La Muzeul de Istorie al Transilvaniei se gaseste un obiect

tehnic din aluminiu, de o extrema vechime. Sa fie oare o

dovada a trecerii pe aici a unor extraterestri?

In cartea ENIGME IN GALAXIE de FLORIN GHEORGHITA editata in1983 la Editura Junimea din Iasi, se relateaza:

“In anul 1973, in centrul Transilvaniei, langa orasul Aiud, niste muncitori care lucrau la extrasul nisipului dintr-o

cariera, au gasit la baza malului excavat trei corpuri „ambalate” parca in invelisul intarit format din nisipul puternic

presat pe acestea. Era si normal sa apara astfel, caci statusera foarte, foarte mult timp sub stratul respectiv – gros de

aproape 10 metri, care s-a depus de-a lungul vremii deasupra lor. De cand se aflau acolo acele „forme”, nimeni nu

poate sti, dar oricine isi poate da seama ca depunerea de catre o apa a unui strat sedimentar de circa 10 metri, dupa

care albia s-a retras catre alte terenuri care astazi sunt mai joase, reprezinta un timp indelungat, chiar foarte

indelungat...

Un specialist chemat de urgenta la cariera de nisip, a identificat in doua din corpurile respective oase fosile iar in

celalalt, ceva ce parea, dupa forma si greutate, a fi un topor din piatra ce i-ar fi slujit omului primitiv la omorarea

animalului ale carui oase au fost gasite alaturi. In interesul studierii corespunzatoare a pieselor gasite, cele trei

obiecte au fost trimise la Cluj Napoca.

Indepartandu-se cu grija stratul de nisip pietrificat din jurul pieselor respective, specialistii clujeni au gasit doua

fragmente din cheletul unui mastodont tanar – o bucata din osul unui picior si o bucata de masea (mastodontii au fost

mamifere, asemanatoare cu elefantii de azi, care au dainuit din miocen pana in cuaternarul inferior, pana acum 1 000

000 – 800 000 de ani), cat si un obiect cu totul necunoscut, care nu era in nici un caz un topor si nici nu era macar

din piatra: era din metal! Aceasta piesa se asemana oarecum cu laba unui picior uman, dar nici pana azi nu a putut fi

identificat cu vreo piesa cunoscuta. Analiza mai detaliata a corpului respectiv avea sa ofere insa surprize din ce in ce

mai interesante.

Obiectul prezenta doua goluri cilindrice, de diametre diferite,

practicate astfel incat golul cu sectiunea mai redusa penetra

catre baza celuilalt, perpendicular. Golul cu diametrul mai

mare prezenta in plus o ovalizare a partii sale inferioare,

efect ce parea a fi produs de un ax cu capul rotunjit, cu care

s-ar fi asamblat. Pe suprafata sa inferioara cat si lateral,

obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, dintre care

unele au fost puternice. Toate detaliile remarcate au indicat

faptul ca piesa a facut parte candva dintr-un ansamblu

functional si ca a fost pierduta dintr-un motiv oarecare, pe albia de atunci a raului.

Repetate analize metalografice aveau sa ridice semne de intrebare si mai mari. Astfel, din buletinul emis de centrul

de cercetari ICPMMN (Magurele) rezulta ca metalul din care fusese realizata piesa era de fapt un aliaj complex,

format din 12 elemente diverse. Elementul principal (marea surpriza!), era aluminiul, in proportie de 89%. Restul

elementelor componente au fost gasite ca fiind urmatoarele: cupru - 6,20%, siliciu - 2,84%, zinc - 1,81%, plumb -

0,41%, staniu - 0,33%, zirconiu - 0,2%, cadmiu - 0,11%, nichel - 0,0024%, cobalt - 0,0023%, bismut - 0,0003%, argint

- 0,0002%, galiu - urme. Deci, piesa respectiva este un aliaj din aluminiu! Dar, deschidem o paranteza importanta:

aluminiul a fost descoperit in laborator in anul 1825 de catre Oersted, si inceputa producerea sa pe cale industriala

abia in 1883, cadmiul a fost descoperit in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753 iar cobaltul in 1735.

Un aspect cu totul neobisnuit a fost ridicat de existenta unui strat anormal de oxid de aluminiu pe intrega suprafata a

obiectului. Este stiut faptul ca acest metal se oxideaza foarte greu in profunzime, in mod uzual acoperindu-se cu un

strat superficial de oxid protector care limiteaza patrunderea fenomenului de oxidare in masa metalului. Explicatia

cea mai plauzibila pare a fi si din acest punct de vedere, vechimea foarte mare a obiectului... De altfel, un specialist

care a participat la repetarea analizei metalografice, scria din capitala: „este culmea, dar pare un aluminiu cu

structura imbatranita, elementele aliate redobandindu-si in parte structurile proprii!”. Dintre persoanele calificate care

au vazut piesa respectiva (arheologi, profesori din invatamantul superior, ingineri), nimeni nu a putut sa identifice

obiectul sau sa-i gaseasca vreo asemanare cu un produs al omului in decursul istoriei sale. Exceptie a facut un

specialist in tehnica aviatica ce a sugerat o ipoteza mai plauzibila, aceea ca obiectul ar putea fi partea inferioara,

talpa unuia din suportii de aterizare de la un aparat de zbor nu prea mare, care in coborare, se aseaza lent pe sol.

A zburat deci „cineva”in timpuri preistorice prin acele locuri transilvane si a aterizat coborand direct din aer, pe malul

unui rau, pierzandu-si din intamplare una din piesele suportilor de aterizare? A fost deci... vizitat Pamantul candva, de

catre fiinte inteligente venite din „alte lumi” ale Galaxiei, tot astfel cum astronautii contemporani ne-au demonstrat ca

si omenirea terestra va putea sa o faca intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat?”

Acesta a fost textul de la care o echipa de investigatii alcatuita din Gheorghe Cohal si Nutu Ion - membri ASFAN,

impreuna cu Cristian Pompei, redactor sef la revista Lumea Misterelor, a pornit in cautarea obiectului de aluminiu de

la Aiud. Desi s-a relatat in mass media destul de putin, si periodic la intervale de aproximativ 10 ani, se poate afirma

ca nimeni nu a vazut acest obiect de la descoperirea sa. Nici macar o imagine reala nu am gasit, decat o schita, in

aceeasi carte a d-lui Florin Gheorghita. Prin intermediul ASFAN – Romania am localizat obiectul in Muzeul National

de Istorie al Transilvaniei din Cluj iar cu ajutorul d-lui Nutu Ion, primar in Rosiori de Vede, unul dintre putinii norocosi

ce au avut experienta unei observatii OZN, am reusit sa avem acces la obiectul de aluminiu descoperit in 1973. Ne-

am bucurat de toata bunavointa doamnei dr. Viorica Crisan, directoarea muzeului, care, impreuna cu d-na Zoia

Maxim, ne-au stat la dispozitie pentru a ne oferi toate lamuririle necesare. Le multumim inca o data pe aceasta cale

pentru solicitudinea si amabilitatea de care au dat dovada.

Am aflat atunci ca obiectul a fost vedeta unei expozitii in muzeu dar a fost retras dupa putin timp, cat si faptul ca a

fost refuzata cererea de a fi prezentat intr-o alta expozitie in Germania (cerere facuta de renumitul cercetator in

paleoastronautica Erich von Daniken, autorul cartii Amintiri

despre viitor, publicata in Romania in anul 1970, la Editura

politica), totul din dispozitiile fostului director.

De asemenea, ni s-a spus ca obiectul descoperit la Aiud are

fantastica varsta de 250000 de ani! Stabilita atat prin metode

de laborator cat si prin evaluarea stratului de oxid de

aluminiu gros de peste un milimetru!

La insistentele noastre „calcaiul de aluminiu” a fost adus de catre d-na Zoia Maxim la Bucuresti, pe platforma

Magurele, pentru analize noi. S-au facut doua seturi de analize, prin doua metode diferite. La Institutul National de

Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara, sectia Arheometalurgie rezultatele au fost urmatoarele:

aluminiu – 80,5%, staniu – 6,5%, cupru – 6%, siliciu – 4%, zinc – 2%, plumb – 0,5%, stibiu – 0,5%, in plus au fost

puse in evidenta urme de argint, nichel, mangan si fier. In cadrul Laboratorului de Metalografie al Facultatii de Fizica,

analiza nedistructiva a unui fragment din obiectul de la Aiud a relevat 97,6% aluminiu, 2,4% staniu si sub 1% alte

elemente. Dar, stupoare! Aceasta este o imposibilitate metalurgica! Aluminiul nu aliaza cu staniul! Cel putin asta spun

specialistii.

Am insistat mai mult si in septembrie 2007 am reusit sa ne intalnim cu d-l Florin Gheorghita, la Iasi, care ne-a relatat

direct povestea obiectului de aluminiu. Printre altele, domnia sa ne-a spus ca in acei ani 70, s-a luat o proba din

“calcai”, destul de consistenta (si a carei urma de prelevare se vede pe obiect), care a fost dusa la analize undeva in

Elvetia, rezultatele trebuind sa fie la muzeu. Ulterior domnia sa a trimis la revista Lumea Misterelor si copii dupa

originalele buletinelor de analiza pe care le prezentam in continuare:

1. CENTRUL DE CERCETARI SI PROIECTARI PENTRU METALE RADIOACTIVE – Comuna Magurele – Buletin de

analiza nr.380, Proba NK-2, adusa de tov. Dr. ing. Niederkorn Ioan: Al - 92,74%, Si - 2,84%, Cu - 6,2%, Zn - 0,95%,

Pb - 0,41%, Sn - 0,33%, Ni - 0,002%, Bi - 0,0003, Ag - 0,0002%, Co - 0,002%, Cd - 0,055, Zr - 0,20%.

2. MMPG – ICPMMN – Baia Mare – CENTRUL DE CERCETARI SI PROIECTARI PENTRU METALE RADIOACTIVE

– Magurele – Bucuresti – Buletin de analiza nr. 334 pe proba simbol A–1975–CNST – Bucuresti: Al - 74,17%, Cu -

4,62%, Zn - 1,81%, Pb - 0,11%, Sn - 0,33%, Ni - 0,0024%, Bi - 0,0003%, Ag - 0,0002%, Co - 0,0023%, Cd - 0,11%,

Zr - 0,20%. Ga - urme si Si - prezent. Observatii: Din lipsa materialului, nu s-au putut doza alte elemente, desi

prezenta lor a fost semnalata in cursul analizelor. Sef sectie, Dr. Ing. Niederkorn I. Sef colectiv, Cercet. Ing. Neciu St.,

Cercet. Princ., M. Gradin.

In luna decembrie 2007 Gheorghe Cohal si Cristian Pompei s-au deplasat la ALRO – Slatina. Inginerii de aici nu au

putut sa identifice aliaje similare de aluminiu produse in lume, dupa buletinele de analize puse la dispozitie de noi,

adica cele facute in anii 70. A ramas sa mai fie facute o serie de analize in laboratoarele proprii.

Dupa cum lesne se poate observa, exista diferente considerabile intre unele buletine de analiza. Sa fie oare din

cauza imbatranirii metalelor intrate in compunerea aliajului? Dar poate cineva sa spuna cum se comporta un aliaj intr-

o perioada de 250 000 de ani? Desi acest timp ar putea fi cu mult mai mare!

Prezenta „calcaiului” alaturi de oase de mastodont (vechi de aproximativ 1.000.000 de ani) cat si ovalitatea golului

cilindric mai mare practicat vertical in partea din spate a acestuia, ar putea presupune o lupta intre animal si „robot”,

incheiata cu smulgerea talpei de aterizare a acestuia din urma si, eventual, cu moartea mastodontului.

Prezenta unui obiect cu provenienta evident manufacturata si nu naturala, cu o asemenea vechime, stabilita strict

stiintific, pe teritoriul tarii noastre, demonstreaza existenta in timpuri imemoriale pe aceste locuri a unei civilizatii,

posibil mult mai avansata decat cea actuala, ori, de ce nu, vizita unor calatori spatiali sau temporali.

Sunt indicii ca in lume ar exista circa 800 de obiecte de acest gen, denumite „OOPARTS” (Out Of Place Artifacts),

dintre care mai pot fi vazute doar aproximativ 400 in diferite muzee si colectii particulare. O parte considerabila dintre

acestea sunt insa catalogate ca fiind falsuri, nu au fost supuse unor analize stiintifice, exista doar relatari scrise si

comentarii despre ele, nu pot fi vazute, ceea ce nu se poate spune despre obiectul de la Aiud.

Avem indicii ca asemenea obiecte au mai fost gasite pe teritoriul tarii noastre, cel mai adesea intamplator, dar,

datorita faptului ca pur si simplu, prezenta lor in acel loc nu a fost explicata, ele au fost ignorate, aruncate sau

distruse.

In ultimul timp au fost emise si o serie de teorii mai mult sau mai putin fantastice cu privire la existenta unor dovezi in

sprijinul sustinerii faptului ca leaganul omenirii a fost in spatiul carpato-danubiano-pontic. Ele sunt insa deocamdata

puse sub semnul intrebarii de stiinta istorica oficiala

http://www.fromthestars.com/page181.html

http://www.genesispark.com/exhibits/evidence/paleontological/artifacts/bell/

Bell Found in Coal

In 1944, as a ten year old boy, Newton Anderson dropped a

lump of coal and broke it in half in his basement and found that it contained this bell inside. The

bituminous coal that was mined near his house in Upshur County West Virginia is supposed to

be about 300 million years old! What is a brass bell with an iron clapper doing in coal ascribed to

the Carboniferous Period? According to Norm Sharbaugh’s book Ammunition (which includes

several “coal anecdotes”) the bell is an antediluvian artifact (made before the Genesis Flood).

The Institute for Creation Research had the bell submitted to the lab at the University of

Oklahoma. There a nuclear activation analysis revealed that the bell contains an unusual mix of

metals, different from any known modern alloy production (including copper, zinc, tin, arsenic,

iodine, and selenium).

Genesis 4:22 states that Tubal-Cain was “an instructor of every artificer in brass and iron…”

Perhaps when his civilization came to an end in the flood, one of his bells was buried with a

mass of vegetation that became coal and ended up thousands of years later in Newt Anderson’s

coal bin. The bell was prominently featured in the 1992 CBS docudrama production called

Ancient Secrets of the Bible and is now part of the Genesis Park collection. Later on, Newton

Anderson spent a great deal of time researching the demon atop the bell. He discovered

similarities to the Babylonian Southwest Wind Demon and the Hindu deity Garuda. Garuda is

sometimes depicted on top of bells, as is the Egyptian Isis. Demonic worship seems to take on

similar forms in various cultures (like the Venus figurines from disparate lost cultures and the

ancient fascination with pyramids), which doesn’t necessitate that they were culturally related.

At our request, Mr. Anderson was examined by an expert polygraph specialist to further validate

his claims. The reports can be seen here.

For more detailed pictures of the bell and the demon-like figure on top, click the images above.

A handful of other such accounts have been recorded, including the intricate gold chain found in

coal (Sanderson, Ivan T., Uninvited Visitors, 1967, pp. 195-196.) and the cast iron pot found in a

coal seam at the Municipal Electric Plant in Thomas, OK (now archived at Creation Evidence M

useum).