Titlul poeziei ,,Lacul” este formal dintr-un substantiv comun articulat hotarat si sugereaza locul de intalnire al celor doi indragostiti.

Poezia are ca tema viziunea lui Eminescu asupra iubirii si a naturii. Este alcatuita din cinci tablouri sub forma unui monolog liric, fiecare strofa fixand o secventa dintr-o idila.

In prima strofa este descris cadrul natural unde va avea loc intalnirea. Predomina elementele terestre, insotite de cate un epitet cromatic: ,,lac albastru”, ,,nuferi galbeni”, ,,cercuri albe”, codrul. Lacul tradeaza emotiile indragostitului, de narabdare si bucurie, prin personificarile: ,,tremurand”, ,,cutremura”.

Strofa a doua prezinta momentul de asteptare a iubitei sale. Repetitia adverbului ,,parca” si verbele ,,ascult”, ,,astept” arata starea de neliniste si de asteptare a ceva nelamurit care se concretizeaza in versul urmator in imaginea iubitei : ,,Ea din trestii sa rasara”. Scrierea cursive a pronumelui ea ne face sa intelegem ca este vorba despre ,,iubita” in generat. Portretul ei nu este conturat, si, de aici , ne dam seama ca este doar o iluzie, o dorinta de iubire.

In strofa a treia repetitia verbului ,,a scapa” sugereaza trairea intense a clipei de fericire. Iluzia este sustinuta si de folosirea verbelor la modul conjunctiv: ,,sa rasara”, ,,sa sarim”, ,,sa scape”, care nu arata o actiune sigura, ci doar o posibilitate de realizare.

Enumeratia prezenta in strofa a patra (,,lumina blandei lune”, vantu-n trestii”, ,,unduioasa apa”) da impresia de participare a elementelor naturii la starea afectiva a poetului. Imaginile vizuale (,,lacul albastru”, ,,nuferi galbeni”, ,,lumina lunii”) se imbina cu cele auditive ( ,,glas de ape”, Vantu-n trestii lin fosneasca/ Unduioasa apa sune”) reflectand armonia ce domneste in natura, dar si comuniunea ei cu omul. Cei doi indragostiti traiesc iubirea, vrajiti de farmecul naturii si vegheati de astrul protector, luna.

Folosirea persoanei I plural(,,sa sarim”, ,,sa plutim”) este o expresie a dorintei de dragoste impartasita, dar visul se spulbera in ultima strofa.Punctele de suspensie exprima faptul ca visul s-a spulberat. Durerea eului liric (,,suspin si sufar”) pare sa fie alinata de seninatatea si frumusetea lacului, martor tacut al visului spulberat.

Strofele au rima doar la versurile al doilea si al patrulea, realizandu-se rima incrucisata imperfecta. Versul de opt silabe, aliteratia lui ,,l” si asonanta lui ,,u” confera poeziei o muzicalitate deosebita.

Farmecul si misterul apei determina visul indragostitului, lacul devenind, prin prezenta lui atat la inceputul cat si la sfarsitul poeziei, un personaj central.