Spataru Andrei – grupa 111A 28.10.2013 Universitatea POLITEHNICA BucurestiFacultatea de INGINERIE ELECTRICA

REFERAT

Lucrarea tehnica 1:

Standardizarea in industriaelectrica

I. Notiuni de baza:

Cuvantul “standardizare” , conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, inseamna “a stabili si a aplica un standard, a fabrica în serie, pe baza unui standard”. Insa, ce este acela un standard? Conform definiţiei ISO/CEI 2, standardul este definit ca un document, stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut, care asigura, pentru uz comun si repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţile sau rezultatele lor, cu scopul de a se obţine gradul optim de ordine într-un anumit context. Pe plan internaţional exista standarde care definesc caracteristicile unui produs, unui serviciu si standarde de organizaţie, care se refera la managementul si asigurarea calităţii, mentenanţă, analizele de valoare, logistica, managementul calităţii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul producţiei etc.

Standardul este protejat prin drepturi de autor si nu poate fi copiat, reprodus electronic sau transmis, integral sau în parte, fără acordul scris al organismului naţional sau internaţional de standardizare în cauza. Standardul este considerat principalul element care asigura eliminarea barierelor tehnice în circulaţia produselor. În România, standardele pot fi cumpărate de la ASRO (Asociaţia de Standardizare din ROmania).

Pana la 21 aug. 1992 standardele romane aveau sigla STAS (Standarde de Stat) potrivit ordonantei guvernului 19/1992. Dupa 21 aug. 1992 stas-urile au devenit SR-uri (Standard Roman):

Exp: SR EN 60255-26:2005   Relee electrice. Partea 26: Prescripţii de compatibilitate electromagnetica pentru relee de măsura si dispozitive de protecţie.

1

Începuturile acestei activitati datează din perioada premergătoare celui de-al doilea Război Mondial, primele standarde cu un caracter naţional fiind adoptate în 1937-1938, în cadrul AGIR - Asociaţia Generala a Inginerilor din România. În anul 1948 a luat fiinţa Comisiunea de Standardizare, primul organism naţional de acest fel. După o serie de reorganizări ale organismului naţional de standardizare, în 1970 a apărut Institutul Român de Standardizare (IRS), care a funcţionat până în 1998. Prin Ordonanţa 39/1998 s-au pus bazele standardizării voluntare în România. De la aceasta data, organismul naţional de standardizare este Asociaţia de Standardizare din România. În prezent, ASRO este membru cu drepturi depline al CEI - Comisia Electrotehnica Internaţionala, ISO - Organizaţia Internaţionala de Standardizare, ETSI - Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii, si membru afiliat al CEN - Comitetul European de Standardizare si CENELEC - Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnica.

Standardizarea internaţionala

ISO – Organizaţia Internaţionala de Standardizare IEC – Comisia Electrotehnica InternaţionalaITU – Uniunea Internaţionala a Telecomunicaţiilor Standardizarea regionala Europa CEN – Comitetul European pentru Standardizare CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnica ETSI – Institutul European pentru Standardizare în Telecomunicaţii America COPANT – Comisia de Standardizare Panamericana MERCOSUR – Piaţa Comuna a Sudului

Rolul Asociaţiei de Standardizare din România este de a produce un standard pentru acelaşi tip de produs sau serviciu astfel incit daca un producător roman de motoare electrice lucrează după un standard roman, acesta sa poată fi folosit fără diferenţe fata de alte produse din Uniunea Europeana (calitatea trebuie sa fie aceeaşi).

Standardele după 2007

Firmele româneşti nu vor putea sa câştige licitaţii europene daca nu cunosc în detaliu standardele si normele practicate la nivelul Uniunii. Orice proiect de finanţare europeana va trebui făcut în conformitate cu standardele si normele europene, iar după aprobare ofertările pentru contractarea de lucrări vor trebui sa respecte în detaliu aceleaşi normative.

Daca România vrea sa aibă cât mai multe firme româneşti care sa câştige aceste licitaţii, trebuie sa cunoască din timp standardele si reglementările europene. Altfel vor veni firme din afara, care cunosc si lucrează cu aceste norme de ani întregi, si vor câştiga toate licitaţiile. Daca nu ne pregătim, vom fi doar o remorca pentru firmele mari care vin din afara, iar profitul lucrării se va întoarce acolo, în loc sa contribuie la dezvoltarea economiei interne.

2

In prezent exista in România peste 28.000 de standarde. Pana in 2001, aceste standarde au fost clasificate si numerotate după un sistem alfanumeric cuprinzând sectoare, grupe si subgrupe. Sectoarele erau clasificate după ramura de producţie si notate cu litere A, B, C…

Sectorul rezervat domeniului electrotehnicii era sectorul F (energetica si electrotehnica – electronica).Acest sector cuprindea 9 grupe iar fiecare grupa avea 9 subgrupe.Exemplu: F3= materiale electrotehnica

F4= maşini si aparate electrice F41= maşini electrice rotative F42= transformatoareDupă 2001 lista standardelor a fost prezentata conform clasificării

internaţionale a standardelor (ICS), care prezintă un sistem unificat de clasificare a standardelor pe 3 niveluri de clasificare ierarhice:Exp.: - 29 – Electrotehnica - 29.120 - Accesorii electrice - 29.120.01 - Accesorii electrice în general   SR EN 60335-2-95:2005     Aparate electrice pentru utilizare casnica si scopuri similare. Securitate. Partea 2-95: Prescripţii particulare pentru mecanisme de acţionarea uşilor de garaj cu deschidere verticala, pentru utilizare rezidenţiala

         - 29.120.10 - Tuburi pentru scopuri electrice          - 29.120.20 - Dispozitive de conectare          - 29.120.30 - Prize, prelungitoare, conectoare          - 29.120.40 - Întreruptoare          - 29.120.50 - Siguranţe fuzibile şi alte aparate de protecţie de scurtcircuit - 29.120.70 - Relee    SR EN 60255-26:2005   Relee electrice. Partea 26: Prescripţii de compatibilitate electromagnetica pentru relee de măsura si dispozitive de protecţie          - 29.120.99 - Alte accesorii electrice

3

III. Activitatea de laborator:

In timpul laboratorului am discutat despre tot ceea ce inseamna „standardizare”, despre ce conţine un standard. Am inţeles ce rol joaca România in Europa, atunci când vine vorba de STAS-uri si ce inseamna inscripţionările de pe toate produse întâlnite in viata de zi cu zi. Am consultat insa si CATALOGUL STANDARDELOR ROMANE (1994) si ORDONANTA 19 DIN 21 AUG. `92 privind activitatea de standardizare in România.

IV. Concluzii:

Un standard reprezintă un nivel de experienţă şi tehnologie care face ca prezenţa industriei în elaborarea sa să fie indispensabilă. Acesta este un document de referinţă folosit, în special, în contextul contractelor publice sau în cadrul comerţului internaţional, pe care se bazează majoritatea contractelor comerciale. Standardele sunt folosite de către industriaşi ca şi referinţă indiscutabilă ce simplifică şi clarifică relaţiile comerciale dintre partenerii economici. Cu aceste standarde România poate ocupa o poziţie înalta in Europa, insa toate resursele trebuie valorificate la maxim.

V. Bibliografie:

- ordonanţa 19 din 21 aug `92;- Catalogul Standardelor Romane- www.sfin.ro- www.standard.md- www.library.tuiasi.ro- www.asro.ro

4