadu sa piece, dar se intoarse brusc. Inainte sa

apuce sa mai zica un cuvant, i§i arunca bratele in jurul lui, i$i lipi buzele de ale sale $i i§i apasa corpul de el.

El ingheta, $i pentru o clipa ei ii fu teama ca ar putea sa o respinga. Deschise gura $i trasa o linie cu limba peste buzele lui. Iar a.sa-zisa lui stapanire de sine disparu.

O cuprinse la randu-i in brate, lasandu-^i o mana sa-i alunece pe spate ca sa-i prinda §ezutul, §i o tinu strans lipita de el. Sanii ei se strivira de pieptul lui. Putea sa simta ca era excitat prin liainele care-i desparteau. Buzele lui ii raspunsera cu aceea^i in- llacarare, cu o foame egala cu a ei. Era un sarut la fel de minunat< a precedentul.

Ea se impotrivi oceanului de senzatii care ameninta sa o traga la fund ?i se retrase, cu buzele de-abia atingandu-le pe ale lui.

- § i aceasta, domnul meu, este o lectie pentru dumneata.- O lectie? El amuti. Ce lectie ar trebui sa fie asta?Ea se strecura din bratele lui §i facu un pas inapoi.- O lectie despre riscurile de a-ti subestima adversarul. Poate

(.1 sunt mult mai putin experimentata decat femeile cu care e?ti obi^nuit, dar pot sa pun pariu ca sunt §i mult mai inteligenta dccat multe dintre ele. Iti mai spun asta pentru ultima data: Voi <I.insa ?i voi saruta pe cine vreau eu, cand vreau eu. indiferent ( a e vorba despre Pennington, despre Berkley sau... §i il apuca ili' marginile vestei lui, ii trase gura spre a ei ?i il saruta apasat.■ i.i ii despre tine, marele infumurat. Ii dadu drumul, i§i impinsei >i helarii inapoi pe nas ?i i?i inclina u?or capul. Seara buna, domnul meu.

Se intoarse $>i se indrepta spre sala de bal, a§teptandu-se oa- iiTum ca el sa o prinda ?i sa o opreasca. Sau sa tipe dupa ea. Sau .a o urmeze. Dar in spatele ei nu se auzea nici un pas. §i oare de ce .ii ost lucru o scotea din sarite?

93


Normal ca nu avea sa vina dupa ea. Asta ar atrage atentia catre amandoi, ?i nu putea sa permita a?a ceva. Nu, ar fi scandalos daca marchizul de Helmsley ?i o femeie care, chiar daca refuza sa recunoasca, era totufi sub protectia lui ar fi descoperiti mangaindu-se in intuneric.

Ea ramase tot in umbra, evitandu-i pe cei adunati in partile luminate ale terasei, ?i se strecura inapoi in sala de bal. Fara ochiul de vultur al lui Thomas atintit asupra ei, putea avea ocazia sa danseze cu cei ca Pennington $i ca Berkley, fara sa-i mai punem la socoteala pe cei ca Helmsley. Insa ea avea convingerea ca el nu avea sa o scape niciodata din priviri suficient de mult cat sa-i permita sa faca a§a ceva. Igi daduse deja seama ca numai craii ii puteau oferi singura aventura interesanta permisa de limitele lumii in care traia. Daca nu avea ocazia sa traiasca aventuri, nu avea nimic despre care sa scrie. §i, daca nu scria, nu era platita, ceea ce inseamna ca nu avea sa poata pleca niciodata din Anglia in cautarea unei aventuri adevarate.

Scana cu privirea multimea ?i observa ca trei dintre domnii pe care Thomas ii prezentase o remarcasera $i acum se indreptau spre ea din trei directii diferite. Afi?a un zambet fals §1 se furiâ, evitandu-le compania groaznic de plicticoasa.

Orice posibila indoiala disparuse. Daca avea de gand sa se bucure de viata, avea nevoie de un crai. §i, desigur, numai un crai era la indemana.

Marele infumurat.

Ultimii oaspeti plecasera in cele din urma, cu o ora inainte de ivirea zorilor. Sala de bal era goala, ?i aproape toate luminile erau stinse. Daca te puteai lua dupa ce ramasese in urma invita- tilor, atunci balul putea fi considerat un succes. Thomas ii spusese majordomului sa-i lase pe servitori sa faca curatenie a doua zi dimineata §i iî adusese aminte sa-i multumeasca pentru tot ce facuse.

Pentru mintea poetica a lui Thomas, incaperea semana cu rezultatul trist al unei aventuri amoroase: manjita $i in neorandu- iala, dar asaltata de amintiri. Scutura din cap ca sa-î alunge acest gand ciudat.

94

Nu era sigur ce anume il facuse sa se intoarca in sala de bal. Se dusese prima data in biblioteca, vrand sa scrie un vers, doua, dar nu-i venise nimic in minte, a?a ca se trezise revenind aici fara sa i$i dea seama. Acum recunoscu in sinea lui ca asta nu era cu totul adevarat. Avea multe ganduri care-i staruiau in minte, ?i acestea puteau fi rezumate printr-un singur cuvant.

Marianne.Se a$eza pe treptele care duceau in sala de bal §i i§i sprijini

barbia in pumn. Dupa intalnirea lor, ea i$i petrecuse restul serii evitandu-1 intentionat. Nu fusese, desigur, o a§a mare provocare. Nu ar fi putut sa se apropie de ea nici daca ar fi incercat. Toata seara fusese inconjurata de masculi inflacarati - cei pe care ii aprobase el ?i mult prea multi dintre cei pe care nu-i aprobase. Putea sa jure ca a dansat fara oprire. §i nici un dans cu el.

Ce il apucase sa se comporte a?a pe terasa? Intentionase sa ii dea o lectie, desigur, §i chiar crezuse ca reu?ise, pana in ultimul moment, cand ea il sarutase. §i, la naiba, el ii raspunsese. §i voia sa o tot sarute. Sa ii mangaie pielea catifelata. Sa o guste...

- Iti datorez scuze? intreba Marianne din u$a.El se ridica $i ignora placerea care il invada cand o vazu.- Nu mai mult decat iti datorez eu tie.Ea inca purta rochia pe care o avusese la bal, $i, chiar dupa o

seara a§a lunga, el tot nu putea nega efectul pe care il avea aceasta asupra lui. Sau femeia imbracata cu acea rochie avea un asemenea efect? Cobori treptele ca sa i se alature.

- A§ spune ca suntem la egalitate.- Oricat de mult mi-ar displacea sa recunosc, de data asta sunt

de acord. Rase pe infundate. Cu toate ca nici un barbat nu vrea sa $tie ca nu poate dovedi o simpla femeie.

Imediat ce rosti aceste cuvinte, $tiu ca facuse o gre^eala. Ea il studie pret de un moment §i spuse:

- Poate nu ar trebui sa te raportezi la ni^te simple femei.- Cel putin trebuie sa incetez sa te mai consider pe tine o sim

pla femeie. Nu, ea era mai mult decat un egal pentru orice barbat. Gata,ne-am inteles, spuse el §i ii intinse mana. Cadem la pace?

- Cadem la pace.

-----------------------------------Lectia de dragoste - ----------------------------------

95


Ea incuviinta §i ii lua mana. I§i scosese manu^ile, iar mana ei era calda §i moale in a lui. Fu strabatut de un fior la atingerea ei.

Privirile lor se intalnira, §i deodata atmosfera dintre ei se umplu de tensiune. Se uita fix la ea o dipa indelungata.

- De ce ai venit? intreba el incet.- Nu sunt chiar sigura.Vocea ii era joasa §i guturala, ca §i cum petrecuse mare parte

din seara razand. El indeparta gandul enervant ca nu-?i petrecuse acel timp cu el.

- Presupun ca nu voiam sa las lucrurile a§a intre noi. §tiu ca doar incerci sa faci ce crezi ca e mai bine pentru noi.

-N o i, marii ingamfati, a§a suntem.- Da? Se uita intrebatoare la el. Va trebui sa am grija atunci.

Sunt sigura ca sunt foarte multi asemenea ingamfati printre domnii pe care ni i-ai prezentat asta-seara. Cred ca multi dintre ei ar...

- Destul. El rase. Credeam ca ne-am inteles sa cadem la pace.- Cel mult o pace nestatornica, zise ea amuzata.Inca o tinea de mana §i nu-^i dorea sa-i dea drumul. Iar ea nu

facea nici un efort sa se elibereze. Deodata, el intelese cat de placut era sa stea aici cu ea de mana.

Ea i?i dadu capul pe spate §i il studie.-N u am dansat deloc impreuna asta-seara, §i, la urma urmei,

am exersat impreuna. Apoi zambi. Inca o lectie, daca se poate numi a§a.

-Atunci inseamna ca am dat dovada de neglijenta in responsabilitatile mele. Se trase un pas inapoi ?i facu o plecaciune adanca. Domnigoara, mi-ati face deosebita onoare de a-mi acorda acest dans?

-T o ti muzicienii au plecat. Nu avem pe ce sa dansam.- Chiar a§a? I§i inalta capul ca $i cum ar asculta ceva. Sunt si

gur ca aud notele unui vals.-Da?-N u poti sa auzi? Se apropie $i mai mult. Aud clar sunete de

vioara. §i asculta...- Ce anume?

96

El incuviinta solemn din cap. E un flaut. In mod sigur este un flaut.

Ea rase.-Thomas, e?ti nebun.-A , dar putine lucruri sunt mai placute ca un dans cu un ne

bun. Acum, hai sa...- Foarte bine, de?i ma straduiesc sa nu dansez cu nebuni.-Asta va fi o exceptie atunci.i?i a?eza mana ei libera pe umarul lui.-T o t nu aud nimic.O trase mai aproape decat era cuviincios.-V ei auzi, spuse el increzator §i incepu sa danseze.In clipa urmatoare, se invarteau pe podea in acord cu muzica

pe care numai el o putea auzi. Nu greîra nici un pas; ea ii urma cxemplul in mod ireproâbil. Observase in timpul lectiei lor scurte de dans cat de bine se potrivea ea in bratele lui. Cat de bine se imbina corpul ei cu al lui. Nu luase in seama asta atunci. Acum...

- O auzi, Marianne? Melodia?- Nu ?tiu. Poate, dar nu pot fi sigura. Se uita in sus la el cu un

zambet ingaduitor. Cum suna?-Minunat. Muzicienii sunt foarte talentati. Nu, a^teapta.

Se incrunta §i clatina din cap. Violonistul a cantat fals o nota, dar... Facu o pauza, apoi incuviinta. Da, se pare ca a salvat frumos situatia.

- Aâ a facut? intreba ea amuzata.-A , da. Canta impreuna ca §i cum ar fi facuti unul pentru

altui.„La fel cum dansam noi impreuna."- Chiar a?a? §i melodia pe care o canta?- Este splendida. O melodie care aminte^te de zile de vara fara

griji §i de nopti pline de stele. De poezii de dragoste, de lumina lunii §i de magie.

- De magie, §opti ea.El se uita in ochii ei. I$i incetini pa§ii, apoi se opri. Statura o

clipa indelungata fara sa se mi§te, ca §i cum a^teptau sa inceapa un dans nou. Sau sa auda un cuvant. Ori o declaratie.

' — — --------------------- Lectia de dragoste - ---------------------------------

97


-A r trebui sa ma retrag, altfel soarele va rasari inainte sa ma bag in pat, spuse ea, dar nu dadu vreun semn ca ar vrea sa piece.

- §i eu ar trebui sa fac la fel.Nu avea nici un chef sa o lase sa se retraga din bratele lui. Sa-i

ureze noapte buna. Sa se duca la el in pat. Singur.Ea facu un pas inapoi.- Seara buna! Rase u?or, un raset ciudat, stanjenit, al cuiva care

nu se simtea in largul sau. Sau, mai degraba, buna dimineata.- Buna dimineata.-Thomas. Ea ezita. Ar trebui sa iti multumesc pentru seara

aceasta.- N-am avut nici un merit in treaba asta.- In orice caz, aceasta este casa ta, ?i noi suntem oaspeti

aici ?i...- A fost placerea mea.Ea zambi, §i el fu cuprins de un sentiment ciudat. Ca $i cum

zambetul ei era un dar, mai degraba personal ?i intim. Ea se intoarse §i ie§i din sala de bal. El se uita fix dupa ea. Un dar plin de afectiune sau de prietenie - sau de ceva mai mult? El inghiti cu dificultate.

Voia sa mearga dupa ea. Sa o ia in brate. Sa o duca in patul lui. Fara sa se gandeasca, se indrepta spre u?a. O dorea. Mai mult decat i?i putea aduce aminte sa fi dorit vreo femeie vreodata.

Deodata, intelese ce facea $i se opri din drum.Ce facea? Fata aceasta era sub protectia lui. Era responsabi-

litatea lui. La naiba, era sora celui mai bun prieten al sau! Daca se intampla ceva intre ei, ar fi ca §i cum i-ar trada increderea lui Richard. Dar nu i-o tradase deja oare? Mersese deja mult prea departe cu ea decat dicta prudenta.

Thomas i§i trecu o mana prin par. Nu putea sa fie niciodata ceva serios intre ei. Nu era ea femeia pentru el - nu genul de femeie pe care ?i-o dorea de sotie. Era independents $i incapatanata. Ar insista sa-$i spuna mereu parerea ?i ar vrea sa se ?i tina cont de ea. Ar pune sub semnul intrebarii orice decizie a lui, fiecare pas pe care 1-ar face. §i nu s-ar uita niciodata la el ca la soarele $i luna de pe cer.

98

Orice exista intre ei, orice tensiune plutea in aer cand erau impreuna , doar ei doi, nu era, desigur, nimic mai mult decat dorinta pura. Putea sa faca fata dorintei. Era, cum ii spusese §i ei in seara aceasta, doar o chestiune de control.

Trebuia sa-?i dubleze eforturile ca sa-i gaseasca un sot. Trebuia sa faca mult mai multe decat sa ii prezinte cativa barbati la un bal. Intr-un fel sau altui, avea sa-i gaseasca o pereche, chiar daca trebuia sa defileze cu toti burlacii din ora? prin fata ei, zi i noapte.

Nu-i lipsisera deloc atentiile masculine in seara aceasta; cat de dificil putea sa fie sa-i gaseasca un barbat pe care ea sa-1 considere acceptabil? Un barbat care ar putea s-o faca sa uite de aventurieri, de exploratori ?i de barbati care se gaseau numai in carti? Un barbat pentru care ar fi in stare sa dea uitarii visele ei?

La naiba, nu suna deloc u$or. Dar avea sa se descurce. Pentru ca ?tia, la fel de bine cum jtiuse orice altceva vreodata, ca, daca nu o marita §i nu o scotea din viata lui -§ i asta cat mai repede -, avea sa fie prea tarziu.

Avea sa fie dezonorata ori dezamagita in dragoste - sau poate ?i una, $i alta.

§i nici el nu avea sa o duca prea bine.


CapitoCuC 8

... Trebuie sa starui un moment asupra firii barbatilor. Ei sunt fiinte ciudate §i neobi§nuite, predispuse la comentarii atat nechihzuite, cat $i de neinteles. Cred ca nu-i voi intelege niciodata.

Nu §tiu daca Lord W. este un barbat tipic sau are o fire unica. Cand este foarte rezervat, de pared nu a§ merita atentia lui, cand se uita la mine ca §i cum ar vrea sa ma devoreze cu totul. Ungand care, constat cu surprindere, ma cam intriga.

A r putea fi faptul ca apropierea mea de el mi-a potolit teme- rile $i le-a inlocuit, intr-adevar, cu o doza de curaj, caci Lord W.

99


nu ma mai intimideaza atat de mult ca la sosirea mea aici.Ce-i drept, este deopotriva arogant §i dispretuitor.

Cu toate astea, mi se pare extrem de fascinant...

Aventurile absolut adevarate ale unei domni§oare de la tara in Londra

- Domnul meu, eu cred ca sunt multi oameni care citesc cu placere lucrarile lui Lord Byron, spuse Marianne ganditoare.

-Da, dar poti cu adevarat sa separi omul de cuvintele lui? intreba Lord Pennington ridicand din umeri. M i se pare ca actiunile lui sunt foarte putin onorabile, $i, in consecinta, nu pot sa ii aprob scrierile.

- Intr-adevar? Se uita intrebatoare la el. Daca este sa ma iau dupa ce spune Lord Helmsley, dumneata porti acela^i hram ca Lord Byron.

El rase.-Tocmai Helmsley vorbe^te. Reputatia lui nu este mai buna

ca a mea.-A?a am auzit $i eu, §opti ea.Pennington continua sa-?i expuna parerea despre viata ?i

opera lui Lord Byron. Era surprinzator de istet. Cu toate astea, Marianne nu era cu totul atenta la el.

Doar salonul casei Effington era indeajuns de mare pentru a gazdui adunarea de astazi. §i, cu toate astea, parea supraaglome- rat cu atat de multi domni care se hotarasera ca in acea dupa-a- miaza sa le faca o vizita ei $i surorilor ei. Numarul de buchete de flori care umpleau incaperea era de trei ori mai mare decat numarul oamenilor prezenti.

Florile incepusera sa ajunga inainte de pranz, fiecare buchet insotit de un bilet in care se spunea ca cel care il trimisese fusese vrajit de prezenta ei noaptea trecuta, sau de a lui Jocelyn, sau de a lui Becky. Cateva biletele le mentionasera pe toate cele trei surori. Era evident ca aceia nu erau atat de pretentio^i.

Rasetul lui Jocelyn rasuna din celalalt capat al incaperii, unde era o aglomerare mare de barbati, unul sau doi dintre ei fund li- teralmente la picioarele ei. Becky statea in alt colt cu un grup mai

100

mic de admiratori. Matuâ Louella supraveghea scena cu atitudi- n ea unui leu ocrotitor, de§i Marianne era sigura ca era incantata de acest omagiu adus protejatelor sale.

Thomas era in mod evident absent. Dupa noaptea trecuta, Marianne crezuse... ei bine, poate nu conta ce crezuse ea. §i acum nu era momentul sa se gandeasca la asta.

In acest moment, vorbea numai cu Pennington ?i chiar se bucura de conversatia lor. Era mult mai inteligent decat se a§tep- lase, chiar daca viziunile lui nu se potriveau cu felul lui de-a fi. 8a chiar erau cam inguste. Era oare sortita sa intalneasca numai crai nedestupati la minte, dincolo de reputatia proasta pe care $i-o creasera? Un crai respectabil, a§a se numise Thomas. Ea zambi.

- Nu §tiam ca sunt atat de amuzant, spuse Pennington.- Prostii, domnul meu. Nu am nici o indoiala ca e?ti perfect

con^tient de capacitatea ta de a amuza - sau de-a face orice altceva.

El o tintui cu privirea un moment, apoi rase.- §i dumneata, draga domni§oara, e?ti incantatoare.-V o i doi va distrati cam prea mult. Pot sa intervin? Berkley

trase un scaun $i se prabuî pe el fara sa mai a^tepte un raspuns. E mult prea aglomerat pe langa surorile dumitale. Nici nu pot sa scot un cuvant, a§a ca m-am gandit ca mai bine ma alatur voua.

- Domnul meu, ma veti face sa-mi pierd capul cu asemenea complimente, spuse ea sec.

Berkley raspunse mirat:-O , pe cuvantul meu, nu voiam sa... adica, nu am intentionat

niciodata sa... La naiba! Apoi spuse suparat: E numai vina dumitale, sa §tii. A dumitale §i a lui.

- Da? Pennington ridica dezinteresat dintr-o spranceana. §i cum anume e vina mea sau vina acestei domniôare incantatoare?

- In primul rand, conversatia ta e fatala. Numai despre poeti, scriitori $i card. Rasufla zgomotos. Extrem de plictisitor, daca ma intrebi pe mine. A i putea foarte bine sa vorbe^ti despre politica.

Ea schimba o privire amuzata cu Pennington.- §i despre ce ar fi bine sa vorbim?

---------------------------------- Lectia de dragoste - — -------------------------

101


- §titi bine despre ce. Despre ce vorbe^te toata lumea. Nimic important, de fapt. Mai mult barfa decat orice altceva, presupun. Se gandi o clipa, apoi se lumina la fata. Gata, §tiu despre ce.

- Sa rise sa ghicesc? comenta Pennington.-A m citit cel mai $ocant lucru astazi. Vocea lui Berkley rasuna

de entuziasm. Nu-mi aduc aminte titlul, dar era foarte amuzant ?i putin imoral - §i pretinde a fi adevarat. Cum se numea?

Se incrunta ganditor.- Deci partea amuzanta era in continut, nu in faptul ca ai citit

?i tu ceva cu adevarat? intreba Pennington.Marianne rase. Insultele dintre ei doi pareau naturale, ?i ea

presupunea ca erau, de fapt, prieteni buni.Berkley, in continuare concentrat, se indrepta de spate.- Tin sa te anunt ca citesc foarte mult. Times, desigur, Observer

$i Messenger...-Messenger? intreba Marianne. Care Messenger?- Cadwallender’s Weekly World Messenger. Este extrem de dis-

tractiv, zise el ?i pocni din degete. Acum imi aduc aminte. Acolo am citit-o.

- Unde ai citit ce anume?Vocea lui Pennington era domoala, ca $i cum nu-i pasa deloc

de ce i se spunea.Marianne i§i tinu rasuflarea.-Aventurile absolut adevarate ale unei domni§oare de la tara la

Londra, spuse Berkley gesticuland.-Absolut adevarate?Marianne reu$i sa se prefaca indiferenta, dar simti un gol in

stomac.Berkley incuviinta.- A$a se nume^te, ?i chiar par adevarate. Astazi a fost publicat

primul fragment. Este vorba despre o orfana care vine la Londra.- Nu-mi pot imagina ca activitatile unei orfane, absolut adeva

rate sau nu, ar putea fi de vreun in teres, spuse Pennington.- Nu e o simpla orfana. Berkley veni §i mai aproape de ei. Este

o pu^toaica frumoasa aflata sub protectia unui lord sinistru.-D e unde ?tii ca e frumoasa? intreba Marianne fara sa se

gandeasca.

102

-D e unde $tii ca el e sinistru? intreba Pennington in acela$i timp.

-Ea insaî scrie scrisorile, spuse Berkley. Scrisori catre o veriôara...

- Orfanele au veriôare? baigui Pennington.Berkley il ignora.- Poti sa-ti dai seama cum e dupa cum scrie. incuviinta din cap

cu intelepciune. E o feti^cana la fel de inocenta ca in ziua in care s-a nascut.

- Poti sa-ti dai seama de toate astea? Pennington il lua in ras. Din experienta mea, de obicei e o mare diferenta intre femeile frumoase pe hartie j i femeile frumoase in realitate.

- Nu de data asta, spuse Berkley ferm.Oricat §i-ar fi dorit Marianne sa indrepte subiectul conversa-

tiei spre altceva mai sigur, era mult prea curioasa sa auda tot ce credea Berkley despre Aventurile ei. Se stradui sa vorbeasca pe un ton cat mai natural:

- De ce spui ca tutorele ei este sinistru?El clatina trist din cap.- O s-o dezonoreze, saraca de ea. Un barbat ca el nu s-ar casa

tori niciodata cu ea.- Chiar conteaza asta? intreba Marianne. Vreau sa spun, daca

povestea in sine e interesanta...- Conteaza, desigur, replica el, iar vocea i se umplu de indig-

nare. Este cel mai la indemana lucru pe care poti sa-1 faci in asemenea situatie.

Marianne insista:- §i daca ea nu-?i dore^te sa se marite?Berkley se uita la ea uluit.-Toate femeile vor sa se marite. Asta fac femeile.Ea deschise gura sa protesteze, dar Pennington i-o reteza,

aratand ?i el intr-un final ceva interes.- Ce te face sa crezi ca o va dezonora? Nu ai spus ca a aparut

doar primul fragment?- Pot sa-mi dau seama dupa cum se uita la ea. Berkley se lasa

pe spate ?i i?i incruciâ bratele. Baga bine de seama, Lord W. i?i va face de cap cu ea.

- — -------------------- Lectia de dragoste---------------------------------

103


- Lord W.? intreba Pennington amuzat. Cine e Lord W.?Berkley ridica din umeri:- N-am idee. Publicatia este anonima.- N-ar trebui sa fie prea greu sa ne dam seama. Pennington se

incrunta ganditor. Daca e o poveste adevarata, bineinteles.- O, e adevarata, spuse Berkley.-Absolut adevarata, spuse Marianne in ?oapta.- La urma urmei, continua Pennington, cati Lorzi W. ar putea

avea sub protectia lor ni?te fete tinere ?i inocente?-Prostii! spuse Marianne repede. Daca povestirile suntanoni-

me, atunci Lord W. ar putea fi oricine. Ignora un junghi de panica $i se avanta in conversatie. Zau, daca stai sa te gande^ti, Lord Helmsley se poarta mai mult sau mai putin ca un tutore fata de noi, in acest moment. Ar putea sa fie el Lord W., iar Jocelyn, Becky sau eu am putea fi domni?oara de la tara.

Berkley rase zgomotos.- E foarte putin probabil.Pennington o privi curios, dar i se adresa prietenului sau:-D e ce nu?- Pentru ca domni^oara de la tara nu are surori. Berkley ranji

triumfator. In afara de asta, Helmsley nu ar face niciodata...- Helmsley nu ar face niciodata ce anume?Marianne se uita in sus. Thomas ii privea cu un zambet po

liticos. Fusese prea absorbita de conversatie ca sa-i observe prezenta.

- Berkley era pe punctul de a-ti atribui mai multe merite decat ai. Tonul bland al vocii lui Pennington ii imblanzea privirea care-1 examina atent. Nu crede ca ai fi in stare sa dezonorezi o fata inocenta aflata sub protectia ta.

Pe fata lui Thomas se citi surprinderea.- Iti multumesc, Berkley. N-am §tiut niciodata ca ai o parere

a?a buna despre mine.-N u am, zise Berkley razand. Pur $i simplu nu cred ca tu e?ti

Lord W., atata tot.Thomas se incrunta.- Cine e Lord W.?

104

— Lectia de dragoste - — ■

-Tocmai asta speculam acum, spuse Pennington. Este lordul necunoscut din povestirile anonime, dar aparent absolut adevarate ale unei orfane frumoase. Este o povestire care apare in Cadwallender’s Weekly World Messenger.

- N-am auzit de ea, zise Thomas §i ridica indiferent din umeri.-P o t sa pun pariu ca vei auzi, replica Berkley. Pot sa fac

ramajag pe intreaga mea avere ca tot oraûl va vorbi despre Aventurile absolut adevarate ale unei domni§oare de la tara in Londra cat ai dipi.

- §i atunci Lord W., daca exista un lord W., ar face bine sa aiba grija, spuse Pennington.

- De ce? intreba Marianne.- Pentru ca, draga mea - Pennington ii arunca un suras cu sub-

inteles -, in acel moment, nu numai noi vom fi singurii curioî in privinta identitatii lui Lord W. §i a domniôarei lui de la tara.

Oare avea sa se termine vreodata dupa-amiaza aceasta? Thomas se sprijini lene$ de camin $i incerca nu fixeze cu privirea marea de oameni care-i invadasera casa. Casa lui? Ha! In acest moment, salonul arata de parea un florist nebun i§i abandonase florile aici. Oare toti barbatii de aseara trimisesera flori surorilor Shelton? A?a se parea. Nu ca el nu ar fi facut la fel daca o domnijoara interesanta i-ar fi atras atentia. Ar trebui sa fie incantat de atentia pe care o primeau. Cu putin noroc, asta le aducea cu un pas mai aproape de altar. Atunci de ce era totul atat de al naibii de enervant?

Jocelyn §i Becky erau amandoua inconjurate de posibili pretendenti. Desigur, aveau sa refuze sa se casatoreasca inaintea surorii lor mai mare. Iar sora lor...

Privi incruntat in directia lui Marianne. Inca vorbea cu Pennington ?i cu Berkley ?i, din cate se parea, se simtea foarte bine. Era ea oare atat de vrajita de barbatii ca ei? Ce-i drept, lui ii facuse mereu placere compania lor, dar asta era cu totul altceva. Barbatii se a^teptau la loialitate ?i la tovaraîe unul de la altui §i i$i doreau foarte putin in afara de asta. Thomas $tia foarte bine ce anume iî doreau cei doi de la orice femeie, iar Marianne nu era o exceptie.

105


Ii recunoscu aproape pe toti cei de aici. Pe multi dintre eiii considera prieteni §i nu erau mai de proasta reputatie decat el. i§i dadu deodata seama ca, indiferent daca el s-ar putea schimba sau nu, ar ezita sa se puna pe sine pe o lista de pretendenti acceptabili.

Unde erau barbatii pe care el ii considera potriviti? Nici unul dintre cei pe care el ii alesese cu atata migala §i pe care i-i prezentase lui Marianne nu binevoisera sa vina sa-i faca o vizita. Poate erau doar in a^teptare. Agteptau momentul potrivit. Se incrunta ?i mai mult. Daca unul dintre ei nu se mi^ca repede, acel moment avea sa treaca, §i Marianne ar putea alege sa se bucure de viata cu Pennington, cu Berkley sau cu un altui la fel de inacceptabil.

Marianne se uita in sus, §i privirile li se intalnira. Ea il privea amuzata. A naibii femeie radea! Ea le §opti ceva lui Pennington §i Berkley, §i toti trei se ridicara. Marianne se indrepta spre el.

Ce mai voia de la el acum?- Este o dupa-amiaza incantatoare, nu crezi, domnul meu?Amuzamentul ii inveselea vocea.- Deloc. i?i miji privirea. Casa mea e plina de flori §i - facu un

semn spre multime - de vagabonzi.- Nu i-a$ numi pe toti vagabonzi. Se apropie de el intr-un mod

intim. Acum zambe?te, altfel toata lumea va crede ca e?ti neospitalier j i extrem de prost dispus.

- Prefer sa fiu neospitalier, §i chiar sunt prost dispus, mormai el, dar afi§a totu§i un zambet afectat.

- O, e mult mai bine. Arati absolut jovial.El i§i incle^ta maxilarul.- N-am de ce sa fiu jovial. Ti-ai incalcat promisiunea.Ea rase.- La ce promisiune te referi?- Ai promis ca imi vei sprijini eforturile de a-ti gasi sot.- §i mi-am respectat promisiunea.-Evident, nu suficient de bine. Pufai nemultumit. Din

punctul meu de vedere, nici un barbat de aici nu este potrivit pentru tine.

El £tia foarte bine cat de ingust la minte parea, dar nu-i pasa.O scanteie palpaia in ochii ei caprui.

106

Lectia de dragoste

- Ce-am facut gre§it, Thomas? intreba ea cu voce joasa, numai pentru urechile lui. N-am fost suficient de fermecatoare? Nu am flirtat suficient? Sau nu m-am agatat de fiecare cuvant masculin ca cum ar fi poezie pura? Tin sa te anunt ca - $i facu un semn spre incapere - o mare parte dintre aceste flori mi-au fost adresate mie. Mai multe dintre ele chiar de la ace^ti domni care se afla acum aici.

- Pennington ?i Berkley, fara indoiala.- Printre altii. Se uita la el. In orice caz, a$ spune ca asta este

dovada cooperarii mele.-E i bine, eu nu cred asta. A? spune... Eu cred... Sau mai

degraba...- Te balbai, ?i nu e deloc atat de fermecator pe cat am crezut

eu candva, comenta ea, apoi se furi?a de langa el ca sa se alature altora.

Se uita lung in urma ei ?i se stradui sa-$i pastreze pe chip ceva ce putea trece drept zambet. La naiba, avea s-o marite sau sa moara incercand.

- Nu pareti sa va distrati, domnule, spuse Lady Louella apropiindu-se de el.

Fusese prea absorbit de Marianne ca s-o observe pe doamna mai in varsta care venea spre el.

-Dimpotriva, eu...Ea ridica neincrezatoare din sprancene. El rase pe infundate.- Aveti dreptate. Ati intuit bine.-N -a fost greu. Ea stranse din buze, iar el se intreba daca i§i

inabu^ea astfel un zambet. Ce anume ti se pare atat de enervant la aceasta adunare?

Fara sa gandeasca, privirea i se opri asupra lui Marianne.- Pur ?i simplu nu sunt incantat de felul de a fi al domnilor care

au considerat indicat sa faca o vizita.-Prostii, domnul meu. Toti sunt din familii respectabile §i,

daca nu ma in?el, mare parte din ei sunt stabili financiar. Ea studie un moment multimea. Am inteles $i ca majoritatea sunt prieteni de-ai dumitale.

- §i tocmai aici e problema. Facu semn cu capul spre un domn de langa Jocelyn. Lord Markworth bea mult prea mult.

107


- Ca dumneata.El ii ignora comentariul, pregatindu-se sa enumere pacatele

prietenilor lui.- Iar Lord Kenniston este impatimit dupa cursele cu faetonul

§i se intrece ori de cate ori are ocazia.- §i dumneata nu faci la fel?- Escapadele lui Pennington §i ale lui Berkley sunt legendare.- §i ale dumitale nu sunt?El o privi de sus.- Draga mea doamna, va inteleg punctul de vedere. Sunt exact

ca barbatii din aceasta multime.-Atunci a§ putea zice ca rade dob de oala sparta.- Recunosc ca aga e. Rasufla frustrat. Totu^i, tocmai de aceea

§tiu exact cum sunt aceste oale sparte.- Nu le acorzi lor - sau dumitale - suficient merit.- Sau le acord §i lor, $i mie mult prea mult. Facu o pauza gi o

privi atent. Spuneti-mi, doamna, ati vrea ca vreunul dintre barbatii din acest grup - sau chiar eu, daca e vorba a?a - sa devina partenerul uneia dintre nepoatele dumneavoastra?

II analiza ceva vreme, ca ?i cum ii cantarea defectele §i calitatile, apoi incuviinta incet din cap.

- Da, Lord Helmsley, cred ca da.-D e ce?-D in mai multe motive. Le enumera pe degete. Va trageti

dintr-o familie buna. Aveti un titlu respectabil §i statutul financiar necesar ca sa nu duca lipsa de nimic.

- Par prea bun ca sa fiu adevarat.- Ma indoiesc de asta.- Dar ce spuneti despre afectiune? Dragoste? Acestea nu intra

la socoteala?- Din experienta mea, dragostea e trecatoare. Sora mea s-a ma-

ritat din dragoste, de§i, trebuie sa recunosc ca a avut parte ?i de un titlu §i de o pozitie sociala. I§i muta privirea asupra nepoatelor ei. Dar tatal lor a fost un barbat foarte slab, incapabil sa se ridice la nivelul responsabilitatilor sale. Incapabil sa se ridice la nivelul a^teptarilor acelei iubiri $i la tot ce presupune asta.

El o studie curios.- Dumneavoastra ati fost vreodata indragostita, doamna mea?

108

Fruntea ei se rida de incruntare.-Aceasta, baiete, este o intrebare impertinenta ?i extrem de

personala.- Va rog sa ma scuzati. N-am avut nici o intentie sa...Ea ii facu un semn sa taca.- Daca spun nu, atunci voi fi compatimita pentru ca mi-am tra

it viata fara iubire. Daca spun ca am iubit odata pe cineva §i ca el a murit sau, mai rau, m-a parasit, voi fi din nou compatimita. Sunt multumita cu viata mea $i nu-mi doresc sa fiu compatimita.

-N u am vrut sa...- Desigur ca nu.Ea facu o pauza, $i el se intreba daca ifi aducea aminte

intr-adevar de o dragoste pierduta.Nu era sigur nici de ce o intrebase despre dragoste. Nu se

gandise niciodata in mod deosebit la asta, in vreun fel sau altui. Cel putin nu cand era vorba despre gasirea unei perechi pentru el sau pentru fete. Dragostea nu juca un rol in procesul pragmatic de selectie a unui partener. §i el se considerase mereu un barbat pragmatic.

- De§i ma gandesc ca dragostea adevarata - §i i§i masura cuvintele - poate sa fie o forta foarte puternica.

- Fara indoiala, §>opti el.El credea ca Richard §i Gillian se bucurau de o astfel de dragos

te. §i Poate chiar $i parintii lui. In definitiv, majoritatea casato- riilor din familia lui fusesera din dragoste $i majoritatea erau de succes $i fericite.

El fusese indragostit, desigur. De mai bine de o duzina de ori in tinerete, de§i nici una dintre relatii nu mersese bine. Odata cu varsta, devenise precaut ?i poate u§or blazat ?i deziluzionat. Acum voia sa-§i aleaga o sotie luand in consideratie motive mai rationale decat ni§te simple emotii. Destul de atipic pentru un poet sa fie atat de pesimist in privinta unui sentiment despre care toti poetii scriu.

- Oare ele i§i doresc dragoste, ce credeti? intreba §i i?i atinti din nou privirea asupra lui Marianne.

-Sunt surori, dar ce vrea fiecare - sau mai degraba ce crede fiecare ca vrea - difera categoric de la una la alta. Le cunosc mult mai bine decat i?i imagineaza. Facu un semn din cap spre Jocelyn.

' — ------------------------Lectia de dragoste - — --------------------------

109


Jocelyn i§i doregte avere pozitie sociala. Este atat de preocupata de aparente, incat refuza sa poarte ochelari, cu toate ca nu poate sa vada bine la cativa centimetri distanta. Dar, cu toate ca o consider egoista, nu am vazut-o vreodata sa fie in mod voit nedreap- ta. Dorintele Rebeccai sunt simple. Un barbat bun, cu cai multi, desigur, §i copii. Lady Louella se uita la fata cu o expresie care se poate sa fi fost afectiune. $i, dintre toate trei, Rebecca este cea mai interesata de dragoste. In ceea ce o prive^te pe Marianne, ea este poate cea mai complicate. Lady Louella o studie un moment. Era foarte mica atunci cand a murit mama ei, dar nu atat de mica incat sa nu $i-o aminteasca, spuse ea ?i ofta. Sora mea a fost o femeie minunata, dar n-a avut niciodata o opinie sau un gand al ei. Era la fel de slaba ca sotul ei. Daca ar fi fost mai puternica, traiul lor impreuna ar fi fost altfel. §i poate ca §i partea de mo§tenire a fetelor ar fi fost mai mare dupa moartea ei.

Thomas cunojtea foarte bine povestea familiei. $tia ca tatal lui Marianne pierduse toata averea la jocurile de noroc §i il lasase pe fiul sau sa se straduiasca din rasputeri sa o scoata cumva la capat. Nu-^i putea imagina o copilarie traita in asemenea conditii. Intelese deodata dorinta lui Marianne de independents ?i de aventura. Ce ar putea fi mai diferit de o existenta banala la tara decat entuziasmul pe care-1 intalnise pana atunci numai in carti? §i de ce nu $i-ar dori sa traiasca ea insa?i acel entuziasm?

-Marianne a fost mereu o visatoare. Dar ea e ?i incapatanata, §i indaratnica. De?i acestea nu sunt tocmai ni?te calitati de dorit la o femeie, cred ca o vor ajuta. Nu va permite nici unui barbat, sotul ei sau nu, sa-i distruga viata.

In vocea femeii mai in varsta se simtea o urma de mandrie. Thomas zambi.

- Cred ca nu trebuie sa mai intreb cu cine seamana.Matu$a Louella inalta barbia.- Va avea nevoie de un barbat care, i?i accepta responsabilita-

tile. Un barbat pe care sa se poata baza. Un barbat cu picioarele pe pamant, adauga, iar buzele i se ridicara u§or intr-o imitatie destul de buna de zambet. Pentru ca ale ei nu vor fi niciodata a?a.

- Exact la asta ma gandeam, §opti Thomas.

110


Cateva clipe mai tarziu, se scuza ?i se indrepta spre biblioteca. Un barbat care ar putea obtine mana lui Marianne era in aceea^i masura un barbat capabil sa o dezonoreze. Un barbat precum prietenii lui. Un barbat cu adevarat captivant $i deschis spre aventura. Ce-i drept, o aventura de o natura, dar totu?i o aventura.

In ciuda obiectiilor ei, era evident ca se simtea intrigata de Pennington gi de Berkley. Desigur, ei nu explorasera niciodata Amazonul, dar aveau un aer aventuros. Exact calitatea potrivita sa-i atraga atentia. Exact tipul grejit de barbat pentru ea. §i exact ce voia el sa evite.

Thomas inchise u§ile de la biblioteca $i se a^eza la birou. Deschise un sertar ?i scoase de acolo cateva foi de hartie, ezita, apoi, puse mana pe un teanc mare de hartie de scris. Cine $tie din cate incercari avea sa scoata ceva?!

Daca nu putea - sau mai degraba nu avea de gand - sa ii scoata in cale barbati care aveau calitatile pe care ea le cauta, trebuia sa se concentreze pe cantitate. Asaltul multor barbati avea sa-i infranga rezistenta. §i, mai devreme sau mai tarziu - preferabil mai devreme -, avea sa accepte o cerere in casatorie.

Putea sa se gandeasca fara prea mari eforturi la cel putin jumatate de duzina de barbati care s-ar potrivi perfect. Plictico$i §i ingu?ti la minte, dupa cum ii numise ea. Respectabili, responsabili ?i fara nici un gand aventuros, dupa parerea lui Thomas. Probabil ar trebui sa le dubleze numarul sau chiar sa-1 tripleze. Ascuti un condei §i se lasa pe spate ganditor.

Cum voia el exact sa exprime acest lucru?Nu voia sa fie grosolan, dar totu?i dorea sa fie sigur ca domnii

pe care-i avea in minte erau pe deplin con^tienti de beneficiile casatoriei cu Marianne. Nu, n-ar trebui sa pomeneasca efectiv despre casatorie; nu voia sa sperie pe nimeni. Dar ar putea men- tiona in treacat zestrea ei impresionanta §i faptul ca devota- mentul fata de ea ar aduce inrudirea cu contele de Shelbrooke ?i cu ducele de Roxborough.

Va indemna ?i la discretie. Marianne §tia ca el i?i dorea sa-i gaseasca sot, dar, daca ar afla vreodata pana unde era dispus sa mearga pentru asta... Se cutremura numai la acest gand.

I l l


Avea sa trimita scrisorile numaidecat, ?i, pana la sfar^itul saptamanii, salonul re§edintei Effington avea sa fie plin de un numar foarte mare de pretendenti potriviti pentru Marianne. Ea avea sa aleaga unul dintre ei, $i atunci responsabilitatea lui in ceea ceo prive^te avea sa ia sfar^it. Avea sa iasa din viata lui. Ignora un junghi de regret.

O, desigur, urma sa o vada din cand in cand in societate sau la adunarile familiale ocazionale. Dar atunci avea sa fie casatorita - §i, pana atunci, §i el la fel. Cu o femeie draguta ?i ascultatoare care nu i-ar nesocoti niciodata dorintele, nu i-ar pune la indoiala judecata $i nu i-ar sfida deciziile. Cu o femeie din cauza careia nu ar avea de ce sa-§i faca griji.

„Plictisitoare §i anosta.“O femeie care nu 1-ar face niciodata sa se balbaie.

CapitoCuC 9

... Lord W. a fost deosebit de secretos in ultimul timp.In orele acelea lungi dupa ce toti ai casei se retrasesera sa

se odihneasca, el putea fi gasit in biblioteca. L-am intalnit din intamplare acolo fara ca el sa ma observe.

E un lucru ciudat... sa observi un barbat cand nu e con§tient de o asemenea privire atenta. Lord W. este de o blandete tacuta cand se crede singur, blandete care ii infrumuseteaza natura lui furtunoasa pe care am cunoscut-o pana acum. Acest barbat e mult mai mult decat eu sau lumea intreaga am presupus ca este.

Iar faptul ca am aflat acest lucru declan§eaza o durere ciudata in inima mea...

Aventurile absolut adevarate ale unei domniqoare de la tara in Londra

Marianne deschise incet u?a de la biblioteca §i se strecura inauntru. Thomas era la birou, absorbit de ceea ce scria.

112

Nu avusese ocazia sa vorbeasca cu el in privat de mai bine de (i saptamana.

Mai venise in biblioteca ?i in noptile anterioare, sperand sa-1 j'.aseasca acolo, dar nu se intamplase a§a. Ori se retragea devreme m camera lui, ori, mai degraba, petrecea prin ora$.

Le escortase la serata data de Lord Attwater, ?i la receptia lui Lady Millbanks, §i la altele asemenea, aproape in fiecare seara. Dar, imediat ce le prezenta gazdei, se facea nevazut, cuI oate ca Marianne avea impresia ca nu era niciodata prea depar- le. Nu era ceva atat de nea^teptat, data fund natura lui exagerat de protectoare.

Prezenta lui nu ar fi avut rost oricum. Jocelyn era, desigur, mereu inconjurata de admiratori. Becky era doar u§or mai putin ocupata. Pana §i Marianne atragea un numar impresionant de atentii. Deloc de neglijat pentru o femeie imbatranita, inteligenta ;?i pretioasa, chiar daca barbatii pe care-i atragea ea erau facuti din acela^i aluat. Un aluat extrem de plictisitor. Nu se considerase niciodata deosebit de infumurata, insa barbatii care ii solicitau atentia erau genul enervant $i umilitor. Nu faceau decat sa-i inta- reasca hotararea de a nu-§i cauta un sot.

Marianne descoperise ca ii cam lipsea Thomas. §i ii lipseau ?i sarutarile pe care le imparta?isera. Daca acesta era rezultatul presupusului lor armistitiu, nu voia sa mai aiba parte de el. Era timpul sa se ocupe personal de situatie - daca voia sa aiba ceva cat de cat interesant despre care sa scrie.

Aparuse inca un fragment din Aventurile absolut adevarate ale unei domni§oare de la tara in Londra, ?i povestea devenise, intr-adevar, subiectul de barfa al ora^ului. Se tot zvonea $i barfea despre adevarata identitate a lui Lord W. ?i a protejatei lui inocente. Era deopotriva emotionant $i terifiant. Ii facea foarte mare placere sa auda ca se discuta despre povestirile ei, de§i nu indraznea sa se gandeasca prea mult la consecintele pe care le-ar avea de suportat daca ar ie?i totul la lumina.

Marianne inspira adanc §i traversa incaperea spre bufetul de bauturi. Il vazu cu coada ochiului pe Thomas, care-i remarca prezenta, dar nu-i acorda deloc atentie. Deschise bufetul, alese

— -------------------------Lectia de dragoste -------------------------------

113


un pahar §i il umplu, apoi se apropie de un raft cu card ?i zabovi citindu-le titlurile.

- Cauti ceva anume?-N u chiar. Lua o gura de coniac, uitandu-se in continuare la

volumele din fata ei. Ceva amuzant, poate.- Pot sa-ti fac o sugestie?-N u , multumesc. Sunt perfect capabila sa-mi aleg o carte $i

singura. La urma urmei, £tiu ce-mi place ?i ce nu mai bine decat oricine. Ii arunca o privire taioasa - el se ridicase de pe scaun. Te rog, continua sa faci ce faceai cand am intrat. Ignora-ma pur §i simplu, zise §i ii zambi dulce. Se pare ca ai devenit expert in asta.

El o fixa cu privirea pret de un moment, apoi se a$eza, mormaind ceva ca pentru sine.

-A i spus ceva?Ea se apropie.-Nu , se rasti el.- Nu e nevoie sa fii atat de morocanos.- Nu sunt morocanos, spuse el intr-un mod pe care ea nu 1-ar fi

putut descrie altfel decat morocanos.Ea pufai neincrezatoare.- Nu sunt. Sunt pur §i simplu - se uita la hartia din fata lui -

preocupat.- De ce anume?Ea se apleca peste birou sa vada ce scria el acolo.- De nimic.I?i puse mainile peste hartie intr-un mod defensiv, ca fi cum

fusese prins incalcand o lege sau facand ceva extrem de necuviincios. Ea nu mai putea de curiozitate.

Dadu ocol biroului ca sa ajunga in spatele lui Thomas.- Prostii, nu poate fi nimic daca e§ti atat de preocupat.-N u sunt preocupat, spuse el pe un ton relaxat, dar i$i baga

capul intre umeri ca sa o impiedice sa vada pe birou.- Hai, Thomas. I?i puse mana libera pe bratul lui ?i se apleca

inainte, facandu-1 sa se incordeze la atingerea ei. Zambi satisfacuta ?i se apleca mai aproape, ca sa-i ^opteasca in ureche. Spune-mi ce faci acolo.

114

11 muf ca meet de lobul urechii, pentru a spori efectul pe care-1 ,ivea asupra lui.

-La naiba! Sari in picioare fi se dadu inapoi. Ce crezi ca faci?- Ma gandeam doar ca, daca tot nu m-ai mai invatat nimic de

( eva timp incoace...- Nu te voi mai invata nimic, tuna el.Ea rase.- Ba sigur ca o vei face. Hai, acum! Smulse hartia de pe birou

inainte ca el sa mai poata face vreo mifcare. Ce e asta?-Da-mi-o! ii ceru f i intinse poruncitor mana spre ea.Ea ii dadu paharul de coniac.- §tii foarte bine ca nu asta vreau. Bau continutul f i tranti

paharul pe birou. Acum, da-mi hartia!Ea clatina din cap f i ascunse hartia la spate.-N u pana nu-mi spui ce este.Thomas ifi inclefta maxilarul fi se apropie de ea.- Da-mi-o chiar acum!Ea facu un pas inapoi f i flutura din gene spre el.- Ce-mi dai pentru ea?El ifi miji ochii.- Ce vrei?- inca o lectie.- in nici un caz!„Bestie incapatanata."- Foarte bine atunci. Presupun ca un sarut va fi suficient.Se uita la ea ca f i cum ii ceruse ceva ce 1-ar costa viata sau

averea.-Nu.Ea ii flutura pagina in fata.-Da.-N ... Pufai scurt. Daca insifti.-Da, chiar insis...O prinse de umeri, o trase spre el f i o saruta puternic, f i hota

rat, f i categoric mult prea scurt.-Gata. Acum, da-mi hartia.-N u prea cred, spuse ea, rasufland cu dificultate.- De ce?

------------------------------- - Lectia de dragoste — ------------------------

115


Ea facu o pauza, incantata sa-i vada privirea enervata, f i se stradui sa nu rada.

- Nu cred ca s-a ridicat la nivelul standardelor tale.- Marianne, mormai el.- §i nici la ale mele, de altfel. Clatina din cap intr-un semn exa-

gerat de regret. Nu, cred ca va trebui sa mai incerci o data.Pentru o dipa, crezu ca avea sa faca intocmai. In schimb, el

ridica din umeri.- Foarte bine, citefte prostia aia, nu-mi pasa.Agita hartia in fata lui cu un gest exagerat f i arunca o privire

asupra ei.- Scrisul tau e aproape ilizibil.- Daca nu poti s-o citefti...Incerca sa i-o smulga, dar ea se dadu din fata lui.-O , ba pot s-o citesc. Studie foaia de hartie fi se uita la el.

Ce e, mai exact?-E poezie.Ea se incrunta f i citi din nou cuvintele.- Nu prea cred.-B a este, spuse el, cu dintii inclef tati. Eu am scris-o. Este

poezie. Rimeaza.-N u prea, fopti ea.-Inca lucrez la ea. Ii smulse pagina din mana, o mototoli

intr-un ghemotoc fi o arunca pe birou. §tiu ca nu e buna.-N u e buna?-Foarte bine, e ingrozitoare. §i, cel mai probabil, afa va fi

mereu. Scriu poezii de cand eram la fcoala, f i lucrurile nu par sa se imbunatateasca. Este o pierdere totala de timp. Totufi..., incepu el, iar privirea ii straluci cu o hotarare indarjita, ca f i cum ar fi provocat-o sa il contrazica, nu prea imi pasa. Nu voi renunta sa scriu.

- Serios? Nu mi-ai lasat im prest ca ef ti genul de barbat care tolereaza ef ecul sub toate aspectele. Chiar f i cand vine vorba despre poezie. De ce sa continui?

- Pentru ca afa ma exprim eu, spuse el mandru.-Ah , da?

116


Incerca sa nu zambeasca.- Pentru ca ii lipsefte total caracterul practic. Rasufla prelung.

IV'ntru ca e opera lui Thomas Effington f i nu are nimic de-a facei n marchizul de Helmsley sau cu viitorul duce de Roxborough. Pentru ca, defi e cel mai prost lucru scris vreodata in istoria ome- nirii, mie imi face placere.

Ea il analiza atent. Nu ar fi ghicit nici intr-o suta de vieti ca Ihomas Effington scria poezie fi nu ar fi banuit ca s-ar deda la ( cva ce nu facea la perfectie, indiferent de cat de mult il incan-I a asta sau nu. Aceasta descoperire il punea intr-o lumina buna. Ce altceva nu mai ftia despre el?

-Atunci ar trebui, negrefit, sa continui. Ocoli biroul, se afeza pe un scaun f i lua de pe jos foaia mototolita. De cat timp ziceai ca scrii poezie?

- Dintotdeauna.0 privi precaut. Ea indrepta hartia fi citi cu atentie.- Ce faci?-A m scris f i eu putina. Dar nu afa ceva.Scrierile ei pareau sa aiba sens, in timp ce ale lui erau un ames-

l ec de neinteles de fraze vag legate fi ganduri criptice.- Da? In vocea lui se putea citi suspiciunea. Ai scris poezie?- Mai degraba, un fel de jurnal, spuse ea absenta. iti dai seama

( a indarat nu rimeaza cu stralucit?- Desigur. Ti-am zis ca nu am terminat.Repeta cele doua cuvinte in f oapta.- In timp ce guta rimeaza cu tuta; totuf i, nu sunt cu totul sigu

ra ca aceasta este imaginea pe care vrei sa o evoci.- incercam doar sa vad daca merge.- Desigur. Ifi suprima un zambet fi se uita la el. Poate af reufi

sa te ajut cumva. Sa te ajut sa te exprimi.El ifi incrucifa bratele la piept.- §tiu cum sa ma exprim, iti multumesc foarte mult.Ea il privi intrebatoare.- Guta f i tuta?O studie atent, ca un barbat care incerca sa-fi dea seama daca

se uita la salvatorul sau la calaul lui. intr-un final, ofta resemnat.

117

— Victoria Alexander - — ■

- Ce mi-ai sugera?-E i bine... Se uita lung la manuscrisul lui mazgalit. Nu avea

nici o idee de unde sa inceapa. Ei bine, spuse din nou.El o ocoli ?i se apleca sa vada peste umarul ei, cuprinzand cu

o mana pagina f i cu cealalta spatele scaunului. Era perfect con- ftienta de apropierea lui. De rasuflarea lui aproape de urechea ei. De mifcarile pieptului lui in spatele ei. Prezenta lui o inconjura, o devora. Se pierdea practic in imbratifarea lui.

Un sentiment ciudat de dor o cuprinse din cap pana-n picioare. Pentru o clipa, nu-fi dori nimic mai mult decat sa se contopeasca cu el. Sa se abandoneze fara a se gandi ca trebuie sa demonstreze ceva. Sau sa caftige vreo batalie a orgoliilor. Sau sa invete vreo lectie. Sa fie pur f i simplu in bratele lui Thomas. Sa o sarute. Sa-i simta atingerea fierbinte. Sa...

-A fa merge mai bine, nu crezi?Cuvintele entuziaste ale lui Thomas o smulsera din gandu

rile ei.- Fara indoiala, murmura ea neavand nici o idee despre ce vor-

bea el.Thomas se mifca brusc pentru a lua un condei, iar umarul lui

se atinse ufor de al ei. Inima ii tresalta puternic cand ii simti atingerea. El inmuie condeiul in sticluta de cerneala f i scrijeli ceva pe hartie, aparent deloc preocupat de apropierea dintre ei.

-Gata. E mult mai bine acum. Atentia lui Thomas era concentrate asupra paginii, f i el continua sa scrie, incuviintand din cap fi mormaind.

Ea nu era foarte atenta, prea intrigata de senzatiile noi pe care i le starnea apropierea lui ca sa se mai concentreze asupra scopului inutil de a rescrie o poezie proasta. Ieri, azi-dimineata, chiar f i cu cateva minute in urma ar fi spus ca Thomas Effington nu era nimic mai mult decat mijlocul pentru atingerea unui tel. Un crai la indemana cu care sa exploreze limitele lumii ei f i cu care sa se bucure de viata. §i da, cu fiecare zi care trecea, ideea aceea includea tot mai mult aspecte carnale ale vietii. La urma urmei, nu avea nici un gand sa se marite f i nici nu se aftepta sa iubeasca.

118

Dar ce simtea ea acum la apropierea dintre ei? Oricat de omotionanta fusese intalnirea lor intima din gradina, nu fusese .iltceva decat pofta trupeasca - extrem de incantatoare, de altfel. So bucurase pe deplin de acele train fi, intr-adevar, de-abia af tep-I a sa mai aiba parte de a?a ceva.

Insa acum era ceva diferit. Nu ftia exact cum era diferit, dar ora... Ce anume? Ceva mai mult? Categoric ceva mai mult. Simtea< um o cuprinde un dor ciudat. Un fel de nelinifte undeva mai jos de stomac. Un sentiment dulce, trist, timid, ca f i cum aftepta sa sc intample ceva maret.

Poate ca diferenta era data de faptul ca-i aflase secretul lui Thomas. O, nu era un secret nemaipomenit, dar era totufi un secret important, fie f i numai pentru el. Nu atat faptul ca scria versuri, ( i ca admitea ca nu o facea prea bine.

- §i cred ca am folosit asfintit in loc de...Ea incuviinta absenta, intrebandu-se de ce ardoarea din vo

cea lui era acum atat de adorabila. Pasiunea cu care scria era dintr-odata atat de captivanta.

- Daca af incerca poate...Se uita la chipul lui, vizibil concentrat. Daca s-ar intoarce f i s-ar

mifca doar putin, buzele lor s-ar atinge. L-ar saruta, f i apoi...-A po i af putea spune ca...Rezista tentatiei de a se intinde f i de a-i indeparta parul din

ochi. Voia sa-1 atinga, sa il sarute.Voia sa fuga.In schimb, ramase nemifcata, vrajita de nimic mai mult decat

privirea lui.§i intelese deodata ca era foarte posibil ca acest mare infumu

rat sa nu fie deloc atat de infumurat precum crezuse. De fapt, s-ar putea ca el sa fie aventuros in felul lui.

- imi place destul de mult. Thomas ii arunca o privire intrebatoare. Dar tie?

Ea se uita in ochii lui, inchifi, f i albaftri, f i infiniti. Inghiti cu dificultate.

- E mai bine.El rase f i se indrepta de spate.

- — -------------------— Lectia de dragoste — ------------------------

119

— Victoria “Alexander - — ■

- Categoric e mai bine. Mult, mult mai bine. 0, nu va riva- liza niciodata cu poeziile lui Byron, Keats sau Shelley, dar indraznesc sa spun ca nu mai e afa ingrozitoare ca la inceput. i f i lua paharul, ezita putin, apoi il lua f i pe al ei f i se duse spre bufet.

-Nu , nu e deloc ingrozitoare.Il privi cum umple paharele pentru amandoi f i se minuna de

aceasta nou descoperita f i destul de arzatoare dorinta de a fi cu el. Singuri. De a afla mai multe despre acest barbat care devenise din senin important pentru ea. ii veni in minte. 0 idee care probabil lui nu avea sa-i placa. Inspira profund ca sa-fi adu- ne curajul.

- A f fi, desigur, dispusa sa iti acord un ajutor mai semnificativ daca ti-ai dori asta.

El se incrunta f i clatina din cap.- Ef ti foarte draguta sa te oferi, dar, intelegi, numai cativa oa

meni cunosc acest viciu secret al meu, fi prefer sa pastrez ascuns acest aspect.

-O , inteleg foarte bine fi nu af spune niciodata nimanui, il asigura ea. §tiu sa pastrez un secret.

-Chiar f i afa...Se putea citi nehotararea pe fata lui. Ea insa insista.-A m putea sa ne intalnim aici, dupa ce toti merg la culcare.

Nu trebuie sa ftie nimeni.- intalniri noaptea tarziu? Singuri? El scutura din cap. Ar fi ex

trem de necuviincios, Marianne. Cred ca...- Hai, Thomas. Nu este ca fi cum nu ne-am mai intalnit aici

noaptea.-in talnirile neafteptate sunt ceva. Cele planificate sunt cu

totul altceva, spuse el in maniera aceea intepata care o facea sa scrafneasca din dinti. Trebuie sa ne gandim la reputatia ta.

-Prostii! Nu-mi pasa deloc de reputatia mea.- Mie imi pasa.- Foarte bine, il analiza o clipa. Tu vii in biblioteca in cele mai

multe dintre seri, nu?-Da, spuse elprecaut.

120


- §i, daca s-ar intampla sa apar f i eu din intamplare pe aici, ( autand o carte, poate...

- Poate ce?- Ei, ar fi foarte nepoliticos din partea mea sa nu ma ofer sa

le ajut.-N u cred...-V o i face un pact cu tine, spuse ea repede, simtindu-se victori-

oasa. Vom face un pact. Lectiile tale in schimbul alor mele. Lectii <le poezie in schimbul...

- Lectiilor de viata? El pufai zgomotos. Nu prea cred.- Ce pacat, spuse ea f i se incrunta. Sunt sigura ca trebuie sa

existe vreun domn sau doi care ar fi mai mult decat dispufi sa... Se incrunta. Defi se pare ca nu sunt asaltata de acest gen de dom- n i; totufi, nu-mi pot imagina ca pana f i cel mai cuviincios fi plic-l isitor barbat ar considera ca e prea greu sa...

- Destul, izbucni el.Lui Marianne ii placea la nebunie cand el avea privirea ace

ea iritata fi captiva. Putea sa vada practic cum cantarea in minte avantajele fi dezavantajele sugestiei ei. §i cum intelegea ca nu prea ii dadea de ales.

-D e acord. Voi continua... lectiile. Rostise acest ultim cuvant de parea ii lasa un gust neplacut in gura.

- Nu e nevoie sa te uiti afa la mine. Nu sunt o femeie stricata.- Intentionez sa ma asigur ca nu vei deveni una. El expira zgo

motos, cu un aer de invins. Totufi, daca voi accepta propunerea ta absurda...

-Amenintare. Flutura din gene intr-un mod exagerat. A fosto amenintare.

- Intr-adevar, spuse el sec. Trebuie sa-mi promiti ca nu vei acosta nici un barbat care nu banuiefte nimic.

Ea rase.-A i cuvantul meu.- Mai mult de atat nici nu pot spera.Tonul lui era plin de dufmanie, f i ea se intreba daca era la

fel de deranjat pe cat parea sau la fel de intrigat de ea pe cat era ea de el. Sau poate ca f i el era speriat. Nu, sigur ca nu. Marianne se indoia ca pe Thomas il mai putea speria altceva in afara

121


de modul ridicol in care s-ar simti daca poeziile lui ar fi cunos- cute f i de altii.

- Presupun ca astfel pot avea sub control ce faci - f i cu cine.-Asta crezi? Ea rase rautacios. Efti extrem de increzator in

fortele tale, domnul meu.- In privinta asta, da, sunt. Ochii ii straluceau de hotara-

re. Pana cand nu te ftiu maritata cum trebuie, nu te voi scapa din ochi.

- Cum doref ti.El o privi cu ochii mijiti. Ea il fixa cu ochii ei mari, inocenti.

Increderea ei in sine o egala pe a lui. Nu se indoia ca putea sa scape de sub supravegherea lui ori de cate ori avea nevoie sa-i faca o vizita lui Cadwallender. La urma urmei, le avea pe surorile sale de partea ei. In rest, hotarase deja sa-fi concentreze atentia asupra lui f i sa exploreze ce aventuri erau de descoperit cu un crai respectabil.

§i sa exploreze f i cum se schimbasera sentimentele ei f i ce insemna aceasta schimbare.

Trei saptamani mai tarziu, Marianne statea pe canapeaua din biblioteca fi privea ganditoare focul, cu un pahar de coniac in mana. Thomas o analiza f i se intreba, nu pentru prima data, cum ajunsesera in acest punct.

Devenise rapid un obicei - fi, in mod surprinzator, un obicei placut pe deasupra. In fiecare noapte dupa ce se intor- ceau de la vreun eveniment social care le solicitase prezenta, Thomas se retragea in biblioteca, dupa cum, ifi argumenta si- efi, fusese mereu obiceiul lui. §i, mai tarziu, cand ea era convinsa ca ceilalti din casa dormeau dufi, Marianne i se alatura. Nu-i spusese niciodata asta, dar el banuia ca o incanta faptul ca in intalnirile lor exista o doza de pericol. Daca ii prindea cineva, casatoria era inevitabila, indiferent de ceea ce credeau ei in aceasta privinta. Ea, desigur, considera aceste nopti o parte a marii aventuri.

Marianne ii oferea sugestii legate de imbunatatirea poe- ziei lui, dar vorbeau adesea f i despre alte chestiuni; despre cartile pe care le citisera amandoi, sau despre artiftii care

122

It* placeau, sau despre ultimul conflict politic, sau despre vreun n< andal prezent. De obicei, discutiile lor aveau loc la un pahar sau doua de coniac. Marianne se cam obifnuise cu alcoolul, a?a ca acesta i$i mai facea doar ocazional efectul asupra ei. El refuzase ( u hotarare sa se gandeasca la faptul ca era mare pacat ca se mtamplase a$a.

Lui Thomas ii placeau momentele cand aveau acelea^i pareri, <lar constata ca se bucura ?i de diferentele de opinii dintre ei. Avea u n umor fin §i o minte ascutita, ?i i se parea deopotriva distractiv .si provocator sa se certe cu ea. In plus, in scurtele momente cand nu faceau asta, se amuzau amandoi §i radeau laolalta.

$i mereu se lasa $i cu un sarut sau doua.Acceptase cu reticenta ideea ridicola a lectiilor cu ea, spu-

nandu-?i ca astfel o tinea departe de ghearele unor barbati mai putin onorabili decat el. De fapt, nu facea decat sa o protejeze. Dar, cu fiecare seara petrecuta in compania ei, era din ce in ce mai dificil sa i$i pastreze controlul de sine. Era din ce in ce mai dificil sa-?i aduca aminte care era planul lui §i ce motive il ma- nau. Era din ce in ce mai dificil sa-?i imagineze ce avea sa se intample exact daca - sau cand - planul lui avea sa dea roade.

§i se simtea tot mai mult ca un tradator de joasa speta.- E§ti extrem de tacut asta-seara. Marianne i$i dadu capul pe

spate ?i il analiza, cu un vag zambet pe buze. Ce te preocupa?-A m devenit prieteni, nu? intreba el fara sa gandeasca.- Presupun ca da.-N -am avut niciodata o femeie ca prieten.Ea rase.- Nici nu-mi imaginam ca ai avut. Totufi, nici eu nu am mai

avut un prieten barbat pana acum, a?a ca suntem chit.- §tii, e cam ciudat. Se afunda mai adanc in fotoliu ?i apuca pa

harul cu ambele maini. E ca §i cum ne cunoa^tem dintotdeauna. Simt ca pot sa discut orice cu tine.

Ea ridica dintr-o spranceana.- Vorbe^ti de parea ar fi groaznic sa recuno^ti a§a ceva.El chicoti.-N u groaznic, doar surprinzator. Nu ma a?teptam totufi sa

pot vorbi cu o femeie...

------------------------------ - Lectia de dragoste - — --------------------- ---

123

Victoria “Alexander

- Ca §i cum ar fi la fel de inteligenta ca barbatii din anturajul tau, nu o proasta cu nimic in cap, care ti-ar accepta fiecare cuvant fara sa cracneasca. Zambi dulce. §i care s-ar uita la tine de parea ai fi soarele §i luna de pe cer.

- Da, exact. El rase, mai mult ca sa-§i ascunda necazul decat din amuzament. Ii merita sarcasmul. De fapt, il ca?tigase. Trebuie sa recunosc, o femeie care §tie bine ce vrea este de-a dreptul lau- dabila. Cel putin in cazul tau.

II privi mirata.-Vai, multumesc, domnul meu. Nu sunt doar §ocata, ci de-a

dreptul flatata. §i, de vreme ce nu prea pot spera ca in seara aceasta are sa se intample altceva mai spectaculos, o sa te rog sa ma scuzi, dar ma retrag, zise ea §i inghiti ultima picatura de coniac, dupa care se ridica.

El dadu sa ii urmeze exemplul.- Nu, nu te ridica. Facu un pas spre el. Exista o anume indul-

genta permisa intre doi prieteni la ore tarzii ale serii.- Dar lectia ta?U^oara tachinare din vocea lui infrumuseta constatarea ca de-

abia a^tepta sa o sarute noapte de noapte ?i ca se gandea mereu la acest moment, cu o nerabdare crescanda.

-O , cred ca in noaptea aceasta am invatat mai multe decat ma agteptam vreodata. Se apleca ?i il apuca de barbie. Mult, mult mai multe.

-Da?Privirea lui se intalni cu a ei. Datorita focului din §emineu, in

ochii ei caprui din spatele ochelarilor se vedea o vapaie seducatoare de culoarea chihlimbarului. Pentru o clipa lunga, ea se uita la el, cu o expresie u$or confuza.

Thomas o prinse de mana §i i-o duse la buze.- Spune-mi acum, ce te preocupa?-P e mine? Scutura din cap, apoi se apleca mai aproape de

ea, §i buzele lui se atinsera u?or de ale ei. Tare mi-e teama ca nu mai ?tiu.

Ea se indrepta, se intoarse £i ie§i din incapere inainte ca el sa mai scoata vreun cuvant. Nu ca Thomas ar fi £tiut ce sa zica.

124

Ce Dumnezeu voise sa spuna cu asta? Daca exista o feme- i(' care §tia exact ce o preocupa §i ce voia §i ce nu, atunci aceea era Marianne Shelton. Ea voia aventura. Nu voia casatorie. §i, la nniba, voia sa se bucure de viata.

§i el crezuse, sau macar i§i imaginase - o, la naiba, chiar sperase - ca ea hotarase sa se bucure de viata alaturi de el.

Cu toate acestea, nu facusera altceva decat sa se sarute, §iI rebuia sa recunoasca ca acest lucru era in egala masura meritul .imandurora. In ultimele cateva saptamani, de?i imbratiârile ei nu fusesera mai putin entuziaste, el observase o uôara ezitare. Ca §i cum nu mai era sigura de directia in care pornise. Sau intalnirile lor devenisera ceva... ei bine... mai mult. Orice ar fi insemnat asta.

Se ridica la randu-i, cu coniacul in mana, §i incepu sa se plimbe dintr-o parte in alta a incaperii. La naiba, chiar era o femeiu^ca enervanta.

Crezuse ca voia sa o marite §i sa scape astfel de ea. Dar aceasta idee nu i se mai parea la fel de fascinanta ca inainte. Intr-adevar, i?i pusese planul in mi^care cu scrisorile acelea ridicole pe care le trimisese, §i acum parea sa se desfa?oare sub supravegherea lui, indiferent daca asta voise sau nu. Ca o piatra ce se rostogole^te la vale. Sau o avalanâ.

Crezuse ca voia sa-î gaseasca la randul lui o mireasa. Cineva cu totul altfel decat Marianne. Acum se intreba daca acel model de perfectiune pe care §i-l propusese nu era la fel de anost ?i de plicticos ca domnii pe care ii indreptase spre Marianne. Avea sa descopere oare ca mireasa perfecta era exact la fel de anosta cum ii considera Marianne pe pretendentii perfecti aleî de el pentru ea?

In plus, el crezuse ca intalnirile lor din toiul noptii §i lectiile lor aveau s-o tina departe de ghearele unor barbati mai putin onorabili decat el.

Se inêlase? Greîse cu totul?La naiba, era din ce in ce mai derutat, ?i asta din pricina ei.N-avea idee ce i?i dorea ea acum. §i, mai rau de atat, n-avea

idee nici ce i§i dorea el.

' — ---------------------- Lectia de dragoste ---------------------------------

125

- Victoria “Alexander - —

CapitoCuC 10

... Totufi, nu pot uita sarutul pe care 1-am imparta§it, de§i banuiesc ca Lord W. prefera sa nu se gandeasca la asta. Indiferent de defectele sale, onoarea nu-i permite sa profite de o inocenta aflata sub protectia lui. Virtutea mea este in deplina siguranta.

Cu toate acestea, cu fiecare clipa pe care o petrec in compania lui, ma intreb daca reala valoare a virtutii sta intr-adevar in pastrarea ei. Mi-e teama ca am pentru el anumite sentimente care nu mai pot fi negate. E in gandurile mele in fiecare clipa §i, mai rau, e §i in visele mele noapte de noapte.

Banuiesc ca §i el simte ceva pentru mine, de§i nu pot sa-mi dau seama daca dorintele lui sunt carnale sau suflete§ti.

§i, trebuie sa marturisesc, tanjesc din ce in ce mai mult dupa momentul in care pasiunea din privirea lui va inlocui manierele lui nobile...


Receptia data de Lady Cutshall era la fel ca orice alt eveniment la care Thomas le insotise pe surorile Shelton. Sala de bal era ina- buîtoare $i aglomerata. Muzica de-abia razbea peste zarva gene- rala. Aperitivele erau frumos aranjate, dar nu aveau gust. Thomas banuia ca aceleaî platouri, aranjate §i ferchezuite, circulau de la o petrecere la alta. In linii mari, era un eveniment obi^nuit, cu aceia$i participant, §i, ca de obicei, numai un lucru il preocupa.

Marianne.Thomas statea langa uîle deschise de langa terasa casei lui

Lady Cutshall, unul dintre putinele locuri unde aerul nu era ina- bujitor, $i purta o discutie amicala cu Pennington $i cu Berkley. I?i impartea atentia in mod egal intre palavrageala cu ei §i supravegherea atenta a lui Marianne.

126

Pennington spuse ceva despre o disputa continua intre doua dintre cele mai frumoase gazde ale oraûlui. Thomas murmura ( cva drept raspuns. Berkley ofta din toti rarunchii.

Ca de obicei, Marianne de-abia avea cate un moment singura. lira tot timpul asaltata de vreun domn extrem de cuviincios sau lit' vreun altui. Toti extraordinar de potriviti pentru ea. Toti perfect acceptabili pentru Thomas. Toti foarte plictisitori $i complet ano^ti.

Thomas incerca fara succes sa-?i ascunda un zambet. Marianne se apara cu talent de pretendentii nerabdatori care se inîruiau unul dupa altui §i ii respingea cu o gratie naturala. Domnii pe care ii evita probabil nici nu i§i dadeau seama ca fusesera respinî. Nu-i <le mirare ca nu se tineau departe prea mult timp. Thomas nu ar t rebui sa considere insa toate astea deloc amuzante - ?i se intreba intr-o doara daca s-ar mai amuza daca ar ?ti ca oricare dintre acei barbati ar avea o ?ansa, fie ea ?i firava, de a-i dobandi afectiunea - dar nu se putea abtine.

Pennington observa ca §ampania din pahar era de calitate. Thomas incuviinta din cap. Berkley ofta din nou.

Desigur, agitatia din jurul lui Marianne avea, fara indoiala, de-a face atat cu beneficiile unei relatii cu ea - dupa cum subliniase el -, cat gi cu farmecul ei personal. Zambetul lui Thomas pali.

Faptul ca trimisese acele scrisori prin care incuraja atentiile acestor barbati fusese cel mai prostesc lucru pe care il putea face. Ce fusese oare in mintea lui? Daca nu ar fi fost atat de arogant, ar fi ?tiut ca Marianne nu avea sa-1 aleaga pe nici unul dintre barbatii pe care el ii considera potriviti pentru ea. Barbatii pe care el ii alesese cu atata grija nu aveau nici o §ansa sa-i ca^tige mana. Planul lui de a-i gasi un sot fusese sortit eêcului de la bun inceput. Lucru curios, asta nu-1 mai deranja atat de mult.

Pennington facu un comentariu despre un cuplu care tocmai ieîse pe terasa. Thomas raspunse absent. Berkley ofta din nou.

Thomas se incrunta, u?or preocupat. Berkley nu parea deloc fericit. Thomas se apropie de Pennington.

- Ce Dumnezeu a patit?- E indragostit, spuse Pennington cu un aer resemnat.- Din nou? intreba Thomas mirat.

- — ---------------- — Lectia de dragoste ------------- -------------------

127

— Victoria Alexander -—

- Pentru ultima data, spuse Berkley hotarat.Thomas se stradui sa nu zambeasca. Auzise declarative de

dragoste ale lui Berkley de mult prea multe ori ca sa le mai ia in serios. §i aproape toate fusesera „pentru ultima data".

- §i cine e norocoasa?Pennington ?i Berkley facura un schimb de priviri.- Ei bine, n-am intalnit-o inca.-Inteleg. E unul dintre cazurile alea de indragosteala de la

distanta.-N ic i macar nu a vazut-o, pufai Pennington. Nici macar nu-i

£tie numele.- Nu? Thomas il privi mirat. Chiar §i pentru Berkley, care se

indragostea zilnic numai la cea mai simpla mi^care a evantaiului, era destul de neobi^nuit. Atunci poti fi sigur ca nu are vreo relatie sentimentala cu altcineva?

- Da, sunt sigur, spuse Berkley sec.Pennington i$i dadu ochii peste cap.- Ai citit cumva din intamplare Aventurile unei domni§oare de la

tara in Londra?- Cine nu a citit?Acele aâ-numite aventuri erau subiectul principal de barfa.

Thomas luase publicatia lui Cadwallender numai din curiozitate, dar se trezise captivat de povestirile distractive §i oarecum provocatoare. Acum, a^tepta §i el fragmentele saptamanale §i urmarea speculative facute pe marginea adevaratei identitati a domniôa- rei inocente $i a misteriosului Lord W.

- Se pun pariuri in fiecare registru de pariuri din fiecare club din Londra legate de momentul in care Lord W. i§i va face poftele cu ea.

Berkley se innegri la fata de furie.- Ar face bine sa o lase naibii in pace.- Hai, Berkley, recunoa^te. Este extrem de distractiv. Thomas

rase. Suspansul de a nu £ti daca - ,sau mai degraba cand - lordul cel ticalos va avea sa o dezonoreze pe domniôara inocenta ?i dulce reprezinta jumatate din amuzament.

-N u $i pentru mine, zise Berkley mohorat.Thomas il studie curios.

128

- Hai, prietene, nu e nimic mai mult decat o povestire amuzan- la. E, in mod evident, simpla fictiune.

-Ba nu este, riposta Berkley. Este adevarat. Absolut adevarat. Se uita de sus la Thomas, de$i nu prea ii ieêa, avand in vedere ca era cu cativa centimetri mai scund. Scrie negru pe alb!

- Crezi tot ce cite?ti? intreba Thomas incet.- Intotdeauna a facut a?a, ?i cred ca a?a va face mereu. Am in-

c ercat sa-i spun, dar refuza sa ma asculte. Era randul lui Pennington sa ofteze din tot sufletul. Am §tiut mereu ca asta va aduce probleme intr-o zi.

- Probleme? intreba Thomas confuz.- Inca nu intelegi, nu? Pennington se apropie de Thomas ca §i

cum urma sa-i impartaêasca un secret de stat. Ultima mare dragoste din viata prietenului meu este domniôara de la tara.

- Domniôara de la tara? Thomas clatina din cap confuz, apoi intelese dintr-odata ce spunea Pennington. Nu putea vorbi serios. Domniôara de la tara din scandaloasele Aventuri absolut adevarate?

- Exact aceea, spuse Pennington.Chipul lui Berkley era imaginea nefericirii provocate de o iubi

re neimpartaîta.Thomas i$i inabuî un raset. Nu ar fi bine sa se arate amuzat;

chinul prietenului lui era mult prea evident. Totufi, nu era u?or sa ramana serios. Cuvintele lui Thomas erau sugrumate de amuzament §i erau rostite pe un ton ceva mai strident decat de obicei:

- Berkley. Hmm, Reginald.Se uita la Pennington, cautand ajutor.Dar acesta i?i ridica paharul de §ampanie resemnat ?i bau

ultima picatura.- Reggie, relua Thomas cu voce increzatoare. Eu cred cu tarie

ca Aventurile absolut adevarate nu sunt deloc adevarate. Zau, scri- itorul e probabil sotia vreunui pictor, cu vreo zece copii. Sau un batran zbarcit, cu talent la scris.

-Vreun pitic, de fapt, §opti Pennington.- Ea nu e un pitic, spuse Berkley indignat.

----------------------------------Lectia de dragoste - -----------------------------------

129

Victoria “Alexander ~—

- Ei bine, la Cadwallender lucreaza un pitic. Pennington i$i intinse gatul, se uita prin camera §i apoi ridica un deget ca sa cheme un chelner. Un batran nesuferit, afurisit §i suparacios.

- Nu este el domniôara de la tara, spuse Berkley $optit.- Deci ai fost sa-1 vezi pe Cadwallender? intreba Thomas.-D e doua ori. Un chelner care ducea o tava cu âmpanie se

opri, iar Pennington lua un pahar plin. Berkley a insistat.Berkley lua $i el un pahar, urmat de Thomas.- §i ai descoperit ca ea nu e mai mult decat rodul unei imagi-

natii prea bogate?-N -am descoperit nimic. Cadwallender nu era acolo. Pen

nington ridica din umeri. Iar piticul era prea tacut ca sa scoatem ceva de la el.

- Ea nu e rodul imaginatiei. Berkley i?i goli paharul. §i nu ma voi da batut pana nu o gasesc.

Se intoarse brusc §i ie§i tanto$ in noapte. Thomas se uita dupa el.

- Presupun ca nu are de gand sa renunte.- Nici prin cap nu-i trece.- Ii aduce laude acest comportament, presupun. Hotararea lui,

adica. Thomas se intoarse spre Pennington. Cred ca nu 1-am vazut niciodata atat de hotarat in privinta unei femei, cu atat mai putin a uneia a carei existenta este pusa sub semnul intrebarii.

-Poate ca in asta sta secretul. Pennington sorbi ganditor.Il cunosc pe Berkley de o viata, $i, de$i nu pare, este un romantic incurabil. Cred ca, in mintea lui, se vede ca un cavaler pe cai alb care i$i salveaza domnita de pericol.

- Mda, domnitele care au nevoie sa fie salvate prezinta §i ele o serie de avantaje.

Privirea lui Thomas hoinari inapoi spre Marianne. Ea nu ar avea niciodata nevoie sa fie salvata. §i rezultau $i de aici avantaje, nu-i a?a?

- Cu toate ca eu personal nu am nici o dorinta sa salvez pe nimeni, sunt destul de intrigat de identitatea acestei domniôare.

Thomas il privi atent.- Deci crezi ca e reala?

130


- Nu $tiu de ce, dar da, sunt sigur. Poate 1-am ascultat pe Berkley prea mult. Zambi trist. Sau poate sunt ?i eu putin romantic. Sau poate ma intriga misterul acesta. Pennington masura cu privirea sala de bal. §tii, ar putea fi oricine. Cu doar un fapt deformat ici ?i un adevar pe jumatate colo, multe dintre aceste domniôare care se afla in seara asta aici ar putea fi doamna cu pricina.

- Hai, Pennington, e absurd.- Ti se pare? Pennington facu un semn cu capul spre Marianne,

care tocmai era pe pozitii pentru un dans. Insa?i Lady Marianne a sugerat ca ea ar putea fi domniôara de la tara.

Thomas rase.-Atunci eu a? fi lascivul Lord W.?Pennington se uita la el ganditor.- Intr-adevar, ai fi.Thomas tresari.- Doar nu vorbe?ti serios.- Probabil ca nu. Privirea lui Pennington se muta din nou la

Marianne. In plus, i-ar frange inima lui Berkley. Este hotarat sa o salveze, $i presupun ca Lady Marianne nu ar accepta vreodata sa fie salvata.

Sau sa fie petita. Thomas ignora o vaga mustrare de con^tiinta.- II compatimesc pe barbatul care ar incerca a$a ceva. I?i ridica

paharul pentru un toast. Deci care e urmatorul pas pentru cavale- rul nostru ratacitor $i indragostit?

- Tot vrea sa stea de vorba cu Cadwallender. Ma a?tept sa ma tot care acolo pana dam de el. Intre timp, ii verifica pe toti lorzii din Londra cu un W in nume. Pennington rase pe infundate. Cred ca in curand se va muta la litera V.

-Indiferent de rezultat, pare o aventura distractiva. Thomas rase. Te rog sa ma tii la curent cum avanseaza lucrurile. Sunt la fel de curios ca toata lumea sa aflu identitatea domniôarei de la tara. Totu?i, trebuie sa recunosc ca nu-ti imparta§esc convingerea ca ea exista cu adevarat.

- Vom vedea, Helmsley. Vom vedea.*

131

— - Victoria “Alexander

- Desigur, pot sa va inteleg punctul de vedere, baigui Marianne ?i incerca sa se concentreze pe conversatia la indemana, fapt ce ar fi fost mult mai u§or daca s-ar fi dovedit oarecum interesanta.

Lord Moxley pufai cu mandrie, ca ?i cum consimtamantul ei vag era o aprobare din toata inima a unui punct de vedere oarecum neinsemnat pe care il sustinea. Ceva privind necesitatea sociala de a tocmi croitorul potrivit §i lipsa de valeti bine pregatiti care erau in prezent disponibili.

-Domni^oara, am ceva important de discutat cu dumneata. O lua de brat ?i il vari sub cotul lui. Ii arunca o privire plina de adoratie. Era vadit nelini^titor. Ati fi atat de amabila sa ma insotiti intr-un loc putin mai intim? Poate in salon?

Incerca sa o indrume spre u^ile salii de bal.Lord Moxley era cu cativa centimetri mai scund decat ea, §i,

la cat era de rotunjor, era dar ca nu-i placea sa faca mi?care in mod regulat. Marianne avea convingerea ca putea sa-1 evite, dar nu avea de gand sa lase lucrurile sa avanseze intr-atat. Ar prefera sa-i evite cu totul prezenta.

- Domnule, n-ar fi deloc cuviincios sa facem a§a ceva. Il indruma cu iscusinta spre u§ile deschise catre terasa. Totufi, mi-ar face placere sa iau o gura de aer proaspat.

Erau foarte multi oameni pe terasa, §i, atata timp cat stateau in zonele luminate, nu ar fi trebuit sa fie nici o problema.

In ciuda a ceea ce credea despre reputatia ei, daca era sa fie compromise, Marianne prefera un barbat de inaltimea ei, cu o statura mult mai mare decat talia.

il observa pe Thomas care ramasese in alta u§a a salii, privindu-i cum se indepartau. Foarte bine. Chiar daca Lord Moxley nu era deloc genul de barbat de care ar fi interesata catu?i de putin, nu strica sa-i dea de inteles lui Thomas ca se simtea bine in compania acestuia. A?a scund, rotofei $i plictisitor cum era el. §i totufi, zambetul lui Thomas era putin cam prea larg, ca §i cum ?tia prea bine ca barbatii scunzi, rotofei $i plictisitori nu prea o atrageau.

-Acum, domnule. Se opri langa un felinar cu mai multe brate, unde pana §i cea mai mica indiscretie ar fi fost foarte bine ilumi- nata - fara indoiala, din acest motiv putine alte cupluri hoinareau prin preajma. Ea zambi placut. Despre ce doreati sa discutam?

132

- Doamna mea. O lua de mana, §i ea simti o nelini^te in adancul stomacului. Marianne. Mi-ar face placere... adica, a? fi incantat... sau mai degraba... Inspira adanc. Mi-ai face marea onoare de a-mi fi sotie?

-Poftim ? izbucni ea ?i i?i smulse mana dintr-a lui. Nu fiti absurd.

-Absurd?Chipul i se intrista.Ea i$i regreta imediat cuvintele. Era un barbat destul de atent,

chiar daca nu era potrivit pentru ea.- Imi pare rau. Nu am vrut sa spun absurd. M-ati luat prin sur-

prindere, atata tot.- Im i cer scuze. Se lumina la fata ?i se apropie de ea. §tiu ca ar

trebui sa va cer mana fratelui dumitale, dar, cum el nu este aici, am crezut ca a$ putea sa discutam noi doi, ?i apoi sa vorbesc cu Lord Helmsley.

Ea facu un pas inapoi.- Lord Helmsley nu are nimic de spus in aceasta privinta. Este

decizia mea, ?i nu prea cred ca ne cunoa^tem indeajuns, cat sa luam in consideratie casatoria.

- Este absurd ce spuneti, pufai Moxley. Majoritatea cuplurilor pe care le cunosc nu s-au cunoscut nici ele prea bine inainte de casatorie, zise el §i se apropie din nou de ea.

-Domnule. !§i intinse mana in fata ca sa-1 opreasca. Singurul mod de a-1 convinge era spunandu-i adevarul. Sunt flatata de oferta dumitale in casatorie, dar trebuie sa refuz. §titi, eu nu am nici o intentie sa ma marit.

El ii ignora comentariul:- Prostii! Toate femeile vor sa se marite.- Eu nu.El o analiza indelung.- imi dau seama ca nu sunt la fel de chipe? ca altii...-O , nu, n-are nimic de-a face...- Cu toate acestea, titlul meu este nobil §i de seama. Se incrun

ta. $titi sunt cel de-al patrulea viconte de Moxley, nu?- De fapt, nu §tiam, dar...-A m un venit respectabil, de§i nu neaparat impresionant.


133

— Victoria ‘Alexander - — ■

-Asta chiar nu...-Atunci nu vad nici un impediment ca noi doi sa formam un

cuplu. Stralucea de incredere in sine. Vom trai foarte liniftiti cu averea mea multumitoare §i cu zestrea dumitale...

- Zestrea mea? intreba ea incet. Ce ?titi despre zestrea mea?- Ei bine, ?tiu ca e impresionanta. Moxley zambi afectat. A nai-

bii de impresionanta.Se uita la el cu o enervare crescanda. Fara indoiala ca umblau

zvonuri pe tema asta.- In locul dumitale, domnule, nu m-a? baza pe adevarul unor

zvonuri fara temei.El facu ochii mari de mirare §i spuse:-Sigur ca nu. Ar fi o prostie din partea mea, mai ales cand

e vorba despre ceva atat de important precum casnicia. Facu o pauza un moment, ca §i cum se gandea daca era intelept sa spuna ceea ce ar fi vrut. Pot sa va asigur ca informatiile mele vin dintr-o sursa extrem de onorabila, care urmare^te inainte de toate interesul dumitale. Sunt sigur ca ar prefera ca implicarea lui in peti- tul meu...

- Nu exista nici un petit.-... Sa ramana secreta, mai ales acum, ca a dat na?tere unei

pove?ti de dragoste...- Nu a dat na?tere la nimic, spuse ea indignata. §i categoric nu

exista nici o poveste de dragoste.- Cu toate acestea - §i se apropie mai mult de ea - de vreme ce

ne vom casatori...- Nu ne vom casatori!- Sunt sigur ca nu a? face nici un rau daca i-a? atribui meritul

persoanei in cauza. Lord Helmsley m-a informat in detaliu despre zestrea dumitale.

-Lordul Helmsley? Thomas?- Intr-adevar. Moxley incuviinta din cap cu inflacarare. A subli-

niat, de asemenea, ?i beneficiile sociale ?i politice ale unei legaturi de rudenie dintre familia mea §i a dumitale.

- A?a a facut? Ea i?i alese cuvintele cu grija. $i cum anume, mai exact, a venit vorba despre aceste beneficii? Noaptea tarziu la un pahar in club, presupun.

134

- - Lectia de dragoste

- Deloc. Moxley ii respinse cu un gest intrebarea, aparent orb la mania ei crescanda. Mi-a trimis o scrisoare.

- O scrisoare? Se stradui sa-$i mentina vocea plata. V-a trimis o scrisoare?

- Da, a?a a facut. §i trebuie sa va spun ca am fost foarte surprins §i incantat s-o primesc. Nu ?tiam ca Lord Helmsley ma sti- meaza in asemenea masura. Am fost onorat sa fiu unul dintr-un grup atat de select.

- Un grup?De-abia putu sa rosteasca acel cuvant.-0 , da. La inceput, am fost foarte enervat sa descopar ca

nu sunt singurul pe care 1-a incurajat sa va acorde atentie. Apoi mi-am dat seama ca in zilele noastre nu poti sa fii exagerat de grijuliu cand vine vorba despre gasit perechea.

-N u poti sa fii exagerat de grijuliu. i§i incle^ta dintii ca sa i$i inghita un comentariu usturator.

Sigur ca Moxley nu zicea cu adevarat ce credea ea ca zice. In ciuda planului lui Thomas de a o marita, nu ar merge niciodata atat de departe incat sa o negocieze ca pe o bucata de pamant de care dorea sa scape. Zau, erau cel putin prieteni. §i incepuse sa banuiasca mai nou ca erau mult mai mult de atat.

- §i era o onoare sa fiu indus intr-o adunare atat de distinsa, va asigur. Am observat numai domni selecti $i eleganti.

-§ter?i, plictisitori §i ano?ti, spuse ea in ?oapta.Deodata, incepea sa inteleaga motivele pentru care admirato-

rii ei pareau toti la fel.-Totufi, in acest punct pot sa-mi permit sa fiu generos.

Ranji sau o privi cu lacomie, era greu sa-ti dai seama. De vreme ce e evident ca v-am ca^tigat inima.

Ea se uita la el fara sa-i vina sa creada. Era mult prea furioasa pe Thomas ca sa iroseasca prea multa pica pe Moxley. Totufi, el se afla in fata ei, nu Thomas.

- Evident este faptul ca nu ati luat in serios nici un cuvant din ce am spus. Se apropie mai mult ?i se apleca in fata, ca sa fie la acela?i nivel cu el. Nu ma marit cu nimeni. Nici acum. Nici alta data.

- Helmsley a dat de inteles ca veti fi sfioasa.Moxley ii arunca un zambet superior.

135

Victoria Alexander

-N u sunt sfioasa! Rezista tentatiei de a tipa. De ce nu pricepea odata barbatul acesta scund? Sunt sincera. Nu doresc sa ma marit!

- Sunteti sigura? intreba Moxley ?i se incrunta. Mi s-a dat clar de inteles ca va cautati sot.

- Va asigur, a fost o impresie profund gregita.-A?a este? Se gandi un moment, plescaind ca ?i cum incerca

sa digere aceasta rasturnare de situatie. Mi-am pierdut timpul, atunci?

- Da. Ea rasufla uûrata. Imi cer scuze pentru asta. Lord Helmsley nu avea nici un drept sa va incurajeze. Va asigur ca, daca a§ fi avut cea mai vaga banuiala ca dumneata - sau oricine altcineva - credeai ca eu imi caut sot, a? fi lamurit lucrurile fara ezitare.

-E in regula. Presupun ca nu e vina dumitale. A§ discuta cu Lord Helmsley despre asta, dar nu am fost niciodata deosebit de apropiati. Intelegeti, nu ne invartim in aceleaî cercuri. E §i foarte posibil sa fi inteles greît.

- Dumneata §i inca o duzina ca dumneata, baigui ea.- Cred ca, in asemenea circumstante, eu sunt cel care va da-

toreaza scuze. Se uita la ea, §i Marianne simti cum i se frange inima. E drept ca parea extrem de plicticos §i putin infumurat, dar era ?i foarte dulce. Cu toate ca nu prea pot sa fiu invinuit fiindca am curtat o domniôara atat de fermecatoare, spuse el cu un zambet larg.

Ea rase.-N u face nimic. I?i intinse mana $i ceru iertare cerului pentru

minciuna pe care urma s-o zica. Mi-a facut foarte mare placere sa petrecem timpul impreuna, domnule, iar daca lucrurile ar fi stat altfel...

El ii lua mana §i i-o saruta.-Num ai daca... §i ofta. Pot sa va insotesc inauntru?-Nu , multumesc. A§ vrea sa raman aici o clipa. Imi place sa

ma bucur de adierea vantului ?i de ocazia de a petrece putin timp singura.

- Foarte bine atunci.

136

- Domnule, zise $i puse mana pe maneca lui, sunt increzatoare ca va veti gasi perechea potrivita. O femeie pentru care veti fi - ?i se stradui sa rosteasca aceste cuvinte - soarele ?i luna de pe cer.

- Chiar credeti asta? intreba el §i se indrepta putin.-Da, chiar cred asta, i va fi o femeie extrem de norocoasa,

auga Marianne ii oferi cel mai luminos zambet al ei.- Va multumesc. Se indrepta spre u?i, dar apoi se intoarse spre

ea, cu o expresie plina de speranta pe chip. Credeti ca surorile dumneavoastra...

-N u prea cred, spuse ea bland.- Ma gandeam eu.El ridica din umeri §i se indrepta spre sala de bal. Ea se

intoarse, iî odihni bratele pe balustrada terasei §i privi in gol in intuneric.

Aga deci, Thomas mersese atat de departe in misiunea lui, incat ademenise pretendenti pentru ea. in scris! Cum de putuse face aâ ceva? Era indiscutabil o exagerare. Era dispusa sa indure sa i se prezinte toti Lorzii Moxley din ora?, dar situatia i se parea de necrezut.

Ei bine, asta avea sa ia sfarît chiar acum.§i avand in vedere ca incepuse sa creada ca... i?i indrepta

umerii. Nu prea mai conta ce incepuse sa creada.Rezista tentatiei de a privi spre locul unde statea el. i?i aban-

donase probabil postul de gardian, £tiind ca era la fel de in siguranta pe terasa cu Moxley cum ar fi §i cu matuâ Louella.

Pumnii i se incle^tara pe marmura rece. Era satula de prostiile lui. Caracterul lui protector, dublat de convingerea lui aroganta ca el ?tia ce era mai bine pentru ea. Daca ar putea, ar purta chiar acum ?i chiar aici o discutie cu el. Dar o confruntare in public ar fi mult prea scandaloasa, ?i trebuia sa se gandeasca la reputatia surorilor ei, chiar daca a ei nu o preocupa prea mult. Nu, avea sa il infrunte in barlogul lui, ?i, dupa ce avea sa termine cu el, nu avea sa mai ramana nimic din pielea lui, nici macar pentru un covora? modest.

- Pot sa pun pariu ca te distrezi la fel de bine ca mine.

--------------------------------- - Lectia de dragoste ----------------------------------

137

— Victoria ‘Alexander - — •

Un Lord Berkley trist pa?i langa ea. Marianne se uita la el. Parea cu adevarat nefericit ?i era evident ca luase mania ei drept suferinta.

- §i ce anume te supara, domnul meu?El se sprijini de balustrada $i i?i incruci^a bratele la piept.- Acela^i lucru ca pe dumneata, presupun. Aspectele ciudate

$i confuze ale relatiilor dintre barbati $i femei.Ea scoase un pufait deloc elegant.-N u ar fi ciudate ?i confuze daca nu ar exista firea aroganta

a barbatilor.El se incrunta, simtindu-se jignit.- Sunt §i eu indus in aceasta acuzatie?- Posibil. II analiza. Ai facut ceva care ar putea fi considerat

nepoliticos, jignitor, arogant ?i obraznic?- Nu-mi vine nimic in minte acum... Dar, daca ma gandesc mai

bine, probabil ca da, zise el $i schita un zambet afectat.Ea zambi la randu-i.- Macar dumneata e?ti onest. Facu o pauza ?i il studie. Spu

ne-mi, domnule, ce te face atat de melancolic in aceasta seara frumoasa de primavara?

-Dragostea, zise el $i ofta adanc. Mi-e teama ca, asemenea dumitale, m-am indragostit.

-Asemenea mie? Ea se indrepta $i se uita fix la el. Nu sunt indragostita.

- Hai, fii sincera, o lua el in ras. De ce ar fi o femeie frumoasa singura pe o terasa neluminata, in loc sa se bucure de o ocazie festiva, daca nu s-ar gandi la urmarile nefericite ale dragostei?

-Prostii! Sunt foarte multe motive pentru care o femeie ar alege sa petreaca un moment de singuratate departe de o sala de bal aglomerata. Aerul proaspat mai inainte de toate.

- Daca asta vrei sa ma faci sa cred...Ridica din umeri, vizibil neincrezator in vorbele ei.-Lord Berkley. Se intoarse spre el, cu voce ferma. Daca dra

gostea exista, nu e nimic mai mult decat un instrument care sa lege femeile de barbati intr-un mod ce nu aduce nimic altceva decat durere. Ezita putin. Chiar voia sa-i povesteasca acestui relativ strain despre trecutul ei? Inspira adanc $i lasa deoparte prudenta.

138

Lectia de dragoste

Mama mea a avut ceea ce se numejte in mod batjocoritor casatorie din dragoste. Nu s-a ales decat cu o mana de copii ?i cu spi- ritul ?i corpul slabite. A murit cand eu eram foarte mica, ?i nu imi amintesc sa fi vazut vreodata o dovada de afectiune autentica intre parintii mei. E posibil, presupun, ca asemenea manifestari ale afectiunii sa fi existat in privat, dar totufi...

Ridica din umeri ca §i cum nici nu conta.- Fara indoiala ca nu te poti baza pe amintirile dumitale de

copil.- Ba da. Deveni tacuta, gandurile ei fugind spre anii grei din

trecut. Mama ei frumoasa. Tatal ei indiferent. Uitase cu mult timp in urma - sau cel putin acceptase - nepasarea tatalui sau fata de propriii copii. Dar ea nu putea ?i nu avea sa inteleaga niciodata ceea ce vazuse drept o atitudine clar nesimtitoare fata de sotia lui. Domnule, va puteti aduce aminte de zambetul mamei dumneavoastra?

-M i-a oferit unul deunazi, replica el $i rase pe infundate. Desigur, imi zambe?te numai cand nu ma pedepsejte pentru vreo ofensa ori alta.

Ea ignora incercarea lui de a o inveseli.- Eu imi amintesc foarte clar zambetul mamei mele. Dulce, dar

totodata trist §i melancolic. Clatina din cap. Daca asta este dragoste, atunci nu vreau sa am parte de a?a ceva. Este o emotie care se regasejte in povestiri ?i-n card, dar care are putin de-a face cu lumea in care traim.

El se incrunta.- Dar ce crezi despre fratele dumitale $i despre sora lui Helm

sley? Am inteles ca ei s-au casatorit din dragoste.Ea ii respinse comentariul.- O exceptie. Rara ca un diamant fin, $i cu atat mai pretioasa.-Atunci, e?ti una din femeile care se vor marita din cu totul

alte motive decat din dragoste? Tonul lui sec ii dadu de inteles mai bine decat ni$te simple cuvinte ca el mai intalnise astfel de femei la viata lui.

-Desigur ca nu. Nu am nici o intentie sa ma marit.- Dar toate femeile i$i doresc sa se marite.- Daca mai aud asta o data, o sa ma isterizez, izbucni ea.

139


-Ah , am atins un punct sensibil?Veselia brusca $i tachinarea lui erau molipsitoare, ?i ea zambi

cu reticenta.- Este un subiect care pare ca predomina in viata mea zilele

acestea. I$i dadu capul pe spate ?i se uita la el ganditoare. De ce e a$a greu de acceptat ca exista femei care nu vor ca viata, viitorul, finantele lor sa depinda de capriciile unui barbat?

- Pentru ca $i acest lucru este la fel de rar ca diamantul dumitale. Iar asta il face pretios sau poate doar neobi^nuit... Clatina din cap. Nu acesta este mersul lucrurilor, draga mea.

- Dar va fi in cazul meu, spuse ea cu o incredere pe care nu prea o simtea.

Nu-?i mai pusese pana acum la indoiala dorinta ei de independents, nevoia de a se baza numai pe ea insa?i. Nu, se aruncase cu capul inainte cu povestirile domni^oarei de la tara, modalitatea prin care i$i putea atinge scopul, planul ei de viitor. Dar, in ultimul timp, in aceste momente ciudate ale zilei sau mai adesea ale noptii, cand mintea ei nu era ocupata cu chestiuni mai urgente, se trezea analizand de ce nu voia sa depinda de un sot.

Motivele ei erau inca solide. Barbatii, cu foarte rare exceptii, nu erau de nadejde. In afara de asta, cum ar fi putut ea avea parte de aventuri marete daca era legata de un barbat?

Dar de ce nu erau posibile amandoua? De ce nu putea sa gaseasca un barbat cu care sa aiba parte de aventura? Cu care sa calatoreasca in locuri exotice precum Italia $i Egipt. Un barbat care nu i-ar domina viata, ci ar imparti-o cu ea. Care i-ar aprecia parerile despre literatura, arta $i orice altceva, chiar cand intrau in contradictie cu ale lui - sau in mod special atunci. Care ar rade cu ea ?i ar fi cel mai bun prieten al ei. Cu care ar imparti patul.

Un barbat pentru care ea ar fi soarele ?i luna de pe cer.- Iti dai seama ca drumul pe care 1-ai ales nu este unul u^or?

intreba Berkley.- §i al tau e mai u§or?-Dragostea, doamna, este cel mai dificil drum dintre toate.

140

- Sa inteleg atunci ca obiectul afectiunii tale nu-ti imparta^e?- te sentimentele?

-N u le cunoa?te, spuse el oftand dramatic. Nu ne-am intalnit niciodata, dar nu mi-a furat numai inima, ci §i sufletul cu totul.

- Hmm, acesta chiar este un drum dificil.Marianne se stradui sa nu zambeasca. El se incrunta.- Dumneata ma tachinezi?- Deloc. Desigur, nu sunt eu in masura sa dau sfaturi in aseme

nea situatii, dar mi se pare ca ar trebui sa va intalniti inainte sa-i juri dragoste ve^nica.

- Dumneata chiar ma tachinezi. Ofta, dar apoi zambi. Totufi, presupun ca sugestia dumitale nu e chiar rea. §i fac tot ce pot in acest sens.

- I t i urez noroc pe drumul tau. Intr-o zi va trebui sa-mi explici cum anume te indragoste§ti de cineva pe care nu 1-ai intalnit niciodata.

- Cand voi intelege ?i eu, voi imparta§i cu nerabdare. El rase ?i apoi clatina din cap. E§ti intr-adevar o femeie neobi^nuita, §i banuiesc ca e posibil sa ?i obtii independenta dupa care tanje?ti.

Ea fu scaldata de un val de placere.-E cel mai dragut lucru pe care mi 1-a spus cineva vreodata.

Multumesc, domnul meu.-Nu , eu iti multumesc. Mi-ai schimbat starea de spirit. Se in

drepta ?i ii oferi bratul. Mi-ai face marea favoare de.a-mi permite sa te escortez inauntru?

Ea i§i puse mana pe cotul lui.-Num ai daca vei fi apoi atat de amabil sa ma onorezi cu

un dans.El o prinse strans de mana.- Ef ti con^tienta de faptul ca Helmsley va lua aminte ca ne

intoarcem impreuna de pe terasa?- Da, desigur.Se indreptara spre sala de bal.- Nu va rata nici dansul nostru.- Sau pe al doilea. Sau pe cel pe care planuiesc sa-1 dansez cu

Pennington imediat dupa.Berkley se uita mirat la ea.

-------------------------------- - Lectia de dragoste ------------------------------- -

141


-Asta n-o sa-i faca placere lui Helmsley. Ea ii arunca un zambet orbitor.- Dragul meu Lord Berkley, asta e fi ideea.

CapitoCuC 11

... Caci Lord W. cauta cu mare osardie un petitor pentru mana mea. §tiu ca aceasta ii este indatorirea, fiind ajunsa in grija lui, dar, draga veri§oara, nici n-am cuvinte sa-ti spun cat de tare ma intristeaza lucrul acesta.

Nu-l mai pot lasa sa-$i continue stradaniile. O sa port o conversatie cu el cat de repede se va putea, de§i recunosc ca perspectiva aceasta este descurajanta. E cu putinta ca el sa nu tina seama de impotrivirea mea, dupa cum nu va tine seama de inima mea.

Dar cum a§ putea eu sa indur gandul de a fi in bratele oricarui barbat, nu in ale sale?


Thomas arunca grijuliu o privire prin biblioteca, caci ultima persoana cu care ar fi dorit sa se intalneasca era Marianne. Incaperea parea goala, afa ca ifi lua inima in dinti f i intra, intrebandu-se totufi daca n-ar trebui sa se uite fi pe sofaua din fata femineului, sa vada daca nu cumva dormea cineva acolo.

Strabatu apoi cu pafi mari biblioteca, spre bufetul unde erau sticlele cu coniac, f i-fi turna un pahar plin ochi.

Marianne era furioasa, iar el nu-fi dadea prea bine seama de ce. Avea o banuiala - ei bine, ceva mai mult decat o banuiala -, dar spera sa nu fie ce-fi inchipuia el.

In seara trecuta, plecase de la bal la bratul lui Moxley fi se intorsese cu Berkley. Nu pricepea deloc cum de se ajunsese la asta, dar, din clipa cand se intorsese la petrecere, nu-i mai aruncase

142


nici macar o privire. Se schimbase ceva in felul hotarat in care ifi tinea barbia fi in scanteierea manioasa din ochii ei, pe care o zarea chiar din capatul cel mai indepartat al incaperii. Pe langa asta, se mai f i incapatanase sa danseze cu Berkley, f i inca de doua ori, cu Pennington, tot de doua ori, f i cu alti prieteni ai lui. §i nu o vazuse nici macar o data in compania vreunuia dintre domnii cu a caror companie era el de acord.

Statea acum sprijinit de birou, bandu-f i ganditor coniacul.Plecasera ceva mai devreme decat de obicei de la petrecerea

din acea seara, iar ea fusese destul de amabila cu el pe drumul spre casa. Cu statornicie amabila. Enervant de amabila. Atat de amabila, ca el abia se putea abtine sa se foiasca pe locul sau, in timp ce Becky f i Jocelyn incepusera sa schimbe priviri ingrijorate. Numai Lady Louella parea sa nu aiba habar de tensiunea tacuta care parea sa fi pus stapanire pe ocupantii trasurii.

Thomas se considerase intotdeauna un om de onoare fi cura- jos. §i totufi, in seara asta parea mai intelept sa pastreze discretia, afa ca, defi gestul putea fi vazut ca o dovada de lafitate, el intentiona sa o ocoleasca pe Marianne. Din momentul cand ajunsesera acasa, el se facuse nevazut, ducandu-se la club, unde aftepta sa se poata intoarce in siguranta acasa. Spera ca Marianne sa fie deja adormita.

Se indrepta spre Ufa, cu tot cu pahar. Daca avea noroc, putea sa o evite pana spre sfarfitul diminetii sau, chiar f i mai bine, pana spre amiaza. Pana atunci, ea avea sa-fi recapete calmul f i judecata fi avea sa fie dornica sa-i asculte explicatiile fi, ei da, f i scuzele.

Oftand resemnat, incepu sa urce scarile. Daca ea aflase ceea ce banuia el - fi, sincer, pur fi simplu nu-i venea in minte ceva ce ar fi putut face atunci erau tare slabe f anse sa i se potoleasca furia, oricat de mult timp avea sa treaca; sigur, ei i-ar mai trece din su- parare doar daca el ar inceta sa-i mai adreseze vreun cuvant timp de cateva saptamani, ba poate chiar luni. Ba nu, in situatia asta, nici macar anii n-aveau sa fie de ajuns.

Ii trebuia un plan. Unul mai inteligent decat ultimul pe care-I avusese. Macar daca ar ft i ce sa-i spuna. O justificare intemeia- ta pentru actiunile sale. Ei bine, deja recunoscuse ca nu avea afa ceva. Cu toate acestea, procedase cum crezuse ca era cel mai bine.

143


Pentru el daca nu f i pentru ea. Nu ca ea ar fi acceptat stilul acesta de gandire. Poate daca avea sa-i cada in genunchi, implorand-o sa-1 ierte...

Gandul asta il facu sa-fi mai vina in fire. Inca nu intalnise nici o femeie care sa nu se lase induplecata de scuze josnice f i de pune- rea cu sinceritate de cenufa in cap. §i daca mergea atat de departe incat sa fi admita ca, poate, cine ftie, se infelase... Numai gandul asta il facea sa se crispeze - nu doar faptul ca avea sa spuna acele vorbe, ci f i banuiala ca ea n-avea niciodata sa-i permita sa uite grefeala aceasta mititica.

Cu toate acestea, if i dadea prea bine seama ca merita cu varf fi indesat ceea ce avea sa i se intample.

§i nu spera decat sa supravietuiasca.

Marianne se trezi brusc. Cateva clipe, nu-fi putu aminti de ce dormea in jilt, in camera ei, nici de ce lumanarea inca mai ardea. Apoi if i aminti. Il afteptase pe Thomas sa se intoarca.

Sperase sa-1 gaseasca in biblioteca, insa valetul lui o informase, ca raspuns la intrebarea ei, pe care intentionase s-o faca sa para total lipsita de interes, ca Excelenta Sa avea sa-fi petreaca in oraf restul serii. Fara indoiala, din dorinta evidenta de a consuma cat mai mult alcool cu putinta. Prea bine. Chiar avea sa-i fie de folos curajul dat de bautura.

Ifi aranja ochelarii mai bine pe nas fi se ridica. Daca era s-o spuna pe-a dreapta, f i ei i-ar fi fost de folos ceva curaj de imprumut. Camera ei f i cea a lui Thomas erau la mare departare una de alta, fi, intr-o casa atat de veche, erau tare multe lucruri necunoscute care ii puteau sta in cale. Cel putin in mintea unei femei dotate cu imaginatie. Ifi stranse mai bine halatul de casa pe langa corp, lua sfefnicul f i se indrepta spre Ufa.

Thomas ftia ca era furioasa. i f i daduse seama dupa privirile ingrijorate pe care i le adresase. Marianne se indoia ca ftia exact ce anume descoperise ea - sau poate intelesese ce lucru abomina- bil infaptuise. Sau, cine ftie, o mai fi fost ceva, pe langa faptul ca incerca sa o vanda celor mai plictisitori barbati din societate.

144

Deschise incetifor Ufa f i arunca o privire de-a lungul holului lung. Prin ferestrele inalte de la capetele acestuia putea vedea stralucirea stelelor.

Marianne se furifa cu mare atentie pe hoi, crispandu-se la cel mai mic scartait pe care-1 scoteau scandurile podelei. La ora asta, nu mifca nimeni, afa ca nu exista riscul sa intalneasca pe cineva treaz. Dar tot nu avea nici cea mai mica dorinta sa dea peste cineva care sa se intrebe ce punea la cale.

Era foarte sigura ca ftia care era apartamentul lui Thomas. De cand se afla in aceasta casa, il vazuse pe valetul lui intrand fi iefind de mai multe ori de acolo. Se afla in aripa opusa, pe un coridor inchis, dupa scarile care flancau galeria deschisa ce dadea spre primul cat, aproape de capatul salii.

Cu fiecare pas pe care il facea pe holul intunecat, furia ii slabea, inlocuita de nelinifte. Flacara lumanarii arunca umbre tremura- toare fi amenintatoare. Rasufla adanc, ca sa mai prinda curaj, alungandu-fi din minte gandul la cat de inspaimantator arata casa Effington noaptea. inghesui in cel mai indepartat ungher al mintii gandul ca multi membri ai familiei Effington, care o priveau acum din tablourile infirate pe pereti, if i dadusera sfarfitul acolo. Impacati f i ajunfi la o varsta inaintata, spera ea. £i refuza cu indarjire sa cocheteze cu ideea ca poate unii dintre ei bantuiau inca prin casa.

Inima ii bubuia in piept, fi, in clipa cand ajunse la U fa lui Thomas, era sigura ca o urmarea ceva din umbre. Deschise U fa larg, fara sa bata, pafi inauntru fi, cu mare greutate, ifi inabufi por- nirea de a tranti Ufa in urma ei. Se rezema de ea gafaind agitata, incercand sa alunge spaima care ifi infipsese ghearele in ea pe ultima portiune a culoarului, care i se paruse nesfarfita.

Abia dupa ce bataile inimii i se domolira, indrazni sa se uite in jurul ei. Camera lui Thomas era imensa, afa cum se cuvenea pentru un viitor duce. Mobilierul mare fi intunecat arunca umbre la fel de mari f i de intunecate. Un pat uriaf trona in incapere, iar stalpii lui sculptati sustineau galeriile ornamentate. Draperiile patului erau date intr-o parte. Din cate ifi putea da seama, la flacara lumanarii f i in stralucirea stinsa ce venea dinspre femineu,

- — ------------------------Lectia de dragoste - — --------------------------

145

- Victoria ‘Alexander - —

parea o incapere incredibil de exotica. Ba nu. O incapere incredibil de barbateasca.

Un fornait ciudat se auzi din apropierea patului. Cu grija, facu un pas inainte.

Thomas dormea pe burta, intins de-a curmezi^ul patului. Fata ii era intoarsa spre ea, iar un brat ii atarna peste marginea patului. Cearjafurile nu-1 acopereau decat pana la brau, lasand vederii spatele musculos. Marianne inghiti in sec. Dupa cate se parea, viitorul duce nu prea vedea rostul ve^mintelor de noapte.

-Thomas! il striga ea incetifor.Drept raspuns, el ofta adanc.Marianne incepu sa-1 studieze cu o curiozitate deta?ata. Era,

practic, primul barbat gol pe care il vedea. §i, fara indoiala, primul barbat, cu hainele pe el sau nu, pe care il vedea vreodata intr-un pat. In ciuda faptului ca era lipsita de experienta, i$i putea da seama ca era un exemplar reu^it al speciei umane. Flacara lumanarii juca peste liniile ferme ale spatelui sau, iar ea se trezi cuprinsa de dorinta absolut ridicola de a-ji trece degetele peste pielea lui. Mana i se ridicase deja, fara ca ea sa i§i dea seama. Probabil avea pielea calda, moale, ademenitoare §i...

Se trase brusc inapoi, cu chipul ro?u de ru§ine. Nu de asta venise aici! Sau cel putin nu in aceasta noapte.

-Thomas! il striga incet, dar cu duritate in glas.El fornai.Se apropie ?i mai mult §i il atinse u§or pe umar.-Thomas!El mormai ceva.Nu, a?a nu mergea. I§i ridicase deja vocea cat de mult i-o per-

mitea prudenta. La urma urmelor, nu voia sa-1 trezeasca decat pe Thomas. Sa nu-1 fi zgaltait destul de tare? Cine-ar fi zis ca omul acesta era atat de incapatanat pana $i in somn?

Puse lumanarea pe o masuta de langa pat, langa un pahar de coniac aproape plin, pufnind dispretuitoare. Nu era de mirare ca nu-1 putea trezi.

„Curaj de imprumut."$i de ce nu? Ridica din umeri, lua paharul $i bau o inghititura

zdravana, dupa care il lasa la loc.

146

Trase adanc aer in piept, ii puse amandoua mainile cu putere pe umar - pielea lui era exact atat de calda pe cat se gandise ea ca ora - ?i il zgaltai cu putere.

El mormai ceva de neinteles §i se intoarse pe spate, acoperin- du-§i ochii cu antebratul. Drept urmare, cearjafurile se trasera ?i mai jos, lasandu-i doar ^oldurile acoperite.

O clipa, ea nu facu decat sa se uite la el cu ochii mari de uimire. Avea umerii mai largi decat i?i inchipuise. Pieptul lui, un peisaj ametitor, cu campii intinse ?i vai nu prea adanci, stralucea in lumina lumanarii. Un smoc de par negru ii acoperea pieptul, pierzandu-se sub cear^afuri.

Marianne injfaca paharul ?i mai lua o du?ca, pentru a-§i face curaj. Apoi inca una, ca sa fie sigura. Oricat de fermecator era acest barbat - §i, in clipa asta, farmecul lui nu putea fi pus la indoiala -, ea nu se afla in camera lui ca sa primeasca o lectie de viata sau de orice altceva. Nu, el era cel caruia trebuia sa i se dea o lectie. El era cel care trebuia sa invete ca nici macar un fiu de duce nu poate manipula vietile oamenilor ca sa-§i indeplineasca propriile scopuri, sa-$i faca sie§i viata confortabila.

Fara sa se gandeasca, se apropie ?i mai mult ?i-i varsa paharul peste fata. Cateva picaturi de coniac, nici macar cat o inghititura normala, i se prelinsera pe buze. Fir-ar sa fie! Se uita la pahar. Doar nu bause ea tot? Scutura paharul, $i mai cazu o picatura. El i$i increti nasul, adulmecand, ?i-§i linse buzele.

Daca n-ar fi fost atat de suparata pe el, ar fi izbucnit in ras. Chiar $i a?a, tot fu nevoita sa-?i inabuje un zambet. Omul asta era in stare sa bea pana §i in somn. Probabil un asemenea talent nu era prea cautat, dar ea considera ca s-ar putea dovedi folositor. Incepu sa chicoteasca, dar i?i acoperi de indata gura cu palma.

„Opre$te-te, in clipa asta!“Trebuia sa-?i revina. Era furioasa pe el, ?i pe buna dreptate, ?i

nu avea sa fie prea bine daca el avea sa se trezeasca ?i sa o vada razand. Asta daca avea sa-1 faca sa se trezeasca. Trebuia sa mai poata face §i altceva decat sa-i tipe in ureche ori sa se apuce sa sara pe patul lui. §i, chiar daca ii cam suradeau, probabil nu erau cele mai bune idei.

----------------------------------Lectia de dragoste -------------------------------------

147

— Victoria “Alexander ' — ■

Macar de-ar mai fi ramas ceva coniac in pahar... Scruta incaperea. Chiar ca era destul de spartana, cel putin daca te gandeai la mobilele $i marunti?urile decorative care se gaseau in camera unei femei. Ii cazura in fata ochilor cateva lucruri pe care ar fi putut sa i le arunce in cap, dar ar fi preferat sa nu-1 raneasca. Cel putin nu in timp ce dormea. Pe masa de toaleta erau cateva card - de poezie, fara indoiala -, dar ura ideea de a strica o carte, ?i Dumnezeu ?tie ce tom greu i-ar fi fost pe potriva frumosului adormit. Mai erau cateva obiecte - doua sfe§nice de argint pe policioara §emineului, o lampa Argand pe masa de toaleta, langa o carafa de apa. Pe nici unul nu putea sa i-1 arunce in cap.

Privirea ei zabovea asupra carafei. Sa fi fost goala? Da, daca nu cumva o umpluse vreo servitoare, pregatind-o pentru intoarcerea Excelentei Sale, in puterea noptii. Cu siguranta merita sa arunceo privire.

Se indrepta spre masa de toaleta mimand nepasarea, ca §i cum ar fi vrut sa-1 convinga pe posibilul privitor ca intentiile ei erau absolut inocente, chicotind la gandul acesta. Brusc, se trezi gandindu-se ca asta chiar era o aventura. Bine, nu una atat de mareata precum cautarea de comori prin batranul Egipt, nici macar precum plutirea in deriva pe un canal Venetian, dar o aventura micuta tot era.

Prinse carafa de toarta §i o cantari in mana. O cantitate multumitoare de apa clipocea intr-un mod satisfacator. Ea zambi cu gura pana la urechi. Avea sa-^i faca tare bine treaba.

Se intoarse la pat §i inalta carafa peste chipul lui Thomas. Asta chiar ca avea sa-1 trezeasca. Deplasa apoi vasul spre pantecele lui. §i asta avea sa-1 trezeasca. Apoi muta din nou carafa. Sigur, daca apa rece avea sa-i atinga acea parte a anatomiei sale - din ce auzise §i ea de-a lungul anilor -, atunci nu numai ca avea sa se trezeasca, dar avea sa fie $i alert. Totufi, daca se gandea mai bine, nu adunase totufi chiar atat de mult curaj. Muta din nou carafa, tintind capul, §i incepu sa o incline. .

Poate ca incercarile ei anterioare il trezisera pe jumatate. Sau poate visa vreun naufragiu §i ca se zbatea sa respire. Sau poate apa era un pic mai rece decat se a^tepta ea, pentru ca Thomas se trezi cu un strigat §i, dand haotic din maini, lovi carafa, care

148

se rostogoli la picioarele patului, udandu-1 flea?ca din cap pana-n picioare. Thomas sari din pat, cu o expresie de nedumerire pe chip.

-Ce... ce..., baigui el.Ea il fixa cu ochii mariti.Dupa cat se parea, viitorul duce nu vedea chiar deloc rostul ve$-

mintelor de noapte.-E§ti... e?ti..., se balbai Marianne.- Sunt flea^ca, se rasti el, incruntat.- E$ti gol.Chiar daca ?tia mult prea bine ca nu trebuia s-o faca - §i se stra-

duia sa se abtina, insa nu mai vazuse in viata ei un barbat gol, ud sau nu -, privirea ii alunecase tot mai jos, cuprinzandu-1 cu totul. §i era o priveli^te mai degraba uimitoare, de?i deloc neplacuta.

- Intoarce-te, porunci el, cu dintii inclejtati.Ea i$i indrepta privirea din nou spre chipul lui, §i obrajii i se

facura ca focul.-O h, da! Sigur. Cum sa nu!Dar nu se putea mi?ca, a$a ca el fu nevoit s-o apuce de umeri ?i

s-o intoarca iute cu spatele la el.- Ramai a§a!In clipa aceea, tonul sau poruncitor ii aduse aminte de motivul

pentru care se strecurase in camera lui in puterea noptii.-Nu-m i vorbi mie a?a, Thomas! Nu sunt un caine caruia sa-i

dai ordine.- Ce cauti aici?il simtea ca se mi$ca in spatele ei.-A m ceva important de discutat cu tine.-Acum? Nu poate sa a§tepte pana maine-dimineata?El se oprise, iar ea aproape ca putea sa-i auda mintea zbarna-

ind. Tonul sau era stapanit §i mult mai calm.-Cu siguranta nu, pufni ea. Daca e§ti indeajuns de decent

acum, a§ dori sa ma intorc.-N -a i decat, se rasti el.Ea se intoarse. Thomas i§i pusese pe el un halat de casa §i sta

tea in picioare, sprijinit de unul dintre stalpii patului, cu bratele incruci?ate la piept.

- Ce cauti in apartamentele mele?

---------------------------------- Lectia de dragoste - — ------------------------

149

— Victoria ‘Alexander - — ■

Nu pierdea timpul, trecand direct la subiect, a?a ca nici ea n-avea sa faca altfel.

- De ce le-ai trimis bilete celor mai nerozi, mai intepati ?i mai plictisitori barbati din Londra, indemnandu-i sa ma curteze?

- Sunt oameni respectabili, nu nerozi.- Ha! Nici tu nu crezi ce spui.-B a da.Mai avea $i tupeul sa se arate indignat.-Atunci, spune-mi macar unul singur care sa nu fie unul din

tre cei mai plictisitori oameni de pe lume.-Num ai unul? intreba el cu trufie. Prea bine.§i trecu un minut. Apoi inca unul.-A^tept.- Ma gandesc.Ea i§i incruci?a bratele, luand aceea$i pozitie ca el.- Ei bine?-Lasa-ma putin!- Te-am lasat.-Num ele imi scapa, dar... In cele din urma, ofta. Bine! Recu

nosc. Poate ca nu sunt cei mai interesanti...- Poate? Se uita ea urat. Sunt nerozi, intepati ?i plictisitori. Dar

tu §tii prea bine ca nu asta e lucrul cel mai rau.- Nu, cred ca nu, mormai el.- Practic, m-ai scos la mezat pentru barbatii acegtia, continua

ea, facand un pas spre el $i impungandu-1 cu un deget in piept. Puteai la fel de bine sa dai un anunt in ziar. Ori sa ma pui intr-o cotiga ?i sa ma duci din u?a in u$a, mai zise, infigandu-i iar degetul in piept.

-Au !-O r i sa pui o taraba in piata, continua, inghiontindu-1 cu

putere.-Opre?te-te! zise el, apucand-o de mana. Ma doare!- Bine! Asta §i vreau, replica ea, apoi se rasuci pe calcaie §i dadu

sa piece, dar se intoarse iar. Iti trece oare prin cap cat e de stanje- nitor sa descoperi ca admiratorii tai, oricum ar fi ei, au fost mo- miti sa-ti caute compania?

150

- Marianne! raspunse el, facand un pas inainte. Am actionat fara sa ma gandesc.

- Sau cat e de umilitor sa-ti dai seama ca nu farmecele propriii au atras, ci zestrea ?i legaturile familiei? continua ea, cu lacrimi de furie in ochi.

- A fost o gre?eala ingrozitoare din partea mea.- Sau cat de dureros e sa afli ca un om in care ai avut incredere,

un om la care tii, e atat de putin interesat de dorintele tale, ca ar merge atat de departe numai ca sa scape de grija ta?

- Imi pare foarte rau. Am gre?it.Ea il privi cu ochi mijiti.-Cum?-A m spus ca imi pare rau.-Nu , dupa asta.-A m gre?it, admise el oftand.- Spune-o din nou!-A m gre?it.- Cat de mult?-Complet §i total, raspunse el taios. E de ajuns?- Deocamdata, se rasti ea.Privirile li se incruci^ara, ?i ramasera cateva clipe a§a, masu-

randu-se in tacere.- Totufi, trebuie sa marturisesc - ?i colturile gurii lui se ridica-

ra u?or, ca ?i cum ?i-ar fi retinut un zambet - ca a fost lucrul cel mai amuzant pe care 1-am vazut de multa vreme incoace.

- Ce anume?- Felul in care toti acei gentlemeni atat de respectabili iti ca-

deau la picioare, chicoti el. Te-ai ferit de ei in mod admirabil.- Eu nu vad nimic amuzant in asta, replica ea cu mandrie.- Ei, hai, Marianne, recunoa?te! Poti vedea $i umorul situatiei

asteia.- Ba chiar nu pot.- A fost la fel de amuzant precum farsele care se joaca la

Covent Garden. Sau chiar ca o comedie de Shakespeare. Apoi se indrepta spre ea $i o prinse in brate, intorcand-o repede cu spatele, astfel incat acum se rezema de pieptul lui. Tot nu ti se pare nimic amuzant?

' — ---------------------- Lectia de dragoste ---------------------------------

151


- Ce crezi ca faci? zise ea, straduindu-se. sa nu ridice vocea.- Piesa incepe chiar acum, spuse el, facand un gest larg cu

mana libera spre peretele din fata. Acolo, pe scena, intra eroina noastra.

-Thomas, nu e?ti in toate mintile. Mi-am dat seama inca din prima seara, murmura ea, incercand sa ramana suparata, lucru aproape imposibil, din moment ce nu-i statea gandul decat la trupul lui lipit de al ei.

Insa lui nu-i pasa de protestele ei.- E incantatoare, insa mult prea incapatanata pentru propria

bunastare ?i cuprinsa de o dorinta nebuneasca de independents ?i de aventura.

- Ba nu e nebuneasca, protesta ea, cu glas slab.- Iar acum intra petitorii cei nerabdatori, zise ?i facu semn cu

mana inspre celalalt capat al scenei nevazute. Vai mie!-C e e? intreba ea, curioasa fara voie.- N-o sa fie buni de nimic, raspunse el oftand din greu.- De ce?- Pai, uita-te $i tu la ei! adauga $i arata cu degetul. Ala e prea

dolofan. Celalalt, prea scund. Iar acela are mai mult par pe degete decat pe cap.

- Dar eroina noastra cu siguranta nu e atat de superficiala incat sa respinga un gentleman numai din cauza felului cum arata.

- Sigur ca nu! spuse el cu inflacarare. La urma urmelor, e o eroina. Cu toate acestea, toti au un cusur pe care ea nu-1 poate trece cu vederea.

Ea i$i inabu^i un zambet §i se sprijini de el, relaxata.- Sunt plictisitori?-Chiar a§a, zise el, ridicand din umeri, din cate i§i dadu ea

seama. In trupurile lor, luate la un loc, nu exista nici cel mai mic strop de gust de aventura.

- §i-atunci ce face eroina noastra?-Pai, aici incepe distractia. Uite!-Ce?Ii simtea respiratia calda pe gat, infiorand-o.-O , 1-a in^facat pe gentlemanul acela §i 1-a azvarlit de pe

scena!

152

- Nu se poate! exclama amuzata Marianne.- Ba chiar a?a. §i uite!-Acum ce-a mai facut?- Pe acela 1-a lovit. I-a tras una in posterior, spuse el, cu gla

sul inveselit. Trebuie sa fi vazut cum a zburat in mijlocul specta- torilor, nu?

-N -ar face niciodata... Abia reu§ea sa articuleze, din cauza rasului. Niciodata...

- Ia r acum a trantit la pamant doi dintr-o singura lovitura. Doi! Exclama ?i rase inabu§it. Fir-ar sa fie, este nemaipomenita! A facut curatenie pe scena!

Marianne se lasase moale pe el, scuturata de hohote de ras.-Multimea e in picioare, ovationand-o. Ea se inclina in fata

audientei, trimitand bezele in dreapta $i-n stanga. I se arunca flori la picioare. Aplauzele sunt asurzitoare.

- §i ce face acum eroina noastra? intreba ea, jtergandu-^i lacrimile de ras.

-Acum? El ramase deodata neclintit, in spatele ei. Acum s-a terminat piesa.

- Dar ce se intampla cu ea?I$i dadea seama ca deja nu mai vorbeau despre o piesa

inchipuita.-N u §tiu, raspunse el cu glas bland.- Poate, ca orice eroina care se respecta, o sa piece in cautarea

aventurii.- Poate.-De§i..., incepu ea ?i suspina, posibil ca eroina noastra sa-?i

fi dat seama ca exista multe aventuri care pot fi descoperite chiar aici.

-A ici? glasul lui era incarcat de un patos tacut.Ea se rasuci in bratele lui ?i-i puse mainile pe piept, simtindu-i

mu^chii tari pe sub matasea halatului de casa. Se inalta pe varfuri ?i-§i lipi u§or buzele de ale lui.

-Saruta-ma, Thomas!El scutura din cap, fara sa se dea insa inapoi.- Draga mea eroina, ma tem ca intre noi nu va mai fi de-ajuns

doar un sarut. Nu aici, in camera mea. Nu acum.

---------------------------------- Lectia de dragoste — ------------------------—

153


- Bine.Ea i$i strecura mainile prin deschizatura halatului lui ?i i$i

trecu degetele peste pieptul lui. El ofta sacadat, prinzand-o de maini.

-Marianne, zise cu glas ragu^it. Te previn! Nu ma impinge prea departe!

Ea i$i trase mainile din ale lui $i ii incolaci gatul cu bratele. Se simtea plina de nelini?te $i de incantare ?i se lipi ?i mai tare de el.

- Saruta-ma!El o prinse in brate, de?i in ochi i se citea nehotararea, ames-

tecata cu dorinta.- E o nebunie.- Chiar a$a? $opti ea, ridicandu-^i buzele spre ale lui.-D a, murmura el cu gura lipita de a ei. O nebunie atat de

dulce!O clipa, sarutul lui fu u$or ?i bland, ca §i cum $i-ar fi dat la fel

de bine ca ea seama de importanta momentului. Ea incepu sa tremure sub atingerea lui, cuprinsa de o dorinta ciudata. O dorinta atat de mare, ca-i taia rasuflarea.

I?i puse mainile pe umerii lui, minunandu-se de caldura pielii lui. Mainile lui o mangaiau pe spate, coborand tot mai jos, prin- zandu-i fesele, ca s-o traga mai aproape de el. I?i dadea seama, dupa presiunea de pe pantecele ei, de cat era el de excitat. Teama ?i nerabdarea se amestecau in ea ?i ii faceau sangele sa zvacneas- ca, iar ea ardea de dorinta.

El ii prinsese rochia cu o mana, ridicand-o tot mai sus, pana cand ii atinse cu degetele picioarele dezgolite, facand-o sa icneasca drept raspuns la acest contact atat de intim.

Apoi se dadu un pas in spate §i, dintr-o singura mi^care rapida,ii trase peste cap cama?a de noapte, azvarlind-o cat colo. Ramase cu ochii atintiti asupra ei, ca ?i cum ar fi vrut sa-?i intipareasca in minte fiecare linie a trupului ei gol.

- Thomas?Simtea ca era ro?ie ca focul, dar rezista impulsului de a-$i aco-

peri fata cu mainile.

154

- E§ti pe atat de minunata pe cat mi te-am inchipuit, spuse el cu glas ragu?it de dorinta.

Fara sa se gandeasca, ea intinse mana $i trase de cordonul halatului lui de casa, care se desfacu imediat. El se dezgoli rapid §i se indrepta spre ea, luand-o iar in brate, mangaindu-i buzele cu ale lui. Sanii ei erau lipiti de pieptul lui; ii simtea parul aspru pe piele, care-i devenise dintr-odata sensibila cum n-o avusese nicicand. i§i deschise gura sub apasarea gurii lui, iar limbile li se intalnira; in clipa aceea, toata blandetea dintre ei disparu pe data.

O trase mai cu putere spre el, cu mainile ratacindu-i pe spate $i pe fese, lasand in urma o dara de placere. Ea i?i petrecuse mainile in jurul gatului sau, afundandu-^i degetele in parul lui, arzand de dorinta de a-1 simti ?i mai aproape. Cu greu, el i§i departa buzele de pe ale ei, o ridica in brate $i o duse spre pat.

Se rostogolira impreuna pe saltea, ?i in clipa urmatoare stateau inlantuiti cu bratele ?i cu picioarele, intr-un vartej nebunesc de gustat §i de atingeri. Ea voia - nu, simtea nevoia - sa cunoasca fiecare particica a lui. §i simtea nevoia ca ?i el sa o cunoasca pe ea.

II saruta pe gura, pe gat, pe umeri. i$i trecu mainile peste spatele lui, peste fese, peste picioare. Ii atinse u?or barbatia cu mana, smulgandu-i un suspin, apoi incepu sa exploreze madularul lung, tare §i catifelat.

El se infrupta din umerii, gatul $i sanii ei. Mana ii ratacea peste abdomenul ei, coborand tot mai mult, pana la carliontii dintre picioarele sale. Ea se crispa, temandu-se o clipa de ceea ce voia, de ceea ce-i trebuia. Degetele lui gasira cele mai ascunse locuri ale fiintei sale.

Ea lua o gura mare de aer. Se simtea inundata de placere pura. Nu-§i inchipuise vreodata un asemenea simtamant, care o cople^ea, dar totodata o facea sa vrea mai mult. Tot mai mult. Degetele lui o starneau, o tachinau, umpland-o de o nerabdare innebunitoare.

Se zvarcolea in pat, gemandu-i numele. Voia mai mult. Avea nevoie de mai mult. El i?i strecura un deget in ea, dupa care il scoase, iar apoi il introduse iar. Ea i?i tinu rasuflarea. Toate simturile i se concentrasera asupra mainii lui ?i asupra desfatarii

' — --------------------- --- Lectia de dragoste --------------------------------- -

155


uluitoare care venea din aceasta atingere. El i§i strecurase acum doua degete; degetul mare o dezmierda, in vreme ce degetele celelalte intrau $i ie§eau intr-un ritm tot mai rapid.

Ea i?i arcui spatele, impingandu-se mai tare in mana lui, scotand un geamat de frustrare §i dorinta. Buzele lui se frecau de ale ei, iar limba imita mi^carea degetelor. Era prinsa intr-o furtuna de extaz in spirala, disperata sa primeasca mai mult. Ceva nedefinit, care ii ramanea interzis.

Apoi, fara de veste, valurile unei senzatii copleîtoare o cotro- pira, intr-un delicios torent eliberator.

Thomas i?i schimba pozitia, venind deasupra ei, sprijinindu-se in maini, cu picioarele intre picioarele ei. O fixa cu privirea.

-Marianne, e$ti sigura...?S-ar fi oprit in orice dipa daca i-ar fi cerut-o. Marianne ?tia

prea bine asta, iar inima ii bubuia. I?i duse o mana la ceafa lui §i il trase mai aproape, joptindu-i numele:

-Thomas...Barbatia lui se impingea in ea, facandu-$i incetiôr loc in adan-

curile ei. 0 patrunse incet, dar cu putere, starnind in ea o senzatie neobi§nuita, insa nu neplacuta. Se retrase, dupa care aluneca mai cu putere, dar apoi se opri, ca §i cum n-ar mai fi putut sa inain- teze. §i, dintr-odata, se avanta cu putere, iar ea fu strafulgerata de durere.

Ea tipa, iar el ii acoperi gura cu a lui. Acum putea sa se opreasca! O cuprinse spaima. 0 durea $i nu mai suporta! Incerca sa scape din mainile lui, insa el nu voia sa-i dea drumul. Nu voia sa se opreasca. Se mi^ca incet, cu grija, astfel ca in cateva momente durerea deveni suportabila. Ea incerca sa se mi$te in acelaî ritm cu el. Disconfortul disparu $i el, alungat de o placere crescanda. Ii intampina acum avantul cu o indrazneala plina de lacomie. §i valurile de nerabdare incordata pusera iar stapanire pe ea.

Se mijcau impreuna, ca §i cum ar fi fost un singur trup. Tot mai repede, tot mai adanc, tot mai puternic. intr-un ritm careo umplea de o incantare cum nu-§i inchipuise vreodata. intr-o aventura cum nici macar nu visase. §i, in cele din urma, cand credea ca avea sa moara de atata fericire, trupul lui incepu sa se cutremure cu putere, iar ea exploda in jurul lui, $i lumea toata paru

156

ca se opre§te in loc, lasandu-i sa traiasca un moment incredibil de extaz.

§i ramasera a$a cateva clipe lungi ca o viata, inlantuiti unul in bratele celuilalt.

Iar el ii §opti u?or la ureche:- Dulce, dulce nebunie...

----------------------------------Lectia de dragoste ----------------------------------

CapitofuC 12

... Iar el spunea ca era o nebunie. Nebunie curata. §i, dragaveri§oara, catde repede am intuit adevarul.

Intr-adevar, era o nebunie.Dulce, dulce nebunie...

Aventurile absolut adevarate ale unei domni$oare de la tara in Londra

Marianne nu-$i inchipuise vreodata atata pace, atata incantare, atata fericire.

Atata iubire.In ultimele saptamani, avusese ea ceva banuieli. Banuise ca

iubirea era de vina pentru dorinta de nestapanit de a fi cu el, pentru sentimentele noi ?i ademenitoare pe care i le starnea el. Ba- nuia ca intre ei era mai mult decat prietenie, dar pana ?i ideea astai se parea absurda $i mai mult decat un pic inspaimantatoare. Pana acum, preferase sa o ignore cu totul.

Se cuibari mai aproape de Thomas, iar el o cuprinse mai strans in brate. Culmea ironiei, sa gaseasca iubirea, cand nu urmarea decat sa gaseasca viata. §i aventura. La fel de ironic era §i faptul ca lui nu parea sa-i pese de asta.

O, desigur, viitorul i se infati?a acum foarte diferit fata de cum §i-l inchipuise. Fara indoiala insa ca visele ei puteau sa devina mai cuprinzatoare, astfel incat sa incapa in ele doua fiinte aventuroase, in locul uneia singure. In mod realist, aventurile ei nu puteau

157


fi atat de mari pe cat le planuise - la urma urmelor, Thomas avea responsabilitati aici, in Anglia -, insa era dispusa sa faca ?i com- promisuri. Cu toate acestea, in ciuda a orice ar fi crezut pan«l atunci, iubirea putea fi cea mai mareata aventura din lume.

El o saruta u§or pe ureche, iar Marianne scoase un suspin de incantare ?i-§i intoarse fata spre el. Buzele lor se contopira, ?i o clipa lunga cat o eternitate, ramasa fara suflare, ea uita de toate in afara fericirii de a fi in bratele lui.

Apoi el se desprinse, zambindu-i.-Trebuie sa te intorci la tine in camera inainte sa inceapa

sa apara servitorii.- Daca e$ti ingrijorat in legatura cu reputatia mea..., incepu ea

j i izbucni in ras.- Sa f tii ca sunt, raspunse el, prefacandu-se foarte serios, ?i o

saruta din nou, dupa care se dadu jos din pat, i?i lua halatul de jos §i il puse pe el. Doar n-o sa permit ca sotia mea sa fie subiect de barfe.

Ea se ridica in capul oaselor, infa$urandu-se in cear^afuri.-Sotia ta?El ii zambi larg.- O sa ma ocup chiar azi de toate aranjamentele. Putem sa ob-

tinem o permisiune speciala sa ne casatorim pana la sfar?itul acestei saptamani.

Ea simtea cum o cuprindea un val minunat de caldura.-V re i sa te casatore?ti cu mine?- Bineinteles, zise el, ridicandu-i de pe podea cama^a de noap

te ?i ajutand-o sa se imbrace.„Bineinteles.“ Ar fi trebuit sa-§i fi dat seama de la inceput.

Marianne nu voia nimic altceva decat sa-?i petreaca toate zilele pe care le avea de trait impreuna cu el. $i, evident, ?i el simtea la fel. Dar tot avea sa fie minunat sa-1 auda spunand asta.

-D ece?- N-ai avut ?i un halat de casa?Ea ii ignora intrebarea- De ce vrei sa te insori cu mine?- Nu prea mai am de ales acum, pufni el.

158


-N u prea mai ai de ales? repeta ea, simtind ca-i ingheata inima.

- Sigur, raspunse el, ingenunchind ca sa se uite sub pat. Probabil ca fratele tau o sa ma impu^te daca o sa afle despre, ei bine, despre lectiile noastre. Cat despre mama mea - continua el, cutre- murandu-se -, mi-e ?i frica sa imi imaginez ce o sa faca. Aici e o chestiune de onoare. Nu numai a ta, ci ?i a mea.

- De asta ai spus ca nu prea mai ai de ales, zise ea, alegandu-?i cu grija cuvintele.

El se ridica in picioare, vizibil mai preocupat sa-i gaseasca halatul decat sa-?i aleaga vorbele pe care le spunea.

- In plus, exista ?i posibilitatea ca tu sa fi ramas insarcinata. $i, daca ne casatorim imediat, n-o sa stea nimeni sa numere pe degete lunile.

- Nu, nu vrem a?a ceva, murmura ea.i$i simtea inima strivita de un bloc de gheata. I?i trase peste

cap camaja de noapte.El continua sa vorbeasca, de parea ar fi discutat despre lucruri

lipsite de importanta, in vreme ce scotocea prin camera dupa halatul ei.

- §i, in afara de asta, ca sa spun drept, tie o sa-ti fie foarte greu acum sa te mariti cu altcineva.

- Nu vreau sa ma marit, zise ea ?i, in clipa cand vorbele ii ie?ira pe gura, i?i dadu seama ca nu fusesera nicicand mai adevarate.

O, poate doar o clipa se gandise, luase in consideratie, voise...- Sigur, cu nimeni altcineva, zise el $i zambi xncantat.- Nu, cu absolut nimeni.Pana $i ea era mirata de cat de lini^tita §i de dulce ii sunase

vocea. Se dadu jos din pat.- Ce vrei sa spui?Pentru prima data, el ii acorda atentie deplina.Ea i?i lua halatul, care fusese ascuns in umbra aruncata de un

dulap.-Ti-am spus de nu $tiu cate ori ca nu am nici o intentie sa

ma marit.- Dar acum s-a schimbat totul.

159


- §i, ma rog, ce anume s-a schimbat, de fapt? intreba ea trS- gand de halat, cu gesturi la fel de hotarate ca vorbele sale.

-Pai, noi... adica... tu ?i cu mine...-Thomas, iar te balbai, replica ea, ca §i cum ar fi certat un

copil. Chiar e cazul sa faci ceva in privinta asta.- Chiar ar fi cazul sa fac ceva in privinta ta, i-o intoarse el.Ea se indrepta spre u?a.-N u s-a schimbat absolut nimic. Tot nu am nici cea mai mica

dorinta sa ma marit. Nu ma preocupa prea tare nici virtutea, nici reputatia. In plus, nici prin gand nu-mi trece sa-mi leg viata de un barbat pentru care nu reprezint decat o obligatie de onoare. §i sunt sigura ca ?i tu ai obiectiile tale.

- Ce obiectii a? putea avea? raspunse el, indreptandu-se spre ea. Doar a fost ideea mea.

- In primul rand, pufni Marianne, eu nu sunt genul de femeie cu care sa vrei tu sa te insori.

- Poti sa te schimbi.Ea se rasuci fulgerator spre el, cu ochii mariti de uimire.-P o t sa ce?-Vreau sa spun, dadu el inapoi, speriat, ca eu pot sa ma schimb,

pot sa ma obijnuiesc.- Cu siguranta n-o sa-mi pun in primejdie viitorul cu gandul ca

poate o sa te schimbi tu.- Dar noi ne potrivim, replica el, cu glasul incarcat de frustrare.

Macar asta trebuie sa recuno^ti.- Poate, deocamdata, zise ea ridicand din umeri. Cu toate aces

tea, ai spus foarte clar ca tu iti dorejti o sotie mult mai lini^tita $i mai ascultatoare decat voi putea fi eu vreodata. Sau decat a? dori eu sa devin vreodata. Nu poti sa te a?tepti ca eu sa devin cum vrei tu sa fie o sotie, dupa cum nici eu nu ma pot agtepta sa devii a$a cum vreau eu sa fie un sot.

- §i ce vrei tu, mai exact? intreba el, cu sprancenele incruntate de furie.

-A i ascultat vreodata ceva din ce spun? replica ea, la fel de manioasa ca el. Doar ti-am tot zis. Daca a? fi interesata in vreun fel de casatorie - ?i nimic din ceea ce s-a intamplat aici nu mi-a schimbat parerea in privinta asta -, a? dori un barbat caruia sa-i

160

placa aventura. Unul care sa exploreze junglele, ori un vanator de< omori, ori...

-O r i un idiot care n-are nimic mai bun de facut decat sa se fataie pe blestematul ala de Amazon! Genul de barbat pe care il j;ase$ti numai in cartile alea tembele ale tale, zise el ?i scra?ni din dinti. Asta am crezut inca de prima data cand ai spus-o $i nu ini-am schimbat parerea: e unul dintre cele mai prostejti lucruri pe care le-am auzit vreodata.

- A$a crezi? aproape ca scuipa ea cuvintele. Mai prostegti decat sa ma gandesc, fie §i pentru o clipa, sa ma marit cu tine?

-Da, mult mai proste?ti! Daca vrei sa §tii, sunt considerato partida foarte buna.

- Fara indoiala, e?ti potrivit pentru cine cauta un nerod trufa^ ‘;i infumurat. Dar nu e cazul meu, raspunse ea, indreptandu-se iar spre u?a.

El insa o prinse de brat §i o trase inapoi. Glasul ii mocnea de furie abia inabuîta.

-A m crezut ca ne placem unul pe altul.- §i eu am crezut la fel.Se privira o vreme in tacere. Putea sa vada furia din ochii lui,

insa ea incerca sa nu-$i lase privirea sa-i tradeze sentimentele.-E i, hai, Thomas, folose§te-ti ratiunea in privinta asta! zise

intr-un sfarît, pe un ton mai bland, cuibarindu-se in bratele lui. $tiu prea bine ca nu te-ai oferit sa te insori cu toate femeile cu care te-ai culcat, $i de aceea ma simt magulita, mai spuse, apropiindu-î u$or buzele de ale lui. N-o sa ma marit cu tine, dar nu vad de ce...

- M-am saturat pana peste cap de prostia asta cu lectiile, replica el.

- Nu voiam sa spun „lectii“. Prefer sa ma gandesc la ele ca la ni^te aventuri. Ca la inceputul oricarui fel de aventuri. II saruta apasat, dupa care se desprinse $i se duse din nou spre u§a. §i nu vad nici un motiv pentru care aventurile noastre sa nu continue.

-Eu nu vreau aventuri, ci sa ma insor! riposta Thomas cu glas ridicat.

- §i sunt sigura ca o sa te insori candva, spuse ea, in timp ce deschidea u§a, uitandu-se pe culoar, din fericire gol. Cu o femeie


161


a$a cum ti-ai dorit intotdeauna, adauga, ie?ind pe hoi, de unde ii arunca o privire peste umar. Aceea insa nu voi fi eu.

Dupa care, cu un semn din cap, inchise hotarata u$a in urma ei.Prin ferestrele inalte patrundea licarul luminii de dinaintea

zorilor, zugravind peretii intr-un cenuîu murdar. Cat de potrivit! I$i croi drum spre camera ei cu pa§i hotarati, fara sa-i mai pese de fantomele care i-ar fi putut calca pe urme. Se simtea cuprinsS de o lini^te ciudata, de parea ar fi fost intr-un vis.

Deschise incetiôr u§a camerei sale §i se strecura inauntru. Iî scoase halatul, se intinse pe pat ?i ramase a?a, cu ochii tinta la tavanul inalt.

N-avea sa se marite cu un barbat care nu o voia decat ca sa-?i satisfaca ideile masculine despre onoare. Ce eroina adevarata ar fi procedat a§a?

$i n-avea sa se marite niciodata cu un barbat care nu o iubea.Apoi o copleî disperarea, o durere atat de sfaîetoare, ca nu

?tia daca avea s-o poata indura. Un nod dureros i se pusese in gat, §i ochii ii erau impaienjeniti de lacrimi.

Cum putuse fi atat de proasta? Nu, nu pentru ca-i daruise lui Thomas fecioria ei. Parerea ei despre virtute nu se schimbase deloc. §i, la urma urmelor, undeva, intr-un colti$or al mintii, nu planuise de fapt chiar asta?

Dar sa creada ca el ii impartaêa §i sentimentele, nu doar dorinta... Cum putuse fi atat de proasta?

§i in privinta iubirii se in?elase. Intr-adevar, exista ?i dinco-lo de paginile cartilor, §i, dupa cate se parea, nici nu era atat de greu de gasit. Nu, iubirea iti ta?nea in cale cand te a?teptai mai putin, nedorita §i copleîtoare.

In schimb, era infiorator de rar ca dragostea sa-ti fie rasplatita tot cu iubire.

Thomas ramasese cu privirea atintita asupra u?ii, peste masura de uluit.

Cum putuse Marianne sa refuze sa se marite cu el? Nu avea nici un sens. Dincolo de parerile ei absolut fantasmagorice despre lume $i despre locul ei in ea, pana $i ea trebuia sa priceapa necesitatea de a se casatori de indata. Era, ca sa o zica pe §leau,

162

ruinata. §i, din moment ce el o ruinase, era de datoria lui sa indrepte lucrurile. Iar asta insemna casatorie. Nimic altceva n-ar fi fost de folos.

I$i trecu o mana prin par, revazand in minte ultimele minute. Ha paruse chiar incantata de idee pana cand...

Gemu. Sigur ca da! Ea se schimbase, devenind rece §i amabila, in clipa cand el incepuse sa vorbeasca despre necesitatea de a se c asatori, fara sa pomeneasca despre dorinta ce ardea in el. Bine, dar la urma urmelor, ce voia de la el?

Intre ei doi nu fusese nici macar umbra vreunui gand de iubire. Prietenie, desigur, dar dragoste? Pufni. Doar mai fusese indragostit, iar acum nu putea fi vorba despre a§a ceva. Iubirea te face sa te simti ametit ?i aiurit.

Marianne ii punea la indoiala toate cuvintele, tot ceea ce facea. Ii replica ironic la orice, $i, era nevoit s-o recunoasca, de multe ori il intrecea. Da, a§a e, confruntarile lor intelectuale erau la fel de incitante ca orice discutie pe care o avea cu prietenii lui. Dar asta nu era iubire.

S-ar potrivi ca soti §i sotie. Cu siguranta, ea nu era a?a cum i?i imaginase el o sotie, dar, ca sa fie sincer, nu i se parea ceva atat de rau. Cel putin ea avea sa fie intru totul egala femeilor din familia Effington. La dracu’, era facuta din acela^i aluat. §i, daca in familia lui casatoriile erau furtunoase, ele pareau, in acela^i timp, §i remarcabil de fericite.

Nu, ar fi fost mult mai rau pentru el daca nu s-ar fi casatorit cu Marianne Shelton. Ei bine, da, chiar voia sa se insoare cu ea. Gandul il izbi, inlemnindu-1.

Oare cand se intamplase asta? Sau poate ca ideea asta il pan- dise din umbra, neobservata, in tot acest timp? Se facuse mai puternic in vreme ce se uita cum se purta ea cu toti petitorii pe care nu-i luase in serios ori in timpul serilor lungi in care ii citise poeziile lui? Sau poate cand o luase in brate?

Sigur ca nu era iubire, dar, la urma urmelor, iubirea nu intrase nici o dipa in discutie cand se gandise sa-§i aleaga o sotie. §i, oricum, poate ca tot ceea ce impartajea cu Marianne era mai bun decat o emotie frivola. Ii placea cu adevarat de ea, ?i pana atunci nu-i placuse niciodata o femeie in mod special.

-----------------------------— Lectia de dragoste - — ---------------------- -

163


Casatoria cu ea avea sa rezolve toate problemele legate de onoare. §i, ca un cadou, avea sa-i faca mare placere mamei lui - ?i poate ca ?i lui Richard ?i lui Gilian. Casatoria cu Marianne avea sa fie pe placul tuturor.

Evident, cu exceptia lui Marianne.Dar totu§i, cat avea sa fie de greu s-o convinga?Chiar daca n-o iubea, sigur o dorea. Era straniu sa-^i dea seama

cat de mult o dorea. In patul lui. In viata lui.Ii trebuia un plan. §i inca unul bun. Ignora gandul ca planu-

rile lui nu avusesera niciodata succes cand era vorba despre Marianne; acum miza era mult mai mare.

Nu, nu-i trebuia doar un plan.Poate ca, de data asta, avea nevoie de ajutor.

Capitofuf 13

... De aceea mi-a cerut mana, insa am indoieli.In ciuda statutului meu de femeie ruinata, oare chiar vreau

sa-mi leg soarta de un barbat pentru care nu reprezint decat o obligatie de onoare? Chiar vreau sa-mi petrec viata intr-o casatorie care nu inseamna altceva decat indeplinirea unei responsabilitati?

§tiu prea bine ca planurile mele de viitor sunt sortite ofilirii daca nu ma casatoresc. Totu$i, indiferent de ce ma a§teapta, nu pot accepta casatoria fara afectiune din partea lui. Nu pot sa ma condamn singura la o asemenea soarta.

§i nu pot sa-i fac nici lui asta...


-V -am cerut sa avem o intrunire privata in aceasta dimineata intrucat trebuie sa discutam despre o problema destul de importanta.

164

Thomas inchise bine u§ile salonului $i se intoarse spre fete. Venise vremea sa-?i recunoasca infrangerea $i sa accepte inevita- bilul. Nu avea cum sa reugeasca de unul singur.

Trecusera opt zile - ?i opt nopti minunate - de cand Marianne impartise pentru prima data patul cu el, iar Thomas nu reuîse s-o aduca nici macar cu un pas mai aproape de altar. Ea se purta de parea patima de care erau amandoi cuprinî in a^ternuturi nu avea nici un fel de legatura cu restul vietii lor. Ca $i cum ar fi putut sa continue a$a noapte de noapte... Se imbarbata singur ca sa tina piept acestui gand atat de imbatator ?i sa dea un ton rece glasului sau.

- §i am nevoie de sprijinul vostru.Becky §i Jocelyn stateau pe sofa, privindu-1 cu expresii asema-

natoare, in care se citea un interes retinut. Pana $i Henry, care statea la picioarele lui Becky, se holba la el oarecum curios.

El trase adanc aer in piept.- Vreau sa ma insor cu sora voastra.- Cu Marianne?In glasul lui Jocelyn se ghicea scepticismul.- De ce? intreba fara ocoliûri Becky.- Pentru ca eu cred ca o sa ne potrivim impreuna, raspunse el,

folosind cuvinte scurte $i seci.Fetele schimbara o privire.- Credeam ca dore^ti o persoana mai putin directa decat Ma

rianne, spuse Becky. O persoana mai docila $i mai rezervata.- Mi-am schimbat parerea.- De ce? il intreba Jocelyn, privindu-1 cu ochi mijiti.- im i place foarte mult sora voastra. Ne potrivim.- Ai mai spus asta, il atentiona Becky.- Merita sa o repet.- Merita sa analizam, zise Jocelyn, privindu-1 ciudat. Marianne

nu vrea sa se marite.-§tiu , pufni el, enervat. De asta am nevoie de ajutor ca s-o

conving.Jocelyn ridica din umeri:

----------------------------------Lectia de dragoste - — ---------------------------

165


- Cu timpul, poate, daca e$ti intr-adevar atat de fermecator pe cat iti e reputatia, o s-o convingi, insa eu n-a? pune rama^ag pe asta.

-A$ prefera sa nu a^tept.Becky scutura din cap.-M arianne nu e prea interesata de casatorie. Noi o iubim

foarte mult, dar, in privinta asta, ea e mai degraba ciudata. Nu, planurile ei sunt sa strabata lumea ?i sa traiasca experience interesante...

- § i aventuri, o intrerupse el taios, inlaturandu-i comentariile. Da, da, §tiu asta. Vreau sa-i schimb planurile. $i asta ar trebui sa vreti §i voi, mai ales ca ati fagaduit sa nu va casatoriti inaintea ei.

-T u pari ceva mai disperat decat majoritatea barbatilor care vor doar sa se insoare, zise Becky, care il studiase cu atentie, dupa care facu ochii mari ?i sari in picioare. Dumnezeule! exclama, in- tinzand un deget acuzator spre el. Voi ati... ati...

-A m ce? intreba el, simtind ca-1 ia cu rau de la stomac.-C e a facut? sari §i Jocelyn, curioasa, ridicandu-se §i ea.Becky o prinse de umeri $i o intoarse pe sora ei cu fata spre

ea. Vorbea in goapta, insa el putea intelege cuvintele pe care le spunea:

-Gande?te-te o dipa, Jocelyn! Ce s-a intamplat in ultima vreme in pove^tile domnijoarei de la tara?

Jocelyn se incrunta, gandindu-se.-Pai, Lord W. a... Apoi icni §ocata ?i-i arunca o incruntatura.

Animalule!-Monstrule! Privirea incarcata de dispret a lui Becky o imita

pe a surorii ei. Ai distrus-o, nu-i a?a?Henry mormai.-Trebuie sa spun ca asta nu e un lucru dintre cele care se

discuta cu inima u?oara. Cu atat mai putin cu surorile...- Distrusei? i-o tranti Jocelyn.- Ruinatei? tuna Becky.- Voiam sa spun miresei, replica el sec.Jocelyn se arunca pe sofa, ducandu-?i mana la frunte intr-un

gest plin de dramatism.

166


- Nu pot sa cred una ca asta. §tiam eu ca ideile ei ciudate despre casatorie $i virtute §i despre ce pot face femeile sau nu pe lume n-o sa aduca decat nenorociri.

-A sta nu este cea mai rea dintre toate, ii spuse Becky surorii ei. Tu iti dai seama ca, daca lucrurile ies la iveala, nu numai reputatia ei o sa fie manjita? Actiunile ei o sa se rasfranga ?i asupra noastra.

- § i o sa fim ?i noi distruse! Fir-ar sa fie!Jocelyn sari in picioare §i se indrepta spre Thomas, cu flacari in

ochi, facandu-1 sa se retraga, prudent, cu un pas.- E vina ta. Tu ai distrus-o. Trebuie sa...-O repari, zise Becky, apropiindu-se §i ea, amenintatoare.

Adica sa repari problema, adauga, in vreme ce el facea inca un pas inapoi, ajungand sa se lipeasca de policioara §emineului. Insoa- ra-te cu ea, Helmsley. Acum!

Amandoua il pironeau cu priviri acuzatoare. Dintr-odata, el se simtea ca o vulpe incoltita de ogarii amenintatori.

-N u vreau nimic mai mult decat sa ma casatoresc cu ea, se rasti $i el. Ea e cea care a refuzat sa ma ia de barbat.

-Asta chiar e o problema, spuse Becky, care incepuse sa se plimbe de colo-colo, cu bratele incruci^ate. Insa n-ar trebui sa fie de netrecut.

- Poate fi infiorator de incapatanata, zise Jocelyn, care, dupa exemplul surorii sale, se dusese in coltul opus. §i, mai ales in privinta asta, e neclintita ca o stanca.

-Oare ce ar face-o sa vrea sa se marite? se intreba Becky, incruntandu-se ganditoare.

-Daca ar fi inzestrata cu ratiune, un car de bani §i un titlu impresionant ar fi de ajuns, spuse Jocelyn, cantarindu-1 din priviri. Macar ai astea de partea ta.

- Multumesc, murmura el, intrebandu-se de ce bogatia ?i un titlu respectabil pareau, dintr-odata, mult mai putin decat admi- rabile.

- Daca ar aparea un copil... Becky se opri ?i se uita la el. Ea nue...- Nu, zise el repede, cu toate ca asta era cu putinta. Nu... acum.

167

— Victoria ‘Alexander -—

- Totu^i, spuse Jocelyn, cazuta pe ganduri, daca ai lasa-o insarcinata... Pana §i Marianne ar trebui sa accepte ca nu-i mai ramane alta solutie decat sa se marite.

Cateva dipe, nici unul nu scoase o vorba. Era, cu siguranta, un plan, de$i, ca toate celelalte planuri pe care §i le facuse in privinta lui Marianne, nici acesta nu era unul bun.

- Nu cred..., incepu el.- Probabil ca nu, ofta Jocelyn.- Cu siguranta nu, incuviinta Becky ferm. Trebuie sa ne gan-

dim la altceva.Fetele continuau sa masoare incaperea cu pasul. Thomas le pri-

vea ingrijorat. Spera din toata inima ca ele puteau sa vina cu o solutie, intrucat el nu fusese in stare de nimic pana atunci.

Deodata, Jocelyn se opri §i batu din palme.-A m gasit! Ce-§i dore^te Marianne mai mult ca orice pe

lume?- Blestematele alea de aventuri, bodogani el.- §i tensiune, ?i calatorii in locuri interesante, adauga Becky $i

pufai nerabdatoare. §tim prea bine asta.- Sigur ca ?tim, dar de ce i?i dore^te ea asta?§i Jocelyn tacu, in agteptarea raspunsului.Becky $i Thomas schimbau priviri nedumerite. Jocelyn zam

bi larg.-Vrea toate astea deoarece cu a§a ceva §i-a umplut viata.

Cu pove^ti. Cu card.Thomas clatina din cap.- Eu tot nu inteleg...-N ic i nu ma a^teptam sa intelegi, spuse Jocelyn §i i§i dadu

ochii peste cap.- Eu pricep, zise Becky inceti?or. Modalitatea de a o face pe

Marianne sa se marite cu tine este sa transpui in realitate lucrurile despre care ea doar a citit.

- Mai precis, nu lucrurile despre care a citit, interveni Jocelyn, cu glasul schimbat de incantare. Ci persoanele despre cine a citit.

El i$i miji ochii ?i le privi nedumerit.-Ce?-N u ce, cine! Trebuie sa fii un erou dintr-o carte.

168

- Exact, spuse Becky, venind langa sora ei. Trebuie sa fii genul de barbat la care a visat mereu. Barbatul romantic §i aventuros pe care §i-l dore^te. E o idee excelenta.

- § i chiar poate sa functioneze.Jocelyn ii arunca o privire, ca ?i cum 1-ar fi evaluat §i i-ar fi

utat cusururi.- Sigur, daca el poate face a?a ceva.-N u are o imaginatie prea debordanta, zise Becky $i clatina

din cap.-Atunci, probabil ca o sa aiba nevoie de ajutor, admise Jocelyn

$i ridica din umeri.- Puteti, va rog, sa incetati sa vorbiti despre mine de parea n-a§

fi aici? izbucni el, satul de toate. Mi-ati dat o idee, $i cred ca ma pot descurca de acum inainte.

Fetele ii aruncara o privire in care se citea aceea^i indoiala.- Nu e cazul sa va holbati a§a la mine, le zise el indignat. Poate

n-oi fi genul de aventurier de care sunt pline cartile ei, insa am anumite calitati.

Jocelyn pufni.-A , da? replica Becky, ironica. §i care ar fi acelea?-Vad prea bine ca nu aveti deloc incredere in mine, dar va

asigur..., zise el, strangand din dinti. Raspundeti-mi la aceasta intrebare: pe langa exploratorii ?i cei de aceea^i teapa cu ei, de careii sunt pline cartile, nu exista $i eroi care sunt doar fermecatori §i romantici?

- Ba da, bineinteles, spuse Becky.- Eu pot sa fiu fermecator §i romantic.-Serios? facu Jocelyn. Noi nu te-am vazut decat morocanos §i

exagerat de protector.-A m §i o alta latura, mormai el.- Ai face bine s-o ai, zise Becky in barba.Dintr-odata, se simti plin de incredere. Poate ca nu era chiar

ceea ce-§i dorea Marianne, dar, cand venea vorba despre arta seducerii, despre o adevarata poveste de dragoste, nimeni nu i-o lua inainte. Cucerise inimi mult mai impietrite decat a ei.

Se indrepta spre u§a, dar ceva il facu sa se intoarca. Unul dintre lucrurile spuse de ele ii ramasese in minte §i nu-i dadea pace.

----------------------------------Lectia de dragoste----------------------------------- -

169


-Apropo, m-ati facut curios: de ce ati vorbi adineauri despre domni§oara de la tara?

- Fara motiv, sincer, spuse Becky repede.- Fara nici un motiv, i se alatura ?i Jocelyn, cu o expresie ce pa

rea inocenta insa?i. Pur $i simplu situatiile pareau asemanatoare.Fetele pareau mult prea inocente.El le scruta atent cu privirea. Fire^te, citise §1 el ultimul episod

din foileton $i se intrebase, in treacat, cati bani se ca§tigasera cu revelatia distrugerii bietei inocente. Iar acum, copila aia ridicola refuza sa se marite cu Lord W., ceea ce lui i se parea...

„Dulce, dulce nebunie...“I se taie rasuflarea. Nu, nu se putea.„Oare chiar vreau sa-mi leg soarta de a unui barbat pentru care

nu reprezint decat o obligatie de onoare?"Nu, se inêla, cu siguranta.„Am scris §i eu cate ceva.“Becky Jocelyn se repezisera spre u?a, cu Henry incurcat

printre picioarele lor.„Un soi de jurnal.“- Opriti-va imediat!Porunca lui reverbera in incapere.Toti trei se oprira, aproape sa alunece.- Chiar trebuie sa plecam, spuse Becky.-Avem o multime de lucruri pe cap, adauga ?i Jocelyn. Doar

nu vrei s-o facem pe matu$a Louella sa ne a?tepte.§i mai inaintara un pas spre u$a.- Nu mai faced nici un pas!Nu mai vazuse in viata lui doua femei, ca sa nu mai puna ?i

cainele la socoteala, cu un aer atat de vinovat.-A m o banuiala teribila ca voi ?titi ceva ce ar trebui sa §tiu,

incepu el, mutandu-î privirea de la Becky la Jocelyn §i inapoi. Va rog, va rog sa-mi spuneti ca nu Marianne e autoarea aventurilor domniôarei de la tara.

- Prea bine, zise Becky §i zambi slab. Nu e ea autoarea.-Vreau adevarul, se rasti el.

170

Lectia de dragoste

- Hotara?te-te, i-o intoarse Jocelyn. Ori vrei adevarul, ori nu. Eu am marea banuiala ca nu. Prin urmare, de ce nu ne oprim aici, $i o sa fim cu totii mult mai fericiti?

- Nu vreau sa fiu fericit! Vreau adevarul!Oare cu ce greîse, sa-i pice pe cap ni?te femei a?a enervante?Jocelyn trase adanc aer in piept.- Credeam ca o sa inventeze totul.- Credeam ca a inventat totul, adauga Becky.- Cel putin partea referitoare la sarutari, spuse Jocelyn.- Bine, ?i restul, murmura Becky.Jocelyn ridica din umeri.-Fire?te, ?i noi am ajutat-o putin cu domniôara de la tara.

$i cu Lord W.- A fost ideea mea ca ea sa fie orfana, iar el, un ticalos, recu-

noscu Becky.Jocelyn clatina din cap.- Ba nu, alea au fost ideile mele. Tu ai fost cea care a sugerat ca

el s-o distruga.- O, da, ai dreptate, admise Becky cu o grimasa. De unde era

sa §tiu ca ea s-a apucat s-o §i faca, nu doar sa scrie despre asta?- Chiar ca voia sa fie bine documentata, ofta Jocelyn.- Se pare ca §i-a bazat scrierile, macar in parte, pe aventurile ei

cum nu se poate mai adevarate, zise Thomas, plimbandu-se prin salon. La naiba, cum a putut? Cum de-ati lasat-o?

-N -am avut prea multe de spus, zise Becky.- Ar fi trebuit s-o opriti.- Hai, hai, domnul meu, zise Jocelyn, chiar crezi ca am fi putut

s-o impiedicam pe Marianne sa faca numai ce-i place?-D ar totuî...- §i, in plus, nu e cazul sa dai vina pe noi. Aventurile absolut

adevarate n-ar fi atat de adevarate daca nu ti-ai fi pierdut tu capul, i-o tranti Jocelyn. Daca ne gandim la fapte, e mai mult vina ta decat a oricui altcuiva.

-Ce?Cum adica era vina lui?-Eu nu... eu nu pot...

171

- Victoria ‘Alexander - — ■

-U ite! exclama Jocelyn §i o inghionti u?or cu cotul pe Becky. Se balbaie!

- Marianne a scris ca se balbaie, chicoti Becky. Dar mie nu mi se pare atat de incantator pe cat crede ea.

- Nu, zise Jocelyn, clatinand din cap ganditoare. De?i trebuie sa recuno^ti ca se face de un stacojiu interesant.

- Mai degraba purpuriu...- Tacere! zbiera el. Nu-i de ajuns ca una din familia voastra face

tot ce-i sta in puteri ca sa ma scoata din minti? Trebuie sa o ajutati $i voi? Trase adanc aer in piept ?i se stradui sa continue cu vocea mai lini^tita. Bun, atunci, in afara de voi doua, cine mai $tie de asta?

- Nimeni, din cate §tim noi, zise Becky §i se opri. Bineinteles, ?tie §i domnul Cadwallender, dar...

-N -o sa spuna niciodata, o intrerupse Jocelyn. In plus, nici macar nu-i cunoagte numele adevarat.

-T o t e ceva, zise el, oftand din rarunchi. Daca adevarata ei identitate e descoperita...

„§i nu voi avea lini^te pana n-o voi gasi.“Berkley!Omul acela era hotarat, $i cine 5tie cat de aproape se afla de

adevar. Daca afla Berkley, intr-o clipita avea sa afle toata Lon- dra. Berkley nu fusese niciodata in stare sa-$i tina gura. §i, daca Marianne era identificata ca fiind domni^oara de la tara, avea sa se presupuna §i ca Thomas era Lord W. Ceea ce, indiferent daca-i placea sau nu, chiar era.

Scandalul avea sa atinga proportii nebanuite. Nu ca Ef&ng- tonii n-ar fi avut parte de o multime de scandaluri de-a lungul generatiilor, insa reputatia fetelor avea sa fie ruinata. Pentru Jocelyn §i Becky, avea sa dispara posibilitatea oricarei casatorii decente, indiferent de cat de mari le erau dotele. §i era responsabilitatea lui sa le protejeze.

Fara nici o indoiala, primul lucru pe care trebuia sa-1 faca era sa dispuna incetarea publicarii povestirilor lui Marianne. Nu putea sa-i ceara sa se opreasca, evident, caci n-ar fi acceptat niciodata a§a ceva. Nu, trebuia sa-1 contacteze de indata pe Cadwallender.

172

— Lectia de dragoste -

Indiferent ce gen de om era, un barbat - orice barbat - avea cu siguranta sa fie mai rezonabil decat Marianne.

-Acum, ca §tii totul, ma intrebam... zise Jocelyn, §ovaitoare.- Ce mai e acum? intreba el.-Asta nu ne va afecta planurile de a merge la petrecerea

pe care o da bunica ta la tara, nu-i a§a? spuse Jocelyn plina de speranta.

- Sa $tii ca o ajteptam cu mare nerabdare, interveni ?i Becky, incantata. Pana ?i matuja Louella o a^teapta.

Fir-ar sa fie, uitase cu totul de petrecerea ducesei vaduve. Numai razboiul, moartea sau absenta din tara ar fi putut fi o scuza adecvata care sa-i justifice lipsa de la evenimentul anual. In plus, conacul Effington, cu parcul sau imens, reprezenta o amplasare excelenta pentru un fermecator erou romantic.

- Nu, bineinteles, o sa mergem la sfar^itul saptamanii, a?a cum am planuit, zise el absent, intrebandu-se deja ce i-ar putea oferi lui Cadwallender ca sa-1 convinga sa inceteze tiparirea operei lui Marianne.

Avea sa ia de indata legatura cu avocatul sau, ca sa vada ce se poate afla despre editor, §i, cu ceva noroc, Thomas avea sa-i poata face omului o vizita chiar in acea dupa-amiaza. Avea sa faca tot ce era necesar.

Intr-un fel sau altul, aventurile domni?oarei de la tara se terminasera.

Marianne termina ultimul rand din cele mai recente aventuri ale domni?oarei de la tara cu o infloritura §i lasa stiloul jos. Trimi- sese prin po?ta celelalte episoade, insa pe acesta avea sa i-1 duca in persoana lui Cadwallender.

Pana acum, suma pe care o primea pentru fiecare episod crescuse semnificativ. Daca era sa se ia fie ?i numai dupa barfe, povestirile se vindeau ca painea calda. Abia daca putea intalni, pe la serate sau alte adunari, un grup care sa nu discute despre autorul necunoscut §i despre Lord W., care inca nu fusese identificat.

173


Se ridica de pe scaun, cu ochii la hartia din fata ei. Acum, devenise imperativ sa discute direct cu Cadwallender, ca sa afle la ce suma putea sa se a^tepte in cursul lunii urmatoare.

Cand sezonul avea sa se termine, iar Jocelyn, Becky ?i matu?a Louella aveau sa se intoarca la tara, Marianne n-avea sa le insoteasca.

Daca reujea sa dubleze tot ceea ce ca^tigase pana acum, cu banii stran^i ar putea sa ajunga pana in Italia. §i, daca ar trai frugal, ar putea sa petreaca acolo cel putin cateva luni. Iar dupa aceea... Ridica din umeri. Ei bine, nesiguranta era esenta insagi a aventurii, nu-i a§a?

Impaturi hartia, i$i lua pelerina, scoase capul pe u?a camerei ei, dupa care se strecura afara $i o lua pe seara servitorilor ca sa evite orice rise de a se intalni cu cineva - ?i mai ales cu Thomas.

„Thomas.“Nu-$i putu stapani un suspin. Cum de fusese atat de proas

ta incat sa creada ca ar putea sa imparta patul cu el fara sa-?i doreasca mai mult? §i, intr-adevar, el ii oferise mai mult. Sau, cel putin, o casatorie. Insistenta lui era de neoprit, dar la fel era $i refuzul ei.

Ar fi fost tare u§or sa cedeze $i sa devina sotia lui. Dar acum, cand descoperise realitatea iubirii, n-avea sa se marite cu un barbat care nu o iubea. Nu avea sa fie ca mama ei. In privinta asta, nu mai era nimic altceva de zis.

Ie?i pe u$a servitorilor ?i se indrepta spre coltul unde trebuia s-o a?tepte trasura inchiriata pe care o chemase in aceasta dimineata.

Era hotarata sa se bucure de timpul petrecut cu Thomas. Sa-1 ajute sa-§i scrie poemele ?i sa imparta patul cu el. Certurile dintre ei erau la fel de placute ca rasetele. Chiar ca era o aventura, de§i nu exact a$a cum se a?teptase. §i avea sa-?i aminteasca ve$nic zilele petrecute impreuna.

Ce ciudat ca o emotie la care nu se gandise niciodata in mod special ajunsese acum sa-i umple toate gandurile, sa-i guverneze viata ?i visele.

174

Lectia de dragoste

CapitoCuC 14

... Cu toate acestea, Lord W. refuza sa creada ca nu ma voi marita cu el. Insistenta lui este in acela$i timp magulitoare §i nelini§titoare. Dar eu nu pot fi femeia pe care §i-o dore§te el.§i nu ma voi casatori cu un barbat care nu-mi imparta§e§te sentimentele. Sunt cat se poate de con§tienta de faptul ca atitudinea mea este prosteasca, data fiind natura precara a viitorului meu. Dar, daca nu-mi mai ramane nimic altceva, o sa-mi ramana mandria.

§i inima...


- Va cauta un lord.Vocea scartaita a batranului razbatea pana la Thomas prin zgo-

motul scos de presa. Descrierea facuta de Pennington era foarte buna. Intr-adevar, omul chiar semana cu un pitic. Statea in pragul u§ii deschise, la cativa metri de Thomas.

-Spune ca se numejte Helmsley. Dupa cateva dipe lungi, piticul mormai, intorcandu-se spre Thomas: Nu mai stati acolo, veniti inauntru!

Biroul era mic $i inghesuit. Un barbat inalt §i bine legat se ridica sa-1 intampine.

- Buna ziua, Excelenta Ta! Sunt Ephraim Cadwallender. Luati loc, va rog! §i Cadwallender arata spre unul din cele doua scaune ^ubrede inghesuite in spatiul stramt. Va rog sa iertati dezordinea, mai zise, a^ezandu-se pe celalalt scaun. Acum, cu ce va pot ajuta?

Thomas se a§eza pe marginea scaunului $i spuse cu glas ferm:- Doresc sa incetati a mai publica Aventurile absolut adevarate

ale unei domni§oare de la tara in Londra.-Serios? Cadwallender rase. $i de ce a§ vrea eu sa fac asta?

intreba el, privindu-1 apoi cu ochii mijiti. Sau, mai dar, de ce vreti sa fac eu a$a ceva?

175

— Victoria ‘AlexanderThomas trase aer in piept.- Deoarece doresc sa ma casatoresc cu tanara in chestiune.- Cu domni^oara de la tara?Cadwallender il studie cateva clipe.-Asta inseamna ca sunteti...?- Lord W.? Nu chiar, fire^te, insa, dupa cate se pare, personajul

a fost inspirat de mine, spuse Thomas, oprindu-se o clipa. Dar $tiati asta, nu?

-A m corespondat cu ea. §tiu unde locuie^te. Restul nu pot decat sa-1 ghicesc. Este imbucurator sa aflu ca am avut dreptate. Chiar imi place sa §tiu cu cine am de-a face.

Thomas pufni-V a dati seama, nu-i a?a, ca Aventurile... nu sunt in intregime

adevarate?- A$ fi uimit sa fie, zise barbatul amuzat, lasandu-se pe spate in

scaun. Domni^oara Smythe...- Domnijoara Smythe?-Acesta este numele pe care il folose^te. Nu mi-a trecut prin

cap ca ar fi absolut adevarat nici el, explica, luand o penita, cu care incepu sa bata absent in birou. Aventurile... imi maresc enorm ve- niturile in fiecare saptamana. De ce a$ pune in primejdie asta?

-Vreau sa va fac o propunere, spuse Thomas, facand o pauza ca sa lase vorbele sa se a$eze. O propunere foarte avantajoasa.

- Continuati! Va ascult cu cea mai mare atentie.-A m facut cateva cercetari §i am aflat ca ati luat cu chirie

aceasta cladire. Am aflat ?i ca poate fi cumparata la un pret mare- sau, ma rog, acceptabil, date fund circumstantele. Va propun sa o cumpar ?i sa v-o vand pentru o suma modesta.

Cadwallender clatina din cap.-M a tem ca, pentru moment, banii nici macar pentru un

chilipir...-Atunci, o sa v-o inchiriez §i voi face ca aceasta chirie sa creas-

ca pana la pretul de vanzare. Sau, zise §i se apleca inainte, am mai multe proprietati comerciale in ora?. Sunteti bine-venit sa vedeti daca vreuna dintre ele ar corespunde scopurilor dumneavoastra.

Cadwallender fluiera lung.-Asta chiar ca este o propunere, Excelenta Ta.

176

Thomas se uita ganditor la barbatul din fata lui. Raportul facut de avocatul sau, chiar daca foarte grabit, fusese destul de flatant. Cadwallender parea o investitie excelenta. Se ocupa de afacere de aproape patru ani. Avea o reputatie de om cinstit, ?i datoriile ii erau mici. Pulsul lui Thomas devenea mai accelerat.

- Pot sa va fac o oferta $i mai buna. Sunt dispus sa investesc in Cadwallender’s Weekly World Messenger. Investitia ar include un loc mai bun gi o suma considerabila de bani.

- § i tot ce trebuie sa fac eu este sa opresc publicarea operei domniôarei Smythe? intreba Cadwallender incetiôr.

- Eu vorbesc despre un parteneriat.Cadwallender deschise gura.-U n parteneriat tacut, spuse Thomas repede. Intr-adevar,

singura mea cerere in ceea ce prive^te tipariturile dumneavoastra se refera la domniôara Smythe.

- De ce doriti sa intrati intr-un parteneriat tacut cu mine?-Sunteti inteligent. Sunteti ambitios. Pe scurt, sunteti o

investitie buna. Amandoi putem profita din asta.- Numai putin, sa fiu sigur ca inteleg. Daca voi continua sa o

public pe domniôara Smythe, publicatia mea se va vinde intr-un numar tot mai mare de exemplare §i, in cele din urma, voi ajunge sa cunosc succesul. Daca ma opresc, dumneavoastra imi veti face rost de fonduri ?i de facilitati. Ii arunca o privire lui Thomas, care incuviinta din cap. §i voi ajunge mult mai repede acolo unde imi doresc. Cu toate acestea, numarul de exemplare publicate va sca- dea. Se gandi o vreme la propunere, dupa care ridica din umeri. In acest caz...

-N u vreti s-o faced, a$a e?Cadwallender clatina nu prea convins din cap.-Prea bine, zise Thomas, ridicandu-se §i se indreptandu-se

spre u§a. §titi, nu-i a$a, ca a? putea pur §i simplu sa cumpar aceasta cladire de sub nasul dumneavoastra?

- Da, $tiu. Dar sunt §i foarte sigur ca aveti mai multa onoare decat majoritatea oamenilor de afaceri pe care ii cunosc.

- Onoarea are $i ea un pret, mormai Thomas §i se intoarse spre u?a, dupa care ofta resemnat, caci, pentru el, putine lucruri in viata erau mai irezistibile ca o investitie buna. Ati fi interesat

- — ------------------------Lectia de dragoste -----------------------------------

177


de propunerea mea daca nu ar avea nici o legatura cu domniôa- ra Smythe?

Cadwallender il privi scrutator pret de cateva clipe.-Da, foarte probabil. Dupa care, i?i indrepta ochii spre un

punct situat in spatele lui Thomas. Totuî, daca doriti sa aflati ?i opinia ei in aceasta privinta, sa ?titi ca vine spre noi.

Thomas se intoarse ?i o zari pe Marianne, care vorbea cu piticul. Fara sa jovaie, inchise u§a.

- Nu trebuie sa ma gaseasca aici.- Va trebui sa va ascundeti, spuse Cadwallender, cu glas calm,

dar cu ochii scanteind de amuzament. O sa deschid u§a, §i va puteti ascunde in spatele ei. In caz ca nu aveti cumva o idee mai buna.

- Se pare ca niciodata n-am o idee mai buna cand vine vorba despre domniôara Smythe, mormai Thomas, a?ezandu-se in locul indicat.

Cadwallender deschise u$a $i ie$i.- Buna ziua, domniôara Smythe!- Buna ziua, domnule Cadwallender, il saluta ea, daruindu-i cel

mai incantator zambet al sau. Sper ca va gasesc sanatos.-A § spune ca niciodata nu m-am simtit mai bine, chicoti el, cu

ochii alba?tri scanteind. Ce vant va aduce azi aici?-V-am adus ultimul capitol scris, spuse ea, intinzandu-i har

tiile. $i a§ dori sa discut cu dumneavoastra despre vanzarea lor. In viitorul imediat, am planuit sa plec intr-o calatorie, §i a$ dori sa ?tiu la ce recompensa pot sa ma agtept in...

-Fir-ar sa fie!Cadwallender se incrunta, o trase spre el §i schimba repede

locul cu ea.-Domnule Cadwallender! Trebuie sa spun ca...- Lini^te! o intrerupse el, aratand din cap spre u$a. Uitati-va

cu grija pe langa mine $i spuneti-mi daca ii cunoa?teti pe cei doi gentlemeni care tocmai au intrat.

Trupul lui Cadwallender o ascundea cu totul privirilor. Marianne lungi gatul ?i trase cu ochiul pe langa el.

Pennington ?i Berkley stateau de vorba cu elful lui Cadwallender.Ea se trase imediat la loc in spatele lui.

178

-Doamne, Dumnezeule! Ce fac aici? Daca ma descopera...-Trebuie sa va ascundeti, zise el repede. In birou, chiar acum.- Unde? intreba ea, intrand. Dupa u?a?Se indrepta deja spre locul respectiv, cand el o prinse de cot

yi o facu sa se intoarca.-Nu , ii spuse, clatinand din cap. Acolo e primul loc unde o

sa caute.- Aiurea, nici macar nu ?tiu ca sunt aici.- §i o sa facem ca lucrurile sa ramana a$a, spuse el cu glas ferm.

Cel mai bun loc e sub birou.Ea arunca o privire plina de indoiala spre podeaua murdara.-Chiar nu cred...- Se indreapta spre noi, o avertiza el.Nu avea de ales. Se lasa in genunchi §1 se vari sub birou, refu-

zand sa se gandeasca la ce ar fi putut gasi acolo. I?i trase fustele dupa ea, cu grija sa nu lase nimic la vedere, dupa care i§i ridica privirea spre Cadwallender.

El ii zambea cu gura pana la urechi.- Nu mi se pare nimic amuzant in situatia asta, se rasti ea.-Poate nu dumneavoastra, de§i e oarecum o aventura, nu-i

a^a? Poate o sa scrieti despre asta.§i, spunand asta, trase un scaun in fata ei, ca s-o ajute sa se

ascunda mai bine.Peste o dipa, il auzi cum ii intampina pe vizitatori.- Buna ziua, domnii mei! Cu ce va pot fi de folos?Cineva i?i drese glasul. Pennington?-Trebuie sa intru in contact cu domni^oara de la tara, spu

se un glas hotarat - Berkley, fara indoiala. Vreau sa-i vorbesc numaidecat.

-M a tem ca este imposibil, spuse Cadwallender cu raceala. Este cat se poate de hotarata sa ramana anonima.

- Totu$i, trebuie sa-i cunosc numele.Sigur era Berkley.- Ma tem ca nu va pot fi de ajutor.-E l este dispus sa plateasca o suma semnificativa de bani

pentru aceasta informatie, se auzi un glas ce parea sa fie al lui

----------------------------------Lectia de dragoste - — — ---------------------

179


Pennington. §titi, nu e doar o chestiune de curiozitate; a devenit o problema de suflet.

-Da?Glasul lui Cadwallender parea sceptic.-Trebuie sa o gasesc, spuse Berkley nerabdator.Urmara cateva dipe de tacere.-Dom nii mei, cuvintele Domniilor Voastre m-au emotionat

profund. V-a? ajuta daca a§ putea, insa, ca sa fiu sincer, nici eu nu-i cunosc numele, nu §tiu nici unde locuie$te. Ea vine aici.

-Asta e, atunci, spuse Pennington.Berkley il ignora.- Macar puteti sa-i dati o scrisoare din partea mea? O am aici.- Cu siguranta, domnul meu.Urmara alte cateva comentarii grabite, dupa care Marianne

auzi pa$i care ie?eau din birou. Trecu multa vreme pana ca scaunul sa fie dat la o parte, iar mana puternica a lui Cadwallender sa se intinda spre ea.

-Acum puteti ie§i!Ea il prinse de mana, iar el o trase din ascunzatoare, ajutand-o

sa se ridice. Fata i?i scutura fustele de praf.- Ei bine, asta chiar ca a fost interesant.-Se pare ca aveti un admirator, zise el, intinzandu-i scrisoarea.-O , Doamne, murmura ea. Oare cum de se intamplase una

ca asta? Era obiectul afectiunii lui Berkley. Dragul de el urma sa fie devastat cand avea sa afle. Sau nu? Oricum, situatia era de-a dreptul imposibila. I?i ridica privirea spre Cadwallender. Imi veti pastra secretul, nu-i a§a?

- Pana la moarte, raspunse el solemn.- Excelent!Ea ii zambi, intrebandu-se cum i$i facuse viata atat de

complicata.Cadwallender o insoti pana la ie^irea din birou, inchizand u§a

in urma lor. Trecura prin magazin §i se indreptara spre u^a din fata, discutand despre plata pe care o putea ea a^tepta §i cat de repede. Era mai bine decat se gandise.

180

-M a intrebam, incepu Cadwallender, daca v-ati gandit vreodata la posibilitatea de a include o crima buna in povestirile dumneavoastra. Daca ar fi a?a, vanzarile ar create dramatic.

Ea izbucni in ras.- Oricat de multe persoane a? dori eu sa ucid pe hartie, nu cred

ca e cu putinta. In plus, nici n-ar fi adevarat.- $i noi nu ne permitem una ca asta.- De$i trebuie sa recunosc ca mi-ati starnit interesul, continua

ea, privindu-1 curioasa. Ce inseamna, mai precis, o crima bund?- Ceva ingrozitor, a£ zice, spuse el pe un ton egal. Dezmembra-

rea e intotdeauna apreciata de public.- Sigur, murmura ea, simtind ca i se strange stomacul.Ajunsesera la u?a, cand Cadwallender se intoarse spre ea.-Atunci, ce-ati zice de inca un pretendent?- La dezmembrare?- Nu, rase el. Singurul lucru sinistru la care ar servi ar fi ca rival

al lui Lord W.- Un alt pretendent?El lovi u^urel cu mana scrisoarea lui Berkley, pe care ea o tinea

in mana.-A r fi cum nu se poate mai adevarat, nu?- Chiar ar fi, intr-adevar.Ce idee extraordinara!-Insa acestuia dati-i un nume. Inca o prescurtare nu va face

decat sa-i ameteasca pe cititori. Dati-i un nume exotic, ii sugera el, ramanand cateva dipe pe ganduri. Un nume de animal, poate. Fox sau W olf sau poate Lion ori Tiger.

- Poate, raspunse ea, ganditoare. Cu siguranta o sa ma gandesc la asta. La revedere, domnule Cadwallender!

Dupa care se indeparta, cu mintea numai la gandul ispititor de a introduce inca un personaj. Un barbat fermecator §i romantic, care sa se opuna firii morocanoase a lui Lord W.

Crearea unui astfel de personaj ar ajuta-o sa-?i ia mintea de la singurul barbat care ii stapanea toate gandurile. §i, daca aparitia unui alt pretendent chiar ar mari vanzarile, atunci avea sa piece in cautarea unei noi vieti, cat mai departe de Thomas,

' — -------------------------- Lectia de dragoste ' ------------ --------------------

181


mai devreme decat se a^tepta. Intocmai cum voia. A§a cum i?i dorise dintotdeauna.

U?a se deschise gi Cadwallender intra in birou.- A plecat.-Slava Cerului! exclama Thomas, dezlipindu-se de perete.

Credeam ca s-a zis cu mine cand ?i-au facut aparitia Pennington $i Berkley.

Cadwallender se aêza pe marginea biroului, cu bratele incru- ciâte la piept.

- Daca nu va deranjeaza ca va intreb, cum de ati ajuns in aceasta situatie?

- §i eu mi-am pus aceea?i intrebare, zise Thomas cu un zambet piezi^.

Cadwallender il privea cu atentie- Fie domnigoara Smythe se va casatori cu dumneavoastra...- Se va casatori.- Fie va calatori, a§a cum planuie^te...- Nu pleaca nicaieri, mormai Thomas in barba.- Indiferent cum, dupa cate se pare, nu ma voi mai bucura mul-

ta vreme de Aventurile ei. Problemele Domniei Voastre vor lua sfarît, §i povestirile o sa fie uitate repede. Prin urmare, este in interesul meu sa accept propunerea pe care mi-ati facut-o.

§i ii intinse mana, pe care Thomas se grabi sa i-o stranga cu putere.

- Nu veti regreta.- Da, atata vreme cat pastrati tacerea, chicoti Cadwallender.Thomas zambi larg.- O sa-i spun avocatului meu sa scrie actele $i va va contacta

imediat ce va fi posibil.-Pana atunci, daca o convingeti pe.domniôara Smythe sa in-

ceteze cu scrierea povestirilor, eu nu voi protesta ?i nici nu voi incerca s-o fac sa se razgandeasca. §i o sa fac tot ce-mi sta in puteri sa ma asigur ca identitatea ei - §i a dumneavoastra - va ramane necunoscuta.

182

- Cred ca ar trebui sa fiu recunoscator §i pentru asta, zise Thomas. Acum nu trebuie decat s-o conving sa renun te la scris $i sa se marite cu mine.

Cadwallender ridica dintr-o spranceana.- Deci nu s-a invoit sa se casatoreasca?- Eu am intentia sa ma casatoresc cu ea, spuse Thomas hotarat.- Dar ea nu vrea sa va ia de sot?- Ea nu vrea sa se marite cu nimeni, ofta Thomas.-D e ce nu ma mira deloc? comen ta Cadwallender datinand

din cap.- Pentru asta, o mare parte din vina o purtati dumneavoastra,

sa ?titi, ii zise Thomas, privindu-1 aspru.-Eu?- Dumneavoastra ati platit-o pentru blestematele alea de po-

vestiri, nu-i a?a? I-ati oferit mijloacele de a fi independents.- Da, a?a am facut, admise Cadwallender ?i chicoti. Dumnezeu

sa ne apere de femeile independente!- In acest caz, ma tem ca Dumnezeu ne-a lasat de izbeli^te.Thomas mai schimba cateva cuvinte cu editorul, dupa care i?i

lua ramas-bun. Lucrurile nu se petrecusera a?a cum se a^tepta; cu toate astea, Cadwallender era o investitie excelenta, ?i ziua nu fusese cu totul irosita.

Mergea cu pa?i mari pe strada, dand coltul spre locul unde ii ceruse vizitiului lui sa-1 ajtepte. Inteleapta decizie, a^a cum se do- vedise. Prin minte i se succedau pentru a nu ?tiu cata oara tot felul de planuri de a o momi pe Marianne spre fericirea conjugala. Surorile ei aveau dreptate. Trebuia sa devina genul de barbat la care ea visase intotdeauna.

§i nu era treaba u^oara. In primul rand, el nu putea sa exploreze Africa, n-avea nici cea mai mica dorinta de a naviga pe Amazon, §i comorile Egiptului erau mult, mult prea departe.

Nu avea nici o iluzie in privinta a cine ?i ce era el. Avea o minte buna pentru afaceri, scria poezii ingrozitoare, dar insista cu tenacitate, ?i, in mod evident, era ultimul om care ar fi trebuit sa fie pazitorul tinerelor fete. Cele mai de seama aptitudini ale sale - probabil datorita practicii - erau sa bea, sa seduca femeile ?i sa se distreze pe cinste.

' — --------------------- Lectia de dragoste - — ------------------------

183

— Victoria Alexander ~— -

Nu putea fi unul dintre blestematii aia de eroi dintr-una dintre prostiile ei de carti, dar putea fi ceea ce era.

Un crai al dracului de adorabil ?i de respectabil.

CapitoCuC IS

... Totu$i, insistentele lui Lord W. dea ne casatori au devenit, daca se poate, tot mai aprige. Este un barbat mcapatanat, hotarat ca totul sa se faca dupa vointa lui. in privinta asta, $i numai in asta, ne potrivim de minune.

Eu imi indrept atentia spre viitorul meu §i spre ce ma poate a§tepta. Trebuie sa accept faptul ca am un viitor in care el nu este inclus. §i e taregreu, cand eu tanjesc neincetat dupa imbrati§arile §i dovezile lui de afectiune.

Macar daca ar fi spus cuvintele potrivite...


De§i re^edinta Effington din Londra era mare, palea in comparatie cu conacul Effington, aflat la tara. Pe dinauntru §i pe dinafara.

Marianne statea pe terasa, cu privirea pierduta la parcul Effington. Calatoria in trasura durase aproape o zi intreaga, §i ajunsesera cu o zi in urma, la multa vreme dupa ce se lasase intunericul, mult prea tarziu ca sa poata vedea ceva. Iar acum, admira incantata priveli^tea.

Paji^tile se intindeau pana departe, spre colinele domoale ce se intrevedeau in zare, bine tunse ?i perfect ingrijite. Din capatul treptelor terasei, o carare acoperita cu pietri§ ce strabatea o pelu- za ingusta ducea spre o gradina ordonata, in mijlocul careia se afla o fantana bogat ornamentata. Doua labirinturi din tufe inalte de cimi^ir - unul patrat, iar celalalt rotund - flancau gradina.

184

Oare te simteai vreodata la fel de viu ca atunci cand te aflai la tara? Trase adanc in piept aerul proaspat, minunandu-se de bogatia imensa care facuse posibile toate acestea.

Ea §i surorile ei crescusera la conacul Shelbroke, reêdinta de veacuri a contelui de Shelbroke. Foarte vechi §i intins, locul acela era tare iubit, insa nu prea mai avea ?i altceva care sa-1 faca atractiv. Batrana casa se prabuêa sub ochii lor, pana anul trecut, cand fratele ei reu?ise, in sfarît, sa gaseasca banii necesari pentru re- paratii $i renovare.

- Iti place?Glasul lui Thomas rasuna din spatele ei, facandu-i inima sa bata

ca nebuna. Se impotrivi insa efectului pe care il avea el asupra sa.- E superb.El admira pajigtile cu o privire plina de mandrie ?i iubire.- Cand eram mic, totul mi se parea fermecat. Cred ca inca mai

am aceeaî impresie, zise el §i rase.Ea zambi la auzul acestei idei stranii.- Habar n-aveam ca tu crezi in magie.- Probabil ca acesta e poetul din mine, zise el cu o solemnitate

prefacuta, dupa care zambi larg. Prin urmare, a$ zice ca nici magia nu e chiar la indemana oricui.

-Aiurea, Thomas! Pana $i un strop de magie e mai bine decat nimic, replica ea amuzata, intorcandu-î iar privirea spre gra- dini. Acesta e genul de loc unde danseaza zanele in lumina lunii. Ma indoiesc ca ar exista vreo magie mai buna decat asta.

- Danseaza de vreme tare indelungata, spuse el, aratand spre gardurile de cimiîr. Labirinturile au fost plantate acum mai bine de un secol de un duce de Roxborough pentru mireasa lui. Cel patrat este pentru familie, intrucat colturile sale sunt aliniate cu punctele cardinale, §i astfel, oricat de mult s-ar risipi cei din nea- mul Effington, au sa fie tot aproape de acasa.

Ea il privea cu ochi mari, fascinata de povestea lui.- §i cel rotund?-A , cel rotund este foarte special. Cercul inseamna iubire

ve^nica.Ea clatina din cap.

---------------------------- — Lectia de dragoste - — --------------------- —

185


- Dar un cerc este continuu. Exista totu^i un mod de a patrun- de in el?

- Sigur ca da. Orice simbolism trebuie sa se piece uneori in fata lucrurilor practice, replica el $i zambi. In plus, in centrul labirintului se afla o zona circulara pe care o folosim ca pe o incapere. In fiecare primavara, servitorii aduc mobile acolo. Pentru cei cativa care cunosc secretul labirintului, ea devine un spatiu privat §i izolat. Are chiar §i o poarta.

- Ei da, voi, Effingtonii, chiar va ganditi la tot.- Da, intr-adevar. Cand te afli la adapost in labirint, e$ti in cen

trul proprietatii, dar totu§i complet singur.-Serios? zise ea uimita. Asta nu depinde de cati oameni

cunosc secretul?- Ba da. Dar numai cativa membri ai familiei ?tiu cum sa se des-

curce prin labirint. Sau, mai degraba, numai cativa dintre noi reu- ?esc sa-§i aminteasca. Iar poarta se poate incuia... pe dinauntru.

- Dar servitorii?-Asta chiar ca e o problema, admise el ?i clatina trist din cap.

Nici nu mai ?tiu cati servitori s-au pierdut acolo. Banuiesc ca intr-o zi o sa ne impiedicam de trupurile lor - de fapt, mai degraba de scheletele lor.

Ea il privi neincrezatoare.- Sper ca glume?ti, nu?- in nici un caz! exclama el ?i rase. Le luam le^urile cu mult

inainte sa se preschimbe in schelete.-Thomas!- Ca sa spun adevarul, numai cativa servitori cunosc drumul

pe dinafara, de§i e $i o harta pe undeva. Cei care sunt insarcinati cu aducerea mobilelor leaga de obicei o sfoara la intrare, ca sa-§i gaseasca u§or drumul inapoi. Oricum, potrivit legendelor familiei, ducele a promis solemn ca familia Effington are sa prospere cata vreme vor create labirinturile.

- Precum corbii din Turnul Londrei? intreba ea. Anglia va dai- nui atata vreme cat vor ramane acolo corbii?

-Cam a?a, spuse el, privind-o piezi$. N-am zis niciodata ca stramojii mei nu s-ar deda la adaptarea unei legende bine-cunos- cute, ca sa serveasca propriilor lor scopuri.

186

Ea izbucni iar in ras. Dupa cate se parea, prezenta lui o facea sa rada foarte mult. Cand nu voia sa-1 palmuiasca.

- Poate ca nu-ti dai seama, dar am destui stramoji care nu s-au sfiit sa schimbe faptele ca sa se potriveasca scopurilor lor, continua el, intorcandu-se spre ea, cu cotul sprijinit de balustrada §i privind-o ganditor. Nu toate scheletele familiei sunt in labirint.

- Ce uûrare!- Nu, nu, le scoatem periodic de acolo. De obicei, ca sa ne im-

punem punctul de vedere, dar uneori §i doar ca sa ne amuzam. Stai sa ma gandesc! zise §i i$i increti fruntea, intr-o maniera exa- gerata. Primele ciudatenii, fii atenta, sunt cativa veri care au fost intemnitati pentru ca furau oi. Apoi e o matuâ indepartata care s-a casatorit cu un italian. Faptul nu e scandalos in sine, insa ea era considerate de-a dreptul nebuna. Se spune ca alerga pe paji?ti goala pu§ca. Era §i un pirat pe undeva, de?i noi preferam ter- menul mai respectabil de corsar. §i unul sau doi contrabandi§ti. Da, arborele genealogic al familiei mele e plin de scandaluri $i de ramuri lipsite de scrupule, zise el cu trufie.

- $i cand ma gandesc ca mie mi se parea ca tu, mo?tenitorul acestor comportamente scandaloase, e^ti ingust la minte ?i pompos.

El se apleca spre ea, ca pentru a-i impartaî un secret:- Ma prefaceam doar.- Iar acum?-Acum sunt berbantul lipsit de remu^cari pe care il vezi in fata

ta, spuse el, indreptandu-se ?i facand o plecaciune teatrala. La fel de hotarat ca orice alt Effington sa pun mana pe ceea ce doresc. Ii lua apoi o mana §i i-o duse la buze. Ochii lui intunecati ca noaptea scaparau in lumina soarelui. Iar ceea ce imi doresc, draga mea Marianne, e?ti tu.

-Opre§te-te, Thomas! exclama ea ?i i§i trase mana dintr-a lui. N-o sa discut acum despre asta. Apoi se intoarse inadins ?i facu semn cu capul spre priveli§te. Vorbe$te-mi despre gradina dintre labirinturi.

- E gradina ducesei. De obicei, este sapata ?i redesenata de fiecare noua ducesa de Roxborough. Mama a facut asta de un mi- lion de ori, adauga, dupa care ii arata fantana. Pe asta a pus-o

---------------------------------- Lectia de dragoste--------------------------------- -

187

— Victoria 'Alexander -

abia acum un an, cred ca la putin timp dupa petrecerea anuala. Iti place?

- E incantatoare.El se apleca spre ea, $optindu-i la ureche:- Sigur, vei putea s-o schimbi ca sa fie pe potriva gusturilor tale

cand o sa fii ducesa mea.Ea se trase inapoi.- N-o sa fiu ducesa ta.El ridica din umeri, fara sa o creada nici macar o dipa.- O sa-ti schimbi parerea pana ne vom intoarce la Londra.-Thomas, e?ti uluitor de arogant, zise ea, privindu-1 uluita.

Ce te face sa crezi ca voi fi de acord sa ma marit cu tine aici, daca nu am acceptat la Londra?

- Faptul ca aici nu vei putea rezista ispitei aventurilor pe care numai eu pot sa ti le ofer.

- Ce aventuri? intreba ea suspicioasa.-Daca ti-a§ spune, a§ strica surpriza. $i a? zice ca unul din

tre elementele-cheie ale oricarei aventuri este surpriza, zise el, cuprinzandu-i barbia cu o mana. Vreau sa-ti dovedesc ca viata impreuna cu mine poate sa fie la fel de aventuroasa ca orice altceva despre care ai citit in card.

- Crezi? zise ea, cu voce pierita.- Da, chiar cred, raspunse el $i ii zambi intr-un mod foarte is-

pititor, facandu-i inima sa-i sara din piept. Draga mea, tu crezi in zane, iar eu cred in magie. Poti sa negi cat dore^ti, dar ne potrivim de minune.

- Chiar a$a? murmura ea.Poate chiar se potriveau foarte bine in toate, dar nu ?i in pri

vinta singurului lucru care conta cu adevarat. Singurul lucru fara de care nu voia sa se marite.

Marianne i$i plimba privirea prin salon, unde oaspetii de la conacul Effington inca mai zaboveau. Era considerat un grup mic, cel putin comparativ cu aceasta intalnire anuala de la Effington. La cina insa, Marianne ii numarase, j i se parea ca cei prezenti erau vreo patruzeci la numar.

188


Thomas ii spusese ca a doua zi aveau sa mai vina §i alti oaspeti, la timp pentru bine-cunoscuta cavalcada Roxborough, pe care el i-o descrisese ca fund o vanatoare de vulpi fara vulpi.

Marianne nu se pricepea cine £tie ce sa calareasca, insa cavalcada parea oarecum o aventura, iar ea voia ca macar sa ia parte la cursa. Becky abia a^tepta. Pana ?i Jocelyn, care nu fusese niciodata prea incantata de orele de calarie, era curioasa, de§i avea sa observe totul de pe margine. Era greu sa treci printre obstacole, cand nu puteai vedea mult mai departe de botul propriului cai.

In seara urmatoare, urma sa aiba loc balul ducesei vaduve, iar Thomas ii spusese ca aveau sa vina la fel de multi oameni ca la orice adunare pe care o vazuse la Londra. Marianne o intalnise pentru scurta vreme pe bunica lui, ducesa vaduva, atunci cand sosisera. In acest moment, ducesa §i matuâ Louella stateau intr-un colt al incaperii, adancite in conversatie. De?i era cel putin un sfert de secol intre ele, se parea ca aveau - sau avusesera - multe cuno^tinte comune. Matuâ Louella parea a se simti chiar foarte bine. Era o latura a ei pe care Marianne n-o mai vazuse pana atunci - o latura pe cat de incantatoare, pe atat de nelini^titoare.

Thomas nu se vedea pe nicaieri, iar faptul acesta era §i el oarecum nelini^titor. Oare ce punea la cale? §i unde erau aventurile pe care le planuise?

Marianne baigui cateva scuze, invocand ora tarzie, §i pleca din salon. Se indrepta spre camera care ii fusese rezervata, presupu- nand ca reu?ea sa-î aminteasca unde se afla. Casa era complicata. Lambriurile de lemn luceau de cat erau de lustruite, mobilele straluceau, iar praful nu indraznea sa-§i faca aparitia pe nicaieri.

Conacul Effington era de doua ori mai mare decat conacul Shelbroke, iar ea banuia ca nu dusese nici o dipa lipsa reparatiilor la timp. Thomas putea sa spuna ce voia despre caracterul scandalos al stramoîlor sai, dar, dupa cate se parea, dupa ce facusera avere, fusesera destul de inteligenti sa nu o lase sa le scape din maini.

Urea scarile spre etajul al doilea. Din cine §tie ce motiv, camera ei nu se afla in aceeaî aripa cu cea a surorilor §i a matuîi sale, nici macar la acelaî etaj. Poate ca explicatia avea legatura cu numarul

189


a^teptat de oaspeti. Sau poate ca Thomas facuse astfel incat ea sa aiba o camera in mod special privata.

Nu avea sa treaca peste el, nici n-avea de gand sa-i interzica sa vina la ea. Lectiile pe care le invatase de la el - sau mai degraba cele pe care le impartaêau - erau dincolo de orice xn- chipuire. Numai la gandul asta simti cum o strabate un fior de nerabdare delicioasa.

Deschise u?a, aproape a?teptandu-se sa-1 gaseasca acolo, dar i?i inabugi o tresarire de dezamagire. Patul era facut, iar u$ile ce duceau la un balcona§ erau deschise. Camerista care o condusese in camera in seara trecuta ii spusese ca era singurul balcon pe partea aceasta a casei. Abia daca puteau incapea doi oameni in el, ?i era imbracat in iedera. Cu adevarat incantator.

Se a§eza pe un scaun, incercand ca citeasca o carte pe care o adusese cu ea, dar nu putea sa se concentreze la cuvinte. In ultima vreme, nu citise prea mult. Viata insa?i ii ocupa tot timpul.

Dupa o vreme destul de indelungata, lasa cartea deoparte. Era dar ca nu o ajuta nicicum $i la fel de dar era ?i ca Thomas n-avea sa vina. Era chiar foarte bine. Dupa ce avea sa-i topeasca toate oasele $i sa o preschimbe xntr-o masa gemanda de senzatii, probabil ca avea sa inceapa iar s-o hartuiasca in legatura cu casatoria. Devenise destul de creativ in insistentele lui. Gandul asta o facu sa zambeasca. Totuî, ea era la fel de incapatanata ca el.

iî puse camaja de noapte, sufla in lumanare $i se baga in pat. Apoi se intoarse pe burta. Pe urma se rasuci pe o parte. Aranja pernele. §i ofta. Inchise ochii strans ?i incerca sa se gandeasca la lucruri care sa o faca sa adoarma. Incerca sa ignore zgomotele care veneau de afara. Fo$netul frunzelor in vant. Zumzetul neincetat al insectelor. Zgomotul pietricelelor pe podea...

Se ridica in capul oaselor, ascultand. Da, se auzea din nou: zanganitul pietricelelor pe podea. Dadu la o parte patura, se ridica din pat, i?i lua ochelarii §i se indrepta spre u§ile deschise. O mana de pietricele ii ateriza la picioare. Licarirea focului aproape stins o ajuta sa vada pietricelele. Se strecura cu grija printre ele ?i iegi in balcon.

-Ah , e Julieta!

190

Ea i?i puse ochelarii §i se uita peste balustrada. Stelele aruncauo scanteiere ce facea noaptea la fel de stralucitoare ca ziua.

- Thomas?El ii zambi larg, cu o mana la spate.-Nu , nu e Julieta. D are mult, mult mai bine. E frumoasa

Marianne.-Taci! O sa te auda cineva.- Nu pe partea asta a casei.In glasul lui se simtea o nota de trufie. A$a cum banuise, came

ra ei nu-i fusese repartizata la intamplare. Descoperirea asta nu era deloc neplacuta.

- Ce faci?-Marianne, scumpa mea, ma temeam ca n-o sa te mai vad.-Cum sa nu ma mai vezi? intreba ea razand. N-a trecut nici o

ora de cand m-ai vazut.- M i s-a parut o ve^nicie, spuse el ?i, luandu-?i mana de la spa

te, ii intinse un buchet de flori legat cu o panglica. Vin direct din gradina ducesei, sa-ti aduc un dar ce-mi exprima afectiunea.

Ea se sprijini cu coatele pe balustrada, cu barbia in palme.- $i ducesa n-o sa se supere?- Ducesa nu-§i dore^te nimic mai mult decat sa ma vada insu-

rat. Ar sacrifica mult mai mult decat ni$te flori pentru asta.- § i cum oare te-ai gandit sa faci sa ajunga la mine respecti-

vul dar?- A$a cum ar fi procedat ?i Romeo.- Serios? replica ea ?i zambi larg. N-a sfar^it el cumva ucis de

propria mana?-Atunci nu ma pot lasa mai prejos.$i veni mai aproape de casa, disparand din raza ei vizuala.- Ce vrei sa spui? Cum adica nu te poti lasa mai prejos? stri-

ga ea.Nici un raspuns.- Thomas? Teama incepea sa puna stapanire pe ea. Ce mai pui

la cale?Vocea lui se auzi inabu?ita:- Iti aduc darul.

- — ------------------— Lectia de dragoste ------------------------------

191


Marianne se dadu intr-o parte a balconului, de unde il putea vedea. Se afla la baza zidului. I$i legase panglica in jurul gatului, ?i acum buchetul ii atarna pe piept, ca o medalie florala.

- Doar nu ti-ai pus in cap sa te catari pe iedera?-B a da.Thomas studie cateva clipe iedera, dupa care se agata de cor-

zile lemnoase.-N u fi absurd! O sa te sinucizi!-A m mai facut asta.Gasise cateva locuri unde sa-§i puna picioarele $i acum chiar se

catara, incetiôr, pe iedera.- Cam cu cata vreme in urma?-M -am catarat pe iedera asta de nenumarate ori cand eram

copil, zise el cu glas inabuît. Pot s-o fac $i acum.-Acum e?ti cu vreo douazeci de ani mai mare §i a§ indrazni

sa spun ca $i mult mai greu. Ajunsese la vreun metru §i jumatate deasupra pamantului. Thomas, te rog sa cobori! Sigurul raspuns fu trosnetul plantelor. Iedera asta nu poate sa te tina. O sa cazi.

-Aiurea! Pot...Dar zgomotul de neconfundat al vitelor care se rupeau, elibe-

randu-se, il intrerupse. Pentru o clipa, Thomas disparu intr-un val de iedera. Frunzele se zbateau de parea ar fi fost batute de un vant puternic. §i, de acolo de jos, auzi o bufnitura puternica.

Lui Marianne ii sari inima.- Thomas?- Sunt teafar. Zacea intr-o gramada de iedera, la baza zidului.

N-am decat ni?te vanatai. Nimic grav. Apoi se ridica ?i zambi slab. Se pare ca am supraestimat rezistenta iederii. Am uitat ca vitele sunt mult mai groase $i mai sigure in partea cealalta a balconului.

§i, din nou, disparu sub balcon. La randul ei, Marianne se repezi in partea cealalta §i se apleca sa-1 vada.

-N u crezi ca ar trebui sa renunî acum? Eu sunt destul de impresionata.

-E o afurisita de aventura, Marianne, zise el, ?tergandu-?i mainile de pantaloni §i tragand adanc aer in piept. Doar nu se poate sa las o problema minora sa stea in calea unei aventuri.

192

§i, din nou, se apuca sa se catare pe zid.Ea studia iedera plina de scepticism.- Corzile astea nu mi se par mult mai groase.- Ba da, sunt, replica el.-Sper, zise ea, uitandu-se in jos spre el. Nu mi-ar fi deloc pe

plac sa vad ca te prabu?e?ti ?i mori.- Nici mie, murmura el.Pe partea asta inainta mai bine. Poate avea dreptate. Marianne

se relaxa putin, se sprijini de balustrada de piatra ?i incepu sa-1 priveasca.

- O sa fie greu sa-i explic familiei tale cum ?i-a aflat sfar^itul mo^tenitorul Effingtonilor.

El mormai ceva drept raspuns. Evident, se chinuia din greu, dar acum era aproape la jumatatea zidului.

- Ce-o sa-i spun bunicii tale?- Spune-i ca nu sunt in toate mintile.- § i nu crezi ca ?i-a dat deja seama de asta? replica Marianne

?i ridica din umeri. La urma urmei, eu nu te cunosc de prea multa vreme, dar mi-am dat seama ca e§ti nebun de legat inca din clipa cand te-am intalnit.

- Nici macar pe jumatate atat de nebun pe cat m-ai innebunit tu, zise el ca pentru sine.

Ea i$i inghiti un hohot de ras. Thomas se catara acum putin mai incet, iar ea observa ca incerca vitele inainte sa-§i lase greuta- tea pe ele. Bine. Chiar nu voia sa-1 vada prabujit la pamant.

-A i nevoie de ajutor?- Doar daca ai o franghie la indemana.- A$ putea sa-ti aduc un cearjaf, spuse ea vesela.El mormai ceva de neauzit, iar ea banuia ca probabil era mai

bine ca nu auzise. Incercarea lui Thomas de a-i oferi o aventura ii punea, fara indoiala, mult mai mult rezistenta la incercare decat crezuse el.

Se apleca mult peste balustrada. Inca mai avea vreo doi metri pana la balcon.

- Ce faci? intreba el incruntat.Ea ii intinse mana.-Cand o sa fii destul de aproape, prinde-ma de mana.

- — ------------------------Lectia de dragoste------------------------------------

193

Victoria Alexander

- Da-te la o parte, se rasti el. O sa cazi. O sa cad.Vita de langa ea - una dintre cele mai groase - trosni, ?i cateva

dintre corzi se desprinsera de zid. In clipa aceea, i?i dadu seama ca nu era singura ramura desprinsa de zidul casei.

-Thomas, il striga inceti?or, cred ca trebuie sa cobori. Acum.-N u mai spune prostii, raspunse el gafaind. Aproape am

ajuns.-Thomas, vorbesc serios. Chiar cred...Vita trosni ca ?i cum ar fi fost taiata ?i se prabuî, alunecand

pe zid, tarandu-1 ?i pe Thomas in cadere. Totul se petrecea extraordinar de incet, cel putin pentru ea. Fara indoiala insa ca Thomas avea o alta perceptie. Vitele, ramurile ?i frunzele se pra- buêau la pamant. O bufnitura urata facu ecou in noapte, insotita de un vaier. Chipul ei se schimonosi, de parea ar fi simtit ea insagi durerea lui.

Nu parea prea incurajator, dar cel putin iedera cazuse toata in apropiere de zid $i probabil ii amortizase aterizarea. Marianne incerca sa vada ceva prin gramada incalcita de frunze ?i corzi de iedera.

- Thomas?-Sunt... teafar, spuse el cu glas inabuît.- Unde e$ti?Vitele se mi^cara, §i Thomas i$i elibera calea, smulgandu-le cu

mana, dupa care ii facu fara tragere de inima semn cu mana.-Sunt... teafar.-Thomas.El disparu datinandu-se pe dupa coltul casei, dar vorbele lui

plutira pana la ea.-Sunt... in regula.Fara indoiala ca nu era deloc in regula. Probabil era zgariat,

lovit $i plin de vanatai, cu toate ca nu parea sa-?i fi frant vreun os ori sa fi fost ranit grav. Ma rog, in afara de faptul ca mandria lui avusese de suferit.

Se terminase cu aventurile pentru Thomas.Marianne zambi in noapte. Chiar ca era tare dragut din par

tea lui. Oare era bleaga ca se incapatana sa-i refuze propunerea? Probabil. Ofta din rarunchi. Totuî, el n-o iubea, ?i nici macar

194

incercarea lui galanta de a pune la cale o aventura nu putea sa faca uitat acest lucru.

Deodata, un ciocanit upor se auzi la upa ei.„Thomas?“Se duse inauntru, strabatu incaperea pi deschise larg upa.Thomas statea in fata ei, cu o expresie upor naucita zugravita

pe chip.-Sunt... teafar.Pana pi in licarirea slaba a focului, era evident ca numai teafar

nu era. Avea camapa sfapiata, un umar ii era dezgolit pi pantaloniii se rupsesera.

La vederea lui, i se stranse inima.- Of, Thomas!El ii intinse buchetul, ajuns in aceeapi stare ca el.- Darul tau.-Este... aaa... minunat. Marianne lua cu o mana ceea ce mai

ramasese din flori, il trase inauntru cu cealalta pi inchise upa cu piciorul. Stai jos!

Il impinse pe un scaun, iar el se prabupi fara sa protesteze.- Sa vedem cat de teafar epti.Lasa deoparte buchetul jumulit, aprinse o lumanare pi o puse

pe masa de langa el. Dupa care ipi dori sa nu fi facut asta.El arata mult mai bine in intuneric. Acolo unde ii era sfapia-

ta cama^a, zgarieturi lungi $i adanci ii brazdau bratele §i pieptul. Fata ?i gatul scapasera ceva mai u$or. Ea ii lua mainile §i le examina. Erau pline de taieturi pi de julituri.

- Arati de parea te-ar fi atacat o pisica salbatica.-Acesta e pretul care trebuie platit pentru aventura, zise el §1

zambi slab.-Thomas, e?ti nebun.- Dulce nebunie, murmura el.Ea ii dadu drumul la maini pi se duse la un ibric umplut pe

jumatate, apezat intr-un lighean pe masa de toaleta. Turna apa in lighean, lua o carpa, dupa care se intoarse pi ingenunche in fata lui.

- S-ar putea sa te doara.Inmuie carpa in apa pi i-o trecu peste zgarieturile de pe piept.

----------------------------------Lectia de dragoste-----------------------------------

195

- Au! striga el, sarind in picioare. Opre§te-te!- Lini^te^te-te! II impinse inapoi pe scaun. Trebuie sa te oblojesc.-D ar ma doare!Glasul lui semana tare mult cu al baiatului care era cand se

urease ultima oara pe iedera.-Asta e pretul pe care il plate^ti ca sa ai parte de aventura, ai

uitat? Apoi se lasa pe calcaie, incruntandu-se ganditoare. Nu pot face nimic daca ramai cu cama?a pe tine. Da-ti-o jos!

-Cu placere, zise el §i incerca sa zambeasca, dar chipul i se schimonosi de durere.

Cu ajutorul ei, reu^ira sa scoata camapa. Apoi el se lasa pe spate, analizand-o:

-Acum poti sa-ti faci poftele cu mine.-C e femeie norocoasa sunt, zise ea cu ironie, incepand sa-i

curete ranile de pe brate. Nu erau atat de grave cum parusera la inceput. Erau numai zgarieturi superficiale, din care aproape ca nu curgea deloc sange, de?i probabil ca a doua zi dimineata aveau sa-1 usture tare.

- Oare ce-a fost in capul tau?-M a gandeam... au! ... Doar la tine... au!-Atunci, cred ca ar trebui sa fiu recunoscatoare ca nu te gan-

de$ti gi mai mult la mine, zise ea, incepand sa ii ingrijeasca pieptul, pentru ca atunci ai fi mort, probabil.

-Da, dar ce... au!... mod incantator... au!... de a-mi da sufletul!-Cum? Agatat de o iedera? Prabu§indu-te de pe zidul unei

case?Inmuie iar carpa in lighean, o stoarse §i se apuca sa-i curete

mainile.-Nu , incercand sa... au!... o cuceresc pe frumoasa Lady

Marianne.Ea pufni, inmuie iar carpa $i o stoarse. Se ridica in genunchi ?i

ii curata zgarieturile de pe fata.- Exista ?i moduri mai bune de a o face.El o prinse de mana, vorbind dintr-odata foarte serios:-Cum ar fi...?- Cum ar fi... Privirile li se incruci?ara. „Ai putea sa ma iube§ti.“

I?i inghiti cuvintele. Habar n-am.

---------------------------------- Victoria ‘Alexander ----------------------------------

196

Apoi i§i trase mana dintr-a lui §i incepu sa-i curete zgarieturile de pe gat, evitandu-i privirea.

- Nu-mi e$ti de prea mare ajutor.- Scuze! Apoi, ea se dadu in spate, studiindu-1. A$a, acum e mai

bine. Cum te simti?- Ca §i cum m-a§ fi incaierat cu cineva, zise el, ducandu-^i mana

la obraz $i schimonosindu-se.Ea se apleca din impuls §i ii atinse u§or fata cu buzele.-Asta ajuta?- Infinit de mult, raspunse el, intorcand $>i celalalt obraz. §i aici

ar fi de mare folos.- Prea bine, zise §i il saruta u$or in locul indicat.- §i aici, adauga el §i i$i ridica barbia, iar ea, indatoritoare, il

saruta pe gat, in jos.El o cuprinse cu bratele $i o trase mai aproape, intre genun-

chii sai.-Thomas, murmura ea, cu buzele pe umarul lui. Nu cred ca

e o idee buna.Ii simtea pielea calda, §i parfumul lui ii imbata simturile, iar

dorinta, una cum numai el putea sa i-o provoace, o inundase cu totul.

- Eu cred ca e o idee foarte buna, spuse el, tragand-o mai aproape §i incolacindu-§i picioarele in jurul ei. Prin stofa pantalonilor, putea sa simta foarte bine cat considera el de buna aceasta idee.

Mainile lui coborau tot mai mult, ca sa-i mangaie fesele prin materialul subtire al cama^ii de noapte. Ii rasfranse gulerul, sarutandu-i u§or pielea sensibila de la baza gatului, facand-o sa se cutremure de dorinta. I$>i schimba pozitia, ca sa se lipeasca $i mai bine de el, frecandu-se de madularul lui intarit §i lipin- du-$i buzele de ale lui.

-Sa-mi spui daca te doare, ii §opti.- Ma doare.Se juca acum cu buza ei de jos, dupa care o saruta u$or in coltul

gurii. Ea i$i trecu mainile cu grija pe umerii lui, intr-o mangaiere u$oara, aproape ca o adiere, iar faptul ca se abtineau sporea cu fiecare clipa dorinta care se acumula in ea.

- — -------------------- Lectia de dragoste--------------------------------

197

-— Victoria “Alexander

El suspina sub atingerea ei, sarutand-o u?or pe buze. I§i cobori mainile pana cand ii prinse camaâ $i reuî sa-?i strecoare palmele pe sub ea pana intre picioarele ei, apoi tot mai sus.

- Da-o jos, ii jopti inceti§or.- Cu placere, zambi ea. Se indeparta putin de el, i$i trase ve§-

mantul peste cap §i-l arunca deoparte. El o cuprinse cu un brat pe dupa mijloc ?i se apleca pentru a-i cuprinde un san intre buze.

Marianne gemu incantata, desfatandu-se cu incantarea senzuala a atingerii lui. §i-ar fi petrecut incantata tot restul vietii a§a. Cu el.

-A^teapta!El se ridica brusc, tragand-o §i pe ea in picioare. I$i scoase repe

de pantalonii, dupa care se a§eza la loc pe scaun.-Thomas, ce faci? intreba ea amuzata.- Eu am platit pretul pentru aceasta aventura, spuse el, cu acel

zambet rautacios care se ivise din nou. Acum e randul tau.O impinse in jos, ca sa-1 incalece, ?i se strecura cu uûrinta

in ea. Marianne il primi cu un fior de placere erotica, inchizand ochii §i dandu-î capul pe spate. Sanii ii erau in dreptul gurii lui, ?i el profita de ocazia asta, sugandu-1 mai intai pe unul, apoi pe celalalt.

Ea se prinse cu calcaiele de picioarele scaunului ?i se impinse in el, simtind nevoia sa-1 aiba cat mai adanc in ea. Iar el incepu sa se mi?te. Bratele stramte ale scaunului faceau ca mi^carile sa-i fie mai scurte, mai profunde $i mai dure. Din ce in ce mai excitata, ea incepu sa se mi§te in acelaî ritm cu el. Se leganau impreuna, intr-o placere tot mai mare, pana cand scaunul incepu sa scartaie in semn de protest. Intr-un colt al mintii care nu era inca inceto- $at de placere Marianne se intreba daca scaunul n-avea sa se rupa cumva sub ei. §i nici macar nu-i pasa.

Se apleca inspre Thomas, agatandu-se de spatele lui, iar el o prinse $i mai strans. Se mi^cau acum intr-un ritm care le era deja familiar, dar de fiecare data innebunitor. Incantarea se involbu- ra in ea, tot mai mult ?i mai mult, pana cand, in cele din urma, el scoase un ultim geamat, iar eliberarea glorioasa ii cutremura tot corpul.

198

Marianne se agata de el cateva dipe nesfarîte, odihnindu-î capul pe umarul lui, incercand sa-î recapete rasuflarea. Ii simtea pieptul ridicandu-se ?i coborand §i-i auzea bataile inimii.

Apoi i§i inalta capul §i ii zambi, sarutandu-1 u$;or pe buze:- O sa-ti spun un singur lucru, dragul meu Lord Helmsley: cu

siguranta ai un mod ciudat de a te aventura. Ce ai de spus in apararea ta?

El ridica un deget, ii ridica ochelarii la loc pe nas $i zambi stramb:

-Auuu!

------------------------------- -- Lectia de dragoste - — -------------------------

CapitoCuf 16

... Oricum, incerc sa mi-l scotpe Lord W. din cap §i din inima. Situatia noastra este imposibila, $i nu mai pot continua sa ma prefac ca totul e bine. Egreu sa traiesc in casa lui $i sa nu fiu cu el, dar §tiu ca fericirea mea este altundeva. Trebuie sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a uita ce a insemnat el pentru mine §i a-mi vedea de viata.

in acest scop, am facut cuno§tinta cu un gentleman interesant, care pare oarecum atras de mine. Lord L. nu seamana cu nimeni dintre oamenii pe care ii cunosc, $i banuiesc ca mi-ar putea alina durerea din suflet.

Ce ciudat, prietenii lui il numesc Leopard...


- Ziua cea mare pentru cavalcada, ce zici, Helmsley? Pennington veni langa Thomas ?i i§i opri calul.-A$a e.Thomas i?i schimba pozitia in $a, incercand sa nu se schimo-

noseasca de durere. Efectele aventurii din noaptea trecuta erau mai dureroase decat ar fi crezut. Cu toate acestea, daca durerea

199

- Victoria “Alexander

ii imblanzea catu^i de putin atitudinea lui Marianne, atunci erau cat se poate de folositoare.

- A i avut o noapte grea, batrane? intreba Pennington, mirat.-N im ic grav, zise Thomas cu un aer degajat. Am tras o cazatu-

ra, asta-i tot.Pennington §i Berkley sosisera in ultimul ceas ?i aveau sa stea

la conac pana in noaptea urmatoare. De?i fusesera invitati $i de regula participasera ?i in anii dinainte, Thomas ii trimisese un bilet fiecaruia dintre ei inainte sa piece din Londra, indemnandu-i sa vina. Parea mai intelept sa-i aiba sub observatie, decat sa-i lase liberi prin ora?, unde puteau incerca sa afle identitatea domni^oarei de la tara.

- Berkley unde e?Pennington facu un semn din cap spre un grup de calareti.- Le-a vazut pe surorile Shelton $i a vrut sa le salute.- §i tu nu?- La momentul potrivit, spuse Pennington, aruncand o privire

in jur. Nu o vad pe incantatoarea Lady Marianne.-Este pe undeva pe aici, raspunse Thomas, incruntandu-se.

De ce?- De ce nu? replica el ugor uimit.- N-a§ fi zis ca e genul de femeie de care e§ti tu atras de obicei.- Pai, nu e. Dar este fermecatoare, de?teapta $i amuzanta, §i

imi place mult compania ei. Se pare ca mi se schimba gusturile, zise Pennington amuzat. §i te asigur ca nu e nimeni mai uimit de asta decat sunt eu insumi. Apoi il privi curios. Credeam ca mai degraba o sa-mi incurajezi atentia.

-E i, hai, Pennington, zise Thomas, cu o veselie prefacuta. Fetele astea sunt sub protectia mea. De ce te-a§ incuraja tocmai pe tine?

- M i s-a dat de inteles ca dore^ti sa le gase^ti soti. in primul §i in primul rand lui Lady Marianne. Am auzit §i ca ti-ai dat silinta sa trimiti...

- A fost o gre?eala, zise Thomas repede. Chiar tu mi-ai aratat ca Marianne n-avea sa fie u?or de salvat.

Pennington incepu sa rada.

200

- Nici nu vreau sa-mi inchipui cum a reactionat cand a auzit ca ii cauti cu osardie un sot.

- Nu e un gand prea placut, zise Thomas, ascunzandu-^i zambetul cand i?i aminti cat de placut fusese de fapt. Apoi continua, pe un ton voit nepasator: Apropo de vanatoare, cum merg cauta-

e pe care le face Berkley pentru a-?i gasi iubita misterioasa?-N u prea bine.Pennington vorbea cu Thomas, dar scruta din ochii multimea.

Fara indoiala, o cauta pe Marianne. Thomas incerca sa alunge senzatia de enervare care ii dadea ghes.

- Cadwallender spune ca nu-i cunoa?te numele ?i nici nu §tie unde locuie?te.

- $i 1-ati crezut?- Pai, n-am prea avut de ales. Nu ne mai ramanea mare lucru

de facut, in afara de a ne ridica un cort la u?a lui, a^teptand-o acolo pe doamna in chestiune. Berkley a... In ochii lui Pennington se aprinse o luminita §i incepu sa zambeasca. Helmsley, te superi daca reluam discutia mai tarziu?

Thomas il urmari cu privirea. Marianne statea pe un cai din grajdurile de la Effington. Buclele blonde ii iejeau de sub palaria la moda, caci era prea independents ca sa poarte o plasa de par. Parea relaxata $i se tinea bine in §a, ca $i cum ar fi fost obi^nuita sa calareasca. In ve^mantul de calarie, de un verde intens, parea o zana a padurii cu ochelari, in acela^i timp eterica $i pamanteana. §i incredibil de dezirabila. El incepu sa se foiasca nelini^tit.

- Helmsley? Pennington ii arunca o privire cercetatoare. Nu te superi, nu?

- Sigur ca nu, minti Thomas.- Excelent. Pennington i$i intoarse calul pentru a porni inspre

Marianne, dar se opri. In caz ca ai intrebari, sa ?tii ca, pentru moment, nu am nici o intentie in privinta acestei doamne. To- tu?i, daca a$ avea, daca voi avea in viitor, banuiesc ca ele ar fi mai degraba suparator de onorabile.

Apoi Pennington i§i duse mana la palarie ?i zambi larg, indreptandu-se catre Marianne.

Ea il saluta cu un zambet natural. Thomas incerca sa ignore un ghimpe de gelozie. Dar, de fapt, de ce sa nu fie gelos? La urma

- — ------------------------Lectia de dragoste ------------------------------ —

201

- Victoria !Alexander

urmelor, viitoarea lui sotie era cat se poate de incantata sa intalneasca un alt barbat. Femeia care intr-o zi avea sa-i poarte copiii radea la vorbele altui barbat. Viitoarea ducesa de...

- Nu te mai holba la ea! Chiar nu se cuvine!Jocelyn se indreptase spre el, urmata indeaproape de Becky,

tot calare.-Absolut deloc, incuviinta Becky.El i?i inabu^i un oftat. Nu §tia ce voiau, dar nu era un moment

potrivit. Fara sa-?i ia privirea de la Marianne, li se adresa surorilor ei mai mici:

- Ce doriti?-S-a invoit sa se marite cu tine? intreba Becky.-N u inca.- Macar faci ceva progrese?In vocea lui Becky rasuna speranta. Gandul la buzele lui

Marianne dezmierdandu-i pieptul ii umplu, nechemat, mintea. I$i drese glasul.

- Cred ca da.- Ei bine, trebuie sa te mi^ti ceva mai repede, spuse Jocelyn

cu fermitate.El nu-^i putea lua privirea de la Marianne. Oare mai intal-

nise vreodata o femeie care raspundea atat de complet la atingerea lui?

- A aparut altui, continua Jocelyn.O femeie a carei inocenta plina de lacomie ii incendia

simturile...- Un alt pretendent, adauga Becky.O femeie care-i staruia in minte mult timp dupa ce-i parasi-

se patul...- Helmsley!Jocelyn il scutura de umar, facandu-1 sa-§i indrepte privirea

spre ea.- Auuu! exclama el incruntat. Acum.ce mai e?-F ii atent, Helmsley! E important, pufni Jocelyn, iritata.

A aparut un alt barbat.-Unde a aparut? intreba el nelamurit. Despre ce vorbe^ti?- Vorbim despre femeia pe care ai distrus-o, se rasti Becky.

202

- Femeia cu care trebuie sa te insori, zise Jocelyn, intr-o §oapta furioasa.

-Taceti, le raspunse el, tot in §oapta. Vreti sa ne auda toata lumea? Acum, explicati-mi!

-Marianne s-a apucat ieri sa scrie un nou capitol din povestirile ei, zise Becky. §i noi am vazut din intamplare.

-Bine, de fapt, ni s-a parut o idee buna sa citim. Jocelyn ofta. Mai ales acum, ca ?tim ca aventurile ei nu sunt chiar atat de inventate pe cat am crezut.

- Era doar o modalitate de a-i mai abate gandurile. Becky zambi larg. Bine, nu era terminat de tot...

- Aveti de gand sa ajungeti la subiect?Fetele schimbara priviri ingaduitoare intre ele. Becky ofta.-Subiectul, domnul meu, este ca a aparut altcineva.- Ai un rival, zise Jocelyn amuzata.- Un rival? Thomas se incrunta. Cum a$ putea sa am un rival?- $tiu ca ti-e greu sa intelegi, date fund manierele tale incanta

toare, insa exista un alt barbat, spuse Jocelyn ironica.- Cand a gasit timp pentru asta? mormai el in barba.Apoi i$i intoarse iar privirea spre Marianne, care statea in con-

tinuare de vorba cu Pennington. „Pennington?“- Nu prea are importanta cine e, se rasti Jocelyn, care, dupa cat

se parea, ii citise gandul. Ceea ce conteaza e ca e cineva $i ca e un cineva gre?it.

- Ma rog, spuse Becky incetijor, daca nu cumva ti-ai schimbat parerea in privinta insuratorii cu ea.

- Caz in care, adauga Jocelyn, strangand din dinti, o sa-mi fac un scop in viata din...

-Amenintarile nu sunt necesare, spuse el absent. „Penning- ton? Cum ar putea fi interesata de Pennington?" Sunt cat se poate de aproape sa ma casatoresc cu Marianne. Chiar daca o sa fiu nevoit s-o tarasc la altar, in timp ce ma love^te $i urla.

- Hei, asta e o idee, zise Becky incantata. N-ai putea s-o rape^ti $i s-o duci la Gretna Green?

- Ei, da, asta chiar ca ar fi frumos! interveni Jocelyn, cu un sarcasm evident. Lui Marianne nu i-ar pasa nici cat negru sub unghie de natura scandaloasa a unei asemenea fapte.

' — ------------------------Lectia de dragoste --------------------------------

203


- Probabil ar privi-o ca pe o afurisita de aventura, murmura el.„Pennington?“ Ce avea el, iar Thomas nu?- Daca ma gandesc mai bine, spuse Jocelyn, ea sigur ar consi-

dera asta o aventura, ceea ce ar fi excelent...-Asta ziceam ?i eu, replica Becky.- De?i nu e neaparat una care sa se sfar^easca printr-o casato

rie, spuse Jocelyn, scuturand din cap. Va trebuie sa gase?ti ceva mai bun.

- O sa gasesc, zise el taios. Acum, va multumesc pentru informatii ?i pentru sugestii...

- Dorim sa te ajutam, spuse Becky.- Sa faci ceea ce e necesar, adauga $i Jocelyn. Se vede prea bine

ca nu te descurci de unul singur.- Increderea pe care mi-o aratati ma cople§e§te de-a dreptul,

spuse Thomas, ?i-i arunca o privire lui Jocelyn. Sunt perfect capabil s-o conving pe sora voastra sa-mi fie sotie. Apoi, cu privirea la Becky, adauga: Fara sa recurg la forta ?i fara s-o rapesc.

-N u ne-am indoit nici o clipa de asta, raspunse Becky, numai lapte $>i miere.

Jocelyn se alatura surorii ei cu dragala?eniile:- Ai parte de toata increderea noastra.Thomas nu credea o iota din ce spuneau. In ciuda lingu^elilor

lor, era evident ca nici una din cele doua surori nu credea ca o sa reu§easca sa o cucereasca pe Marianne. §i, in clipa aceea, pana $i el se indoia. Totu?i, incapatanarea ei nu se putea asemui cu hotararea lui. §i era tare hotarat.

Nu-fi putea aminti nici o situatie in care nu reujise sa obtina ceea ce i?i dorea ?i refuza sa se gandeasca la posibilitatea unui e§ec tocmai acum. §i nici un pretendent misterios, fie el Pennington sau oricine altcineva, n-avea sa-i stea in cale.

De unde sa £tie ca aventurile puteau fi atat de inspaimantatoare?

Marianne se indrepta in 5a, uitandu-se la traseul pe care-1 avea de urmat. Cavalcada era organizata pe opt trasee separate, fiecare dintre ele mai dificil decat anteriorul. Iar acesta era al treilea.

204


Peste o suta de calareti luau parte la ea, impartiti in §ase echi- pe. In clipa aceea, echipa a treia intrase pe traseu. Urma echipa lui Marianne. Pennington era in grupul din spatele ei, insa Berkley era in echipa cu ea.

Thomas §i Becky erau in a doua echipa §i, pentru Marianne, era clar deja ca grupul lor avea sa cajtige concursul. Becky cala- rea aproape cu un abandon aproape incontrolabil, ca §i cum s-ar fi nascut pe cai. Thomas i$i strunea calul de parea ar fi fost un singur trup si un singur suflet. increzator $i irezistibil ca un erou de roman.

II privea cum sarea ?i trecea peste obstacole, iar inima i se zbatea in piept de frica, dar $i de o mare mandrie. Acesta era barbatul pe care il iubea. Era minunat.

-N u e$ti obligata sa continui, ?tii, spuse Berkley, care statea langa ea. Nu e nici o ru?ine daca renunti, in orice moment. De fapt, e lucru sigur ca foarte multi calareti nu vor termina cursa, adauga el, aratand din cap spre un tanar. Responsabilul cu grajdurile trimite pe cineva la inceputul fiecarui traseu. Nu trebuie decat sa-i spui ca nu mai continui.

- Da, bine, o sa tin cont de asta. Facu o grimasa. „Totu?i, ce ar face o eroina in situatia asta?“ i?i indrepta umerii. Dar nu inca.

- E$ti sigura? intreba Berkley §i se incrunta ingrijorat.- Deloc, replica ea $i rase slab. E mai posibil sa sfar^esc in ?an-

tul cu apa din fata decat sa sar peste el.- Cum au facut multi inaintea ta, o asigura Berkley. Chiar §i eu

am luat o gura sau doua in alti ani.Ea il studie cu atentie. De$i ii era recunoscatoare pentru incu-

rajari §i pentru ca ii tinea companie, nu se simtea prea in largul ei in prezenta lui. Dedaratia de iubire din scrisoarea lui era nelini?- titoare, $i habar n-avea cum sa tina situatia in frau. Totuji, poate ca trebuia sa ia o masura in privinta asta.

Marianne trase adanc aer in piept.- M-am gandit cu atentie la dilema dumitale, $i ma intrebam

daca te-ai apropiat vreun pic de a-ti declara iubirea obiectului afectiunii dumitale.

- De la obstacolele ecvestre la obstacolele inimii? intreba el mirat. E o schimbare de subiect destul de ciudata, nu ti se pare?

205


Ea se facu stacojie la fata.- Im i cer scuze. N-ar fi trebuit...-Aiurea! o intrerupse el. La urma urmelor, m-am increzut in

dumneata. Ca sa-ti raspund la intrebare, i-am scris despre sentimentele mele, insa... Ridica din umeri ca gi cum n-ar fi avut nici o importanta, dar ea $tia prea bine ca era exact invers. Nu am primit nici un raspuns. Nu i s-a parut potrivit sa-mi raspunda.

- Poate, spuse Marianne cu blandete, afectiunea i-a fost ca?ti- gata de altcineva.

- 0, sunt sigur ca a§a e, admise el, intunecat la fata. Sunt insa convins ca el nu e barbatul potrivit pentru ea. O sa-i franga inima $i o s-o abandoneze, dupa ce o va distruge.

- Sigur nu poate fi atat de rau.Simtea insa cum ingrijorarea il zgandarea ca o gheara in

stomac.- E un ticalos negru la suflet, spuse Berkley cu asprime.Ea il privi surprinsa. Oare simtamintele lui Berkley ii colorau

perceptia? Sau ea il infati^ase cu adevarat pe Lord W. - pe Thomas - in culori atat de negre? Nu incapea indoiala, il facuse oarecum intunecat $i morocanos, poate chiar amenintator - §i cu siguranta arogant. Dar poate, cu exceptia arogantei, Lord W. era un produs al imaginatiei sale, mai mult decat orice altceva.

Ispravile lui - ale lor - contineau un graunte de adevar, dar nu se bazau decat vag pe ceea ce faceau ea ?i Thomas. Totu^i, era evident ca Berkley n-avea sa creada niciodata asta daca avea sa descopere adevarul. §i banuia ca nimeni altcineva n-avea sa creada.

-Trebuie sa scape din ghearele lui. In cele din urma, o s-o gasesc, spuse Berkley, cu glas mohorat. Are nevoie de mine.

- Domnul meu, incepu Marianne ?i ii puse mana pe maneca, te-ai gandit cumva la posibilitatea ca ea sa nu te fi contactat pentru ca e, sa zicem, multumita cu soarta ei?

El se incrunta amenintator.-N u cred una ca asta. §i nici n-o sa cred... pana n-o s-o aud

chiar de pe buzele ei.Ea il studie, simtindu-se neajutorata. Bietul om, dragul de

el! Se prinsese in mrejele imaginatiei ei $i acum i§i inchipuia ca era indragostit de o femeie care avea doar o vaga asemanare

206


cu realitatea. Era numai §i numai vina ei, §i, prin urmare, de ea tinea sa faca numaidecat ceva in privinta asta.

- Dragul meu Lord Berkley, zise incetiôr, luandu-î mana de pe el, ma tem ca e$ti putin cam nerod.

- Cum indrazne^ti... El se indrepta $i-i arunca o cautatura urata. Credeam ca ai inteles. Credeam...

-Prostii! zise ea, inlaturandu-i comentariile cu o fluturare a mainii. Ceea ce inteleg eu este ca ravne^ti la o femeie pe care recuno^ti ca nu ai intalnit-o niciodata. De aceea, orice ?tii sau crezi ca ?tii despre ea este incomplet. Ai creat-o din propriile dorinte ?i nevoi. Nu o cuno^ti deloc.

-B a a? zice ca...- Te-ai indragostit de un vis. De o fantezie, care are tot atata

substanta ca o poveste dintr-o carte. Fictiunea, domnul meu, zise ea ?i clatina din cap, nu este ?i nici nu va fi vreodata realitate.

-Doamna mea, eu...- Uita-te in jurul tau, il indemna Marianne ?i facu semn spre

multime. Aici sunt multe tinere incantatoare. Femei in carne ?i oase, ?i banuiesc ca sunt destule care ar putea sa iti poarte o afectiune profunda.

El o privea cu ochi mari.-A$a crezi?-Bineinteles, zise ea ?i rase, simtindu-se uûrata. E§ti un bar

bat fermecator f i mai mult decat chipe§. Orice femeie - adica orice femeie in carne ?i oase - ar fi flatata sa fie obiectul atentiilor dumitale. $i eu banuiesc sincer ca nu numai una ti-ar raspunde la aceasta afectiune.

-Cu adevarat?Pe chipul lui se latea incetiôr un zambet de incantare.- Sigur ca da, raspunse ea, simtind o mare satisfactie. Cu pu

tin noroc, Berkley avea sa uite cu totul de domnifoara de la tara §i sa-§i indrepte interesul in alta directie. Acum, cred ca echipa noastra se pregate?te sa inceapa, indiferent daca eu sunt pregatita sau nu.

- Sa nu-ti fie frica! O sa fiu langa dumneata! zise el neôvaiel- nic. In caz ca vei avea nevoie de ajutorul meu.

Ea studia nesigura traseul.

207


- E bine sa §tiu ca o sa fie cineva langa mine sa ma ajute sa ma ridic, daca eu §i fiinta aceasta ne vom desparti.

- Poti conta pe mine. N-o sa ma dezlipesc nici o clipa de langa dumneata.

O lumina ciudata stralucea in ochii lui Berkley.- Multumesc, murmura ea, dupa care i?i indrepta atentia spre

obstacolele din fata ei, alungandu-?i din minte senzatia neplacuta ca, deî era posibil sa-1 fi facut pe Berkley sa uite de afectiunea sa pentru domni§oara de la tara, era, de asemenea, posibil sa-1 fi indreptat intr-o directie noua §i neprevazuta.

Sau sa fi fost Berkley?Thomas se uita cum inainteaza pe traseu echipa lui Marianne.

Berkley, care era un calaret excelent, ramasese acum in spate, ca sa tina pasul cu Marianne, indemanarea ei pe cai era cel mult me- die. Thomas era in acelaî timp recunoscator §i enervat de atentia lui Berkley. Doar ea nu avea nevoie de atata ajutor, nu?

Totu§i, trebuia sa recunoasca, ea avea un mare curaj. indreptat unde nu trebuia, poate, dar tot curaj era. incerca sa-î ascunda te- merile, dar el, $i poate ca numai el, putea sa-?i dea seama de asta dupa linia gurii §i incordarea barbiei. Bine macar ca era destul de inteligenta incat sa fie ingrijorata, data fiind dificultatea crescuta a traseului §i indemanarea ei limitata. Dar nu avea de gand sa renunte, deocamdata. Thomas nu-î putu retine un zambet, observand o nota surprinzatoare de mandrie. Ea era cat se poate de impresionanta, o viitoare ducesa din cap pana in picioare. Viitoarea lui ducesa. §i la fel de incapatanata ca toate ducesele care o precedasera.

Reu§i sa sara peste un obstacol inêlator, dar ateriza putin cam tare. El nu i?i putu retine o tresarire, din pura empatie.

Oare atentia pe care i-o acorda Berkley era o simpla coinciden- ta sau descoperise cumva ca ea era femeia de care sustinea sus $i tare ca se indragostise? Sau, mai ray, ii marturisise Marianne totul? Dupa ce-$i facuse aparitia la Cadwallender, ea ii cuno^tea prea bine sentimentele. Nu, Pennington ar fi §tiut daca s-ar fi intamplat a§a. Dar poate ca Berkley nu-i spusese? Aiurea, Berkley i-ar fi spus lui Pennington; de fapt, Berkley ar fi spus orice oricui.

208

In plus, daca Berkley ar fi ftiut adevarul, ar fi venit de indata la Thomas, sa-1 infrunte.

Marianne se apropia de un obstacol cu apa, iar Thomas ifi tinu rasuflarea. Calul ei era bine antrenat fi facu saritura cu o ufurinta care nu se potrivea cu expresia inspaimantata ce aparuse pret de0 clipa pe chipul ei.

Sa fi fost Berkley noul pretendent din viata domnifoarei de la tara? Sau Pennington? Inlatura gandul nelinif titor ca poate era cu totul altcineva.

La dracu’, cine putea sa ftie ceva cu certitudine cand venea vorba despre Marianne? De ce nu putea sa fie f i ea... ei bine, o femeie obifnuita? Una care nu voia nimic mai mult decat sa se marite fi sa aiba un sot de ale carui dorinte fi nevoi sa se ocupe plina de iubire? O femeie care sa nu puna niciodata la indoiala hotararile sau actiunile sotului ei?

Ofta indelung, plin de frustrare, caci ftia deja raspunsul.Daca Marianne ar fi o astfel de femeie, atunci nu ar mai fi sin

gura femeie care ii facea stomacul sa freamate, care il innebunea cu totul f i care ii luase in stapanire mintea f i trupul.

Thomas nu o scapa din ochi pana nu ajunse, teafara, la sfarfitul traseului, f i abia atunci rasufla ufurat. Sigur ca acum ar trebui sa renunte. Dar cine putea fti ce avea ea sa faca? Era destul de incapatanata incat sa continue pana avea sa cada pe spatele ei minunat. Probabil ca aceasta cavalcada i se parea o aventura: primejdioasa f i incitanta.

Poate ca un pic de pericol era exact ingredientul pe care trebuia sa-1 adauge fi el la tentativele sale de aventuri amoroase.

Fara indoiala, faptul ca el se prabufise f i ar fi putut muri nu era indeajuns de primejdios pentru ea. §i de ce ar fi fost? Nu ea fusese cea aflata in pericol.

La sfarfitul traseului, ea se indrepta spre Berkley, iar rasetele ei erau purtate de adierea blanda. Thomas ifi miji ochii.

„Pericol. Aventura. Seductie. Poveste de dragoste."Cuvintele astea ii zvacneau in cap, dar raspunsul refuza sa

1 se arate. Unde era pericolul intr-o poveste de dragoste? Unde era aventura cand venea vorba despre seductie?

- — --------------- — Lectia de dragoste -----------------------------------

209

Victoria Alexander

Era atat de simplu, ca ar fi trebuit sa-$i dea seama cu mult timp in urma. Zambi inceti?or. Pericolul ?i aventura mergeau mana in mana cu atractia starnita de lucrurile interzise §i cu amenintarea de a fi descoperiti.

Thomas inalta o rugaciune tacuta catre stramo^ii lui, de multa vreme adormiti, pentru ca se gandisera ?i cladisera singurul loc care putea sa-i aduca exact acest lucru.

CapitoCut 17

... Ca Leopard este, intr-adevar, pe atat de §iret §i de inteligent pe cat sugereaza porecla. In plus, este fermecator, incitant §i multe prea chipe§. Ma simt atrasa de el ca o frunza in curentul apei. In natura lui e ceva deopotriva inspaimantdtor $i irezistibil.

Nu e genul de barbat la care te-ai putea gandi pentru casatorie, §i poate in asta consta puterea lui de seductie. Totu§i, daca tot nu ma marit, ar fi atat de rau sa gust din fructele interzise pe care mi le o f era?

Cat despre Lord W., in ciuda tuturor eforturilor mele, il port mereu in gand. §i in visele mele...


Marianne lua biletul agatat in tufele de cimi^ir ale labirintului rotund $i zambi. Ce aventura mai punea acum Thomas la cale?

Dupa cavalcada, se intorsese in camera ei, facuse baie ?i tra- sese un pui de somn, iar la trezire gasise un biletel care-i fusese strecurat pe sub u?a. Nu era semnat, dar nici nu se punea problema sa nu £tie de la cine era. Cine altui decat Thomas ar fi facut o invitatie in termeni atat de poetici? Bine macar ca „tezaur“ rima cu „placere de aur“.

210

-Thomas? striga ea, despaturind biletul. Nu continea decat o sageata desenata. Evident, trebuia sa intre in labirint. Aventura incepuse.

Trase adanc aer in piept §i pa?i inauntru. In dreapta, avea un zid solid, din gard viu. Se intoarse spre stanga §i urma poteca verde, apoi o lua la dreapta, iar apoi din nou la stanga. §i se trezi iaraî fara vreo optiune. Continua sa mearga pe sub bolta inalta de verdeata, devenind tot mai increzatoare. Labirintul nu era nici pe departe atat de dificil pe cat sustinuse Thomas. Se indoia ca avea sa dea peste vreun cadavru. Ignora o intrare care ducea mai adanc in inima structurii §i continua sa mearga pana cand culoarul se termina cu un zid. Se rasuci pe calcaie $i reveni pe propriile urme, luand-o de data aceasta pe intrarea de care trecuse initial. Pa?i prin urmatoarea deschizatura, care ducea, la randul ei, tot mai adanc in labirint. Poate ca asta era secretul. Sa o ia, pur ?i simplu, pe orice drum care ducea in inima puzzle-ului.

Trase adanc aer in piept $i-$i continua inaintarea, ceva mai atenta decat pana atunci. Era un pic enervant ca nu $tia spre ce se indrepta. Mai rau decat atat, in clipa aceea habar n-avea cum sa iasa de acolo. Ajunse la un zid din care se deschideau intrari in mai multe parti, $i acolo se opri.

-Thomas?Nici un raspuns. Daca nu era acolo? Daca nu primise la

timp biletul lui? Daca o a^teptase §i crezuse ca nu mai venea? Dintr-odata, ideea ca un om s-ar putea pierde pentru totdeauna pe culoarele inalte de frunze nu i se mai parea la fel de absurda ca pana atunci.

O lua pe drumul ce ducea spre dreapta, dupa care se opri $i o lua spre stanga. La vreun metru de intrare, o panglica ivorie por- nea din centrul cararii, ducand $i mai adanc in labirint.

Ea rase uûrata $i ridica panglica. O urma de-a lungul unei curbe, apoi a urmatoarei, infa?urand-o in mana pe masura ce mergea. Potecile rotunjite deveneau tot mai stramte, pana cand ajunse la un punct unde panglica era legata de un arc in forma unei jumatati de inima, la o poarta de fier.

Impinse poarta, deschizand-o, pa?i precauta in centrul labirintului, $i acolo nu-î putu stapani o exdamatie de incantare.

---------------------------------- Lectia de dragoste - — -------------------- -

211


intr-adevar, era un soi de incapere, cu pereti inalti de cimi?ir $i avand doar cerul drept acoperamant. Band largi erau plasate din loc in loc. In mijloc, se aflau o masa mica din fier forjat, acoperita cu o fata de masa, $i doua scaune. Ea se apropie. Langa o sticla de ?ampanie deschisa, cu doua pahare langa ea, observa un vas cu flori proaspat taiate. Era un aranjament scos direct dintr-o poveste romantica.

O poveste despre seductie.Poarta se inchise in urma ei, facand-o sa tresara.Thomas se sprijinea de ea, cu un zambet rautacios pe fata.- Credeam ca n-o sa ajungi niciodata aici.- §i acum, ca am ajuns?Simtea cum o nerabdare delicioasa punea stapanire pe ea.- Bine ai venit in lumea aventurii!Era imbracat de zi, cu o cama^a moale, descheiata la gat, $i

cu pantaloni cam ponositi. Arata exact cum i$i imagina ea ca ar fi un pirat sau un talhar la drumul mare; iar luminita din ochii lui intarea aceasta imagine.

- § i daca nu vreau sa iau parte la genul de aventura pe care mi-1 oferi?

- Ba o sa vrei, zise el, intorcand cheia in broasca portii. In plus, n-am nici o intentie sa-ti dau drumul pana nu accepti sa te mariti cu mine.

Ei ii bubuia inima in piept.- Ei, hai, Thomas, nu pot...Dar, inainte sa mai spuna un cuvant, el o lua in brate. Buzele

li se contopira, iar ea se pierdu in imbratijarea lui, simtindu-se cuprinsa de dorinta cea bine cunoscuta. El ii pecetluise gura cu buzele, sarutand-o iar $i iar, pana cand ea se gandi ca avea sa le§i- ne de atata placere.

- Spune-mi ca o sa te mariti cu mine, $opti el.„ Spune-mi ca ma iube§ti.“- Niciodata, murmura ea.- Prea bine, replica el §i, fara nici un avertisment, ii dadu dru

mul §i se duse la masa. Dore^ti ?ampanie?

212

O clipa, ea ramase cu privirea pironita spre el, nedumerita. Frustrarea punea stapanire pe ea, a?a ca fu nevoita sa faca un mare efort pentru a-?i recapata suflul.

- De ce, pentru Dumnezeu, te-ai oprit?- im i era sete, zise el ?i zambi, apoi indeparta o albina care

zbura in jurul âmpaniei, umplu un pahar §i il ridica spre ea.- Efti enervant.Nu era de ajuns ca pana §i cea mai mica atingere a lui o umplea

de o dorinta innebunitoare. Acum mai voia §i sa joace cine ?tie ce joc prostesc, sub pretextul aventurii. Ei bine, ea nu avea deloc chef sa se joace.

ii smulse paharul, iar ampania i se prelinse pe mana. Fara sa-i pese, ea bau tot paharul.

-Acum, zise, trantind paharul inapoi pe masa, vreau sa plec.- De ce? o intreba el ganditor. Abia ai ajuns.-Aventura asta nu-mi e pe plac.Dintr-odata, Marianne i$i dadu seama ca ideea de aventura -

indiferent de natura acesteia - incepea s-o oboseasca.- Dar abia a inceput.- Bine, zise ea ?i ofta, dandu-se batuta, iar el ii umplu la loc pa

harul. Marianne il lua §i sorbi o inghititura zdravana. §ampania ii placea aproape la fel de mult precum coniacul. Ce ti-ai propus?

- in primul rand, o sa te scap de rochia asta.-Da?-N im ic nu se compara cu sentimentul eliberator dat de faptul

de a fi gol in aer liber, zise el, luand inca o inghititura, dupa care lasa paharul jos. Sau de faptul de a face dragoste sub cerul liber.

§i, zicand asta, i§i trase camaâ peste cap ?i o azvarli pe o banca din apropiere. Ea il privea cu ochii mijiti.

- Ce vrei sa faci?- A^teapta $i o sa vezi.El dadu ocol mesei, venind in spatele ei ?i mangaind-o bland

pe brate.- Surpriza, draga mea Marianne, este insaî esenta aventurii.Apoi se apropie de ea §i ii scoase cu indemanare ochelarii, pu-

nandu-i cu grija pe un scaun. ii duse apoi mana la gura ?i linse de pe ea §ampania uscata. Ea se infiora, ?i toata enervarea se ^terse

- — ------------------------ Lectia de dragoste ----------------------------------

213

odata cu atingerea lui. Poate ca, la urma urmelor, avea chef sa se joace.

El o saruta pe gat, coborand pana la gulerul rochiei, dupa care bajbai cu inchizatoarele, dar intr-un final reu?i.

- Thomas, daca da cineva aici peste noi?El ii lasa manecile in jos $i-i dezgoli umerii.-N u ne va gasi nimeni. Apoi trase in jos de rochie ?i de furo-

ul pe care il purta pe dedesubt, eliberandu-i bratele din maned. Cei care iau parte la cavalcada i§i petrec de obicei timpul de dupa ea odihnindu-se in camerele lor. In plus, chiar daca ar reuî cineva sa gaseasca drumul pana in centru, poarta este acum inchisa pe dinauntru, §i gardurile vii inabuâ bine vocile, facandu-le aproape de nerecunoscut.

Un sentiment ilicit ?i incantator punea stapanire pe ea. Se apleca spre el ?i inchise ochii, savurand caldura trupului sau lipit de al ei.

- E§ti sigur?-Aproape sigur.Mainile lui ii alunecau pe $olduri, iar rochia ?i furoul ii cazura

la picioare. Ramasese acum numai in ciorapi $i pantofi.El avusese dreptate in legatura cu goliciunea in aer liber. In-

conjurati de gardul viu, avand doar cerul albastru ?i nemarginit deasupra, infiorata de aerul rece, nu se simtise niciodata atat de libera, de neincorsetata, ca un spirit al padurii dansand pe paji?ti. Evident, nu dansa cu adevarat. Deocamdata.

- Marianne, pericolul de a fi descoperit e parte de neinlaturat a aventurii.

Mainile lui rataceau pe pantecele ei ?i o trageau spre el, ca sa se contopeasca. Ii simtea erectia, tare ?i fierbinte, prin pantaloni, impungand-o din spate. Mainile lui ii luasera sanii in stapanire, iar ea ridica un brat, cu care il cuprinse pe dupa gat. Degetele lui ii excitau sfarcurile, care se intarisera sub atingerea lui dibace. Ra- suflarea ei devenea tot mai intretaiata.

- §tii ce fac in clipa asta? ?opti el, cu buzele lipite de pielea ei.- Sper ca da, raspunse ea, cu glasul doar o ôapta.El ii mangaie curba dintre gat ?i umeri, dupa care ii impin

se u?or capul inainte, ca s-o sarute la baza gatului. Mainile lui

' — -----------------— Victoria ‘Alexander - — — ----------------------

214

ii mangaiau corpul, ?i gura i se lasa tot mai jos, de-a lungul ?irei spinarii, intr-o calatorie inceata §i plina de senzualitate. Ea i?i tinea rasuflarea, intr-o a^teptare agonizanta.

Il auzi apoi cum se lasa in genunchi. ii saruta mijlocul, in timp ce mainile ii dansau pe coapsele ei, in jos pe picioare, pana la partea de sus a ciorapilor, apoi in jurul lor, pana cand incet, intr-o mi?care agonizanta, se furiâra mai sus. Ea i?i arcui spatele ?i i$i ridica mainile deasupra capului, cu privirea pierduta spre cer. Era uda de dorinta ?i de a?teptare $i abia mai putea respira.

Mainile lui ajunsesera la carliontii dintre coapsele ei, iar cu degetele ii departa carnea.

- Thomas!Se cutremura, intrebandu-se daca avea sa moara cu adevarat

de atata dorinta.O freca acum u?or cu degetele, facand-o sa icneasca din cauza

senzatiei minunate. Buzele lui o mangaiau pe spate, iar degetele lui se strecurara in ea, intrand si iegind intr-un ritm care se tot accelera, facand-o sa geama de placere.

Dintr-odata, el se opri $i se ridica, intorcand-o repede cu fata spre el. Apoi, cu o nerabdare evidenta, dadu la o parte de pe masa §ampania, paharele §i florile.

-Thomas, ce...?-Taci!Glasul lui era raguît de dorinta. O saruta pe buze, §i ea ii in-

lantui gatul cu bratele.El o ridica §i o puse pe marginea mesei, departandu-i picioa

rele ca sa §i le incolaceasca in jurul lui, apoi o lasa pe spate pana cand ajunse sa stea intinsa pe fata de masa alba. Ca o ofranda adusa cerului de deasupra lor. Sau ca un ospat inchinat zeilor din ceruri. Ori unui barbat.

Buzele lui Thomas i$i croiau drum de-a lungul gatului ei catre valea dintre sani. ii supse un san, apoi pe celalalt. Ea i?i incle^tase mainile pe fata de masa. Gura lui se ducea tot mai jos, dezmierdandu-i pantecele, fara sa se opreasca insa. Tot mai jos. Ea se in- corda toata de spaima. Sau poate de nerabdare.

El ii departa ?i mai mult picioarele, ingropandu-î capul intre ele, iar ea incremeni.

— ------------------------- Lectia de dragoste---------------------------------- --

215

— Victoria ‘Alexander------------

-Thomas?-V re i sa ftii ce fac acum? murmura el incetigor.-N u prea cred.§i, dupa o dipa, nici nu-i mai pasa. El o incita $i se juca cu buze

le, cu dintii $i cu limba, iar incantarea o inunda cu totul. Simtea ca lumea ei devenise foarte mica. Se rezuma doar la senzatia gurii lui care o cerceta. La placerea zvacnitoare ce curgea prin ea. La spirala tensiunii din launtrul ei, care devenea tot mai stramta.

Se agata de umerii lui ?i, fara nici un avertisment, trupul ei exploda sub al lui, intr-o izbucnire de senzatii sfa^ietoare. Spatelei se arcui, in timp ce ea se cutremura, dand drumul unui tipat scurt.

El se ridica de indata, scotandu-^i in graba pantalonii.Ea se chinuia sa respire.-Thomas, tu niciodata, adica eu niciodata... Adica...- Imi place la nebunie cand te balbai. Apoi o ridica, astfel incat

sa ramana in echilibru pe marginea mesei, ?i ii incolaci iara$i picioarele in jurul lui. Ii cuprinse fesele in palme, o trase strans spre el §i se impunse in ea dintr-o singura zvacnire, rapida ?i fara opre- li§ti. O umplea cu totul, iar ea se impingea in el, simtind nevoia sa-1 aiba tot mai adanc ?i mai adanc in ea. Se mijcau impreuna, tot mai rapid, iar masa de fier forjat se legana sub ei. Din nou, sentimentul acela delicios de apteptare cre^tea tot mai mult in ea. Tot mai mare, tanjind dupa eliberare.

Pana cand, in cele din urma, cand credea ca nu putea cunoa^te o bucurie mai mare, un delir mai intens, trupul ei exploda din nou, eliberandu-se. El ii acoperi gura cu a lui, iar ea tipa pana cand simti cum se elibereaza §i el, umpland-o de fiori. Geamatul lui ii rasuna in gatlej.

Ea i§i lipi capul de pieptul lui §i ramase agatata de el vreme indelungata. in cele din urma, el o intinse din nou pe masa, se lasa in coate peste ea ?i ii zambi larg. Ea il privi cu un zambet plin de incantare §i trase o linie de la pieptul lui in jos.

-Asta a fost foarte ciudat, Thomas. N-ai mai facut niciodata a§a ceva.

- O tineam pentru mai tarziu, zise el §i rase. Dupa care, brusc, facu ochii mari ?i, scotand un tipat, se trase inapoi. Au!

216

Ea se ridica in coate.- Ce s-a mai intamplat?- La dracu’, am fost intepat!Se rasucea §i se intorcea, incercand sa vada peste umar.-Intepat? intreba ea, ridicandu-se. De o albina?- Nu, de un afurisit de $oim, se rasti el. Normal ca de o albina.- Lasa-ma sa vad!-Nu, se apara el, cu o indignare mult mai potrivita pentru un

barbat complet imbracat decat pentru unul gol pu§ca.-E i, haide, Thomas, spuse ea, inabu$indu-§i un zambet. in-

toarce-te!-Bine! pufni el, intorcandu-i spatele. Nu-1 mai vazuse nicio

data intr-o lumina atat de buna ?i nu se putea abtine sa-i admire fesele ferme $i bine sculptate. Nu erau ca ale statuilor de marmura de la British Museum. Ce-i drept, acelea nu erau uratite de o umflatura mare $i roîe.

- O, Doamne! Ea atinse u§urel marginea zonei inroîte, facandu-1 sa geama. Marianne se stramba ?i ea, intelegandu-i suferinta. Arata destul de urat.

- §i nici nu se simte prea placut.- Dar nu pare sa se umfle anormal de mult. Ai nevoie doar de

o cataplasma buna...Se dadu ?i ea jos de pe masa, incepand sa- gi caute hainele.- Serios? El se intoarse spre ea, ridicand sugestiv dintr-o spran

ceana. §i cine o sa mi-o aplice?Ea i?i ridicase rochia de pe jos §i iî scotea furoul.- Sunt sigura ca valetul tau...-Daca a§ avea o sotie..., spuse el inadins.- Daca ai avea o sotie, probabil ca ar fi o femeie draguta ?i bine-

crescuta, care nu ar fi niciodata de acord cu o asemenea aventura. A§a ca n-ai ajunge niciodata in situatia de a fi intepat de o albina in fund.

§i cu asta, i?i trase furoul pe cap.- Ce faci? intreba el incruntat.- Ma imbrac. i§i puse $i rochia, se intoarse cu spatele la el ?i iî

ridica parul de pe spate. Vrei sa ma ajuti?- in nici un caz.

----------------------------- — Lectia de dragoste ~~— ------------------------

217

Victoria ‘Alexander - — ■

Ea ii arunca o privire peste umar.- De ce nu?- Pentru ca aventura nu s-a sfargit, zise el, cuprinzand-o iar in

brate, pe la spate, iar ea se relaxa in caldura imbratiârii lui. N-am nici cea mai mica intentie sa ma las tulburat de un lucru atat de minor ca o intepatura de albina §i nu vreau sa te las sa pleci.

-Ab ia daca mai poti sa continui.- Ba a$ spune ca o sa merg mai departe cu curaj, replica el, sa-

rutand-o pe gat. Sunt ranit, nu mort.- Imi dau prea bine seama de asta.Fu strabatuta de un fior incantator. Poate ca era in stare sa

continue.- Totuî, am auzit de oameni care au murit de la o intepatura

de albina, murmura el atingand cu buzele curba dintre gatul ?i umarul ei, cu tot trupul lipit de ea. Daca a? fi pe moarte, ar trebui sa te mariti cu mine.

- Chiar a§a?- Da. Ar fi ultimul lucru pe care 1-ai putea face pentru un mu-

ribund.- §i totuî, tu e?ti cat se poate de viu.§i, fapt evident, din ce in ce mai plin de viata, cu fiece clipa ce

trecea. Ea izbucni in ras.- Banuiesc ca mai ai multi ani de trait.-Alaturi de tine?Tonul lui era, deodata, foarte serios. intrebarea plutea in aer.„Da, alaturi de mine. Numai cu mine, intotdeauna cu mine."

Ar fi vrut sa spuna cuvintele acestea cu voce tare. Tanjea sa-i mar- turiseasca tot ce simtea, insa vorbele nu voiau sa iasa. Daca el ar fi iubit-o, n-ar fi §ovait nici o clipa. insa numai onoarea il impingea sa insiste sa se casatoreasca. §i ea refuza sa-?i cladeasca viata pe o obligatie. Brusc, toata bucuria pe care o avusese se risipi.

Ignorandu-i intrebarea, se desprinse din bratele lui §i se indeparta, incercand cat putea de bine sa-$i stranga copcile rochiei fara ajutor.

-N u e?ti pe moarte. In plus, aceasta aventura a ajuns la sfargit.

- Inainte de vreme, murmura el.

218


- Oricum ar fi, zise ea, luandu-?i ochelarii ?i punandu-?i-i pe nas, pune-ti hainele scoate-ma de aici.

- Daca insi?ti... §i totuî, acesta nu este deznodamantul pe care il aveam in minte, spuse el, oftand resemnat, dupa care i?i lua camaja §i $i-o trase pe el. In primul rand, pentru ca nu ai acceptat sa te mariti cu mine. In al doilea rand...

- In al doilea rand, tu ai o problema.- Pe langa faptul ca vreau sa ma insor cu tine §i tu nu refuzi?

pufni el suparat. Sunt perfect con?tient de aceasta problema.-A i o problema §i mai urgenta. Cum planuiejti sa te intorci

in casa?El ridica intrebator din sprancene.- In acelaî fel in care am venit.-Stai sa reformulez, spuse ea, straduindu-se sa nu zambeasca.

Cum crezi ca o sa-ti poti trage pantalonii pe tine?El se holba la ea, neintelegand, dupa care chipul i se schimo-

nosi.- La dracu’, o sa doara ingrozitor.- Imi inchipui.El parea de-a dreptul iritat de idee, insa numai gandul ca el

avea sa-?i traga pantalonii peste acea zona dureroasa o facu pe Marianne sa se cutremure.

- Poate ar trebui s-o iau eu inainte $i...- De ce nu vrei sa te mariti cu mine? o intreba el brusc.-A m discutat de mii de ori despre asta. Nu vreau sa ma marit

§i nu sunt genul de femeie pe care ti-1 dore^ti.-T e vreau pe tine.-§i...?Ea nu-$i putea ascunde speranta din voce.-§i... ce?Glasul lui era plin de frustrare. Marianne simtea ca i se opre^te

inima in loc, §i, pret de cateva clipe, se uita lung la el, parea nevenindu-i sa creada.

- §i nimic, presupun. Absolut nimic. Numai suporta sa ramana aici nici o dipa. O lua inainte, rasuci cheia in broasca ?i inspira profund. A fost amuzant, Thomas, ?i m-am bucurat de fiecare clipa, dar aventurile noastre impreuna se apropie de sfarît. Am pus

219


ceva bani deoparte, ?i, dupa ce se termina sezonul, am de gand sa calatoresc in...

-Marianne! Nu poti...Glasul lui, in care se simtea §ocul, facu sa se sfa?ie ceva in ea.- Ba pot, Thomas. §i o s-o fac. Asta mi-am dorit dintotdeauna,

?i nu s-a intamplat nimic care sa-mi schimbe parerea. Apoi trase aer in piept, deschise poarta §i arunca o privire inapoi spre el.O sa-mi fie dor de tine.

Dupa care ie§i pe alee.- Doar nu o faci de-adevaratelea? striga el in urma ei. Cum poti

sa pleci acum? Marianne!Ea il ignora insa, ?i vocea lui se auzea tot mai stinsa cu fiecare

pas pe care il facea.Marianne reu§i sa-§i gaseasca drumul inapoi prin labirint cu

surprinzator de putine incurcaturi. Probabil reu^ise pentru ca mintea ii era ocupata cu un puzzle mult mai important.

Era timpul sa-^i accepte sentimentele. Indiferent daca ii placea sau nu, nu-$i dorea nimic mai mult pe lume decat sa fie sotia lui Thomas. Pentru asta, ar fi renuntat la viata la care visase mereu - §i asta fara sa regrete. §i, cu cat statea mai mult cu el, cu atat mai greu ii venea sa-1 refuze.

Gasi intrarea in labirint, scoase capul afara cu precautie $i arunca o privire in jur. Thomas avusese dreptate: nu se vedea nici tipenie de om. Rasufla u?urata §i se indrepta spre conac.

In ultima vreme, accepta tot mai mult ca era o persoana foarte ciudata. Nici o femeie in toate mintile n-ar fi dorit sa traiasca fara un sot, ca sa nu mai vorbim ca nu 1-ar fi refuzat pe Thomas pentru ceva atat de neinsemnat precum iubirea. In plus, pentru foarte multi oameni, iubirea nu preceda casatoria, ci incepea sa incolteasca dupa ani petrecuti impreuna, imparta?ind greutati §i bucurii, succese §i tragedii. §i se parea ca, in ultima vreme, ea nu i?i dorea altceva decat sa imparta anii ace?tia cu Thomas.

Dar daca accepta sa se marite fara ca el sa o iubeasca, atunci insemna sa-$i tradeze sufletul. Sau propria fiinta.

Renuntase la visele ei pentru el §i nu voia decat un singur lucru in schimb.

220

Singurul lucru pe care, dupa cate se parea, el nu putea sa i-1 dea.

Afurisita femeie! Thomas ramasese cu privirea pironita in urma ei. Ce voia de la el? Ii oferea cele mai bune aventuri pe care le putea concepe. Ce-i drept, acestea paleau probabil in comparatie cu pove^tile cu care crescuse ea, dar, la dracu’, facea tot ce-i statea in puteri. Asta chiar nu avea insemnatate?

i$i trase cu mare grija pantalonii, gemand din cand in cand de durere, cand materialul lor se freca de pielea sensibila a feselor. i?i lasa pantalonii cat putu de largi, scotandu-§i cama?a ca sa se acopere. Peste cateva minute, avea sa se intunece ?i spera sa se poata intoarce neobservat in casa.

Pentru ea, mersese mult mai departe decat o facuse pentru orice alta femeie. §i nu-i ceruse niciodata pana atunci unei femei sa-i fie sotie. Dar, din cate se parea, nu era de ajuns. I$i trecu mana prin par, incepand sa se plimbe de colo-colo. Durerea insa il sfre- deli, facandu-1 sa geama. Plimbatul asta nu era o solutie. Nici nu indraznea sa se a§eze.

Nu numai ca aventurile astea ale ei - nu lua in seama faptul ca el le inventase - ii provocasera nespusa suferinta fizica, dar nici nu pareau sa duca la nimic bun. Fir-ar sa fie, era lovit, zdrelit, iar acum §i muscat. Sau, mai corect spus, intepat, insa rezultatul era acela§i. §i, ca sa se mai adauge §i insulta la suferinta, ea mai avea acum §i alt barbat in viata ei. §i poate nu numai unul.

§i, mai rau decat atat, lui nici nu-i mai trecea prin cap ca s-ar putea insura cu oricine altcineva in afara de ea. Cand se gandea la viata lui pe viitor, Marianne era in centrul ei. Langa el, purtandu-i copiii, imbatranind impreuna cu el.

Evident, increderea pe care o simtise cand incepuse tentativele de-a o cuceri se dusese pe apa sambetei. Dar n-avea sa renunte mai repede decat avea sa renunte la poezie. Oricat de rau ar scrie, n-avea sa inceteze niciodata s-o faca. §i n-avea sa renunte niciodata la Marianne. Indiferent daca ea il voia sau nu.

Nu mai era o obligatie de onoare. Era o cautare. O misiune, staruitoare ?i neinduplecata. Avea s-o urmeze pana la capatul pamantului, daca trebuia. Pentru tot restul zilelor sale, daca trebuia.

------------------------------------- Lectia de dragoste ---------------------------------—

221

— Victoria ‘Alexander— ■

Pana cand avea sa se marite cu el sau pana cand aveau sa ajungci amandoi sa zaca in mormant.

I§i alunga din minte gandul ca o noua aventura ar putea foarte bine sa-1 ucida.

CapitoCuC 18

... §i, in ultima vreme, am simtit o schimbare in atitudinea lui Lord W. fata de mine. Este mult mai morocanos decat de obicei, §i propunerile sale de casatorie s-au mai imputinat. Sunt in acela$i timp u§urata §i dezamagita.

Leopard continua sa-mi caute prezenta. Cred ca l-am jude- catgre$it, bazandu-ma doarpe zvonuri §i pe barfe. Pana acum, nu a facut nici un lucru care sa poata fi considerat nepotrivit, §i, de fapt, e o companie amuzanta. Imi ia gandurile de la Lord W. jz imi umple ceasurile de singuratate.

Oare ar putea sa-mi umple §i inima...?


Balul dat de ducesa vaduva era, intr-adevar, atat de magnific pe cat se a^teptase Marianne. Gentlemenii, imbracati impecabil, se luptau sa ca^tige atentia doamnelor in haine elegante. Locul pulsa de culori stralucitoare §i de bijuterii scanteietoare ?i abia daca te puteai mi^ca. Multimea adunata la conacul Effington era la fel de stralucitoare ca tot ce vazuse pana atunci la Londra.

Facuse deja cuno^tinta cu mai multi membri ai familiei Effington - doua perechi de matu$i §i de unchi §i numeroî veri. §i, evident, cu ducesa vaduva hisaî, matriarha familiei Effington.

In clipa aceea, ducesa statea intr-un capat al salii de bal, intr-un alcov mic gi retras, prinsa intr-o conversatie cu matuâ Louella gi cu matujile lui Thomas, Lady Edward ?i Lady William. Totu§i,

222

Lectia de dragoste

chiar ?i acum, in timp ce valsa fara efort in bratele lui Pennington, Marianne avea senzatia dara ca vaduva ii supraveghea fiecare mi^care.

- Pari ganditoare in seara asta, spuse Pennington cand muzica inceta. S-a intamplat ceva?

„Da, domnul meu, sunt indragostita de un barbat care nu ma iube§te ?i sunt cu adevarat nefericita.“

- Nu, nimic, minti ea, oferindu-i un zambet stralucitor. Este o seara minunata, nu crezi?

El ii intoarse zambetul.- Bine spus, draga mea, dar nu cred absolut nimic.- Chiar este o seara minunata.- Sunt de acord. Dar ceea ce staruie^te in mintea dumitale nu

are nici o legatura cu meritele acestei nopti, spuse el, studiind-o atent. Dansam pentru a doua oara impreuna $i abia daca ai rostit trei cuvinte. E ceva foarte neobi^nuit.

Ea izbucni in ras.-T e rog sa ma scuzi! Totu^i, credeam ca o sa te bucuri sa ma

vezi ?i pe mine tacuta, macar o data.-Ba dimpotriva, chicoti Pennington, apoi o conduse in afa

ra ringului de dans, unde facu semn unui chelner care trecea pe acolo ?i lua un pahar de §ampanie pentru ea ?i unul pentru el. Ai observat ca Helmsley nu-?i poate lua ochii de la noi? o intreba el, sorbind din bautura. Sau, mai degraba, de la tine.

-Nu, n-am observat.Bineinteles ca observase $i se mai ?i straduise sa nu se uite

la el.- Intr-adevar, murmura el, iar Marianne i?i dadu seama ca el

n-o credea nici acum. De?i am observat ca atentia lui Helmsley nu-i nici pe departe atat de mare ca a lui Berkley.

- A lui Berkley? Marianne facu ochii mari de uimire.Dansase cu el, dar nu observase nimic extraordinar. Dar, ce-i

drept, fusese cu mintea in alta parte.- Ce i-ai spus?- Nimic, serios, raspunse ea, gandindu-se o clipa. A, 1-am indem-

nat sa renunte la cautarea nebuneasca a acelei femei necunoscute

223

— Victoria 'Afexandfer

de care se pare ca e fascinat $i sa-?i indrepte atentia spre cineva care i-ar putea raspunde la afectiune.

- A$a se explica, atunci, zise Pennington dus pe ganduri.- Ce se explica? intreba ea incruntata, caci nu pricepea.- Privirea lui, zise Pennington, care se uita la un punct aflat in

spatele ei. O s-o vezi $i singura intr-o clipa.Ea se intoarse $i-l zari pe Berkley care se apropia cu pa§i hota-

rati, iar teama puse stapanire pe ea.- Doar nu crezi ca... adica, el nu...- Ba chiar cred ?i sunt cat se poate de sigur ca a§a e, zise Pen

nington ironic.-Dumnezeule, $opti ea §i dadu pe gat ultima picatura de

âmpanie.-Pennington! exclama Berkley $i indina din cap. Lady Ma

rianne, cred ca dansul viitor ne apartine.-M a tem ca nu, domnul meu, se auzi un glas de femeie,

facand-o sa se intoarca.Lady William §i Lady Edward se aflau in spatele ei.- Dansul urmator imi apartine, zise Lady Edward $i afi$a un

zambet stralucitor.- Eu... aaa... Privirea lui se muta de la Lady Edward la Marianne

$i inapoi. Sunt incantat, cum sa nu, spuse el, incercand in zadar sa-?i ascunda dezamagirea. Iî ridica mana $i o conduse pe Lady Edward pe ringul de dans.

- Bine lucrat! exclama Pennington.- Ma bucur sa vad ca apreciati asta, spuse Lady William, caci

dansul dumneavoastra urmator imi apartine.Pennington izbucni in ras ?i facu o plecaciune.- Sunt in slujba dumneavoastra.Lady William se apleca spre Marianne §i i se adresa incetiôr:- Excelenta Sa dore?te sa-i tineti companie.-D e ce? intreba Marianne fara sa se gandeasca, dupa care

se crispa.Lady William izbucni intr-un ras discret.- Draga mea, nu e nici pe departe atat de ingrozitoare pe cat ai

putea crede. Nu ai de ce sa te temi.

224

- Lectxa de dragoste - — ■

- Fara indoiala, spuse Marianne cu glas firav, dar stomacul i se stransese de teama.

Lady William ii facu cu ochiul, dupa care se intoarse spre Pennington, ca sa-1 insoteasca pe ringul de dans. Marianne trase aer in piept ?i strabatu distanta, ce parea infinita, care o despartea de ducesa. Sau de propria ei soarta.

-Draga mea fata, o intampina ducesa zambitoare, facandu-i semn sa se aêze pe scaunul de langa ea. Te rog sa-mi tii companie!

-Excelenta Ta!Marianne facu o reverenta §i se aêza pe locul desemnat,

observand ca matu$a Louella se facuse nevazuta.-A m trimis-o pe matu§a ta sa flirteze cu un vechi prieten

de-al meu.-N u §tiam ca matu?a Louella §tie sa flirteze, zise Marianne

fara sa se gandeasca.-Aiurea! chicoti ducesa. Toate femeile $tiu sa flirteze. Unele

sunt mai pricepute in aceasta arta decat altele, dar e ceva mai mult decat o chestiune de exercitiu. Matu§a ta, pur §i simplu, n-a mai exersat de mult. Banuiesc ca o sa-î reintre in mana. Surorile tale sunt absolut incantatoare. Par sa se simta minunat in seara asta. Totuî - §i ducesa arata catre un punct aflat in parcea cealalta a salii -, Thomas nu prea pare sa se distreze.

Marianne ii urmari privirea. Thomas statea intr-o parte, cu un pahar in mana, cu o expresie impenetrabila pe chip. Un observa- tor intamplator n-ar fi sesizat nimic ciudat, dar in ochii lui era ceva ce nu-i putea scapa lui Marianne ?i, dupa cate se parea, nici bunicii lui. Ea ofta in sinea ei.

- Planuie^ti sa te casatore^ti cu nepotul meu?Marianne i§i ridica uimita privirea spre ea.- Eu... Apoi scutura hotarata din cap. Nu.Ducesa se incrunta.- §i de ce nu, pentru numele lui Dumnezeu?- Eu nu vreau sa ma marit cu nimeni. In plus, noi doi nu ne

potrivim.Chiar in clipa in care rosti cuvintele, i§i dadu seama cat erau

de nepotrivite.

225

— Victoria ‘Afexancfer ~~

-Prostii! zise batrana $i i$i insoti comentariul cu o fluturare a mainii.

- Prostii?Cuvantul parea tare ciudat, acum, ca-1 auzea rostit de altcineva.- Draga mea tanara, sunt de destula vreme pe lumea asta ca

sa-mi dau seama cand se potrivesc oamenii ?i cand nu.Se uita la Marianne vreme indelungata, ca sa aprecieze cat de

potrivita parea ea, iar fata trebui sa se lupte cu nevoia de a se foi in scaun.

- §tiai ca scrie poezii?-D a, spuse Marianne, precauta.-N u multi $tiu asta. E un secret pastrat cu strajnicie. Sunt

uimita $i mai degraba multumita ca ti 1-a imparta?it. Ducesa o studie ganditoare, dupa care ofta. Totu?i, presupun ca asta explica de ce ai prefera sa nu te mariti cu el. Un barbat care scrie atat de rau..., zise ea, datinand din cap.

Marianne se holba la ea, ?ocata.- Cum puteti sa spuneti a§a ceva?- 0 spun pentru ca e adevarat. II iubesc tare mult pe baiatul

asta, dar... Se apleca spre Marianne. I-ai citit lucrarile?-Da.- Cu atentie? Fiecare cuvintel?- Desigur, raspunse Marianne.- Sunt infioratoare.§i ducesa i§i pecetlui buzele, sprijinindu-se din nou de spatarul

scaunului.- Ba nu, replica Marianne, de-a dreptul indignata. Ce-i drept,

are nevoie de ceva munca. Poate de jlefuire...- §lefuire? pufni femeia mai varstnica.-Dar, cu putin efort, s-ar putea imbunatati $i ar deveni cu

adevarat...-Absolut ingrozitoare.- Ba deloc.Cum putea aceasta femeie sa spuna a$a ceva despre propriul

nepot?-Sunt de acord, uneori cuvintele nu sunt foarte bine alese,

nici nu rimeaza intotdeauna §i, intr-adevar, din cand in cand are

226


tendinta sa inventeze cuvinte, dar totu?i, sunt, ei bine... Se opri, cautand cuvintele potrivite. Efervescente, intense, pline de pasiune. $i eu cred ca sunt minunate, zise ea cu convingere. Nu, nu sunt poezii minunate, evident, dar minunate... nici nu §tiu. Presupun ca exprima ce se afla in adancul sufletului sau. $i-a pus sufletul in poemele acelea. Ele reprezinta ceea ce este el.

-Ceea ce este el? Ducesa se incrunta sceptica. El §>tie foarte bine cine §i ce este. E Thomas Effington, marchiz de Helmsley ?i, intr-o buna zi, cu voia lui Dumnezeu, va fi al noualea duce de Roxborough.

- Nu, asta nu arata cu adevarat ceea ce este el.- Atunci, ce este, draga mea?- E un barbat care scrie poezii infiorator de proaste $i care, de§i

?tie ca sunt proaste, refuza sa se opreasca, datorita placerii de a le scrie, arunca ea un potop de vorbe. E un barbat care ura?te sa recunoasca faptul ca a gre§it, chiar §i atunci cand ?tie prea bine ca a?a e. Este amuzant cand vrea ?i chiar mai amuzant atunci cand nu vrea. Adopta ni§te maniere ciudate, de moda veche, atunci cand incearca sa fie onorabil $i un simt enervant al onoarei atunci cand i§i urmare?te scopurile. Este destul de incapatanat §i vrea ceea ce vrea atunci cand vrea. §i...

Pe buzele batranei doamne aparuse un zambet cunoscator.- i tu e?ti indragostita de el.-B a nu! Apoi Marianne intalni privirea ducesei, care o facu sa

se simta neajutorata. A§a e, sunt.-Atunci, marita-te cu el! §tiu ca el dore?te sa se insoare

cu tine.Marianne clatina din cap.- Numai din motive gre^ite.-E§ti atat de sigura? Barbatii nu §tiu niciodata ce au in cap.

Tocmai de asta ne §i maritam cu ei.- Sunt sigura.Nu vorbise cu nimeni despre Thomas sau despre sentimentele

ei, iar blandetea din glasul bunicii lui ameninta sa o faca sa spuna ce avea pe suflet. Nu lua in seama durerea din gat ?i inspira profund, ca sa se lini^teasca.

- Nu a spus nimic care sa-mi arate altceva.

227


- Dar cum ramane cu actiunile lui? Nu au demonstrat ceva?-D oar ca e hotarat sa faca totul ca el. „§i la fel sunt ?i eu.“

Nimic din tot ce a facut nu m-a determinat sa ma razgandesc in privinta planurilor mele de viitor.

-A , da, o viata in cautarea aventurilor, zise ducesa, cu o sclipire in ochi.

- De unde §titi despre asta?Ea puse o mana pe bratul tinerei.- Draga mea Marianne, nu ti-a spus nimeni? Eu §tiu tot.Marianne inghiti in sec.-Tot?-T o t ce trebuie sa §tiu, zise ea §i zambi §trengare$te, impre-

unandu-^i mainile in poala. §i o multime de lucruri care nu sunt deloc treaba mea.

-O , Doamne, murmura Marianne, incercand sa nu se cutremure gandindu-se ce anume putea jt i ducesa.

- Trebuie sa marturisesc ca indin sa te admir.- Pe mine? intreba Marianne uimita. De ce?- E§ti daruita cu inteligenta §i cu puterea de a-ti urma telurile,

lucru rar la persoanele atat de tinere. Intr-o zi, o sa fii o ducesa excelenta.

-Excelenta Ta, eu...Femeia o reduse insa la tacere cu un gest §i facu semn din cap

spre nepotul ei.- Nici Thomas nu a ingaduit vreodata ca obstacolele sa-1 abata

de la calea pe care ?i-a ales-o.Marianne se uita ?i ea pe furi$ la Thomas.- E un om hotarat.-L a fel ca tine, chicoti bunica lui. Amandoi formati o pere-

che interesanta. Apoi se opri ?i se apleca spre ea. Pot sa-ti dau un sfat?

- Va rog! Marianne zambi. Cu siguranta am nevoie.- Draga mea, aventura este o stare, a mintii, la fel ca orice alt-

ceva. Unii pot sa strabata toata lumea ?i sa nu afle ca lucrurile incitante se gasesc chiar sub nasul lor. Sa nu te minti niciodata pe tine, dar intelege ca fericirea nu se gase^te intotdeauna in planurile pe care le-am pus la cale pentru noi, ci mai degraba

228


in intorsaturile neprevazute pe care le ia viata. Nu-ti inchide mintea sau inima la schimbarile nea?teptate din viata. Cararile acestea neprevazute ne pot duce spre cele mai mari aventuri dintre toate. Acestea fiind spuse, ducesa se sprijini la loc de spatarul scaunului. Ei, ce zici, nu-i un sfat intelept?

- intr-adevar, a?a e, admise Marianne razand.-A§a ma gandeam $i eu. Iar acum, poti sa fii atat de draguta

incat sa-mi faci o favoare?-Bineinteles. Orice.- Orice? Ducesa ridica dintr-o spranceana. Chiar $i sa te mariti

cu nepotul meu?-Excelenta Ta, eu...-N u -i nimic, replica ea $i inlatura cu un gest protestele lui

Marianne. Nu am jucat prea corect, de§i niciodata nu mi-a pasat prea mult de corectitudine daca asta era in avantajul planurilor mele. Nici eu nu tin cont de obstacolele ce-mi ies in cale. E o tra- satura de familie. 0 sa-ti cer doar sa te gande^ti la propunerea lui judecand deopotriva §i ceea ce nu poate sa spuna, §i ceea ce poate. §i mai e ceva.

-Da?- Draga mea, te rog sa incerci sa-1 tii departe de iedera. Gradi-

narii sunt tare suparati.

- Cam era timpul sa vii sa stai de vorba cu mine.Bunica lui il privea cu o licarire in ochi ce era in total dezacord

cu tonul de pedeapsa din glas.-N u vreau sa fiu in plus, zise Thomas, aplecandu-se ca s-o

sarute pe obraz. Sper ca i-ai spus lui Lady Marianne ce partida buna sunt.

- Domnul meu, zise Marianne, cu un ton de avertisment.- N-am facut deloc una ca asta, zise ducesa afectata. Tocmai ii

povesteam ce ticalos scandalagiu §i incapatanat e?ti.El ridica dintr-o spranceana.-Asta n-o sa-mi serveasca deloc cauza.-Eu speram ca o sa i se faca mila de tine sau macar sa te

considere indeajuns de copt cat sa te poti schimba §i sa accepte provocarea.

229

— Victoria Afexander

- Excelenta Ta..., incepu Marianne.- §i a mers? intreba Thomas amuzat.- Ma tern ca nu, raspunse bunica lui oftand.- Pacat, zise el, studiind-o ganditor pe Marianne. Eu speram ca

in seara aceasta sa-mi anunt logodna.-Serios? Cu cine? se interesa Marianne, vorbind pe un ton

relaxat.- Cu singura femeie careia i-am propus vreodata a$a ceva.- N-o sa indrazne?ti, zise ea cu o raceala in voce care contrasta

cu stralucirea pe care o avea in ochi.- Ba sa $tii ca da, raspunse el, privind-o drept in ochi, de$i

vorbele ii erau adresate bunicii lui. Va fi foarte greu pentru ea sa mai anuleze dupa un anunt public. Nu i-o fi pasand de barfe in ceea ce o prive^te, dar un asemenea incident va avea un impact urat asupra surorilor ei, ?i am banuiala ca prefera sa evite una ca asta.

Pe chipul lui Marianne se citi mai intai neincrederea ca aude bine, urmata de furie. Se ridica iute.

-O , tu, arogant, infumurat...- Thomas, eu a? zice, o intrerupse ducesa, ca probabil asta nu e

cea mai buna idee pe care ai avut-o azi.El se uita la bunica sa.- Ai una mai buna?- Da? Ia-o cu tine ?i dansati impreuna un vals, zise ducesa, fa-

cand semn spre ringul de dans. Sau, gi mai bine, du-o in gradina $i convinge-o ca sunt multe de spus in apararea unui ticalos arogant ?i infumurat, daca este ticalosul arogant §i infumurat potrivit.

- Excelenta Ta, eu mai degraba...-Excelenta sugestie, bunico!§i Thomas o apuca de cot pe Marianne, indreptandu-se spre

terasa, fara sa ia in seama intepeneala $i intepaturile de durere care il insoteau la fiecare pas.

- Labirinturile sunt gi mai incantatoare noaptea..., rasuna vocea ducesei in urma lor.

- Ce crezi ca faci? il intreba Marianne printre dinti.-Zambe^te, draga mea! Nu vrem sa atragem atentia, spuse

Thomas, impingand-o dincolo de u^ile deschise.

230

— Lectxa de dragoste

-Prea bine, zise ea, cu un zambet fortat. Zambesc. Acum, ce faci?

-Urm ez sfatul bunicii. Strabatura astfel terasa ?i coborara treptele ce duceau spre gradina. La fantana, el se opri ?i-i dadu drumul. Aici ar trebui sa fie in regula.

- Ei bine? zise ea, incruci§andu-$i bratele la piept. Ce ai de spus?

- Cine e?Ea se incrunta, nedumerita.- Cine e cine?- Pennington e, nu-i a?a?- Ce-i cu Pennington?- Ori e Berkley?Ea se uita urat la el.- Despre ce vorbe?ti?- Despre celalalt barbat din viata ta!- Care alt barbat? intreba ea inceti^or.El facu un pas spre ea.- Marianne, ?tiu.- $tii ce? intreba ea, cu grija.El scrajni din dinti.- §tiu ca ai un alt pretendent.Marianne se dadu un pas inapoi.- Ce te face sa crezi asta?El §ovai. Putea sa-i spuna ca $tia totul despre aventurile dom-

ni^oarei de la tara §i despre pretendentul pe care-1 mentionase in povestirile ei. Insa aceasta cunoa?tere secreta ii dadea un avantaj, chiar daca foarte mic, iar cu Marianne avea nevoie de cel mai firav avantaj. Cel putin deocamdata.

-N u prea are importanta cum de §tiu, dar §tiu. Acum zi, cine este?

Ea il privi lung cateva clipe, dupa care un zambet incantati se ivi pe fata.

- E^ti gelos.- Ba nu sunt, se rasti el.- Ba e?ti, riposta ea razand. Ce incantator!

231


- incantator? El se incrunta, aproape strigand la ea: Nu e absolut deloc incantator. N-o sa permit ca femeia cu care vreau sa ma insor sa fie curtata de alt barbat. Acum, spune-mi cine e!

Ea §ovai putin, dupa care datina din cap.-Nu.Speranta slaba care staruia in adancul mintii lui, ca poate ea

inventase acest nou pretendent, pieri odata cu vorbele ei. Se simtea inundat de furie ?i de durere.

- Totu^i, de ce vrei sa ?tii?De ce voia sa £tie? Nu era de-ajuns sa §tie ca mai era cineva?

Nu. Trebuia sa §tie cine. Thomas stranse pumnii.-Vreau sa §tiu cu cine sunt in competitie.-Competitie? Nu e nici o competitie. Nu sunt cine §tie ce

premiu pe care poti sa-1 ca?tigi la fel de u§or cum ai cajtigat cavalcada de azi.

- Da, chiar am facut treaba buna, zise el, incapabil sa-^i retina un zambet. Dar cu siguranta n-a fost u§or, adauga, apoi o privi cu ochii mijiti. §i nici asta nu e. Acum, spune-mi, cine e?

-N u -ti spun, replica ea, intorcandu-i spatele §i incepand sa se plimbe de-a lungul fantanii. Chiar nu e treaba ta.

- Ba e treaba mea, zise el, straduindu-se sa-$i tina glasul sub control. Tu e$ti treaba mea.

-H a, ha! Sunt obligatia ta.Marianne aproape ca-i scuipase cuvintele acestea in fata.- Tu chiar crezi asta?In mintea lui incepea sa se contureze o idee.- Ce altceva ar trebui sa cred?O idee care era probabil la fel de proasta ca toate celelalte cand

venea vorba despre Marianne.-Prea bine.Ea il privi banuitoare.- Prea bine ce?-A m facut tot ce-mi sta in putere ca sa ma achit de aceasta

obligatie ?i nu voi face nimic mai mult.- Ce vrei sa spui?

232

-E foarte simplu, draga mea. Ti-am spus candva ca §tiu precis cand sa ma retrag dintr-un joc. Imi revoc propunerea de casatorie.

-Thomas! exclama ea, rosie la fata din cauza §ocului. Eu nu... Nu poti...

-Marianne, te balbai! zise el §i clatina din cap. §i, inca o data, eu m-am inêlat, gi tu ai avut dreptate: nu e deloc incantator.

- Incerc doar sa gasesc cuvintele potrivite, zise ea, dupa care se opri.

Privirile li se intalnira, §>i ramasera a?a, ochi in ochi, cateva clipe ce pareau nesfarîte. El §i-ar fi dat toata averea ca sa §tie ce era in mintea ei.

Apoi, ea iji indrepta umerii.- Daca asta e ceea ce dore^ti...- Nu e deloc ceea ce doresc. Dar este ceea ce vrei tu, nu-i a§a?

Ceea ce ti-ai dorit mereu? spuse el, dand ocol fantanii.- Da, bineinteles.-Atunci, imi recunosc infrangerea.- Bine.El o prinse in brate.- Totu§i, nu exista nici un motiv pentru care sa nu ne continu-

am aventurile private.-Absolut nici unul, spuse ea, uitandu-se la el provocator.-De$i acum, ca nu mai incerc sa te conving sa te mariti cu

mine, nu-mi voi mai risca viata in incercarea de a-i imita pe eroii romantici din car tile tale.

-Asta faceai? intreba ea incetiôr.- Pentru tot binele pe care mi 1-au facut, da, recunoscu el, saru-

tand-o uôr pe buze. Era cat pe ce sa mor pentru tine.- Ar fi fost mare pacat, spuse ea, incolacindu-î bratele in jurul

gatului lui. Cu toate ca am apreciat efortul.Apoi i§i lipi buzele din nou de ale lui, iar el se umplu de bucuria

de a-i simti gura $i trupul contopindu-se cu ale lui. Pe urma se trase inapoi, uitandu-se in jos spre ea.

- Cand o sa vina vremea, o sa-mi fie dor de tine.Ea il privi cercetator.

----------------------------------Lectia de dragoste — ------------------------ -

233

Victoria ftfexander

-Da, bine...Thomas o prinse iar in brate ?i o saruta. Un sarut incarcat

de sensuri, cu toata priceperea lui §i cu toata pasiunea pe care numai ea o putea starni in el. In cele din urma, se trase inapol ?i i?i fixa privirea asupra ochilor ei caprui, stralucitori de dorinta §i poate un pic nedumeriti. Bine. Voia ca ea sa fie nedumerita i u§or dezorientata. Era randul ei. Putea sa puna rama^ag ca nici un alt barbat n-o putea aduce in starea asta. §i, indiferent de ceea ce spusese, n-avea sa-i permita nici unui alt barbat sa-?i incerce norocul.

- Iar acum, ar trebui sa ne intoarcem la bal.-Sigur, murmura ea.El o insoti inapoi inauntru §i tot restul serii i?i impuse sa nu

se dezlipeasca de ea. Numai sa incerce Pennington, sau Berkley, sau cine o fi in viata ei sa se apropie de ea! Nu in seara asta. §i nici alta data.

Marianne era remarcabil de tacuta. Bine, zambea politicos §i facea conversatie, dar, la cat de bine o cunojtea, i§i putea da seama ca era preocupata de ceva. §i, cu putin noroc, acel ceva era el. Abia se abtinea sa inceapa sa gangureasca de incantare.

Marianne n-avea decat sa faca oricate planuri de viitor voia, insa viitorul ei avea sa fie alaturi de el, cu el, fara nimeni altcineva. Nu avea nici cea mai mica intentie sa-i ingaduie sa piece in cautarea aventurii. Nu avea nici o intentie sa-i ingaduie sa iasa din viata lui.

§i in nici un caz nu avea sa-i ingaduie altui barbat sa-i ia locul.

Seara se prelungea la nesfar?it, iar Marianne numara minutele pana cand avea sa se poata retrage. Era nevoita sa se arate vesela, dar refuza sa permita oricui, cu atat mai putin lui Thomas, sa cunoasca durerea care ii strangea inima.

Ar fi trebuit sa fie incantata. La urma urmelor, primise intocmai ceea ce-§i dorise. Sau poate, un glas enervant ii §optea undeva in minte, primise ceea ce merita.

Thomas era fermecator $i atent $i n-o scapa nici o dipa din ochi. Chiar §i in timpul celor cateva dansuri pe care le dansase

234

cu altii, era con^tienta de privirea lui asupra ei. Nici Pennington, nici Berkley nu se mai apropiara de ea. Se intreba daca Thomas le spusese ceva ori pur §i simplu le daduse de inteles, cu vigilenta lui fara cuvinte, ca atentiile lor erau nedorite in noaptea aceea.

Nu ca i-ar fi pasat cu adevarat de ele. Gelozia lui era magulitoare, dar se nascuse dintr-un simt al posesiei ce ar fi fost neschimbat §i daca ea ar fi fost o vita mai de soi. Daca ar fi tinut cu adevarat la ea, s-ar fi bucurat sa vada o asemenea reactie la el. A§a insa, pur §i simplu, nu avea nici o semnificatie.

Tot restul serii se mi^ca printre oameni ca prin vis. De ce era atat de intoarsa pe dos de cele intamplate? N-ar fi trebuit sa se bucure ca Thomas renunta sa-i tot ceara mana? Doar casatoria n-o interesase niciodata.

Pana cand se indragostise.Oare undeva, in strafundurile mintii ei sau in ascunzi^urile

inimii, avusese fie §i umbra convingerii ca el ii imparta$ea sentimentele? Poate ca nu fusese decat speranta. O speranta la fel de nerealista ca toate operele de fictiune pe care le citise vreodata. §i ce se alesese de ea? Absolut nimic, cu exceptia unei dureri mult mai mari decat orice $i-ar fi putut inchipui.

Primise exact ceea ce voia. Atunci, de ce era atat de ingrozitor de nefericita?


CapitoCuC 19

... Prin urmare, draga veri^oara, sunt cu adevarat lipsita de minte? Ma hucur tot mai mult de felul in care flirteaza Leopard. §i, mai rau decat atat, ii raspund la fel.

Totu§i, el nu e genul de barbat considerat potrivit pentru a petrece timpul in compania femeilor respectabile §i nemaritate. De§i nu am vazut nimic care sa-i confrme reputatia, uneori, in ochii lui apare o straludre care ma ingheata. Poate ar fi intelept sa ma iau dupa sfaturile care imi sunt §optite §i sa-l evit. Totu§i,

235

— Victoria ‘Afexandfer

pana acum n-am fost inteleapta, iar deocamdata nu voi face nimic ca sa-l resping.

Ce rau e in asta? Nu-mi poate distruge viata mai tare decat mi-am distrus-o eu pana acum...

Aventurile absolut adevarate ale unei domni§oare de la tarn in Londra

Cadwallender era ultima lui resursa. Lui Thomas nu-i convenea deloc sa-i ceara ajutor tipografului, aproape tot pe cat nu-i convenea sa recunoasca in fata acelui barbat e^ecul pe care il avusese cu Marianne.

Trecusera trei saptamani de la balul organizat de bunica lui, iar Thomas tot n-avea habar cine era pretendentul misterios din viata lui Marianne.

Atat Pennington, cat ?i Berkley ii vizitau, mai mult impreuna. Thomas se asigura ca Marianne nu era niciodata singura cu nici unul dintre ei $i, atat cat i$i putea el da seama, ea nu era niciodata cu adevarat singura. Dar era ?i destul de vicleana, iar el nu putea sta cu ea ziua intreaga, de§i se straduia din rasputeri.

Nici Becky, nici Jocelyn nu il mai avertizasera de nimic. Nu $tia prea bine daca se putea increde cu totul in ele sau nu, xnsa erau singurele lui aliate. Sustineau ca Marianne refuza sa discute despre pretendentul pe care il inventase. In povestiri, il numise Leopard. Un nume cat se poate de absurd §i, evident, inventat.

Totu^i, indiferent ce nume purta, era un personaj romantic, incantator §i, potrivit Aventurilor, irezistibil §i poate chiar periculos. Nu ca Thomas ar fi crezut tot ce scria ea. Nu era chiar atat de naiv. insa faptul ca nu cuno^tea identitatea amorezului il innebunea. §i nu era mai aproape de descoperirea identitatii acestui Leopard decat era de casatoria cu Marianne.

Avusese incredere ca Marianne avea sa-?i schimbe parerea despre casatorie dupa ce el avea sa §i-o retraga. E in natura omului sa dispretuiasca ceea ce are la indemana §i sa tanjeasca dupa ceea ce nu poate avea. Ea ar fi trebuit sa-i cada in brate pana acum, implo- randu-1 sa faca din ea o femeie cinstita.

236

— Lectia de dragoste -

In schimb, de fiecare data cand venea vorba despre acest subiect - §i el avea grija sa fie adus cat mai des cu putinta in discutie ea il ocolea fara nici o ezitare.

Afurisita femeie!Deschise uja biroului lui Cadwallender, straduindu-se sa indu-

re izul de ulei $i cerneala care ii navali in nari.- Buna ziua, domnul meu, se repezi Cadwallender sa-1 salute,

£tergandu-se pe maini cu o carpa unsuroasa.-Cadwallender! Thomas indina din cap, salutandu-1, §1 arunca

o privire spre carpa din mana lui. Probleme?- Mereu, zise tipograful $i rase, facand semn cu capul spre pre-

sa. E o vrajitoare plina de ifose.-Nu-s toate a$a? mormai Thomas.Piticul i§i itise capul de dupa marina $i il urmarea banuitor cu

privirea.- Putem sta de vorba in biroul dumneavoastra?Cadwallender il conduse in camaruta din partea din dos a ma-

gazinului, poftindu-1 sa intre $i sa ia loc.-C e vant va aduce aici azi? se interesa tipograful, curios.

A aparut vreo problema cu intelegerea noastra? Avocatul dumneavoastra mi-a dat toate asigurarile ca...

- Nu, nu e nimic legat de asta, raspunse repede Thomas. Macar in aceasta privinta, daca in alte aspecte ale vietii mele nu, totul decurge fara probleme.

- inteleg. Cadwallender se a§eza la birou. Atunci, trebuie sa fie ceva legat de independenta domni^oara Smythe, zise el, apoi se apleca, deschise un dulapior jos §i scoase din el o sticla. Probabil nu este calitatea cu care sunteti obi^nuit...

-Calitatea e ceva relativ, zise sec Thomas. Sunt clipe cand numai cantitatea conteaza.

Cadwallender rase §i continua sa scotoceasca prin dulapior, din care scoase doua pahare din seturi diferite §i nu extraordinar de curate. Turna o portie zdravana in unul dintre ele, i-1 intinse lui Thomas, dupa care i$i puse §i el un pahar.

Thomas lua o inghititura, precaut, j i inalta capul surprins.- Cadwallender, whisky-ul asta e nemaipomenit!Tipograful ridica paharul.

237

— Victoria Alexander -—

- Daca tot e sa ai un viciu, macar sa te bucuri de el.Intre cei doi se lasa o tacere prietenoasa, din acelea pe care le

cunosc doar barbatii care imparta^esc, fie §i pentru scurt timp, aceea?i parere despre o bautura de calitate, despre un cal bun sau despre o fata frumoasa.

-Judecand dupa cum aratati $i dupa faptul ca va aflati aici, fnteleg ca nu v-ati apropiat de casatorie mai mult decat erati cu o luna in urma.

-I-a i citit afurisitele alea de povestiri, zise Thomas oftand. Ce parere ai?

- Habar nu am ce sa cred. A existat intotdeauna un element de incitare periculoasa. §titi cum e, dulcea inocenta ?i lordul cel depravat...

- Depravat! pufni Thomas dispretuitor.-... Dar in ultimele saptamani pare sa fi aparut $i altceva.

Au devenit un pic mai melancolice, dupa parerea mea, sau poate resemnate. Omul facu o pauza, scrutandu-1 pe Thomas cu privirea. Lucrul cel mai ciudat este ceea ce aud de la cititori.

-Ce?- Au inceput sa-1 sustina pe Lord W.- Serios? intreba Thomas surprins. De ce?-N u sunt prea sigur, raspunse Cadwallender §i ridica din

umeri. Banuiesc ca e din cauza noului pretendent pe care 1-a introdus...

- Leopard, mormai Thomas intunecat. Ce nume ridicol!-A$a e, admise Cadwallender §i i§i drese glasul. Oricum, pare

sa fie un ticalos mai mare decat Lord W. Un barbat care o sa incerce sa-i distruga viata fetei. Pe de alta parte, Lord W. este morocanos §i un pic melancolic, aproape o faptura tragica. Genul de barbat care are nevoie de o femeie buna care sa-1 scape de el insu$i. Cititorilor, ?i mai ales cititoarelor, le plac asemenea barbati.

Thomas il privi peste pahar.-Eu nu sunt nici morocanos, nici melancolic.- Fara indoiala. Dar descrierea lui Lord W. este pe jumatate

fantezie, pe jumatate realitate. Nu e absolut adevarata, nu-i a^a?-M a i deloc.

238

-Atunci, poate ca nici Leopard nu e absolut adevarat, continua Cadwallender incet.

-E destul de adevarat cat sa ma scoata pe mine din minti. Thomas lua o du§ca zdravana, savurand gustul pe care i-1 lasa whisky-ul pe gat. Cum pot sa lupt cu un barbat despre care nu §tiu nimic, in afara de ce scrie ea?

- £titi, domnul meu, publicul este foarte pasionat de aventurile domni§oarei de la tara. Cadwallender i$i alegea cu grija cuvintele. Insa cititorii sunt schimbatori, $i ceea ce le place intr-o zi nu le mai atrage neaparat atentia in alta. Eu i-am sugerat domni?oarei Smythe sa se gandeasca la avantajele aduse de o crima, ca sa-?i mareasca audienta.

-Atunci, probabil ca trebuie sa fiu recunoscator ca nu s-a gandit sa aplice in realitate sugestia asta, replica Thomas. Daca e sa ne luam dupa atitudinea pe care o are uneori fata de mine, Lord W. ar fi mort de mult.

- Ca sa preintampinam asta, adauga Cadwallender, numai ca sa pastram interesul treaz, intelegeti, a fost ideea mea sa adaugam inca un amorez.

- Ideea ta? Thomas il privi fix, nepricepand. Ce tot spui?- Eu... Cadwallender zambi larg. Nu exista nici un alt barbat.- Nu-i alt barbat?Avea nevoie de cateva dipe pentru ca vorbele lui Cadwallender

sa i$i faca loc in mintea lui.-N ic i unul.-Atunci... Leopard nu exista?-N u pe strazile Londrei, replica tipograful amuzat. De fapt,

eu i-am sugerat Lion sau Tiger. Leopard a fost ideea ei, explica el, sorbind din pahar. Totu^i, e un nume minunat. Intunecat ?i seducator. Cititorii s-au aratat incantati.

- Leopard nu exista, repeta Thomas inceti^or.Nu exista un alt barbat cu care sa se intreaca pentru afectiunea

lui Marianne? Se simti cuprins de u?urare, dar imediat enervarea ii lua locul.

-Fir-ar sa fie!- Credeam ca o sa fiti incantat. Sper ca aceasta sugestie a mea

sa nu afecteze aranjamentul nostru.

------------------------------- Lectia de dragoste - — -------------------- —

239


- In nici un caz. Acestea sunt afaceri, §i nu va pot invinui ca doriti sa mariti afacerea. §i da, sunt incantat, adauga, sorbind ultima picatura de whisky. Ceea ce nu ?terge cu buretele faptul ca am recurs la lucruri extreme ca sa descopar identitatea acestui amorez misterios. Ea m-a vazut agitandu-ma ca un posedat, convins ca o s-o pierd din cauza cine §tie carui vagabond romantios. Asta m-a indepartat de la eforturile de a-i ca^tiga mana ?i m-a umplut de o furie vecina cu nebunia.

- Ce aveti de gand sa faceti acum?- Banuiesc ca o mi^care inteligenta ar fi sa-i vorbesc deschis

§i sa-i spun ca $tiu ca ea e domniôara de la tara, zise Thomas ?i ofta adanc. Totuî, la cum o cunosc pe domniôara Smythe, n-a§ prea crede ca aceasta e calea cea mai buna. E femeia cea mai incapatanata pe care am intalnit-o vreodata §i, daca nu sunt atent, o s-o ia la sanatoasa. Thomas se ridica ?i incepu sa se plimbe prin camaruta. E singura femeie care refuza sa vada lumea a§a cum este $i insista sa priveasca viata ca pe o aventura dintr-o carte. E timpul sa priceapa diferenta dintre realitate ?i fictiune. Trebuie sa invete o lectie.

- Ce fel de lectie?-O lectie despre ce se intampla cand dai peste cap vietile

oamenilor ca sa-ti urmezi propriile scopuri, a§a cum a facut ea cu viata mea. O lectie despre diferenta dintre pove^tile din card §i viata adevarata - ?i, mai ales, despre ce se intampla cand pove?- tile acestea devin realitate. in mintea lui se contura deja o idee. O lectie pe care nu are s-o uite niciodata.

Cadwallender facu o grimasa.- Sunteti sigur ca e intelept?- Probabil ca nu. Thomas ridica paharul, iar celalalt i-1 umplu.

Dar o sa-i fie de mare folos.- Scuzati-ma ca insist asupra a ceea ce este evident, zise Cad

wallender incet, dar, daca lectia dumneavoastra nu-?i atinge scopul, nu cumva situatia in care va aflati cu tanara domniôara va fi §i mai precara decat pana acum?

- Cu greu ar putea fi mai rea decat acum, replica Thomas ridicand din umeri $i lua o inghititura zdravana. §i, daca reuêsc...

240

-Atunci, sa bem pentru succes! exclama Cadwallender $i i$i inalta paharul.

-Pentru succes! Thomas ciocni cu tipograful. §i pentru speranta ca, macar o data, planurile mele in privinta domniôarei Smythe o sa fie fructuoase.

Marianne lasa jos stiloul, se ridica de la biroul micut din camera ei $i ofta. Nu se putea gandi la aventuri interesante ?i la barbati misterioî cand in mintea ei bantuia un singur barbat.

Thomas.Toata ziua, el fusese neobi?nuit de secretos. Cand se intorsese

acasa pentru scurta vreme, dupa ieîrea pe care o facuse de dimineata, Marianne ii observase privirea ?i-i vazuse o licarire de triumf in ochi, care nu era deloc prevestitoare de bine.

Dupa scurta vreme, el plecase din nou de acasa. Pentru prima data de cand se intorsesera de la tara, nu o mai hartuia cu compania lui constants. Companie de care, trebuia sa recunoasca, se bucura. Totuî, faptul ca azi nu-i daduse atentie era foarte nelinij- titor. Oare ce punea la cale?

In ultimele saptamani, impartise aproape continuu patul cu el, §i inca se minuna ca reu§eau sa-î tina legatura amoroasa secreta de restul locatarilor casei. Daca cineva, $i mai ales matuâ Louella, descoperea adevarata lor relatie sau, mai rau, daca ramanea insarcinata, avea sa fie nevoita sa accepte o casatorie lipsita de iubire.

Thomas i$i tinuse cuvantul ?i n-o mai batuse la cap cu casatoria, de$i subiectul scotea regulat capul la iveala. Nu, acum el chiar o ajuta sa-$i planifice calatoria, dandu-i sfaturi privitoare la trasee $i locuri de trecere.

Totuji, in mod destul de ciudat, ea nu mai a^tepta cu acelaî entuziasm viitorul la care visase. Cu cat se apropia mai mult vremea sa piece, cu atat mai intimidante deveneau aspectele practice ale vietii pe care $i-o dorise mereu. i$i dadea tot mai mult seama ca Berkley avea dreptate: calea pe care $i-o alesese nu era una ufoara. Pentru o femeie singura, se putea dovedi chiar imposibila. §i era demoralizant sa constate ca visele ei puteau sa nu fie chiar atat de minunate pe cat banuise intotdeauna. §i chiar ?i mai rau era sa accepte posibilitatea reala ca anii care i se intindeau in fata

- ---------------------------------Lectia dfe dfragoste -----------------------------------

241


sa fie plini nu atat de aventuri, cat de singuratate. Cum avea sa-?i poata trai viata fara Thomas?

Ar fi tare u?or sa-i spuna ca §i-a schimbat parerea in privinta casatoriei. Chiar daca i?i retrasese propunerea, ea banuia, sau poate doar spera, ca el tot avea sa doreasca sa o ia in casatorie. Totu^i, se schimbase oare ceva cu adevarat in privinta asta?

Ofta din greu. Nu, nu se schimbase nimic. II iubea. Iar el nu simtea pentru ea decat prietenie ?i datorie. Pana acum, ea privise pove§tile de dragoste din cartile ei cu un ochi practic. Emotia nu era cu mult mai mult decat o fictiune placuta $i nu avea nici o legatura cu realitatea. De fapt insa, dragostea nu era deloc placuta.

Se auzi o bataie in u?a, §i o camerista pe care nu o mai vazuse pana atunci baga capul inauntru.

- Doamna mea, aveti un vizitator.Marianne ?ovai. Matu§a Louella §i surorile ei plecasera in pare,

$i Thomas se facuse nevazut. Ar fi fost complet nepotrivit sa-1 primeasca singura pe cel care venise.

- Cine e?-N u ?i-a spus numele, dar va a^teapta in salon, raspunse fata

?i zambi larg. $i este fermecator, doamna mea.- Ciudat. Dar cred ca ar trebui macar sa-1 vad, zise Marianne

zambind. Cobor imediat.Se ridica apoi §i cobori scarile. Oricine ar fi fost, ea nu avea

chef de glume proaste. Avea sa petreaca doua, trei minute cu el, dupa care avea sa-1 expedieze.

I?i intipari un zambet amabil pe fata $i intra in salon. Acesta insa era gol.

Oare unde Dumnezeu plecase omul acela? Se intoarse ?i observa atunci ca u§ile bibliotecii erau deschise. Se incrunta. Ce enervant ca nu statea locului!

I§i indrepta pozitia, afi?a un nou zambet ?i intra in biblioteca.Un strain statea langa biroul ducelui, rasfoind o carte. La apro-

pierea ei, i$i ridica privirea, inchise cartea §i o lasa pe birou.- Lady Marianne Shelton, banuiesc?

242


- Da, raspunse ea precauta ?i pa§i in incapere. Domnul meu, aveti un avantaj fata de mine. Nu cred ca ne-am cunoscut.

-Ah , dar toti ceilalti ar putea jura ca ne cunoa^tem. Se indrepta spre ea, ii lua mana §i o duse la buze. Sunt Lord Beaumont.

-Sunt onorata, domnul meu, spuse ea precauta.Camerista avea dreptate. Era incredibil de chipe?. Inalt, cu pa-

rul aproape negru §i cu ochi la fel de intunecati. Ochi in care lica- rea o sdipire primejdioasa. O cuprinsese nelini^tea.

- Dar poate ma cunoa^teti mai bine sub un alt nume.-Da?Putea sa jure ca nu-1 vazuse niciodata pe acest om. Cu siguran-

ta, §i-ar fi amintit un barbat care arata a?a.- Intr-adevar. Prietenii mei imi spun de multa vreme... Facu o

pauza, pironind-o cu privirea, apoi adauga: Leopard.

CapitoCuC 20

... Totu§i, ma intreb daca nu cumva am facut o maregre$eala, iar intrebarea aceasta ma obsedeaza. Oare ar fi trebuit sa accept propunerea de casatorie a lui Lord W. fara sa tin seama de sentimentele lui?

§i este oare acum prea tarziu?Trebuie sa marturisesc, temperamentul periculos al lui

Leopard nu ma mai atrage la fel de mult ca altadatd. De fapt, chiar ma sperie. §i ma tem ca l-am lasat sa-$i faca mult prea multe sperante...


- Cum? Se simtea de parea ar fi fost electrocutata ?i i$i trase brusc mana. Cine?

- Leopard, zise el, mi?candu-?i sprancenele intr-un mod voit rautacios.

243

— Victoria Alexander ■-

- Dar erati doar o plasmuire a mea, spuse Marianne fara sa se gandeasca.

-Aha! exclama el ?i zambi triumfator. A^adar, chiar sunteti domni^oara de la tara.

-Sunt... Cum ar putea sa nege? Barbatul acesta, pe care nu-1 cuno^tea, ii £tia secretul. Dar cum m-ati...?

-Cum v-am gasit? completa el, ridicand din umeri. Nici n-a fost greu, pentru un barbat cu abilitati ca ale mele.

-Abilitatile dumitale? Simti un spasm in stomac. §i care ar fi aceste abilitati?

- Ei, haide acum, draguto, le-ai descris chiar dumneata pe larg in pove^tile scrise. Se apropie ?i mai mult de ea. Exact ca tizul meu, sunt $iret, §i inteligent, §i calculat...

O lua brusc in brate, apoi o apleca pe spate. Ea ramase cu privirea fixata in ochii lui enigmatici gi stralucitori.

-... §iirezistibil.Marianne icni.- Dar nu sunteti real.- Te asigur ca sunt foarte real, spuse el cu o voce senzuala care

o facu sa simta un fior de teama pe §ira spinarii.Se apropie cu buzele de ale ei.Marianne tipa §i se zbatu sa se desprinda din stransoare, apoi

se departa de el pana in celalalt colt al camerei.- Cine sunteti dumneavoastra?-Ti-am spus deja, ofta el enervat. Sunt Leopard.-N u se poate, zise ea clatinand din cap neincrezatoare. Nici

macar nu aratati ca un leopard.- Ei bine, nici tu nu arati exact ca o domni§oara de la tara, ri-

posta el §i se incrunta. §i cum ar trebui sa arat?-N u ?tiu, raspunse ea §i flutura haotic din maini. Ma gandesc

ca ar trebui sa semanati mai mult cu o pisica. Sa fiti mai musculos $i mai subtire.

Leopard i§i pleca privirea spre propriul corp.- Crezi ca sunt gras?-N u am spus asta, replica ea ?i pufai. Arata, intr-adevar,

foarte bine. Doar ca nu cred ca aratati ca un leopard. Aratati

244

mai degraba ca un... §i spuse primul lucru care ii trecu prin cap: ... Ca un bursuc.

-Bursuc? repeta el incruntat. Ma indoiesc. Acelea sunt ni^te jivine scurte, grase ?i sacaitoare. Cu greu se poate spune despre mine ca am ceva in comun cu ele. Daca m-ai asemana cu o vulpe, mai treaca-mearga, dar cu un bursuc...

- Da, ma rog, se poate sa fi vorbit gura fara mine. Este pur §i simplu primul lucru care mi-a venit in minte.

- Un bursuc, auzi, continua el sa bombane. Pe langa toate celelalte, ma mai ?i insulta.

-Scuzati-ma daca v-am jignit! Simti cum un val de indignare ii inunda intreaga fiinta. Dar sunt cam bulversata sa intalnesc un barbat pe care eu 1-am plasmuit.

- Da, imi pot imagina ce simti. Scuzele sunt acceptate. O privi cu un aer superior. Poate daca nu ai mai tipa $i daca ai trage adanc aer in piept...

-N u tip!De fapt, chiar asta facea. in tot cazul, daca exista situatii in

care se impune sa tipi, aceasta era una dintre ele.-Tipatul nu ajuta.- Presupun, insa, ca nici nu-mi va face rau. i§i puse mainile pe

jolduri $i il tintui cu privirea. §i v-a$ fi extrem de indatoritoare daca nu mi- ati mai spune ce ma ajuta §i ce nu. Pentru o persoana care nu exista, aveti cam multa indrazneala.

-Ah , in sfar^it, complimente, spuse el facand o plecaciune teatrala. Nu am nimic in plus fata de personajul pe care 1-ai descris atat de minunat.

- Pe care 1-am creat, nu descris.-Descris, intari el cu incapatanare.- Dumneata, zise ea, schimband tonul gi indreptand acuzator

aratatorul spre Leopard, dumneata nu e§ti decat rodul imaginatiei mele. O fraza pe care am transformat-o ca sa sune bine. O fraza bine scrisa.

- Extrem de bine scrisa. I§i deschise larg bratele intr-un gest plin de exuberanta. M-ai redat exact a^a cum sunt.

Marianne clatina neincrezatoare din cap.-N u v-am redat deloc cum sunteti.

- — --------------------- Lectia de dragoste----------------------------------

245


- O, ba da, doamna mea..., spuse el facand un pas inainte.Marianne se trase inapoi ?i intinse mainile.- Nu va apropiati de mine!- Vreau doar sa-ti demonstrez ca sunt grozav de real. Ca sunt

din came $i oase, ca toti oamenii.-N u este nevoie.-B a sigur ca este.Mai inainta un pas, iar Marianne mai facu unul inapoi.- in ciuda dovezii din fata ochilor tai, pui la indoiala insu?i fap-

tul ca exist. Se lovi cu palma peste piept. M-ai ranit foarte tare.Marianne fugi cat mai departe, ca sa puna biroul intre ei doi,

un obiect solid care sa o protejeze, apoi lua de pe masa cartea la care Leopard se uitase §i care era destul de groasa ca sa-i serveasca drept arma de aparare. I-o arata, tinand-o cu ambele maini.

- Nu atat de tare pe cat va voi rani daca va apropiati mai mult.El ridica din umeri ca §i cum putin ii pasa ?i se duse la bufetul

in care se afla coniacul.-Cum sunteti din came $i oase...Leopard ridica dintr-o spranceana. In acel moment, ea nu prea

mai putea sustine ca nu era real. Oricine ar fi fost, era foarte real.- Ce cautati aici? intreba ea pe un ton care se voia foarte auto-

ritar. Ce vreti?- Pentru moment, un coniac, cred. Deschise u§ile bufetului §i

i$i umplu paharul. iti pun §i dumitale unul?-N u , i-o reteza ea.Senzatia aceea de bine ?i de relaxare totala pe care i-o dadea

coniacul era ultimul lucru de care avea nevoie acum. Nu avea deloc incredere in Leopard - ?i pentru prima oara intelese cat era de stupid numele acesta - gi avea nevoie sa-?i pastreze simturile intacte §i in alerta.

- Nu ma intereseaza ce vreti acum, ci de ce ati venit!O privi cu coada ochiului §i ii atrase atentia pe un ton mieros:- Iara?i tipi.Ea stranse ?i mai tare cartea in brate ?i incerca sa i se adreseze

cu mai mult calm:- Iertati-ma! Acum, atunci... Lord Beaumont, parea a?a era?- Da, dar imi poti spune Leopard.

246

Lectia de dragoste

- E mai mult ca sigur ca nu va voi spune a?a. Ar fi fost culmea sa complice situatia §i-a§a dificila in care se afla cu prea multa familiaritate. §i, apropo, cum de v-ati ales cu un nume atat de caraghios?

-A m fost spion, raspunse el cu nonâlanta. Cu totii am vorbi franceza azi daca n-ar fi fost informatiile pe care eu i le-am furni- zat lui Wellington.

- Spion? repeta Marianne cu rasuflarea intretaiata. Inconjura biroul, cu cartea in maini, pentru orice eventualitate. Chiar arata exact a§a cum i$i imaginase ea intotdeauna ca arata un spion. Brunet ?i chipe?, cu o licarire vesela in ochi. Mult prea vesela. Nu va cred.

-Banuiam ca nu ma vei crede, spuse el, sorbind din coniac.- §i nu cred nici ca acesta e numele dumneavoastra.-Crezi ce vrei, replica el resemnat. Adevarul este ca acesta-i

numele meu §i ca tu 1-ai folosit in povestirile tale. O privi pe deasupra marginii paharului, studiindu-i reactia. Adevarul este ca m-ai folosit.

- Nu am avut nici un moment intentia...- Indiferent de ce intentii ai avut, m-ai infatiât intr-o lumina

mai mult decat proasta.-A m spus ca sunteti inteligent, aminti ea stanjenita.-D e asemenea, m-ai descris ca pe un nemernic, ca pe unul

care talhare^te oameni nevinovati. Clatina din cap cu un aer trist. Nu e un portret frumos.

-N u mi-am imaginat niciodata...- Ba chiar imaginatia dumitale e cea care mi-a stricat cu totul

renumele.Sorbi ultima picatura de coniac $i lasa paharul din mana.- Renumele dumneavoastra?-Da, renumele. Vezi dumneata, pana la acest moment, eu tre-

buia sa o fi sedus deja pe domniôara de la tara. Cu toate acestea, in scrierile dumitale nu am reu$it. Nu asta a?teptau cititorii de la mine. Renumele meu este...

-... Distrus, spuse Marianne, inghitind in sec. Dar chiar dumneavoastra ati spus ca v-am descris ca pe cel mai rau dintre talhari.

247


Leopard flutura din mana ca reactie la obiectia ei.- Ia r asta a fost de-a dreptul prea mult. Ar trebui sa-ti fie

ru^ine.- Ei bine, presupun ca...-Totu$i, draga mea, tot povestirile dumitale ne spun ca nu e$ti

chiar u§a de biserica, zise el §i zambi malitios. §i ca ar fi trebuit sa am mult mai rapid sorti de izbanda. Este ceea ce cititorii a^teapta de la mine. Facu un pas spre ea. §i am venit sa indrept lucrurile.

- Sa indreptati lucrurile? ridica ea vocea. §i cum intentionati, mai exact, sa faced lucrul acesta?

- Nu este vorba despre ce voi face eu, ci despre ce vom face noi.-N o i?Doamne, ce-i trecea oare prin minte?- Daca tot ai crezut ca e bine ca lumea sa §tie despre relatia

noastra...- Nu exista nici o relatie intre noi doi.- Poate ca nu exista in realitate, dar, draga mea domni^oara,

oamenii cred ce citesc in ziare.Facu un pas spre ea. Marianne se feri, dar el ii anticipa mi§ca-

rea §i o incolti exact ca un animal de prada. „Ca un leopard", gandi ea cerand ajutor divin.

-Vreau doar sa avem cu adevarat ceea ce toata lumea crede ca avem deja.

Marianne ta§ni spre u?a, dar el ii taie calea, tinand-o cu putere in brate §i strangandu-i cu o mana, pe la spate, incheieturile. Ea scapa cartea din mana.

- Da-mi drumul imediat, ii ceru ea, cu o voce mult mai tremu- rata decat ar fi vrut.

-Niciodata, zise el ?i zambi larg, privind-o de sus. Prea te-am prins greu.

Marianne era din ce in ce mai panicata, incercand sa scape din stransoare.

-Da-m i drumul!- Nici nu ma gandesc. Dar acum cred ca ar trebui sa tipi, spuse

el, cu ochii sdipindu-i de amuzament.-A r trebui? Marianne cauta innebunita cu privirea un obiect

pe care 1-ar fi putut folosi ca arma. Din pacate, pentru moment

248

nu putea ajunge sa puna mana pe nimic. Ar trebui? De ce ar trebui sa tip?

- In afara de faptul ca sunt putine lucruri mai excitante pe lumea asta decat o femeie care tipa?

- Da, de ce?-Pentru ca intentionez sa ma ridic la inaltimea imaginii pe

care ai catadicsit sa mi-o creionezi.- Chiar a?a?Marianne simti cum, dintr-odata, fara sa-§i impuna nimic,

frica ii disparu, lasand loc curiozitatii. Strainul acesta era el aga- sant, dar oare cu adevarat periculos? Un om periculos nu ar fi incercat sa o impiedice sa tipe in loc sa o incurajeze? Pentru moment, se opri din stradania de a scapa din stransoare, se uita fix la Leopard $i il intreba:

- §i cum ai de gand sa faci asta?-A m sa te iau cu mine §i sa-ti arat cum sunt cu-adevarat.- Pare o fraza luata dintr-o carte.Se uita la el cu neincredere. Pentru moment, situatia parea sa

devina din ce in ce mai ciudata.-Da, ma rog, de obicei sunt mai original, spuse el ?optit.

Acum, haide, ar trebui sa tipi. Cineva va veni, cu siguranta, sa te salveze.

- A^adar, am nevoie sa fiu salvata? Nu pari a fi atat de puternic pe cat te crezi.

Desigur, Leopard o tinea strans, se simtea prizoniera lui, dar avea sa-i fie al dracului de greu sa o scoata din casa in felul acesta.

-N u faceti prea des chestii din astea, nu-i a?a?- Ai de gand sa tipi odata sau nu? intreba el gafaind.- Nu. Cred ca dumneavoastra ar trebui mai degraba sa tipati.Marianne i$i aduna toate fortele, se smulse din stransoare §i

lua cartea care-i cazuse pe podea. Apoi, fara sa ezite vreo secunda, o prinse cu ambele maini §i il lovi cat de tare putu deasupra taliei.

Un „au“ puternic facu incaperea sa vibreze. Nu era chiar un tipat, dar, intr-adevar, pe toti sfintii, era grozav de excitant. Leopard i?i duse mana la stomac ?i se apleca in fata de durere.

— --------------------- - Lectia de dragoste ' ---------------------------------

249

Victoria Alexander- Da-i imediat drumul, animalule! se auzi din prag vocea tuna-

toare a lui Thomas.Marianne se intoarse brusc. Thomas se apropie de ei cu pa?i

mari, imaginea insaî a indignarii cavalere?ti. Inima ei incepu sa bata mai tare la vederea lui.

- I-am dat deja drumul, icni Leopard, indreptandu-se u?or de mijloc, cu fata schimonosita de durere.

I$i apasa mainile pe stomac $i se uita incruntat la Marianne.- M-ai lovit!- Bineinteles ca v-am lovit, raspunse ea, incruciându-î brate-

le. Ce v-ati fi a^teptat sa fac?- Nu m-am a^teptat sa ma love^ti, spuse el taios. Al naibii de

lipsit de consideratie din partea ta!Ceva din vorbele lui ii suna cunoscut §i o ranea ingrozitor, dar,

pentru moment, hotari sa nu-i dea atentie.- M-ati amenintat ca o sa va faceti mendrele cu mine.Thomas sari ca ars ?i spuse pe un ton taios:- Cum ati indraznit...?- Da, asta ma intreb §i eu, mormai Leopard.-A t i pus la indoiala onoarea femeii pe care o iubesc, spu

se Thomas, ridicandu-se §i inaintand spre Leopard. Cer sa imi dati satisfactie!

„Femeia pe care o iubesc?"- Ma gandeam eu ca asta se va intampla, zise Leopard.El oiubea?Cei doi barbati stateau in picioare, amenintandu-se reciproc,

cu fruntile aproape lipite.- Cu pistoalele, atunci, spuse Leopard. La rasaritul soarelui.-Problema aceasta nu se poate amana pana in zori, rasuna

vocea lui Thomas in toata camera. La apusul soarelui, astazi!-Diseara atunci, incuviinta Leopard. Cred ca Newcombe’s

Hill ar fi locul perfect.- Duel? Vorbiti despre un duel? interveni Marianne speriata.- Bineinteles, zise Thomas, care nu-1 scapa o clipa din ochi pe

Leopard.Marianne se uita cand la unul, cand la celalalt, nevenindu-i

sa creada.

250

Lectxa de dragoste

-N u puteti vorbi serios. Duelurile sunt interzise prin lege.- Problemele care tin de onoare sunt deasupra legilor obi^nui-

te, replica Thomas pe un ton arogant. Ne vedem la asfintit. Acum ati face bine sa ie$iti, continua el, indepartandu-se de Leopard §i aratandu-i u§a.

-Ab ia a?tept..., replica acesta, apoi se intoarse spre Marianne ?i facu o plecaciune. §i pe tine te voi revedea.

- Nu atata vreme cat mai sunt eu pe lumea asta.Marianne simti fiori reci pe §ira spinarii la auzul acestor

vorbe.-Tocmai asta era ideea, spuse Leopard, dupa care ie?i din

incapere.-Thomas, zise ea §i i se arunca in brate, nu poti face asta! Vei

fi ucis.- Putin probabil, draga mea. i?i pleca privirea spre ea zambind

u$or. Nu am nici o indoiala ca voi ca?tiga...- Dar chiar daca vei ca^tiga..., incepu ea, dar vocea i se franse.-A ? putea merge la inchisoare sau, mai rau, voi fi nevoit sa

parasesc tara.Inima ei se stranse ca intr-o menghina.-V o i veni cu tine.- Nu pot permite a$a ceva, spuse el cu tristete. Oricat de inte-

resanta ti s-ar parea o astfel de aventura, nu-mi doresc sa traie^ti in exil, nu asta e viata pe care vreau sa ti-o ofer.

- Dar eu sunt vinovata de tot ce se intampla.Era, intr-adevar, vina ei. Daca nu ar fi continuat proste^te sa

alerge dupa un viitor iluzoriu, nu ar fi scris pentru bani povestirile despre domni?oara de la tara. $i nu ar fi starnit niciodata un individ atat de periculos ca Leopard, cu sau fara numele asta tampit. Iar Thomas nu ar fi fost pus in situatia de a-§i risca viata pentru ea.

-N u are rost sa te invinovate?ti acum. Nu poti schimba trecutul.

Thomas ii inclina u§or capul pe spate §i i§i apasa buzele de ale ei, intr-un sarut bland, $i dulce, ?i... final.

-Thomas..., ii rosti ea numele mai mult ca un suspin sau cao rugaciune ce se stingea pe buzele ei.

251

- Victoria “Alexander

Thomas ii dadu drumul ?i se indeparta.-Trebuie sa plec acum. Mai sunt doar cateva ore pana la apus,

§i trebuiesc facute unele pregatiri.-Thomas, nu...!Dar nu putea rosti nimic, se ineca in propriile-i cuvinte.-Trebuie. Ii lua mainile §i i le saruta, fara sa-$i dezlipeasca o

dipa privirea de la chipul ei. Indiferent de ce ne rezerva viitorul, tu vei ramane in inima mea pentru totdeauna.

O saluta scurt, printr-o inclinare a capului, se intoarse §i ie§i din camera fara sa se uite inapoi.

Ochii incepura s-o intepe din cauza lacrimilor ce nu puteau fi stavilite. Povestea lor semana cu atatea alte povejti pe care le citise despre indragostiti carora soarta le era potrivnica. Doar ca aceasta poveste era reala, iar consecintele ei aveau sa fie cople^itoare. Orice avea sa urmeze, viata lui Thomas era dis- trusa. §i ea era cea care o distrusese cu dorinta ei nebuneasca de aventura.

I?i £terse lacrimile. Trebuia sa-1 opreasca. Nu putea accepta un asemenea sacrificiu din partea barbatului pe care il iubea.

A barbatului care o iubea.Trase aer in piept cu putere. Thomas o zisese cu voce tare, dar

poate nici nu i?i daduse seama ca rostise acele vorbe. O iubea, dar poate era prea tarziu. Daca s-ar fi maritat cu el atunci cand putea s-o faca...

Ce avea sa faca ea acum? Cum putea sa-1 salveze?Strabatea incaperea cu pa^i mari f i incerca sa gaseasca solutia

salvatoare. Avea nevoie de sprijin, iar surorile ei nu ii puteau fi de ajutor. In plus, situatia in sine risca sa degenereze intr-un imens scandal, $i era mai bine ca pe ele sa le tina deoparte cu totul.

Pennington putea fi de ajutor. La urma urmei, era prietenul lui Thomas. El sigur avea sa §tie ce sa-faca, cum sa opreasca toata aceasta nebunie. Avea sa-i trimita un biletel numaidecat.

Se duse la birou §i deschise sertarul, cautand o coala pe care sa scrie. Dadu la o parte ni?te acte oficiale, cand, deodata, un nume scris pe ele ii sari in ochi.

252

„Ephraim C adw allender ?C ineva ciocan i la u?a.M ajordom ul s ta tea in prag.- D oam n a m ea , a lti d o i d o m n i a?teapta sa -i p r im iti.- Spune-le ca n u -i p o t p rim i in m o m e n tu l acesta .Lua d o cu m en tele , in treb an d u -se ce afaceri ar fi p u tu t avea

Thom as cu d om n u l Cadwallender.-P r o s t i i , se auzi v o cea lu i P en n in g to n d in h o i. N e va prim i

acum , co n tin u a el, ?i, u rm at indeaproap e de Berkley, il dadu la op arte p e va let.

M arianne scapa actele p e b irou ?i v e n i sa-i m tam p in e .- D om n u l m eu , sp u se ea u^urata, n ici n u ?titi cat de bucuroasa

su n t sa va vad. A m n ev o ie d isperata de aju toru l dum neavoastra.- Chiar a$a? replica P en n in gton , rid icand d in tr-o spranceana.

M ai in ta i avem de d iscu ta t o ch estiu n e d estu l de im p ortan ta .- E im p osib il sa fie m ai u rgen t d ecat... Dar expresiile de pe

chipurile lor o facura sa se opreasca brusc. P entru D u m n ezeu , ce s-a in tam plat?

P en n in g to n §i B erkley se u itara cu su b in te les unul la celalalt. Berkley trase cu p u tere aer in p iep t, ca sa capete curaj.

- A ajuns in a ten tia noastra ... ceea ce in sea m n a ca... am aflat ca... Ce vreau sa sp u n este ...

- N - o m ai lua p e oco lite , om ule, il opri cu o voce ta ioasa P en n in gton . Spune direct!

- D u m n eata e$ti dom ni^oara de la tara?M arianne era a ta t de $ocata, in cat n u m ai p u tea sa respire. -E u ?-D a , du m n eata , sp u se P en n in gton .- D e ce a ti crede a§a ceva? ?opti M arianne.- L-am vazu t p e H elm sley ie§ind d in m agazin u l lui Cadwallen

der, co n tin u a P en n in gton .- A s t a n u in sea m n a ca...- D i n m o m en tu l acela n u a fo s t prea greu sa rezolvam puz-

zle-u l. P en n in g to n o fixa cu privirea. D u m n eata e?ti, nu-i a?a? - I a r H elm sley e s te Lord W.? in treba Berkley.

_________________________ - Lectia de dragoste — --------------------- _

253


- Da, e adevarat, admise ea ?i ofta prelung. Dar sa gtiti ca aventurile nu sunt cu totul adevarate.

-E i, ce ti-am spus eu? Pennington il inghionti pe prietenul sau. Ti-am spus sa nu crezi tot ce cite^ti.

-N u mai conteaza, zise Berkley. Apoi, indreptandu-§i umerii, facu un pas catre Marianne. Imi veti face onoarea de a deveni

sotia mea?- Sotia dumitale?Se holba la el, nevenindu-i sa creada.- Credeam ca ati renuntat la ideea de a va dori o femeie pe care

nu o cunoa?teti.- Cum a§ putea renunta cand nenorocitul acela de Leopard da

tarcoale? Iar acum, cand nu mai exista nici un secret, nu puteti spune ca nu va cunosc. ii lua mana intr-a lui. $i va iubesc ?i ca Marianne, $i ca „domni$oara de la tara“.

- E foarte frumos din partea dumitale, spuse ea tragandu-?i cu gentilete mana, gi marturisesc ca sunt flatata, dar casatoria intre

noi nu este...- II iube?te pe Helmsley, explica Pennington, foarte sigur pe el.Marianne il fixa cu privirea.- De ce spui una ca asta, domnul meu?Pennington ridica din umeri.- Devine evident, draga mea, odata ce te prinzi cine sunt per-

sonajele. Tu e§ti domni^oara de la tara, nu?-Da, da... eu sunt, recunoscu Marianne frangandu-§i mainile,

intr-un gest care-i trada disperarea. §i, din cauza acelor povesti- oare ridicole, totul a devenit o imensa taragenie. Thomas ar putea

fi ucis.- Ucis? repeta Pennington, cu o expresie serioasa.- Cum adica? interveni Berkley.Ea i$i indeparta parul de pe fata.- O sa se dueleze cu Leopard.-D eci Leopard e real? intreba Pennington ridicand dintr-o

spranceana.- §tiam eu, pufni Berkley.

254

-Nu , nu e real. Sau, ma rog, dupa cate se pare, este. Dar nu aveam habar, zise ea, incepand sa masoare odaia cu pasul. Am crezut ca e doar rodul imaginatiei mele. Pentru a face povestea mai interesanta, intelegeti... Nici prin gand nu mi-a trecut ca exista in realitate.

- Mie cu siguranta mi-a starnit interesul, murmura Berkley.Marianne se opri din mers §i se uita cu ochii mari la cei doi

barbati.- Dar sigur il cunoa§teti?-N u ?tiu pe nimeni cu numele de Leopard, zise Berkley ridi-

cand din umeri.-M i s-a parut din prima dipa un nume stupid, adauga

Pennington.- Regret ca nu va convine cum il cheama, spuse ea pe un ton

taios. Mi-a luat ceva timp sa gasesc un nume pe care nimeni nu 1-ar folosi, tocmai pentru a evita o problema ca aceasta.

-A m inteles, dar are §i un nume real? intreba Pennington.- Bineinteles. E Beaumont.- Beaumont? Vicontele Beaumont? relua Pennington infuriat.

Acela inalt, brunet, arogant...?- De parea n-ati fi toti la fel..., bodogani Marianne.- Sigur ca-1 ?tim. N-a prea stat prin ora? in ultima vreme, spuse

Berkley datinand din cap. Totu^i, n-am auzit niciodata pe cineva sa-i spuna Leopard.

-Niciodata?Cum era posibil? Daca 1-ar fi cunoscut cu adevarat, nu i-ar fi

cunoscut ?i acest nume stupid?- Helmsley il cunoa^te de multa vreme, spuse Pennington pe

un ton taios.Marianne inlemni, ramanand cu privirea fixata la chipul lui

Pennington:-Cu siguranta va in^elati. Nimic nu are sens in acest caz.

Nu pot crede...Dar bineinteles, Leopard - sau Beaumont, mai degraba - ?tiu-

se exact unde se afla...

-----------------------------------Lectia de dragoste - — ---------------------------

255


-Coniacul! Nu se putu opri sa nu-§i dea o palma peste frunte. §tia unde se afla coniacul. E dar ca a mai fost in aceasta casa. Ar fi trebuit sa-mi dau seama imediat. Simti ca nu-?i mai poate stapani indignarea. Thomas s-a prefacut ca nu-1 cunoa^te.

-E posibil, draga mea, ca „prefacut“ sa fie cuvantul-cheie in aceasta poveste, relua Pennington pe un ton bland.

-Da, a$a se pare... Ii venea sa urle de nervi. Cum am putut sa ma las atat de uôr pacalita? Cum am putut crede toate acele prostii? Auzi... sa-mi fac mendrele cu tine...

Cei doi se uitara stanjeniti unul la celalalt.- Cu siguranta au facut impreuna o pereche destul de convin-

gatoare: un jarpe in piele de leopard $i un... un...- Un $obolan? sugera Berkley.-Aceasta e cuvantul. Un §obolan. Un ôbolan murdar $i

netrebnic. Dar de ce a facut asta? Incepu iar sa umble cu pa?i mari prin camera, incercand, in minte, sa clarifice tot ce se intamplase. De ce ar fi facut ei... de ce ar fi facut Thomas una ca asta? Se intoarse brusc catre cei doi. Ziceti ca 1-ati vazut pe Thomas ie- §ind din magazinul lui Cadwallender?

-Asta ne-a adus aici, reconfirma Berkley.-Asta e, gemu Marianne. Inseamna ca el §tie ca eu am scris

Aventurile. Pun pariu ca a vrut sa-mi dea o lectie, ii place la nebunie sa dea lectii, spuse ea mijind ochii.

-§ i, fara indoiala, a vrut $i sa te opreasca. Pennington se uita la ea, luand o mina prudenta. Eu nu l-a$ acuza. Pe masura ce apar tot mai multe scrisori in ziar, create riscul sa descopere cineva adevarata identitate a autoarei. î a acelui Lord W. al ei. Scandalul ar fi...

- Enorm, termina ea fraza cu un suspin. §tiu lucrul acesta §i nu neg ca am incurcat rau de tot lucrurile. §i totuî... Marianne se intoarse la birou, smulse din sertar hartiile acelea oficiale $ii le intinse lui Pennington. Ce reprezinta actele acestea?

Pennington rasfoi cu atentie hartiile primite.- Cred ca e vorba despre un soi de intelegere de afaceri. Se pare

ca Helmsley a investit in afacerea lui Cadwallender. Nu se putu abtine sa nu fluiere lung. O investitie consistenta, mai spuse el,

256

Lectxa de dragoste

privind-o drept in ochi. Oricine ar vedea aceste hartii s-ar intreba de ce nu 1-a oprit pe Cadwallender sa publice povestirile. E dar ca de el depinde partea financiara.

- E mult prea de?tept ca sa faca una ca asta. $tie foarte bine ca, dat fund succesul Aventurilor, a§ fi putut vinde cu u§urinta povestirile altui ziar. Cred mai degraba ca a?a §i-a imaginat el ca ma poate supraveghea. Marianne se uita fix la Pennington. Cand a...?

Pennington se uita iar pe hartii.-Sunt de acum trei saptamani. Are vreo importanta?- O, da, chiar are. Are o mare importanta.Cu trei saptamani in urma avusese loc balul organizat de

ducesa vaduva, cand Thomas se straduise din rasputeri sa o ademeneasca sa ii fie sotie. Desigur, eforturile i-au fost incura- jate §i de descoperirea povestirilor ei §i de dorinta lui de a pre- veni scandalul.

§i nimic mai mult.Dar ce erau acele cuvinte rostite de el azi? Faceau parte din

prefacatoria pe care o pusesera cei doi la cale? inca vreun mod absurd de a-i da ei o lectie?

-Doamna mea? se auzi vocea lui Pennington, care incerca sa o readuca la realitate. Privirea lui ingrijorata o intalni pe a ei. Te simti bine?

- Da, totul e in regula. Marianne inspira profund §i i§i indrepta umerii. §titi unde este Newcombe’s Hill?

- E in nordul ora^ului, confirma Berkley.-A t i putea fi atat de amabili incat sa ma insotiti acolo?- De ce? Singurul motiv pentru care cineva se duce acolo este...

Berkley se opri. Ah!-Trag concluzia ca acolo se lasa cortina pentru farsa pe care

Helmsley a pus-o la cale. A$a-i? o chestiona Pennington.-A$a este, domnul meu. Ma tem ca sunt a^teptata acolo cu

nerabdare. Altminteri, cum s-ar putea juca actul final fara ca toti actorii sa vina pe scena? Va fi extrem de interesant. Le zambi larg celor doi barbati, nelasand sa se vada furia ce mocnea in ea. §i nici durerea. In plus, ce farsa ar mai fi ?i asta fara un final nea^teptat?

257

Victoria ‘Alexander - — ■

CapitoCuC21

... Draga veri§oara, chiar ca am invatat foarte multe in ultimele luni. §i ar fi bine sa tii minte cuvintele mele.

Nu conteaza ce pozitie au in viata, nu conteaza daca sunt persoane respectabile sau demne de dispret, bdrbatii sunt fiare in$elatoare §i ticaloase, in care nu poti sa ai incredere. Cred ca defectul acesta este specific naturii lor.

Daca noi, femeile, am fi mai intelepte, ne-am taia cu sabia legaturile care ne tin incatu§ate de ei, pentru binele tuturor.De fapt, pentru binele intregii omeniri.

A r exista §i pierderi, fara indoiala, dar trebuie facute $i sacrificii...


- Eu zic ca a mers bine, spuse Thomas zambind larg. In ciuda faptului ca am fost nevoit sa a?tept ca ea sa tipe dupa ajutor ca sa-mi pot face aparitia.

- Presupun ca nu e genul de femeie care tipa dupa ajutor, daca ma iau dupa felul cum m-a lovit, murmura Rand. N-a? fi zis ca o sa faca a^a ceva.

Cei doi barbati stateau pe iarba de pe Newcombe’s Hill - care, in ciuda numelui, era mai degraba o movila decat un delu?or, dar destul de inalta incat sa se poata vedea de pe ea drumul ce ducea spre ora?.

- Ar fi trebuit sa ma a?tept la asta, chicoti Thomas.- Crezi ca o sa vina?- Sigur ca o sa vina, zise Thomas, increzator. Totul face parte

din planul meu.-A , da, planul. Rand il masura cu privirea, sceptic. In dimi-

neata asta, cand mi-ai cerut ajutorul, nu mi-ai explicat mare lucru in afara de partea in care eu ma prefac ca sunt acest Leopard -

258

apropo, tare ridicol numele asta tu ma provoci la duel, §i acum... ce?

- E destul de simplu. Cand vedem ca i se apropie trasura, ne a^ezam in pozitie.

- $i duelul banuiesc ca a avut deja loc.Thomas incuviinta din cap.- Ea se apropie, te vede ranit grav, fire^te...- Fire^te, repeta celalalt, ironic.-... §i transportat la trasura.Thomas arata din cap spre vehiculul care ii a^tepta ?i spre cei

patru barbati pe care ii angajase ca sa joace rolul de martori la duel. Nu putea sa implice pe nimeni dintre cuno^tintele sale, in afara de Rand, in treaba asta. Nu putea sa conteze pe nimeni altcineva ca avea sa-$i tina gura.

- Iar atunci, eu o sa mai joc un rol nemaipomenit, spunand ca va trebui sa parasesc pentru totdeauna Anglia, ca sa scap de inchisoare. Ea o sa-§i dea seama ca aventurile au un pret foarte mare ?i, mai mult, o sa inteleaga ce se intampla cand iti bazezi fictiunile pe oameni reali, incheie el, zambind triumfator.

Rand il studie plin de curiozitate.-Asta e?- Excelent, nu?- £i nu mai ai nimic altceva?- Ei bine, ba da. De fapt, in punctul acesta, ea se arunca in bra-

tele mele ?i recunoa^te ca, de fapt, e numai vina ei. Pe urma imi marturise?te totul despre povestirile ei ?i jura ca o sa faca tot posibilul sa schimbe cele intamplate.

Thomas se rezema in coate intins pe spate, scrutand peisajul, cu un o f tat prelung de satisfactie.

-§ i?- §i... nimic. Bine, o sa se invoiasca sa se marite cu mine §i o sa

ne petrecem toata viata impreuna.Rand il studia cu ochii mijiti.- §i nu vezi nici o scapare aici? Vreun detaliu, absolut nesemni-

ficativ, pe care sa-1 fi uitat?-Nu . Nici unul.

-------------------------------- -- Lectia de dragoste ' ---------------------------------

259


De fapt, universul lui Thomas parea absolut perfect in clipa aceea. Avea sa obtina o permisiune speciala ?i, pana la sfar^itul saptamanii, aveau sa fie casatoriti.

- Tu nu prea o cunogti pe femeia asta, nu-i a§a?- Ba o cunosc prea bine.-Serios? Rand ridica ironic dintr-o spranceana. Atunci, ia

spune-mi, cum o sa reactioneze cand o sa descopere ca totul nu-i decat o videnie menita s-o invete o lectie.

- O sa fie recunoscatoare ca totul a fost doar o inscenare...Dar daca n-o sa fie? Increderea incepea sa-1 paraseasca.- Chiar a$a?- Evident, intari el, alungand banuiala ca poate ea n-avea sa fie

deloc recunoscatoare. Intr-o zi, probabil o sa radem de toate cele intamplate.

- Pentru binele tau, sper sa ai dreptate. Numai ca mie mi se pare ca orice femeie care poate sa-1 tina in frau pe un ticalos cum ar trebui sa fie acest Leopard - ?i Rand i?i freca stomacul, stram- bandu-se u$or -, j i inca sa-1 tina foarte bine in frau, nu oricum, n-o sa gaseasca nimic de ras in toata tara^enia asta. Cand ai de gand sa-i marturise^ti adevarul?

-N u §tiu.De fapt, acum, ca se gandea la asta, habar n-avea cand avea sa-i

spuna totul.Rand pufni in ras, clatinand din cap. Thomas se incrunta,

nelamurit.- Ce e a?a de amuzant?-P u r j i simplu imi amintesc ultima noastra discutie, ina-

inte sa plec din Londra. Daca imi aduc eu bine aminte, planul tau era atunci sa le gase^ti soti acestor surori $i sa scapi de ele, ca sa te poti concentra §i tu pe modelul de sotie pe care ti-1 do- reai, zise prietenul sau amuzat. Dupa cate se pare, ai dat gre$ in mod lamentabil.

- Marianne e femeia pe care o doresc de sotie, raspunse el morocanos, dandu-?i seama ca niciodata nu rostise cuvinte mai pline de adevar.

- Ce ironie, nu?Thomas ii arunca o privire incruntata prietenului sau.

260


Trei calareti aparusera la o cotitura $i acum se indreptau spre ei.

Rand x?i miji ochii, caci incepea sa se lase inserarea.-E a e?-Imposibil, zise Thomas datinand din cap. Ea ar lua trasura.

Marianne nu calare?te prea bine §i nu s-ar aventura niciodata calare afara din ora?. In plus, ar fi singura, iar cei de acolo sunt trei.

Calaretii se apropiau. Rand sari in picioare.-N u cumva te inêli? Facu semn din cap spre cei trei. Unul

dintre ei este cu siguranta o femeie. Sau un barbat care calare^te femeie^te.

Thomas ramase cateva dipe cu privirea atintita spre ei.- Fir-ar a dracului de treaba, mormai el, sarind la randul lui

in picioare. Nu trebuia sa vina calare. Nu mai avem timp sa ne luam pozitiile.

-Atunci, ce facem?-N u $tiu!Caii se oprisera la cativa metri departare.-Thomas! Marianne sari de pe cal $i alerga spre el, aruncan-

du-i-se in brate. Slava Domnului ca nu am ajuns prea tarziu!Poate ca Thomas avea sa reu?easca pana la urma sa salveze

situatia.-N -ar trebui sa fii aici, ii zise el, respingand-o cu blandete.

Nu pot sa-ti ingadui sa fii martora la asta.Pennington §i Berkley descalecasera la randul lor $i se indrep

tau spre ei. In ochii lui Pennington stralucea o luminita ciudata, iar buzele lui Berkley se mi$cau de parea $i-ar fi inabuît un zambet. Imposibil, vechilor sai prieteni nu avea cum sa li se para amuzant a$a ceva, nu? Nu, sigur ca nu. Probabil se in§ela. Din nou.

- N-ar fi trebuit s-o aduceti aici.- De fapt, ea ne-a adus pe noi, zise Pennington cu glas bland.

Mult prea bland.- Nu conteaza, replica Thomas ferm. Trebuie sa piece.- in nici un caz, domnul meu, se opuse Marianne, ridicandu-?i

barbia plina de curaj. Nu pot ingadui ca tu sa...-E i bine, raspunse el, simtindu-se uûrat, poate reuîm sa

rezolvam problema aceasta fara varsare de sange.

261

Victoria “Alexander - — ■

-... Sa-mi aperi onoarea...-... Eu sunt dispus sa-mi cer scuze, interveni §i Rand, cu iuteala.-... Altfel decat in prezenta mea, i§i termina ea vorba, privin-

du-1 infocata.-A ltfe l decat in prezenta ta? Thomas se holba uluit. Voia ca el

sa se dueleze?-Domnilor, zise ea ?i se intoarse spre insotitorii sai. Unde

ar trebui sa stam noi? intreba, uitandu-se in jur. Vreau sa fiu sigura ca vad totul, de?i cred ca cel mai bine ar fi sa nu incurc pe nimeni.

Pennington incuviinta.-N u $tii niciodata in ce directie pot s-o ia gloantele.- §i nici n-am vrea sa fie impu?cat cineva neimplicat, adauga

Berkley.-N u , intr-adevar. Ea i$i puse mana pe bratul lui Thomas,

zambindu-i. Este foarte incitant. Inchipuie-ti, un duel! O aventura adevarata.

-Marianne, zise Thomas incetijor. Poate ca, daca Leopard dore§te sa-?i ceara scuze...

- Da, doresc, zise Rand $i incuviinta viguros din cap. Am fost un ticalos. Un mojic. In cel mai bun caz. §i imi pare sincer foarte rau. Nici nu pot sa-ti spun cat de rau imi pare.

-Cu toate acestea, zise ea, uitandu-se urat la Rand, Lord Helmsley are impresia ca mi-ai patat onoarea $i ca trebuie sa plate§ti pentru asta. Apoi se dadu cativa pa$i inapoi, urmata de Pennington §i de Berkley. Acum, Thomas, impu^ca-l!

-Ce?Thomas se holba la ea, nevenindu-i sa creada. Ea chiar voia ca

el sa se dueleze.-A m spus, impugca-1! repeta ea, incruci§andu-?i bratele la

piept. Hai! A^teptam.Rand se apleca spre Thomas ?i-i spuse inceti^or:- Vrea sa ma impu^ti.- A^a am auzit §i eu, raspunse Thomas din coltul gurii.- Poate ratam amandoi, zise Rand.Thomas pufni.- £i tie ti se pare ca planul meu era prostesc?

262

— Lectia de dragoste —

-M acar ideea mea o sa ne scoata pe amandoi din tara^enia asta, replica Rand. Acum, hai, unde sunt pistoalele?

Thomas scra?ni din dinti.- Nu m-am gandit ca o sa avem nevoie de ele.- Da’ bine te mai pricepi la planuri! exclama Rand ?i i?i dadu

ochii peste cap.-A i uitat pistoalele? Marianne i?i puse mana in jolduri. Dom

nul meu, indraznesc sa spun ca sunt dezamagita. Cum ai putut sa uiti a$a ceva?

- Din cauza agitatiei, presupun, zise Thomas cu glas firav.Pennington le facu semn cu mana, strigandu-le:- Cred ca am eu pistoale.-Serios? spuse Marianne, incantata. Ce minunat ca te-ai

pregatit!- Multumesc, raspunse Pennington zambind cu modestie.- Nu §tiam ca ai pistoale la tine, replica Berkley $i se incrun-

ta nelamurit.- De fapt, n-am decat unul, raspunse Pennington ridicand din

umeri. Nu $tii niciodata cand poti fi atacat de vreun talhar la drumul mare sau cine ?tie ce brigand.

-Atunci, asta e. Nu ne ajunge numai unul. In plus, eu nu ma pot duela cu arme pe care nu le cunosc, zise Rand imbufnat.

-N ic i eu, intari Thomas, u?urat.-Atunci, ce-ati zice de o bataie cu pumnii? sugera Berkley.- Nu, interveni Marianne, oftand din greu. Nu-i deloc acela§i

lucru, spuse ea, indreptandu-se spre Thomas. Sa inteleg ca asta inseamna ca n-o sa-mi repari onoarea, n-o sa-1 xmpu^ti?

Thomas afi§a o expresie intristata.- Ma tem ca nu.- Iar tu, continua ea §i se intoarse spre Rand, n-o sa-1 impujti,

ca sa-ti faci mendrele cu mine?- Oricat de atractiva ar parea perspectiva asta, din ambele per

spective, spuse el, aruncandu-i o privire incruntata lui Thomas, a§ spune ca nu.

-A m inteles, zise ea ganditoare, dupa care ramase tacuta vreme indelungata, cu sprancenele incruntate.

- Lord Pennington?

263


-D a, doamna mea? raspunse Pennington §i facu un pas inainte.

- A$ putea sa vad §i eu pistolul pe care il ai?Privirea ei o intalni pe a lui Thomas, care simti dintr-odata un

ghem de groaza in stomac.- Bineinteles.Pennington se indrepta spre calul sau.- A^teapta! Thomas ridica mana, ca sa-1 opreasca, fara sa o sca

pe din ochi pe Marianne. De ce?- Pentru ca, Thomas Effington, marchiz de Helmsley §i viitor

duce de Roxborough, rosti ea cu ochii mijiti, cu o flacara de furie in ochi, vreau sa te ucid cu mana mea.

Rand se indeparta, dandu-se langa Pennington §i Berkley. Fara indoiala, era o mi^care inteleapta din partea lui.

Thomas simtea ca-i iese inima din piept. Ea jtia. §i nici nu era amuzata.

-Marianne, eu...- Tu ce? Se apropie §i mai mult de el, impungandu-1 cu un de-

get in piept. Tu m-ai mintit. M-ai facut sa cred ca e§ti in primejdie de moarte. Ai vreo idee cat am fost de nelini^tita la gandul ca ti-am distrus viata?

- Cand o spune a§a, chiar ca pare rau, murmura Berkley.§i chiar a$a $i era. Thomas chiar ca nu luase deloc in conside

rate acest aspect. §i, de fapt, nu se gandise deloc la ce s-ar putea intampla daca planul lui ar da gre$.

- Marianne, daca ai vrea...- N-a fost destul de rau ca ai vrut sa ne mariti pe toate fara sa

te gande$ti macar o clipa, dandu-ne primului barbat care-ti ie^ea in cale. La gandul asta, intelegand ce se intamplase cu adevarat, i?i indrepta privirea furioasa spre Rand. In seara aceea, dumneata fusese^i in biblioteca, nu? Cel caruia el ii spunea ca poate s-o aleaga pe oricare dintre noi?

Rand parea a-?i dori sa fie oriunde in alta parte.- A$a e, dar, spre cinstea mea, nu am acceptat oferta aceea.-A , §i asta e spre cinstea ta! pufni ea, dupa care se intoarse iar

spre Thomas, impungandu-1 din nou cu degetul in piept. Dupa

264

care ai avut neobrazarea sa incerci sa ma legi de unii dintre cei mai plictisitori barbati din Anglia.

- Lucrurile merg tot mai bine, mormai in barba Pennington.

- Ca sa nu mai vorbesc despre aiurelile alea, cand ai incercati fii un erou extraordinar dintr-o carte, zise ea continuand sa-1 apunga cu degetul in piept. Te prefaceai, a^a-i? Pana in varful

unghiilor. Numai ca sa-ti salvezi simtul onoarei §i sa ma incatu- $ezi intr-o casatorie.

- Ia stai a$a! exclama el furios §i o prinse de mana. In primul

rand, ar fi cazul sa nu ma mai impungi atata cu degetul. Ti-am mai spus ca nu-mi place gi ca ma doare.

-Bine!

- §i, in al doilea rand, nu eu am cautat scandalul, punand pe hartie toata relatia noastra, ca sa bucur publicul!

-T u 1-ai platit pe domnul Cadwallender ca sa opreasca publi-

carea scrierilor mele!-B a nu, se apara el indignat. Am un interes de afaceri cu

Cadwallender, care nu are nici o legatura cu tine, in plus, el nu ar primi bani ca sa inceteze publicarea scrisorilor tale blestemate.

Pove§ti despre noi!- Ei, hai, pufni ea. Ceea ce am scris eu nu avea decat o vaga

asemanare cu ceea ce este intre noi. La urma urmelor, nu este absolut adevarat.

- E destul de adevarat, astfel incat orice persoana care are macar jumatate de creier sa-?i dea seama cine e domni^oara de la tara

?i cine Lord W.! Nu-i a§a? i se adresa el lui Berkley.- Ei, mi-a luat ceva vreme, murmura Berkley.

- § i inca ceva, relua el gi o trase mai aproape. De ce nu m-ai numit decat printr-o initiala? Un biet W. - a$a, de mila -,

in timp ce ticalosului din povestire i-ai dat un nume stralucitor §i romantic?

- Mie mi se parea mai degraba prostesc, mormai Rand.

-Lord W., pufni el dispretuitor. La urma urmelor, de la cee acest W?

--------------------------------- - Lectia de dragoste-----------------------------------

265


- In clipa asta, cred ca vine de la „lipsit de minte"1 zise Pennington.

- Sigur nu de la „intelept“2, adauga Rand.- Ei bine, cu siguranta nu era de la „minunat“3, spuse ea, smul-

gandu-se din stransoarea lui $i facand un pas inapoi.Thomas se sufoca de enervare.- Eu nu voiam decat sa ma casatoresc cu tine!- Ba nu voiai decat sa-ti rascumperi pacatele!- Exista §i cai mai bune de a o face. Era sa-mi pierd viata, ii

aminti el, scra^nind din dinti. Am fost zgariat, lovit, julit j i muscat de dragul tau!

-B a intepat, zise ea dispretuitor. Nu muscat, intepat. Pana $i un copil s-ar fi descurcat mai bine!

- §i de ce oare m-am bagat in toate astea?- Habar n-am. De ce? ridica ea glasul.- Pentru ca vreau sa fii sotia mea! striga el.- De ce? replica i-o tranti ea.Ce mai voia oare sa-i spuna?- Pentru ca ne potrivim al naibii de bine!- De ce? repeta ea.-N u ?tiu, spuse el, cu o nota de neajutorare in glas. Sa fie

soarta?- Omul asta e chiar a?a prost pe cat pare? i se adresa Rand lui

Pennington.- A$a se pare, zise Pennington ridicand din umeri.Ea il privi cateva clipe. In ochi avea o flacara intensa, insa el

nu putea citi raspunsul potrivit acolo. Habar nu avea ce voia ea de la el.

-N u -i de ajuns, spuse ea cele din urma $i datina din cap, iar resemnarea luase locul furiei pe care o avusese pana atunci in glas. Nu-i absolut deloc de ajuns, mai zise §i se intoarse spre cai. Domnilor, v-a§ ruga sa aveti bunavointa sa ma insotiti inapoi in ora$.

- Sigur ca da, zise Berkley, alaturandu-i-se.

1 In engleza, in original, witless (n.tr.)2 In engleza, in original, wise (n.tr.)3 In engleza, in original, wonderful (n.tr.)266

Pennington ramase o dipa cu privirea atintita asupra lui Thomas, plin de simpatie §i de uluire, dupa care datina din cap §i se indrepta spre ei.

Thomas se uita cum cei trei se indepartau calare. Rand ofta.- N-a mers bine.-Nu , n-a mers.- Ce-o sa faci acum?-N u ?tiu. Oare ce-avea sa faca? Nu putea s-o lase sa iasa din

viata lui. Nu putea sa traiasca fara ea.- Batrane, dupa parerea mea, acum e nevoie mai mult ca ori-

cand de un plan bun.- Deocamdata, eu nu mai am nici un plan, recunoscu Thomas

§i rase amar, nici bun, nici de alt soi.Nu se simtise niciodata mai disperat ca in dipa aceasta. Ea il

ura, §i avea §i motive serioase. Facuse atatea gre^eli cu ea, iar acum trebuia sa plateasca pentru ele. §i inca tare scump.

§i, in clipa asta, nu parea altceva decat cu adevarat un lord lipsit de minte.

' — — ................... Lectia de dragoste -----------------------------—

CapitofuC 22

...In cele din urma, am ajuns la o hotarare in privinta viitorului meu. E vremea sa-mi iau soarta in maini. In acest scop, am hotarat sa plec din Anglia.

O sa plec in taina - caci nu va fi bine daca Lord W. imi va cunoa$te planurile. Ma tem ca n-o sa ma lase sa plec. 0, Dum- nezeule mare, in ciuda tuturor celor intamplate intre noi, ma tem tare mult ca el va...


- Ce faci? intreba Jocelyn, intrand in camera lui Marianne. -T ie ce ti se pare? replica Marianne ?i arunca o rochie de zi in

cufarul deschis pe pat.

267


-A$ zice ca iti faci bagajele, spuse Becky, care o urma indeaproape pe Jocelyn, cu Henry incurcandu-i-se printre picioare.

- E$ti perspicace. Chiar asta §i fac, raspunse Marianne, ducandu-se spre §ifonier, din care smulse mai multe rochii.

- 0 sa se boteasca daca nu le impachetezi cum trebuie.Jocelyn arunca o privire spre Becky, facand cu capul un semn

spre u$a. Becky se intoarse, ca sa piece.- Unde te duci? se rasti Marianne.- Ma gandeam ca ti-ar prinde bine ajutorul unei cameriste, zise

Becky, cu ochii mari $i nevinovati. Jocelyn are dreptate, sa ?tii, ca totul o sa se boteasca ingrozitor, §i m-am gandit...

- Te-ai gandit sa o chemi pe matu$a Louella.Becky ?i Jocelyn schimbara o privire vinovata.-A ? prefera sa nu ma confrunt cu ea, dar, daca va fi nevoie,

o s-o fac, zise Marianne, tragand aer in piept. N-o sa ma opreasca §i nici voi n-o s-o faceti.

- §i unde anume pleci?Jocelyn se apropie de ea §i se a^eza pe marginea patului.- In Italia, in cele din urma, zise Marianne, trantindu-^i la

intamplare rochiile in cufar. Nu-i statea deloc mintea la ceea ce facea. O sa iau o trasura pana la Dover $i un vapor spre Franta.O sa fie o calatorie plina de aventuri.

- De ce? Becky i$i incrucija bratele la piept, sprijinindu-se de stalpul patului, iar Henry i se cuibari la picioare.

- Pai, pentru ca pot sa se petreaca multe lucruri interesante. Numai traversarea canalului ?i tot o sa fie o experienta foarte intere santa.

-Nu , insista Becky exasperata. De ce pleci?Marianne ?tia prea bine la ce se referea.- Pentru ca pot §i pentru ca vreau. Am destui bani ca sa ajung

la Paris $i, pe urma, vreau sa-mi obtin dota de la Richard. Asta am vrut mereu, ?i acum a venit timpul. §i pentru ca - glasulii tremura acum, dar ea nu parea sa-$i dea seama - aici nu ma retine nimic.

Jocelyn ridica dintr-o spranceana.- §i cu Helmsley cum ramane?Becky o studie cateva dipe.

268

- Noi credeam ca poate tu ?i cu el...-Atunci, ati crezut greît, spuse Marianne, azvarlind in bagaj

lucrurile pe care le tinea in mana.Jocelyn trase aer in piept.- Dar el vrea sa se insoare cu tine, nu-i a§a?- A$a spune, raspunse Marianne, privindu-î surorile. De unde

?titi?-§ tim totul, replica Jocelyn. Absolut totul.- §i am fost ?i destul de ?ocate, adauga Becky. Cum ai putut...?

Nici prin cap nu ne-a trecut ca o s-o faci pe domniôara de la tara atat de... de...

-Autentica, completa Jocelyn, rostind cuvantul de parea ar fi fost o obscenitate.

-N u erau absolut adevarate, mormai Marianne.-Ba indeajuns, spuse Jocelyn, incruntata.- § i o sa platesc un pret pentru asta, spuse Marianne cu

glas ferm.Un pret ingrozitor. Viata fara Thomas.Dar ce optiuni avea? N-avea sa fie pretul chiar mai mare daca

accepta sa-?i traiasca restul zilelor iubind un barbat care n-o iubea? Un pret care avea sa-i nimiceasca sufletul. Singurul pret pe care refuza sa-1 plateasca.

I se pusese un nod dureros in gat numai la gandul anilor carei se intindeau inainte lipsiti de prezenta lui. Se stradui sa ignore durerea $i trase adanc aer in piept, ca sa se linigteasca.

-Acum, am multe de facut, $i mi-ar fi de folos ajutorul vostru. Vreau sa plec diseara.

- Diseara? Becky facu ochii marii de ingrijorare. A$a repede?-Cum sa poti pleca diseara? intreba Jocelyn, plina de

neincredere.Pana ?i Henry i?i ridica spre ea ochii plini de tristete.-Cred ca a?a e cel mai bine, spuse Marianne, cu o veselie

fortata. Nu va mai uitati aâ la mine! Doar nu ne despartim pentru totdeauna!

-§ tiu ca mereu ti-ai dorit asta, dar... Jocelyn clipi, straduindu-se sa-?i inghita lacrimile. O sa ne fie dor de tine.

-----------------------------------Lectxa de dragoste' ------------------------------- --

269


- §i mie de voi. §i cine 5tie? Poate o sa ma intorc chiar foarte repede, spuse ?i ea, cu ochii scaldati in lacrimi. Se poate intampla orice. Poate mi se strica trasura, ori imi sunt furati banii sub amenintarea pistolului, sau poate e inundat drumul $i o sa fiu nevoita sa ma intorc, ori poate ca o sa ma razgandesc...

- A?a sper, zise Becky, §tergandu-$i o lacrima. Sigur, nu sa ti se strice trasura ori sa-ti pierzi banii, dar...

- Dar n-o sa te razgande§ti, nu? intreba Jocelyn, $i buza de jos incepu sa-i tremure.

-N u , zise Marianne datinand din cap. N-o s-o fac.Vorbele acestea plutira in aer o vreme, dupa care cele trei surori

se aruncara una in bratele celorlalte. I$i faceau, plangand, fagadu- ieli ?i juraminte solemne, spunandu-§i ce inseamna unele pentru altele. Marianne i$i dadea seama, cu o certitudine dulce-amara, ca nu aveau sa mai fie niciodata atat de apropiate. Pana acum, nu se gandise nici macar o data la cat de multe avea sa lase in urma ca sa poata trai viata pe care $i-o dorea. $i asta avea un pret.

Trecusera prin atatea impreuna. Moartea mamei lor. Depen- denta de jocuri de noroc a tatalui lor §i saracia in care le adusese purtarea sa. Abandonul lui §i lupta pe care o dusesera ele sa puna lucrurile cap la cap. Dar, indiferent de cele intamplate, se avusesera intotdeauna una pe alta.

Jocelyn gi Becky aveau sa fie bine, igi spunea Marianne. Matu§>a Louella urma sa aiba grija de ele. Fara indoiala, in cativa ani aveau sa se marite §i sa aiba propriile familii.

In cele din urma, se desprinsera din imbrati^are.- Gata cu aiurelile astea sentimentale, zise Marianne, scotan-

du-$i ochelarii ca sa se jtearga la ochi cu dosul palmei. O sa vin in vizita ?i o sa va scriu. Scrisori lungi §i incantatoare despre... aventurile mele.

Fu nevoie de un efort de vointa pentru a rosti acest cuvant, care parea ii statea in gat.

- Sigur ca o sa scrii, zise Becky imbufnata.- Ai sa inchiriezi o trasura? intreba Jocelyn, tragandu-§i nasul,

cu ochii stralucind de lacrimi. Sau o sa iei o trasura publica?-Nu . O sa iau una dintre trasurile de la Effington $i vizitiul.

O sa economisesc astfel ceva bani, spuse ea, punandu-?i iar

270

ochelarii §i incercand sa-?i pastreze vocea calma. Cred ca marchizul nu se va supara. Macar atat poate §i el sa faca.

- De ce nu te mariti cu el? i-o tranti Becky. N-ar fi mai degraba o aventura sa-i faci viata un iad? A$a i-ar trebui.

- Cu siguranta asta 1-ar invata o lectie, adauga Jocelyn.-Multumesc, dar au fost deja prea multe lectii, raspunse

ea, intorcandu-se spre cufar. Acum, puteti sa-mi dati §i mie rochia aceea...

Jocelyn i-o intinse, spunand:-Daca e^ti sigura de asta...-Sunt.-Atunci, presupun ca macar putem sa te ajutam ?i noi un pic,

continua Jocelyn, facandu-i semn din cap lui Becky. Ce-ar fi sa te duci la bucatarie ?i sa vezi daca i se poate pregati un co?? Drumul pana la Dover e foarte lung. Eu o sa ies de indata ?i o sa ma ocup de trasura.

- Multumesc, spuse Marianne, chinuindu-se sa zambeasca.Daca Thomas nu i-ar fi frant deja inima, cu siguranta i s-ar fi

frant acum. Doamne, cat de dor avea sa-i fie de ele!Urmara alte imbrati^ari, alte lacrimi, apoi surorile §i cainele

ie^ira din incapere.Bagajele lui Marianne erau aproape gata. Nu putea sa ia totul

cu ea: avea sa lase aici cele mai multe rochii noi, cel putin deocamdata. Mai tarziu, avea sa trimita dupa restul lucrurilor.

Fetele avusesera dreptate intr-o privinta. Thomas chiar avea nevoie sa invete o lectie. Numai ca Marianne pur §i simplu nu mai avea vointa §i pentru asta. Eroinele din cartile ei nu se confrunta- sera niciodata cu o asemenea problema. Erau intotdeauna hotarate §i nu cedau niciodata. Poate ca ei ii lipsea ceea ce era necesar ca sa fie cu adevarat o eroina? Sau, mult mai probabil, eroinele din romane nu a aveau nimic in comun cu viata adevarata pe care o traia ea. Ce pacat ca nu-§i daduse mai devreme seama de asta! Totu?i, chiar §i a§a, ar fi procedat oare diferit?

Probabil ca nu.Nu, nu avea nici cea mai mica dorinta sa-1 invete pe Thomas o

lectie, de orice fel ar fi fost. Nu avea nici o dorinta sa faca nimic

- — ------------------------ Lectio, de dragoste - ------------------------------

271


altceva in afara de a se concentra pe viitorul ei ?i de a-1 lasa pe Thomas in urma.

Iar asta putea fi cea mai grea lectie dintre toate.

Thomas i§i ridica tacut paharul.Berkley ii dadu carafa lui Pennington, care i§i umplu paharul

§i-i intinse apoi carafa lui Rand, care i§i turna coniacul, se apleca §i, in cele din urma, turna lichidul chihlimbariu in paharul lui Thomas.

El ?i Rand abia daca schimbasera o duzina de cuvinte de cand se intorsesera la Effington. Nici macar sosirea lui Berkley ?i a lui Pennington nu inviorase conversatia. Acum, stateau cu totii in biblioteca, cu mobilele trase haotic, pentru ca nimeni sa nu trebu- iasca sa se intinda prea tare pana la bautura. Cei patru barbati imparteau coniacul §i tacerea grea care se datora, pe de o parte, faptului ca trei dintre ei nu erau in stare sa fie de ajutor, $i, pe de alta parte, faptului ca al patrulea i?i dadea seama in ce hal i§i incurcase viata.

- Lordul Lipsit de Minte, mormai Thomas.- Chiar ca, pufni Pennington. Fara indoiala, nu te-ai descurcat

deloc stralucit in situatia asta.-S-a comportat intru totul proste^te, daca ma intrebati pe

mine, zise Berkley.Thomas il privi urat, dar se abtinu sa scoata vreun cuvant. Ar fi

preferat sa nu auda, dar nu prea putea nega.- A^adar, care e planul? intreba Rand.- In afara de intentia de a baga in mine tot coniacul din Lon-

dra, zise Thomas $i se holba in pahar, nu am nici unul.-Asta e semn rau. Rand clatina din cap. Tu ai mereu un plan.- Nu $i de data asta.Thomas i§i ridica privirea, insufletit de speranta.- Poate o sa ma ierte?Raspunsul fu o tacere plina de scepticism.- Mda, nici eu n-a§ fi zis, mormai el ?i mai lua o du?ca.- Cred ca Beaumont are dreptate, spuse Pennington. Cred ca

e timpul pentru un plan.

272


-Serios? Thomas ridica dintr-o spranceana. Atunci, sper sa puteti veni voi cu ceva. Toate planurile mele au fost ni$te e^ecuri ingrozitoare pana acum, spuse el §i mai sorbi o inghititura. M-am luptat §i cu iedera pentru ea.

- Poate trebuie sa privim lucrurile intr-un mod logic, zise Pennington, ganditor.

-H a! Thomas se lasa greu in scaun. Aici vorbim despre Marianne Shelton. Logica nu are nici o legatura in acest caz.

- Ei, hai, replica Pennington, logica joaca intotdeauna un rol.-N u ?i in cazul ei. Ea nu e interesata, nu a fost niciodata in-

teresata decat de afurisitele alea de aventuri, $i de entuziasmul nemarginit, ?i de calatoriile ei prin toata lumea. Ca in cartile ei blestemate. Thomas mai lua o inghititura, intrebandu-se de ce li- coarea atat de tare nu-1 facea sa se simta mai bine. Nu §i-a dorit niciodata sa se casatoreasca. Dar, chiar de ar fi vrut, mi-a spus ca-?i dore$te genul de barbat despre care a tot citit. Un explorator al junglelor, sau un cautator de comori, sau un pirat, sau ceva de genul asta.

-Asta se intampla daca li se permite femeilor sa citeasca, zise Berkley cu intelepciune datinand din cap.

Ceilalti trei se holbara la el.- Ce am spus? intreba el, facand ochii mari.- De fapt, ideea nu-i chiar atat de rea.Thomas inalta paharul spre Berkley. Rand incepu sa rada.- Dar e mult prea tarziu ca sa ne mai fie de vreun ajutor.- In plus, adauga Pennington, nimic nu-i mai groaznic decat

o femeie ignoranta. Daca e draguta, poate fi amuzanta o vreme, dar, dupa un timp, ai nevoie mai degraba de o tovaraja feminina, nu doar de un chip frumos.

- Sau de o glezna fina, zise Berkley.- Sau de o silueta delicata, completa Rand.- Sau de un par de aur care danseaza in jurul capului ei ca o

aura, murmura Thomas.Ceilalti schimbara o privire intre ei. Pennington trase adanc

aer in piept.- E indragostita de tine, sa ?tii.- Ma ura§te, mormai Thomas.

273


-N ic i vorba, pufni Berkley. Te iube^te. Ne-a spus-o chiar ea.- §i tu, batrane, zise Rand ?i se apleca spre el, e$ti indragostit

de ea.- Ha! N-ar trebui sa fiu primul care sa gtiu daca sunt indra

gostit? mormai imbufnat Thomas. Femeia asta ma innebune?te. Nu este deloc genul de care eu m-a? indragosti. E mult prea independents, incapatanata ?i...

- §1 ai spus-o chiar tu, ii aminti Rand ranjind. Cand o salvai din ghearele lui Leopard.

- Mi-ar fi placut sa vad asta, ii zise Pennington lui Berkley.-A i spus...- „Ai pus la indoiala onoarea femeii pe care o iubesc", mur-

mura Thomas fara sa se gandeasca. Chiar am spus asta?- Chiar a?a, incuviinta Rand. §i cu mare entuziasm.-Acum, intrebarea e... Chiar ai crezut ce spuneai? zise Penning

ton §i il scruta cu privirea.- Oare am crezut?Abia daca se gandise la asta. Fusese atat de prins sa o faca sa-1

accepte ca sot, ca nu se gandise decat in treacat la iubire. Fusese atat de ocupat sa faca apel la mintea ei, ca nu acordase nici o atentie inimii ei. Sau inimii lui.

§tia ca voia sa-?i imparta viata cu ea. in fapt, nu putea sa-?i conceapa viata fara ea. La gandul asta, simti o gheara care ii scor- monea in stomac. Era o senzatie ingrozitoare. $i oare ce, in afara de iubire, putea sa-i faca a?a ceva unui barbat?

- Sunt indragostit de ea. in glasul lui se simtea uluirea.- Era ?i timpul sa-ti dai seama, comenta Rand ranjind.- §i, mai mult decat atat, interveni Pennington, ?i ea e indra-

gostita de tine.- Sunt indragostit de ea, murmura Thomas. §i ea e indragos-

tita de mine. Adevarul il plesnise ca o palma peste fata. Fir-ar sa fie! exclama el §i ta?ni in picioare, dandu-§i o palma peste frunte. Asta voia ea sa auda, nu-i a?a? Cand ma tot intreba de ce vreau sa ma insor cu ea? Voia sa-i spun ca o iubesc.

- Cred ca in clipa aceea ai invocat soarta, spuse Rand ironic.

274

- Lordul Lipsit de Minte pare un nume tot mai potrivit, chicoti

Pennington.-A m facut totul vrai^te, gemu Thomas.-Poate ca nu e prea tarziu ca sa indrepti lucrurile, spuse

Pennington, luand o gura de coniac. Poate o sa fie destul de dra-

guta meat sa-ti asculte scuzele jalnice...- §i dedaratia de iubire, spuse Rand.- §i nu uita de ingenuncheat, se baga §i Berkley. Femeilor le

place sa ingenunchezi in fata lor.- Maine-dimineata, continua Pennington. Dupa ce a avut

ocazia de-a cugeta o noapte la cele intamplate. Viata pare intot-

deauna mai buna la inceputul unei noi zile.Thomas nu era prea sigur ca putea sa a?tepte pana a doua zi.

Cu toate acestea, Pennington avea probabil dreptate.Deodata, se simtea mai plin de speranta. Avea sa se duca la ea

dis-de-dimineata. Nu. Avea s-o trezeasca in zori. O sa-i spuna cat

de idiot fusese $i o sa-i jure iubire ve^nica, ?i, da, o sa ingenunche- ze cat de mult avea sa fie necesar. §i sigur ea avea sa-1 ierte pentru

ca fusese atat de prost. La urma urmelor, il iubea.- Ei bine, asta pare un plan bun, zise Thomas cu un zambet

larg.In clipa aceea, u§a bibliotecii se dadu de perete.

- Helmsley? rasuna glasul lui Jocelyn. E?ti aici?

Barbatii sarira in picioare clatinandu-se.Jocelyn §i Becky se repezira spre ei, urmate de Henry.

- Ce mai faced aici? intreba Jocelyn, cu mainile in jolduri.- Ar fi trebuit sa fii deja plecat, adauga Becky, copiindu-§i sora

in mi§cari.Cainele incepu sa maraie.- Plecat? Thomas se incrunta, neintelegand. Unde sa plec?- Dupa Marianne, fire?te, spuse Jocelyn.- §i unde a plecat, ma rog? se interesa Pennington.Jocelyn se uita in incaperea intunecata, iar Pennington facu

un pas inainte.

----------------------------------Lectia de dragoste ----------------------------------

275

— Victoria Alexander - —

-Lord Pennington, zise Jocelyn incantata catre Pennington ?i-i intinse mana. Nu te-am vazut. §i nici pe Lord Berkley. Apoi ii intinse mana lui Rand. Nu cred ca ne-am cunoscut.

- Nu-i vremea acum pentru prezentari, se rasti Thomas. Despre ce tot vorbe^ti?

Jocelyn i?i retrase mana ^ovaitoare, aruncandu-i o privire lui Becky.

-N u i-ai spus?-N u trebuia sa-i spun, raspunse Becky. Trebuia sa ma ocup de

mancare. Tu trebuia sa-i spui.- Nu, riposta Jocelyn. Eu discutam cu vizitiul. Tu erai cea care

trebuia...-Spuneti-mi acum! striga el.- Nu e cazul sa ne vorbe?ti pe un asemenea ton, pufni Becky

imbufnata.- Nu e vina noastra, adauga Jocelyn ?i il privi acuzatoare. Daca

ti-ai fi jucat rolul, pana acum ar fi casatorita.- In orice caz, zise Thomas ?i i$i inde?ta pumnii, unde se duce?- La Dover, zise Jocelyn sec. A plecat la Dover, ?i de acolo spre

Franta. I-am spus chiar eu vizitiului... Cum il cheama?- Greggs? zise Thomas.-I-am spus sa mearga cat mai incet cu putinta. Probabil nu

sunt prea departe. Apoi Jocelyn se uita amenintatoare la el. Trebuie s-o oprejti.

- Sigur ca o s-o opresc. Plec chiar acum, spuse el, indreptandu-se spre u?a.

Rand il apuca insa de brat.- Cred ca, in clipa asta, chiar ai nevoie de un plan.-^ i ar fi cazul sa aiba mai mult succes decat orice altceva ai

incercat, zise Jocelyn. Nu poti doar sa-i ceri sa se intoarca. I?i ascunde bine sentimentele, dar e furioasa ?i ranita §i nu-i deloc in apele ei. In viata mea n-am vazut-o in halul asta. Ce i-ai facut? il intreba ea, banuitoare.

-A m avut o mica neintelegere, raspunse el, plin de vinovatie.Berkley se ineca. Pennington incepu sa tu?easca, iar Rand i§i

drese glasul. Becky se indrepta spre el.

276


- A zis ca n-o sa se razgandeasca. A zis ca numai daca are vreun accident, ori daca sunt inundatii, sau daca e jefuita de bani o sa se mai intoarca.

- Jaf, ce ziceti? propuse Rand, uitandu-se la Pennington.-E ridicol, fire^te, dar... Pennington incuviinta ganditor din

cap. S-ar putea sa mearga.Thomas i?i plimba privirea de la unul la altul.- Ce s-ar putea sa mearga?Pennington le lua de brat pe cele doua fete, conducandu-le

spre u§a.- Puteti fi dragute §i sa spuneti sa ni se pregateasca la toti pa-

tru caii?- Ce o sa faced? se interesa Becky.-Avem cate ceva de discutat, sa ne pregatim §i noi, dupa care

plecam sa o aducem pe sora voastra, zise Pennington, impingandu-le afara, dupa care inchise u§a in urma lor.

-C e pregatiri? Thomas datina din cap, confuz. Despre ce vorbiti?

- Blestemat sa fiu daca $tiu, mormai Berkley, la fel de nedumerit ca Thomas.

- Helmsley, batrane, chicoti Pennington, in vremuri de restri§- te, un barbat trebuie sa se bazeze pe ajutorul prietenilor sai. §i tu e§ti pe cale sa prime^ti chiar asta.

Dupa cate se parea, coniacul il afectase pe Thomas mult mai mult decat i$i inchipuise. Nu pricepea nimic din ceea ce auzea.

- Ce fel de ajutor?-E i, haide, Helmsley, gande^te-te o clipa! Pentru o femeie a

carei viziune despre lume $i despre barbatii din ea este infrumu- setata de fictiune, ce fel de barbat - cel putin la modul fictiv - este la fel de atragator ca un explorator, ca un pirat sau...

Pennington facu o pauza semnificativa.- Sau? repeta Rand.-Sau... Dintr-odata, raspunsul straluci in mintea lui Thomas.

O, nu! A§ zice ca asta e... Ei bine, e... „Absurd? Ridicol? Nebunesc?" Inspirat, admise Thomas ?i incepu sa rada. Nici eu nu puteam veni cu un plan mai bun.

277


-Atunci, domnilor, incepu Rand $i i$i inalta paharul intr-un toast, cred ca avem un plan.

CapitoCuC 23

... Caci nu §tiu, draga veri§oara, ce-o sa se intample in continuare sau, mai rau, in cine ma pot increde.

Oare povestea mea se va sfar§i cu bine? Sau tragedia $i disperarea imi sunt sortite? Shakespeare a fost, nu-i a§a, cel care a vorbit despre iubirea nu inteleapta, ci prea bund?Ma tem ca eu nu m-am invrednicit de nici una.

Pared a§ fi zdvorata intr-o trasura ai carei cai au scapat de sub control §i care merge din ce in ce mai repede.

§i o stanca se apropie tot mai mult...


Lui Marianne i se parea ca se afla de o ve^nicie in acea trasura, de§i probabil nu trecuse nici macar o ora. O ora nesfarîta, in locul asta tot mai intunecos, fara sa poata face nimic altceva decat sa se gandeasca. La nimeni altul decat la Thomas.

Dar gandurile o duceau in aceleaî locuri in care mai fusese de sute de ori. Era un cerc fara sfarît. Iubirea ei pentru el. Simtul obligatiei care il lega pe el de ea. Era vremea sa lase deoparte toate gandurile indreptate spre el $i spre ce ar fi putut sa fie §i sa priveasca spre viitor. Daca se straduia din rasputeri, poate aduna un pic de entuziasm macar pentru a-?i trai visul.

Poate ar trebui sa incerce sa doarma putin. Fusese o zi foarte lunga $i ciudata, $i, pana acum, nu-î daduse seama de cat era de epuizata. Inchise ochii ?i-§i lasa capul pe pernele de piele. Zgo- motul rotilor pe drum se auzea tot mai stins, la fel ca tropaitul potcoavelor cailor, iar ritmul constant al trasurii o legana. Atipi o vreme, intre vis $i trezie, §i abia de observa ca trasura se oprise.

278

U?a se deschise brusc, $i Greggs baga capul inauntru.- Doamna, ma tem ca suntem jefuiti.- Jefuiti? sari ea din somn, trezindu-se dintr-odata complet.Barbatul privi peste umar, dupa care se intoarse iar spre ea.- Vor sa ieîti din trasura.-N -a i un pistol sau vreo arma? §opti ea agitata, aranjandu-§i

ochelarii. N-ai de gand sa te lupti cu ei?Greggs o privi de parea n-ar fi fost in toate mintile.- Doamna, asta nu pare un lucru prea inteligent. Sunt patru.

In spatele lor se auzi cineva strigand o porunca. Greggs ii intinse mana ca s-o ajute. E cel mai bine sa ieîti. Acum.

Ea cobori din trasura.Intr-adevar, observa patru talhari: doi erau calare, iar ceilalti

doi descalecasera. Stateau chiar in afara cercului slab de lumina pe care il aruncau felinarele de la trasura, unul la mica distanta de ea, iar celalalt langa Greggs, aproape de trasura.

Inima ii bubuia in piept. Erau o priveli^te amenintatoare ?i aratau exact a§a cum i§i inchipuise ea ca arata talharii la drumul mare. Erau exact ca intr-o carte. Cu totii purtau ma?ti care le acopereau gurile ?i aveau doar ni§te gauri pentru ochi. Aveau tricor- nuri $i mantii voluminoase, ?i ar fi putut fi absolut fermecatori daca n-ar fi fost atat de inspaimantatori. Totu§i, Greggs parea remarcabil de calm, de parea asemenea lucruri i se intamplau in fiecare zi.

- Indeparteaza-te de trasura, porunci capetenia.Sau a$a presupunea ea, ca era capetenia, daca se lua dupa

pistolul inspaimantator din mana lui.Ea trase adanc aer in piept §i facu un pas inainte.„Doamne, Dumnezeule, oare ce-au de gand sa faca?“- Singura, doamna mea? Glasul talharului era inabuît de mas-

ca. De ce calatore^te o frumoasa ca tine singura in toiul noptii?- Prefer sa ealatorese singura.Incerca sa-§i stapaneasca tremurul din glas. Cel mai bine era

sa nu le arate ca se temea. A§a ar face o adevarata eroina. Dar, evident, in card era mult mai u?or.

-N u e un lucru intelept, zise datinand din cap unul dintre talharii calare. De fapt, e chiar o prostie.

---------------------------------- Lectia de dragoste-----------------------------------

279


-A re dreptate. Drumurile sunt periculoase, mai ales noaptea. Unei femei ca tine i se poate intampla orice. Orice, repeta capetenia, vorbind taraganat.

Oare se simtea o amenintare in glasul lui? De violenta? Sau de mai rau? Marianne se straduia din rasputeri sa nu se lase cople- ?ita de panica.

- De ce sa rigti in halul asta? o intreba barbatul.-N u e treaba ta.De fapt, pana in dipa asta, nici nu-i trecuse prin minte sa se

gandeasca la pericolele calatoriei. Se stradui sa li se adreseze pe un ton calm:

- Daca aveti intentia sa-mi luati banii, faceti-o ?i apoi plecati.-N u atat de repede, conita! M-ai facut curios. Oameni buni!

striga el catre insotitorii sai. Era oare un pic ragu?it sau voceaii suna a$a inabu^it din cauza ma^tii? Oameni buni, ce credeti? De ce-i place unei doamne sa calatoreasca singura? La ora asta tarzie?

-N u poate fi decat un singur motiv, raspunse unul dintre cei calare. Fuge. Probabil de un barbat.

- In nici un caz nu fac asta, spuse ea §i i?i ridica barbia, dandu-$i seama chiar in acea clipa ca exact asta facea.

Capetenia o privi indelung pret de cateva momente. Era cutremurata de fiori de teama. Refuza sa se gandeasca insa care i-ar putea fi intentiile. in cele din urma, barbatul rupse tacerea, vorbindu-i meet §i evocator:

- Care e prostul care te-ar lasa sa scapi?- Nu e prost, raspunse ea fara sa se gandeasca.-A , deci exista un barbat? intreba el §i izbucni in ras, triumfa-

tor. $tiam eu.Marianne stranse pumnii, dar i§i pecetlui buzele. De ce o

hartuiau oamenii a$tia - sau mai degraba barbatul asta? Partea buna era ca mania pe care o starnise in ea ii lua gandul de la spaima. Deodata, i?i dadu seama ca era prima ei aventura adevarata ca in viata ei nu fusese atat de speriata. Se putea intampla orice. Puteau s-o ucida - sau chiar mai rau. Pentru prima data in viata, se intreba daca nu era mai bine ca aventura sa ramana doar apa- najul fictiunii.

280


Capetenia ii intinse pistolul barbatului aflat langa Greggs, apoiii dadu ocol, avand grija sa ramana in afara cercului de lumina. Ea se straduia sa nu se rasuceasca la randul ei, ca sa vada ce facea. Rezista nevoii de a deschide gura §i de a tipa din pricina groazei ce se strangea in ea.

- §i il iube^ti pe barbatul asta? o intreba, in spatele ei.- Pentru un hot, e$ti foarte neobrazat, se rasti ea.- Iar tu ai o limba mult prea ascutita pentru o femeie a carei

viata e in mainile mele.Dupa care omul se intoarse ?i-?i relua pozitia initiala.- Poate ca nu §tii cu cine vorbe^ti, interveni talharul cu pisto

lul, pe un ton de conversatie. In fata ta se afla celebrul, josnicul...- Poetul Brigand, la ordinele dumitale.§i capetenia, sau mai degraba Poetul, facu o plecaciune drama-

tica, moment in care ii cazu palaria. El o lua §i §i-o puse repede la loc pe cap, inainte ca ea sa-i poata vedea culoarea parului. In alte circumstante, ar fi fost de-a dreptul comic.

Unul dintre barbatii calare se apleca spre celalalt ?i i se adresa pe un ton scazut:

- Poetul Brigand? Nu ?tiam ca a?a-i spunem.- Taci, ii porunci insotitorul sau.-E i bine, n-am auzit in viata mea de tine. Poetul Brigand?

il lua ea in ras.Era prostesc. Genul de lucruri care pareau incitante intr-o car

te, dar in realitate erau mai degraba ridicole.- Ei bine, e un nume la fel de absurd ca...„Ca Leopard?"- Ba nu-i deloc absurd, se apara el morocanos. O sa-ti iau banii,

dar o sa-ti daruiesc o poezie in schimbul lor.Unul dintre banditi gemu.- prefera sa-mi pastrez banii, zise ea inceti^or.Leopard era un nume prostesc $i nu era decat rodul imaginati-

ei sale. Oare §i Poetul Brigand era tot plasmuire? Era insa limpede ca in fata ei statea un barbat in carne §i oase. Iar ceilalti trei erau §i ei la fel de reali. Totu^i, un poet talhar n-ar fi subiectul batjocu- rii tovara?ilor sai? Ma rog, daca nu cumva era atat de fioros §i de nimicitor, ca nu indraznea nimeni sa-i ranjeasca in fata.

281


Ii cerceta incet cu privirea pe cei din fata ei. Nu se vedea decat un pistol. Cu siguranta, puteau fi mai multe, dar, daca era a§a, n-ar fi trebuit sa-?i fluture cu totii armele? Macar putin? Totu?i, daca uitasera sa-?i ia pistoale...

In toate astea era ceva tare ciudat $i care ii amintea de ceva anume. La urma urmelor, azi se confruntase deja cu un barbat cu nume ridicol. Un barbat care nu era cine pretindea ca ar fi.

Teama incepu sa se diminueze. Sa fi fost oare cu putinta? Se uita la ei cu ochii mijiti.

- §i nu vreau nici o poezie.- Nu tu alegi aici. Stai sa ma gandesc!§i Poetul i?i lasa capul in jos ?i i$i incruciâ bratele.Cu siguranta, Thomas... n-ar indrazni...-N u §tiam ca o poezie e absolut necesara in seara asta, zise

tintit hotul inarmat.- 0 poezie e mereu necesara, replica Poetul cu glas ferm. Poate

o poezie de dragoste.Evident, nici prin cap nu-i trecuse vreodata ca Thomas ar

putea pune la cale un fals duel. Cat de complicat trebuie sa fie sa conceapa un jaf prefacut?

- II iube^ti? o intreba el brusc.§i ce fel de talhar la drumul mare ar fi interesat sa afle aseme-

nea lucruri?Marianne i§i incruciâ bratele la piept, studiindu-1 ganditoare.

Cu siguranta, avea statura $i pozitia lui Thomas. §i aroganta lui.- Daca iti spun ca da, imi dai drumul?-Niciodata.Ii putea auzi zambetul din glas.- Inteleg, spuse ea, privindu-1 cateva dipe. §i daca ti-a? spune

ca nu-1 iubesc? Atunci mi-ai da drumul?El ramase o vreme tacut.-Nu , raspunse, cu glasul ceva mai putin vesel ca inainte.

Niciodata.Era Thomas. Acum nu se mai indoia de asta. Altfel, de ce ar

fi stat Greggs sprijinit de trasura, cu un ranjet prostesc pe fata? Nu ?tia daca sa fie furioasa pentru spaima prin care trecuse din cauza lui sau sa se simta uûrata ca totul era o inêlatorie.

282

Sau poate ar trebui sa a^tepte, sa vada cat de departe era el dispus sa mearga.

-Prea bine, atunci, zise ea ?i ofta dramatic. Din moment ce eu refuz sa raspund, iar tu refuzi sa-mi dai drumul, presupun ca nu-mi mai ramane decat sa ma las la mila ta.

- La mila mea?In glasul lui se simtise o nota clara de nelini?te.- Da, intr-adevar. §i i§i intoarse chipul, i?i duse o mana la frun-

te ?i o intinse pe cealalta spre el, intr-un gest pe cat putea ea de dramatic. Te rog doar... sa fii bland.

- Cum adica sa fiu bland? intreba Thomas precaut.Ea ii arunca o privire iritata.-Atunci cand o sa ma siluie?ti, zise ea cu afectare. Fii bland!- Nu vreau sa fiu bland, raspunse el repede.Cineva incepu sa chicoteasca.-O , Doamne! exclama ea, impreunandu-$i mainile sub barbie.

§tiam ca ar fi prea mult sa cer a?a ceva de la un talhar celebru ?i josnic, cum e?ti tu. Cred ca nu-mi mai ramane decat sa-mi accept soarta. Fa ce vrei cu mine!

-N u ! se rasti el. Am vrut sa spun ca nu trebuie sa fiu bland pentru ca nu am intentia sa te siluiesc.

Cineva pufni in ras.- Nu asta intentionezi? puse mainile in jolduri. §i de ce nu?-Pai, eu...- Ce fel de talhar celebru §i josnic mai e$ti ?i tu?- Genul care recita versuri, remarca ironic unul dintre insoti-

torii lui.Marianne putea sa puna pariu pe orice ca era Pennington.-P rin urmare, n-o sa am parte de siluire? intreba ea.-N u !- E$ti sigur?-Da!- Bine, daca poezia e tot ce poti da mai bun, zise ea ?i ridica

din umar intr-un mod dispretuitor, atunci, hai sa terminam ?i cu asta.

- Multumesc, $opti el. Apoi i§i drese glasul, facu o pauza, inspira adanc ?i incepu: Pentru rau sau bine, noaptea ne-a adunat

------------------------------- - Lectia de dragoste - — -------------------------

283


pe toti in aceasta ingrijoratoare aventura. Cu o fiinta atat de frumoasa, stelele palesc de gelozie $i cenzura.

- Cenzura? mormai unul dintre cei calare.Berkley, fara indoiala.- Rimeaza, zise un calaret $i ridica din umeri.Cu siguranta Pennington.Poetul - Thomas - le ignora comentariile ?i continua:- Parul ei are luciri de aur, ochii ii sunt caprui, plini de ras $i

de viata. Dar vrajitoarea incapatanata, domni^oara de la tara, nu vrea sa fie a nimanuia soata.

Orice urma de indoiala disparuse cu totul.- Doamna mea, striga omul cu pistolul. Daca dore^ti, eu voi fi

fericit sa-1 impure chiar acum in fata ta ?i sa scapam cu totii de nefericire.

Sigur asta era Beaumont.-N u -i nevoie, respinse ea oferta cu o fluturare din mana,

incercand sa ramana serioasa. In ultima vreme, a inceput sa-mi placa foarte mult poezia proasta.

- Nu e atat de proasta, protesta Thomas indignat.- Nu? Dar credeam ca ai spus ca e o poezie de dragoste, replica

ea cu inocenta.-Asta §i e, raspunse el cu precautie.- Pana acum, n-ai vorbit deloc de iubire. In plus, ai pomenit

doar despre femeie. Dar cu barbatul cum ramane? Daca asta chiar e un poem de dragoste, n-ar trebui sa includa $i povestea lui, nu numai a ei?

In clipa in care scoase aceste cuvinte, i§i dadu seama ca nu mai era nimic amuzant. Nu mai era deloc o simpla farsa.

- Pot sa continui?-T e rog, il pofti ea, tinandu-^i rasuflarea.El ramase ganditor o clipa, apoi incepu:- El a-nvatat-o bine, ea 1-a-nvatat mai mult, dar de iubire nici-

cand nu au vorbit. in glasul lui se simtea acum seriozitatea. Pana cand adevarul in sufletul lui 1-a gasit. §i lectia casatoriei aceasta s-a numit.

Marianne inghiti in sec.Cateva clipe, ramasera cu totii tacuti.

284

-N u -i rau, nu-i rau deloc, §opti Pennington.- Dar ce inseamna? intreba Berkley.- Da, chiar, ce inseamna? zise §i ea, cu inima batand mai tare.

Adevarul in sufleul lui?- Inseamna, incapatanata mea domni^oara de la tara, ca el o

iube^te, izbucni Thomas, apropiindu-se §i strangand-o in brate. O iubesc. Adica te iubesc.

Ea ramasese cu privirea atintita la cele doua despicaturi ale ma^tii lui. I se pusese un nod in gat ?i nu-§i dadea seama daca voia sa rada, sa planga sau poate amandoua. Deodata, un u§or iz de coniac ii gadila narile, iar ea vorbi fara sa se gandeasca:

- E§ti beat.-Ba in nici un caz. Eu nu ma imbat. Uneori beau doar putin

mai mult decat ar fi intelept, in efortul meu de a-mi trai viata din plin.

Ea il privi indelung. Zarise o sclipire aurie intr-un colt al ma^tii. Era semnul Roxborough, micut, dar inconfundabil.

I§i ascunse un zambet. Masca lui nu era decat o lavaliera, §i chiar §i aceea prost legata.

- Mi-ai adus ?i mie?-Ce?- Coniac, fire^te. imi place destul de mult, explica ea, coborand

apoi glasul: §i imi placi §i tu destul de mult, domnul meu talhar la drumul mare.

- Ba iti plac chiar mult mai mult. Nu poti trai fara mine, facu el, scotandu-ji palaria §i masca. imi dau seama din felul cum ma privejti.

- Serios, cum anume?- Ca §i cum a§ fi luna ?i soarele de pe cer.Privirile lor se intalnira, §i ea vazu aceea?i expresie reflectata

§i in ochii lui.- §i tu ma iube?ti, ii spuse ea, razand u§or.El o privea cercetator.- Ei bine, cred ca te-am iubit inca de la inceput.-T i-a luat tare mult sa-ti dai seama de asta, spuse ea §i il cu-

prinse cu bratele pe dupa gat. Ai fost prea ocupat sa gase^ti caile

— ------------------------- Lectia de dragoste - ---------------------------------

285

■— Victoria Alexander -

de a ma momi spre casatorie ca sa te gandejti la singurul lucru caruia nu ma puteam opune.

-Pentru ca sunt un om pragmatic. Tie iti trebuie un barbat cu amandoua picioarele pe pamant, spuse el ferm. Ne potrivim de minune.

- § i cine ar fi barbatul acela pragmatic? Un poet prost? Sau poate cineva care nu poate sa planuiasca o simpla farsa? A, acesta e un barbat cu amandoua picioarele pe pamant.

El chiar se considera un om pragmatic, insa in cateva aspecte importante era la fel de visator ca ea.

-Totugi, ai dreptate, admise ea $i il saruta u$or pe buze. Intr-adevar, ne potrivim foarte bine.

- §tiam eu, replica el zambind triumfator.- Insa ceea ce imi trebuie mie mult mai mult decat un barbat

practic - facu o pauza - este cineva cu care sa-mi imparta$esc aventurile.

El o studie pret de cateva momente.- O sa ma omoare?- Probabil ca nu, raspunse ea clatinand din cap.- Prea bine, zise el §i zambi lene?. Atunci, inca o data, iubirea

mea, vrei sa te mariti cu mine?- Probabil.El ridica dintr-o spranceana. Ea izbucni in ras $i se uita

spre el.- Da, o sa ma marit cu tine.Buzele lor se impreunara, iar ea il saruta cu toata dragostea

stransa in ea, dandu-^i seama, in sfar^it, ca o redescoperise. El mirosea a coniac, a promisiuni §i a toate aventurile zilei de maine. In cele din urma, ea se trase inapoi ?i-?i inalta privirea spre el:

-Asta nu schimba nimic, sa jtii. Maritata sau nu, eu tot vreau ca aventura sa faca parte din viata mea.

- Bine, am promis, admise el j i rase cu viclenie. §i niciodata nu e prea devreme pentru a incepe. Apoi o ridica in brate $i o duse a§a pana la trasura. Domnii mei, va multumesc pentru ajutor, dar cred ca de aici ma pot descurca $i singur.

-A l naibii de bun plan, comenta Beaumont $i rase.

286

- § i nici poezia n-a fost proasta, adauga Pennington.-Sa inteleg ca o sa se marite cu el? il intreba Berkley pe

Pennington.- Cat mai repede cu putinta, zise Thomas.- Mare ghinion, mormai Berkley.Ea izbucni in ras.- Thomas, ce pui la cale acum?-Josnicul talhar te va baga in trasura §i-?i va face poftele

cu tine.- Ei bine, daca trebuie... §i il saruta u?or pe ureche. Intotdeau-

na mi-am dorit un barbat aventuros.Iar leganarea trasurii in drum spre casa n-avea nici o legatura

cu calitatea drumurilor, dar era strans legata de lectiile invatate §i de aventurile care abia incepeau.

... §i da, draga veri§oara, am acceptat in sfarpt propunerea de casatorie a lui Lord W., care a fost insotita de o declaratie din toata inima.

Este, a§a cum am sperat mereu, o viata plina de aventuri. Totu§i, mi-am dat seama ca e mai multa incantare sa fii in bratele unui barbat decat sa cutreieri de una singura lumea intreaga. A fost o lectie pe care trebuia s-o invat. O lectie de viata.O lectie de iubire.

§i, in cele din urma, o lectie de casatorie.

Aventurile absolut adevarate ale unei domni§oare de la tara. in Londra

-------------------------------- - Lectia de dragoste - — -------------------------

287

l^ectut J c uMiftKsle - romanededragoste.files.wordpress.com · Victoria Alexander se numara...

Documents

Transcript of l^ectut J c uMiftKsle - romanededragoste.files.wordpress.com · Victoria Alexander se numara...