Introducere în apipunctură(lecţia 90, nivelul 3)

“Apipunctura” înseamnă literal folosirea albinelor (“Api”) pentru stimularea punctelor de acupunctură prezente pe suprafaţa corpului (punctură).

După Dicţionarul Winston “punctura” are două înţelesuri:

a) O mică gaură sau rană în piele făcută cu un instrument ascuţit (ca în acupunctură unde sunt folosite acele pentru a înţepa pielea);

b) A face o gaură, sau o străpungere, cu un obiect ascuţit.

Aplicat apiterapiei, apipunctura înseamnă înţeparea pielii cu un ac de albină.

După cum vedeţi, această definiţie nu înseamnă neapărat să stimulaţi precis un punct de acupunctură de pe corp, deci un apipunctor nu trebuie neapărat să fie şi acupunctor.

Desigur, cu câteva excepţii, este mai bine să stimulăm precis punctele de acupunctură de pe corp decât să o facem “orbeşte”.

De ce este atât de important să stimulăm punctele de acupunctură?

Pentru că:

Anatomic şi fiziologic aceste puncte sunt diferite de restul pielii “neutre”; aceste “puncte bio-energetice” obişnuit au:

De două ori mai multe terminaţii nervoase şi receptori; De patru ori mai multe vase capilare; fiecare capilar este înconjurat

de nervi speciali care îi reglează funcţionarea (contracţia, dilatarea etc.);

De două ori mai multe glande sebacee şi sudorifice (aceste glande sunt de asemenea coordonate în funcţionare de terminaţii nervoase speciale);

Conductivitate electrică de două ori mai mare etc., etc.

Toate aceste puncte sunt conectate între ele într-un mod ce este oarecum asemănător reţelei Internet. În organism această reţea este realizată în special din “puncte bio-energetice” şi prin intermediul “meridianelor”, un sistem de canale, care leagă împreună aceste puncte, schimbul de energie şi de informaţii între interiorul şi exteriorul corpului este facilitat.

Deci, este clar că dacă doriţi să obţineţi un efect puternic, un efect care să înconjoare zone mari ale corpului, este mai bine să stimulăm aceste puncte decât să acţionăm într-o manieră “oarbă” în zone fără puncte de acupunctură ale pielii.

1

Totuşi, există câteva excepţii la aceste principii când dorim să tratăm:

Tumori benigne ale pielii, în special negi; Vene varicoase; Cicatrici; Contuzii etc.

Tumorile maligne ale pielii pot fi tratate de asemenea, dar numai sub supraveghere medicală strictă şi numai după eşecul folosirii altor produse apicole şi/sau metode alternative.

Înainte de a începe să practicaţi apipunctura trebuie să aveţi următoarele:

Albine sănătoase, stupi curaţi instalaţi într-o stupină organică; O bază teoretică puternică care să acopere atât apicultura cât şi apiterapia; Dacă nu aveţi o stupină în apropierea casei şi/sau a cabinetului medical,

va trebui să construiţi special cutii pentru albine care să permită acestora să trăiască câteva zile înainte de a fi folosite în tratamentul pacienţilor şi/sau al prietenilor; există multe companii care produc şi vând aceste “hoteluri pentru albine” în special în SUA şi Canada; adresele lor pot fi găsite în fiecare număr din “Bee Informed”, jurnalul Societăţii Americane de Apiterapie;

O plasă pentru acele albinelor care să vă permită să folosiţi o albină pentru câteva înţepături; pentru că albina nu-şi pierde acul, ea va supravieţui şi va continua să lucreze pentru colonia ei, pentru noi şi pentru Mama Natură; iată doi producători importanţi ai acestor lucruri:

o Michael Simics din Columbia Britanică, Canada (msimics@direct.ca) şi

o Benhard Jakel din Buchen-Hettingen, Germania (B.Jakel@t-online.de);

O pensă anatomică lungă dacă nu aveţi încă o asemenea plasă; O carte bună de acupunctură şi planşe cu punctele şi meridianele de

acupunctură; Un marker cu care să faceţi semne în jurul punctelor care vor fi mai

târziu stimulate (micro-masaj cu unguente cu venin de albine) şi înţepate; Materiale pentru răcirea pielii înainte şi după înţepături, în special la

prima şedinţă de tratament; Mijloace împotriva reacţiilor alergice şi a şocului anafilactic recomandate

de alergologi; O cameră “prietenoasă”, curată, bine aerisită, cu ferestre mari, gata de a fi

deschise dacă albinele scapă accidental din cutia lor.

La prima şedinţă înţepaţi-vă pe voi exact cum o veţi face cu pacientul vostru. Alegeţi de exemplu un punct de pe antebraţ ca Intestin Gros 10 (Shou San Li).

2

Dacă pacientul este apicultor puteţi trece peste această etapă sau simulaţi numai cum vă aplicaţi albina pe unul dintre punctele de acupunctură ale corpului vostru. Nu este absolut necesar să vă înţepaţi pe voi, cu excepţia cazului în care aveţi nevoie pentru motive legate de sănătatea personală.

Dacă pacientul vostru nu este apicultor, trebuie să fie însoţit de un membru al familiei. Dacă boala este cronică şi pacientul nu se poate înţepa singur, mai ales pe spate, şi/sau are o boală severă ca scleroză în plăci sau cancer, atunci unul dintre membrii familiei trebuie să se ocupe în continuare de tratament, după ce îi veţi explica cum trebuie făcut totul. Aceşti membri ai familiei trebuie să fie testaţi pentru alergia la veninul de albine, şi este ideal să primească câteva “şedinţe” înainte de a începe ei tratarea rudelor lor.

Deoarece această metodă provoacă durere şi cauzează frică, trebuie să îndepărtaţi orice urmă de teamă:

Creaţi un mediu înconjurător foarte prietenos; Zâmbiţi cu generozitate cât mai des posibil; Îmbrăţişaţi-I la începutul şi la finalul şedinţei; Pronunţaţi-le numele de câteva ori; Stimulaţi punctele înainte de a fi înţepate cu un masaj uşor; Imediat înainte de înţepături, pentru a diminua durerea şi/sauteama:

o Cereţi-I pacientului să respire foarte adânc; apoi aplicaţi înţepătura la o secundă după ce pacientul a început inspirul; evitaţi să înţepaţi în timpul expirului ca în cazul în care pacientul va inspira profund imediat după înţepătură;

o Răciţi zona înţepată cu un feon; aplicarea unui obiect metalic nesterilizat poate infecta pielea;

o După 3-5 secunde puneţi-I pacientului o întrebare pentru a-I distrage atenţia de la înţepătură;

o Bateţi repede (vibraţii) cu mâna în jurul înţepăturii;o Aşteptaţi până când cel puţin 80-90 % din durere a dispărut înainte

de a aplica o altă înţepătură, într-o altă zonă, ideal la distanţă şi pe partea opusă a corpului; distanţa dintre 2 înţepături consecutive trebuie să fie, mai ales în timpul primelor 10-12 şedinţe, mai mare de 3 inch (aproximativ 8 cm); zonele roşii care apar după înţepături nu trebuie să fie confluente; dacă aceste mici zone formează o arie de contiguitate prin confluenţă, atunci poate să apară o înrăutăţire a stării pacientului; după câteva şedinţe sau serii de tratamente, această “înrăutăţire”, sau fază acută va fi de dorit pentru a obţine o grăbire a procesului de vindecare în întregul corp; în homeopatie este bine cunoscut că orice boală cronică nu poate fi cu adevărat vindecată dacă pacientul nu trece printr-o fază de “înrăutăţire” temporară a stării sale;

o Întotdeauna lăudaţi-vă pacientul, după fiecare şedinţă, pentru curajul, răbdarea şi voinţa de care a dat dovadă;

3

o Spuneţi-I să-şi “asculte” corpul în următoarele 24-48 de ore şi să-şi noteze sau să discute cu membrii familiei sau cu prietenii despre orice simptom nou care poate să apară;

o Spuneţi-le după prima şedinţă că umflarea, roşeaţa, încălzirea sau chiar apariţia durerii în zona înţepăturii sunt fenomene normale; apoi încet dar sigur, cum se întâmplă cu începătorii în apicultură, toate aceste simptome vor descreşte din ce în ce mai repede după fiecare nouă şedinţă;

o Îndepărtaţi acul după fiecare şedinţă, altfel pot să apară mici infecţii şi/sau vânătăi durabile, în special dacă pacientul are o slabă funcţionabilitate a ficatului şi/sau a plămânilor.

Există multe cărţi despre acest subiect…Site-ul de pe Internet al Societăţii Americane de Apiterapie (AAS) şi Lista

noastră Apither oferă de asemenea multe informaţii.

Pentru voi, ca începători în apiterapie, cred că acestea sunt de ajuns.

Toate celelalte detalii practice vă vor fi explicate în seminariile noastre viitoare, ce se vor ţine în ţările voastre şi/sau în România.

4