La tiganci

Nuvela a fost scrisa la Paris in 1959, publicata in revista “sec XX” in 1967 si republicata in volum in 1969 la “ Editura pentru literature “. Marcheaza inceputul unei noi etapea prozei eliadesti in descendenta fantasticului mitico-filosofic si vizionar eminescian.

Structura narativa

1. Naratiunea la pers a III a realizata de un narator impersonal dublat de perspectiva protagonistului.

2. Nuvela se construieste pe tehnica epicului dublu care consta in faptul ca in plan literar se nareaza intamplari banale despre eroi anonimi , iar in subtext exista un fundal de simboluri si semnificatii. In felul acesta, realul este permanent rupt, fisurat, lasand locul patrunderii sacrului “Miracolul ne insoteste fara voia noastra”Epicul dublu se realizeaza prin doua procedee : -punerea in scena a intamplarilor in sensul ca ca naratorul nu intervine prin comentarii , analize ci doar relateaza fapte si descrie decoruri , gesturi-tratarea lirica a cuvintelor -in sensul ca un cuvant aparent banal capata conotatii, valori simbolice

3. Naratiunea este gradata si ascendenta, prezentand o inlantuire de 8 episoade epice care ar putea marca un numar simetric de intrari si iesiri din planul real in fantastic, descriind un itinerar spiritual de la profan la sacru

I real – Bucuresti interbelicII-IV ireal -Gradina , bordeiulV-VII un real modificatVIII ireal

4. Naratiunea este organizata pe 12 secvente epice distincte : calatoria cu tramvaiul, convorbirea cu batrana, intalnirea cu cele 3 fete, cautarea labirintica, o noua intalnire cu batrana, o alta calatorie cu tramvaiul, oprirea la loc d-nei Voitinovici, ultima calatorie cu tramvaiul, popasul in fata propriei locuinte , discutia cu patronul carciumii, intoarcerea cu trasura la tiganci si intalnirea cu Hildegard. Numarul 12 al secventelor ar putea semnifica numarul plenitudinii , simbolul unui ciclu incheiat, itinerarul spiritual profan-sacru.

Subiectul

I. Gavrilescu este un ins banal, un profesor de pian. Actiunea se petrece in Bucurestiul interbelic, intr-o vara torida. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita cu tramvaiul de la lectia de pian , calatorie pe care eroul o face de 3 ori pe saptamana. Temele de discutie in tramvai sunt : caldura, misteriosul col Lawrence, marturisirea ratarii conditiei de artist, gradina. Amintindu-si ca si-

a uitat servieta cu partituri la eleva sa Voitinovici, profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens invers. Dupa o serie de ezitari , intra la tiganci atras de racoare si umbra

II. Intrarea lui in gradina marcheaza intrarea in cealalta lume, inceputul initierii. In fata portii il asteapta o fata oachesa, tanara , frumoasa, care il indeamna sa intre. Baba care pazea intrarea ii cere taxa pentru a trece in cealalta lume echivalentul a trei lectii de pian. Este pus apoi sa aleaga intre trei fete, o tiganca, o grecoaica si o evreica. O serie de precizari privitoare la timp („Avem timp, nu e nici 3” sau „Iar a stat ceasul” ) ne avertizeaza asupra disparitiei limitelor de timp si spatiu. Odata intrat in bordei incalca interdictia de a nu bea multa cafea si intra in jocul fetelor. Trebuie sa o ghiceasca pe tiganca dintre cele 3. Esueaza , fetele il grabesc si pentru ca isi reaminteste de Hildegard , se rataceste in amintire. E prins intr-o hora de iele, sau ursitoare care ii tes un alt destin. Adoarme si se trezeste imbracat altfel. Rateaza ghicitul a doua oara , incepe sa rataceasca prin intuneric , ca intr-un labirint haotic, ii e foarte cald si renunta treptat la haine. Se simte imbracat ca intr-un giulgiu si se trezeste din cosmar vorbind cu baba. Aflam ca tanar student in Germania iubise pe Hildegard , pe care o parasise, se casatorise cu Elsa, cu care traia de multi ani in Bucuresti. Isi ratase deci viata sentimentala si vocatia de artist. Abia aici , la tiganci isi da seama ca iubirea pt Hildegard constituise momentul sacru al vietii lui

III. Paraseste bordeiul tigancilor si aude huruitul tramvaiului, semn al timpului istoric. Constata ca sub aparenta unei lumi cunoscute , trecerea timpului se accelerase progresiv. Ajuns in str. Preoteselor , afla ca dna Voitinovici se mutase de 8 ani, de cand se casatorise Otilia. Sotia sa , Elsa, se intorsese de 12 ani in Germania , dupa ce il asteptase, iar in casa lui locuiau alti oameni . Bancnota expirase, biletul de tramvai costa mai mult, nu vazuse bancnotele noi puse in circulatie. Asadar, sederea lui in bordei, nu durase cateva ore cum crezuse, ci 12 ani. Vrea sa se intoaca la tiganci, ca sa ceara explicatii si face drumul in compania unui fost dricar.

IV. Revine la tiganci intampinat de baba, incepe sa o caute pe nemtoaica , greseste usa si intr-o incapere din casa cea mare o reintalneste pe Hildegard. Ea il ia de mana si il duce cu birja spre padure.

Semnificatii si simboluri

In lucrarea sa intitulata „Sacru si profan”, M Eliade defineste sacrul prin opozitie cu profanul. Intelege prin sacru toate manifestarile care tin de transcendent, spre deosebire de profan care inseamna contingent, concretul in care traim. Uneori insa , profanul e o forma de manifestare a sacrului, o masca, toate manifestarile sacrului in profan sunt numite de el hierofanii . Pe tot parcursul textului ni se descopera o serie intreaga de simboluri : + la tiganci l umea de dincolo+ nucul – axis mundi, demarcatia dintre cele 2 lumi+baba- cerberul care pazeste intrarea in sacru

+cafeaua- elixirul magic+cele 3 fete- zanele, ielele , ursitoarele: grecoaia, exponent al unei civilizatii antice- creatoare de legende si mituri:evreica, exponenta unei civilizatii misterioase:tiganca, exponenta unei civilizatii caracterizate prin cant , magie, dans , nomadism, libertate

+ghicitul – vama pe care trebuie sa o treaca - sansele de a patrunde in sacru

Pe primele doua, arta si iubirea, le ratase. Isi ratase vocatia artistica, devenind un banal profesor de pian si sansa iubirii pentru ca o alesese pe Elsa in locul lui Hildegard. Are a treia sanse de a ghici tiganca „Ti am fi aratat toate camerele , ti am fi cantat si ti am fi dansat”, dar rateaza si acum pentru ca nu e pregatit de initiere, e opac la mister

+ casa – labirintul prin care rataceste. Drept pedeapsa ca nu a stiut a privi dincolo de masca realului, este supus probei labirintului, exterior si interior.Exterior- rataceste prin incaperi intunecoase , lovindu-se de obiecte, paravane , incurcandu-se in propriile haine pe care le pierde, descoperindu-si micimea trupului.Interior- rataceste prin amintire , confunda timpul trairii cu cel al amintirii si de aici senzatia de frica , sufocare, dezorientare, ce culmineaza cu senzatia ca e infasurat intr-o perdea ca intr-un giulgiu

+ taxatorul birjarul - mitologicul luntras Charon

+Hildegard – iubirea sacra+Elsa – iubirea profana+cifra 3 – calatoreste cu tramvaiul de 3 ori pe saptamana, 3 lectii, 3 fete, ora 3, plateste 300 de lei

Se contureaza temele fundamentale ale nuvelei : timpul si logos-ul.Timpul profan este ireversibil istoric, alunecand inevitabil spre moarte , iar timpul sacru este ciclic si reversibil. Opereaza , de aceea amnezia si anamneza. Amnezia (uitarea) ne opacizeaza viata, ne sterge luciditatea, ne permite sa ne continuam existenta , insa ne blocheaza initierea in sacru. Anamneza ( rememorarea) permite esentializarea timpului trait si ne purifica sufletul pregatindu-l pentru intalnirea cu sacrul.

In privinta logos-ului , Gavrilescu descopera diferenta dintre vorbaria profana din tramvai si limbajul esentializat sacru. Vorbaria cotidiana duce la amnezie. Pentru ca nu a stiut sa ghiceasca cuvantul, a coborat in infern. Reintoarcerea in real, dupa ce parasise casa este tot o ratacire : lumea reala i se pare dislocata si devine un instrainat de propriul timp. Locul sau nu e nici in sacru , pentru ca nu l-a putut intelege, dar nici in profan, pentru ca incepuse initierea.

Personajul

Gavrilescu este un ins banal un artist ratat profesor de pian in mod voit Eliade alege un personaj banal tocmai pentru a sugera faptul ca oricui i se poate deschide poarta spre sacruChiar din primul episod incadrat in real incep sa apara semne ce anunta fisurarea realitatii: senzatia de istovire, amintirea fulgeratoare a unor momente de mult trecute , dorinta de a vorbi mult, caldura sufocantaConditia de artist chiar ratat ii faciliteaza aventura sacra.Hazardul il va arunca in plin mister. Spre finalul primei parti semnele fisurarii profanului se inmultesc si capata mai multa forta: starea bizara de oboseala, starea de hipnoza din fata bordeiului, senzatia ca e prea tarziu sa mai prinda tramvaiulToate intamplarile ce vor urma se incadreaza in sacru,eroul isi motiveaza intrarea in casa enigmatica prin dorinta de a gasi si infrunta aventura.El stie ca a uitat ceva si spiritul pleaca in cautarea servietei cu partituri intr un alt real.Potretul eroului se contureaza de la inceput prin monolog interior si autocaracterizare: „pentru pacatele mele sunt profesor de pian „ dar si prin dialog gestica si mimicaAre gesturi stangace ,e nesigur visator uituc,logvace,fire de artist.Are 49 de ani varsta simbolica pentru incheierea unui ciclu terestru.Isi retraieste ca prin vis intreaga viata,trece din real in ireal fara sa stie ca a parasit lumea comuna.Asemeni lui Dante ce va patrunde in paradis alaturi de Beatrice Gavrilescu paseste spre sacru sau spre moarte alaturi de Hildegard intrucat in conceptia lui Eliade dragostea este o Hierofanie .Trecerea lui spre moarte nu are nimic terifiant.in profan ea este vazuta ca un punct terminus al existentei, dar in sacru devine un act firesc ce asifgura ciclicitatea si armonia din cosmos conform mitului eternei reintoarcei.Personajul porneste spre moarte intr o atmosfera de grav lirism, incepand sa perceapa rezonantele sacrului in ecoul cuvintelor lui Hildegard: „toti visam asa incepe totul ca intr un vis”

Demostratia nuvela fantasticaMircea Eliade abordeaza un fantastic de tip erudit..Temele si motivele principale ale fantasticului eliadesc miturile relatia sacru-profan,iesirea din timp,geografia sacra, misterul si magia , facand apel la stiinta,istorie ,psihanaliza,filozofie si mitologie.Tema fructificata plenar in aceasta nuvela este relatia dintre sacru si profn,existenta constanta a sacrului camuflata in profan, imposibil de explicat prin logica si ratiune,dar inteligibil prin gandirea mitica,revelabila prin semne si simboluri.Proza fantastica se caracterizeaza prin mister, suspans si incertitudine. In celebra lucrare „introducere in literatura fantastica” Tzvetan Todorov explica mecanismul de functionare

a fantasticului prin aparitia unui eveniment ce nu poate fi explicat prin legile lumii familiare ..De asemeni cercetatorul Roger Callois in lucrarea „in inima fantasticului” observa ca acesta este o incalcare a ordinii cunoscute o ruptura de lumea reala.Trasaturile oricarei naratiuni fantastice sunt:

a) existenta a doua planuri : real, irealb) dispartitia limitelor timp spatiu la aparitia elementului misterios c) compozitia gradata a naratiunii ce intratine tensiunea epicad) finalul ambiguu si deschise) ezitarea eroului si a cititorului de a opta pt o explicatie sau alta e evenimentuluif) prezenta simbolurilor

In nuvela „ La Tiganci”

a) doua planuri narative epic dublu „ In toate povestirile mele, naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri ca sa dezluie progresiv fantasticul ascuns in banalitatea cotidina”. Iesirea pers din real, din profan, se produce ca o ruptura de nivel in urma careia personajul se trezeste pe neasteptate intrun univers paralel caracterizat prin alte coordonate. Un om comun cum este Gavrilescu intra intr-o situatie anormala, viata lui devenind un sir de probe initiatice. Si aici fantasticul este o agresiune care sfarama stabilitatea lumii guvernata de legi imuabile, o ruptura a ordinii comune cunoscute si de aici, ambiguitatea subiectului, conditie a fantasticului

b) limitele timp spatiu dispar, locul actiunii este Bucurestiul interbelic, dar si bordeiul, spatiul sacru al initierii. Timpul este unul comun, profan, cronologic, ireversibil, dar si timpul mitic, ciclic, reversibil

c) nuvela are o compozitie gradata, prin inlantuirea celor 8 episoade ce marcheaza intrarea si iesirea din real in ireal

d) finalul este ambiguu si deschis. Se sugereaza o posibila explicatie pt evenimentele relatate, o stare „ ca intr-un vis” .Iin final Hildegard il ia de mana pe Gavrilescu, il duce cu birja spre padure, simbol ambiguu, spatiu al mortii sau al renasterii, al implinirii prin iubire

e) ezitarea eroului si a cititorului intre aparenta realista si neobisnuitul impus de evenimente. Personajul ezita, uita, e distrat, cere explicatii.

f) simbolurile