La moartea ”Marii Doamne” a sportului românesceste o stea de primă mărime. Faţă de uriaşa...

`

''În constelaţia atletismului mondial, Iolanda BALAŞ-SOTER este o stea de primă mărime. Faţă de uriaşa sa personalitate, articolul de faţă nu poate epuiza subiectul.

OARE CARE A FOST DESTINUL CARE A CONDUS-O LA MARILE PERFORMANŢE?

Iolanda Balaş a văzut lumina zilei în ziua de vineri 12, luna DECEMBRIE, anul 1936, în oraşul TIMIŞOARA-oraşul valoroşilor muzicieni Sabin V. Drăgoi (1894-1968) şi Zeno VANCEA (1900-1990) dar, și așa cum spun legendele poporului daco-român, capitala Regatului Amazoanelor.

A îndrăgit sportul ca elevă şi a început să practice metodic atletismul la clubul ELECTRICA din TIMIŞOARA, unde a început lupta ei pentru ridicarea sus, tot mai sus, a ştachetei. (continuare în pag. 2).

La moartea ”Marii Doamne” a sportului românesc

1.La moartea ”Marii Doamne”a sportului românesc.........pag 1-3

2.Marile cuceriri ale „revoluției” din 1989..............................pag.1-3,4

3.Socialismul in Romania a fost mai bun.....................................pag.4

4.Proletariatul și structura Sociala..............................pag.5 5.Haosul din învățământul

românesc după lovitura de stat din Decembrie 1989.......pag.5-6

6.Din activitățiile Asociației Scânteia în Martie 2016 A.109 ani de la Marea Răscoală Țărănească din anul 1907,B. 51 de ani de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu- Dej.......................................pag.7 7.La comemorarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej..................pag.7-8 8.Să nu ne pierdem simțul umorului cu Mariana Pleşa.............pag.8-9 9.Cu serviciile la raport.......pag.9

10.Ce a mai ramas din „Combinatul de Prelucrarea Lemnului” din

Râmnicu Vâlcea...............pag.10 11.În amintirea sacrificiilor sclavilor africani............................pag.10 12.Un primar care nu iubește Limba română,Robert Negoiță...pag.10-11 13.FIDEL și FRATELE OBAMA …....................................pag.11-12

Supliment ÎMPREUNĂSumar Interviu Vasile MandacheSi Petre Ignatenco.

Nr. 03 (50) Martie 2016 -Publicație lunară de atitudine pro-comunistă -Exemplar gratuit. ISSN 2359-7798 ISSN-L 2359-7798

Iolanda (Ioli) Balaş-SoterN Dec 1936- D Mar 2016

Marile cuceriri ale „revoluției” din 1989

De peste 26 de ani ascultăm și vedem cum politicienii, majoritatea fiind foști membri ai PCR, ne vorbesc de libertate, democrație, economie de piață ca fiind mari cuceriri ale „revoluției din decembrie 1989”, cuceriri care, puse în practică în țara noastră, o vor aduce pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării sociale.În acești ani, însă, nu am văzut dezbateri care să se finalizeze cu concluzii care să explice oamenilor, mai ales tineretului, ce însemnă și cum arată „libertatea”, ce înseamnă „democrația” și, în sfîrșit, ce este „economia de piață” atît de clamată ca panaceu universal al dezvoltării și progresului social. (continuare în pag. 3).

(continuare din pag. 1)

Iată evoluţia rezultatelor: 1948-1,28 m(avea doar 12 ani); 1949-1,35m; 1950-1,40m; 1951-1,49 (primul record naţional); 1952- 1,53 m; 1953- 1,60m; 1954-1,65m(Campionatul european de la Berna, medalie de argint, după britanica Telma Horkins, 1,67m- la doar 18 ani. Era prima medalie oficială din atletismul românesc); 1955- 1,70m, 14 iulie 1956- 1,75 primul ei record mondial, vechiul record aparţinea atletei de culoare din SUA, Mildres Mc Daniel-1,74m( era ziua Căderii Bastiliei!); 1 decembrie 1956- OLIMPIADA de la Melbourne, AUSTRALIA: 1,67m. Ioli, principala favorită la medalia de aur, a avut o dublă decepţie: n-a fost chemată pe podium- s-a clasat abia pe locul V- şi şi-a văzut propriul record mondial doborât (care era de 1,75 m) de către aceeaşi Mildred McDaniel cu 1,76 m., (să nu uităm

că Ioli avea numai 20 de ani!); 14 octombrie 1957, Bucureşti: 1,76m- egalează recordul mondial; 13 noiembrie 1957- o veste neaşteptată- atleta chineza Cen Fen-Iun egalează şi ea recordul mondial, la Pekin(Beijing), 1,76 m; 7 iunie 1958, Stadionul Republicii, crainicul stadionului rosteşte formula tradiţională: VĂ RUGĂM, PĂSTRAŢI LINIŞTE... sare Iolanda Balaş! Efect tonic, Ioli sare 1,78 m, nou record mondial şi o depăşeşte pe Cen Fen Iun. Peste numai două săptămâni, la 22 iunie 1958, la Cluj, sare 1,80m. INCREDIBIL! La închiderea ediţiei, comentatorul de la France Presse, extaziat, a exclamat cu binecunoscutul HO-LA-LA! galic; 31 iulie 1958, Poiana Braşov: 1, 81 m- nou record mondial; 30 august 1958 Stockholm-Suedia, Campioană europeană, cu numai 1,77 m; 4 octombrie 1958, Bucureşti: 1,82 m- nou record mondial; 18 octombrie 1958, Bucureşti- 1,83 m- nou record mondial, care stârneste mare vâlvă în rândul comentatorilor englezi de pe WHITE-CITY, americanilor de pe MADISON-SQUARE GARDEN şi australienilor de pe olimpicul Cricket Ground Stadium; 21 septembrie 1959, Bucuresti: 1,84 m, din nou record mondial; 6 iulie 1960, Bucuresti: 1,85m, record mondial; 10 iulie 1960, Bucureşti: 1,86m-record mondial; 8 septembrie 1960, Jocurile Olimpice-Stadionul Olimpic Centomalla din Roma, ITALIA: 1,85 m Campioană olimpică; 18 iunie 1961, Memorialul KUSOCINSKI de la Varşovia- POLONIA: 1,88m-record

,,Scânteia AS'' Nr.3 (50) Martie 2016 pagina 2

mondial; 8 iulie 1961, Budapesta-UNGARIA: 1,90 m-record mondial; 16 iulie 1961 Sofia-Bulgaria: 1,91m-

record mondial; 1962 Belgrad- IUGOSLAVIA: Campioană europeană cu 1,87 m; 12 octombrie 1964, Olimpiada de la Tokio- JAPONIA: 1,90 m- Campioană olimpică cu record olimpic; Din 1965, după mai multe concursuri câştigate cu rezultate de peste 1,80 m, Iolanda Balaş resimte din ce în ce mai acut suferinţa accidentării tendonului lui Ahile la piciorul de bătaie, fapt care avea, în cele din urmă, să pună punct final activităţii competiţionale a acestei mari atlete, indiscutabil una dintre cele mai mari atlete din câte a avut lumea- de-a lungul anilor. Trebuie sa precizăm ca în acele vremuri, doar atleta sovietică Taisa Cencik şi australianul WOODHOUSE au izbutit să atingă înălţimea de 1,78 m.

Toate aceste rezultate au fost posibile după plecarea Iolandei din TIMISOARA şi venirea la BUCUREŞTI, la Clubul Sportiv "Casa Centrala a Armatei"- CCA (1950- 1961), devenit apoi STEAUA. Aici îl va avea ca antrenor pe Maestrul Sportului (1951), devenit Antrenor Emerit (1979) Ioan Hanzi SOTER (16 mai 1927-.1987)- unul din cei mai buni săritori în înălţime din lume ai anilor 1949-1956, tehnologul principal al recordurilor marii noastre campioane. Acesta îi va deveni soţ şi tatăl fiului lor Doru (n. 1968). S-au verificat, încă o dată, cuvintele marelui violoncelist spaniol Pablo Casals (1876-1973) care afirma: "ATUNCI CÂND ELEVUL ESTE GENIAL, MISIUNEA PROFESORULUI DEVINE MAI UŞOARĂ".

Calităţi fizice excepţionale, caracter integru, talent şi năzuinţa de a zbura, precum şi voinţa extraordinară, au făcut-o să treacă peste insuccese şi să demonstreze că stacheta poate fi înălţată mai sus, mereu mai sus.

Întotdeauna a avut ca deviză îndemnul pedagogului şi istoricului Pierre de Coubertin (1863-1937): "AI IZBUTIT, CONTINUĂ! AI PIERDUT, CONTINUĂ!" Câţi dintre marii campioni şi-au recucerit vreodată titlurile pierdute? Foarte puţini.

Din palmaresul său mai reţinem: a fost neînvinsă timp de peste 10 ani(dec 1956-iunie 1967) perioadă în care a obţinut 142 de victorii internaţionale consecutive performanţă ce este înscrisă în celebra enciclopedie Guinness Book; a deţinut recordul mondial al probei timp de un sfert de secol (1956-1971) îmbunătăţindu-l de 14 ori; este triplă campioană mondială universitară: (continuare în pag. 3).


Paris(1957), Torino(1959) şi Sofia(1961) şi multiplă campioană balcanică(9 titluri) şi naţională;

a fost desemnată de două ori, cea mai bună atletă din lume, (1964 şi 1965) şi naţională de 5 ori(1959, 1960, 1961,1964, şi 1965)

A deţinut şi deţine funcţii importante:- Membru corespondent al Academiei Americano-

Române de ştiinţe şi Arte;- Cetăţean de Onoare al municipiului Timişoara;- Preşedinte al Federaţiei Române de Atletism între

anii 1991-2005;- Preşedinte fondator al Fundaţiei „Atletismul

Românesc” şi Director al revistei omonime;- Membră a Comitetului Executiv al Comitetului

Olimpic Sportiv Român-COSR;- Preşedinte de Onoare a Asociaţiei Antifasciştilor din

România-AAR.A fost recompensată cu ordine şi medalii:- Maestru al sportului(1951) şi Maestru emerit al

sportului(1958);- Ordinul Muncii clasa I (1960);- Ordinul Naţional „Steaua României”(1962);- Ordinul „Meritul Sportiv” clasa I (1966);- Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer (2000)

şi grad de comandor(2006);- Trofeul „Mohamed Taher” al Comitetului

Internaţional Olimpic-CIO;- Marea plachetă de aur a IAAF(2002);- Ordinul „Meritul Sportiv” clasa I (2004);- Colanul de Aur al COSR (2006);- Trofeul „Campioni de Legendă” al Fundaţiei

„Campionii”(2006).

În memoria doamnei atletismlui românesc 13 Martie 2016, am depus, în numele PCR și al Asociației Scânteia, o coroană de flori la sicriul doamnei Iolanda Balaș-Soter aflat la sediul Federației Române de Atletism. Trei motive principale m-au făcut să fac acest gest: A făcut parte din vîrful familiei sportului românesc din Epoca de Aur de dinainte de decembrie 1989, din care fac parte și eu; Iolanda (Ioli) Balaş-Soter și

Petre Ignatencu


Oare aceste „libertăți cîștigate” sînt sănătoase pentru colectivitatea socială reprezentată de poporului daco-român? Răspunsul meu nu poate fi decît un NU categoric. „Revoluția a adus democrația în România” mai susțin aceeași politicieni postdecembriști. Despre ce democrație este vorba? Nu ne spun, spun doar că democrația aceasta a înlocuit ”comunismul”, dînd să se înțeleagă că acesta reprezintă „RĂUL ABSOLUT” și deci nici nu mai trebuie explicat, el trebuie doar exclus, interzis și sancționați toți cei care îndrăznesc să creadă în el (așa cum încearcă Parlamentul în aceste zile să o facă printr-o lege), DEMOCRATIC, firește, dar să nu întrebe

a ne sinucide ca națiune și popor distrugîndu-ne industria pentru a obliga milioane de români să fie „liberi” să plece să muncescă în afara țării, beneficiind de aplicarea”dreptului la libera mișcare”?...

poporul ce părere are despre acest demers, că doar e „democrație reprezentativă”, majoritatea îi alege iar(ei) minoritatea dispune și profită! (continuare în pag. 4)

A fost Președinte de Onoare al Asociației Antifasciștilor din România al cărei președinte am fost pînă în anul 2008, cînd aceasta și-a încetat activitatea iar Asociația Scânteia i-a continuat scopul și obiectivele; A rămas fidelă pînă la sfîrşit PCR a cărui membră a fost.

Petre Ignatencu (continuare dîn pag. 1)

Luînd în amănunt fiecare termen în parte și urmărind beneficiile pe care le-a adus societății românești, prin consecințele punerii în practică a acestora, în comparație cu aceiași termeni văzuți de pe poziții comuniste, puse în valoare în timpul socialismului, vom constata ipocrizia celor care le-au folosit fără discernămînt înfluențînd negativ opinia publică dar tot ei mirînduse de consecințele care se văd la tot pasul, vorba-ceea „ nici c....t nu au mîncat nici gura nu le miroase”! „În decembrie în 1989 ne-am cîștigat libertatea” ne aduc aminte revoluționarii și politicienii post- decembriști cînd aniversează așa zisa„revoluție”pentru restaurarea capitalismului și monarhiei în România. Oare asta au vrut românii atunci?! Am mari îndoieli în această privință. Oare despre ce libertate e vorba?Libertatea de a nu respecta legea fără să fiipedepsit? ... Libertatea de a nu-i ascultape șefi sau conducători?... Libertatea de a nu-i asculta pe părinți și profesori?... Libertatea de a nu munci?... Libertatea de a ne sinucide hrănindu-ne cu mîncare tip fast-food, bînd coca-cola sau consumînd droguri? De

(continuare din pag. 3) În manualele de politică se învață că DEMOCRAȚIA înseamnă PUTEREA POPORULUI, că poporul decide. Politicienii postdecembriști chiar au demonstrat că în DEMOCRAȚIA CAPITALISTĂ pe care au impus-o după

decembrie 1989 și în România, acest principiu fundamental (democrația = puterea poporului) nu are valoare practică. Mă refer la urmările celor două Referendumuri la care poporul a fost chemat să se pronunțe pe două probleme fundamentale, de valoare constituțională (parlament unicameral și demiterea președintelui), ambele fără un rezultat concret fiindcă „elita” clasei politice postdecembriste, aflată în parlament, a găsit motive „legale” să ignore voința „stupid people”(vorba ideologului revoluției din decembrie, Silviu Brucan) că doar ei sînt „deștepții națiunii” și știu ce e bine pentru națiune și popor!! Pentru ei democrația este atunci cînd este bine lor și convenabil pentru „licuricii”din umbră și nu ce vrea poporul, ca să trag o concluzie.Cîteva cuvinte despre ECONOMIA DE PIAȚĂ, conceptul de bază al existenței șidezvoltării societății capitaliste, concept îmbrățișat, cu

,,Scânteia AS'' Nr.3 (50) Martie 2016 pagina 4 frenezie, de majoritatea economiștilor care înainte de decembrie 1989,făcînd parte din PCR,susțineau și promovau, aparent cu convingere, economia socialistă planificată, cum ar fi Mugur Isărescu sau Mircra Coșea, dar (mai) sunt și alții. Nu o să abordez această chestiune de pe baze filozofico-științifice, nu sunt economist, ci de pe poziția „omului de pe stradă”. Din titlu se înțelege că „economia de piață” este un sistem de producție materială, de bunuri de consum și sevicii destinate desfacerii într-o „PIAȚĂ” și nu direct beneficiarilor acestor bunuri și servicii (așa cum se întîmplă în comunism), adică membrilor comunității umane. Piața este un loc în care se tranzacționează aceste bunuri și servicii prin intermediul banilor iar prețul acestor bunuri și servicii se formează prin negociere, deci are caracter speculativ, fiecare parte caută să obțină pentru el un beneficiu cît mai mare speculînd unul sau mai multe elemente favorizante pe care le au la dispoziție: poziția dominantă, lipsa produselor lor de pe piață, publicitatea, noutatea, siguranța produselor pentru om și natură, puterea, viclenia etc. Lucrul cel mai sigur este că cei mai dezavantajați în aceste negocieri sînt consumatorii finali, cei care plătesc prețul, dar care de cele mai multe ori nuparticipă la negocieri. Exemplul cel mai elocvent este situația cetățeanului care intră într-un magazin și găsește mărfuri gata etichetate cu un preț pe care nu l-a negociat dar pe care trebuie să-l cumpere, de nevoie, nu are altă alternativă decît să renunțe la a le mai cumpăra. Deci Economia de piață este o economie speculativă, nesigură, de multe ori volatilă și dependentă de deținătorii de bani (capital) deținători care nu sînt, în niciun fel sub controlul societății (comunității) dar care determină, din umbră, soarta acesteia. Și atunci ce fel de democrație este aceasta și spre care ne-a obligat actuala clasă politică să ne îndreptăm? Democrația capitalistă, despre ea e vorba, este o soluție pentru un viitor bun și sigur pentru noi toți? NU, nu este soluția! Alternativa la aceasta este DEMOCRAȚIA SOCIALISTĂ (comunitaristă) fiindcă în democrația socialistă poporul are întreaga putere de decizie, inclusiv asupra capitalului. Petre Ignat

„Socialismul în România a fost mai bun”

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti. A fost o ţară care, de cînd se ştie, a avut probleme cu hoţia. Locuitorii ei erau harnici dar ce construiau ziua se dărîma noaptea, bacii cei cu agoniseală mare şi frumoasă se însurau ''Cu-o mîndră crăiasă, A lumii mireasă;''. Şi uite aşa, această ţară, ce înistoaria ei nu a avut parte de prea multă stabilitate socială, a primit un DAR de la soartă-SOCIALISMUL. Datorită acestuia a avut cele mai mari performanţe economico-sociale, acel dar i s-a potrivit ca o mănuşă. Acea ţară, datorită darului primit, a putut să creeze: -locuinţe la un preţ de aproximativ33 de salarii minime pe economie; o mare parte din locuitorii ei beneficiau de concedii lamunte şi la mare în fiecare an; salariul minim pe economie era suficient pentru a-l scuti de „grija

zilei de mîine”(2.000 lei net); chiar dacă o perioadă scurtă de timp guvernanții erau nevoiți să oprească „căldura și lumina” pentru a asigura industria cu energie pentru a putea funcționa și produce bunuri pentru toată populația și pentru export, rata mortalităţi era redusă, decesele cauzate de bolile

de cancer, infarct sau atac cerebral erau foarte reduse, alimentele erau aproape

bio (neotravitoare),natalitatea era crescută, sistemul sanitar nu se ridica la

nivelul cerințelor unui stat modern dar era extrem de eficient (adică nu prea se murea cînd ajungeai pe masă de operaţie). Cele mai sus descrise nu sînt din viitor ci sînt din trecutul unei ţări Socialiste, căreia, din păcate, i s-a luat acest cadou numit Socialism.

Cu toate că tehnologia a evoluat considerabil performanţele acelei ţări nu au mai putut fi atinse pînă astăzi, acea ţară este România. Tiron Octavian Iulian

În general cînd spunem proletariat ne gândim la muncitorii care lucrează în fabrică, și prestează o muncă manuală sau asistată de diferite unelte mai mult sau mai puțin automatizate.Această situație era reflectată și de ștatul de funcțiuni care despărțea pe funcționari de muncitori și îi încadra în TESA, ceea ce era justificat din punct de vedere a condițiilor de muncă, dar nu din punct de vedere social. Să vizualizăm definițiile din DEX și din alte surse disponibile pe internet.

-PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). Şi după alte surse era scutit de bir 3. S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și cîștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic. – Din fr. prolétaire.Sursa: DEX '98 (1998) sau după altă sursă, muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție, care pentru a trăi este silit să-și vîndă forța de muncă capitalistului. După Scriban (1939), om care nu avea altă avere decât munca mâinilor. Mai este şi noţiunea de proletar intelectual, care, după acelaşi autor, este un muncitor care trăieşte din munca creierului.

Barem în Roma antică nu plăteau bir, acum plătim bir toți şi chiar și birul pe care patronii ar trebui să îl plătească. De pildă, TVA-ul este taxa pe valoarea adăugată, înseamnă că pe adaosul comercial pretins, patronul trebuie să plătească statului această taxa de 9-20%. Prețul final de la raft, conține acest TVA, ceea ce însemnă că, până la urmă, tot clientul îl plăteşte, deci tot majoritatea populației formată din proletari, iar patronii recuperează această taxă de la populaţie şi ciclul se reia. Deci toate taxele, pînă la urmă, sînt plătite tot de amărâţi. Asta e societatea tuturor posibilităților (pozitive-pentru cei puțini și bogați și negative-pentru cei mai mulți -proletarii) care ni se oferă de peste 26 de ani, ambalată frumos în „democrație și economie de piață”.


Oricum în anii noştrii de acum, după lovitura de stat din 1989, proletarii tipici s-au împuținat, în sensul definițiilor de mai sus, iar funcționarii și cei care lucrează la particulari, indiferent de poziţie, au devenit practic noii proletari. În fond ce este un programator care este constrâns prin diferite mijloace de patronat să stea peste program cu orele ? Cu toată pregătirea lui!

În fapt avem de-aface cu o nouă structură a proletariatului. De fapt, proletarii sunt angajații, indiferent

funcție și pregătire, care muncesc pentru clasa patronilor și a conducătorilor care dețin mijloacele de producție şi a politicienilor, care la rândul lor, prin atitudine şi

prin acțiuni slujesc clasa capitaliștilor.

Structura socială s-a complicat și a devenit o adevărată junglă, un

adevărat haos, specific capitalismului.

În plus, educația civică lasă mult de dorit, contactele dintre oameni sunt restrânse prin

strategii de presă, inducând frică și neîncrederea între cetățenii proletarizați ai comunității statale. În acest fel societatea este divizată, și astfel nu se poate închega nici un curent de opinie, care să genereze la rîndul său o mișcare proletară care să schimbe lucrurile. Presa este și ea aservită puterii capitalului, deși declară că este independentă faţă de clasa politică şi de orice alte structuri, ceea ce nu este adevărat, deoarece şi oamenii de media şi instituţiile de media ascultă de puterea banilor, sau aparţin tot unor capitalişti.

Munca de propagandă a forței politice a proletariatului, trebuie să aibă ca scop conștientizarea, din nou, a proletariatului că el reprezintă o clasă distinctă, majoritară în societate și că izbăvirea ei va veni doar prin propria luptă.

Deci, proletari „ Hai la lupta cea mare”!

Proletariatul și structura sociala

Dr. Ing. Biol. Sergiu Fendrihan

Haosul din învățământul românesc după lovitura de stat din decembrie 1989

După lovitura de stat din decembrie 1989 în România s-a instaurat HAOSUL general în toate domeniile de activitate, în industrie, agricultură, asistența medicală, învățămînt, practic niciun domeniu de activitate nu a rămas”nereformat”. Învățămîntul românesc a suportat 114„reforme” , efectuate de către cei care au fost la conducerea Ministerului Învățămîntului, 11 miniștri, toți cu „reforma” lor originală. Nici denumirea consacrată a Ministerului Învățămîntului nu a fost păstrată, iată denumiri care au urmat după decembrie 1989, care mai de care mai fanteziste: (continuare în pag. 6)

(continuare din pag. 5)-Ministerul Educației și Cercetării Științifice;-Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;-Ministerul Educației,Cercetării și Inovării;-Ministerul Educației Naționale. Niciuna din aceste denumiri nu conține cuvîntul esențial-învățămîntul-menirea și destinația principală a acestui minister deosebit de important pentru viitorul acestei țări. În România socialistă miniștrii învățământului nu se schimbau precum pantofii, ei se schimbau foarte rar și astfel aveau posibilitatea să modernizeze continuu acest foarte important sector al societății dar să și vadă rezultatul. Miniștrii erau bine pregătiți în domeniul lor de activitate. Nu existau manuale alternative și examene de evaluare. Exista un singur manual și bun care nu se schimba de la an la an, toți elevii de Școală generală și de Liceu beneficiau de manuale gratuite și tipărite la timp. În Liceele tehnice (colegiile tehnice) de astăzi nu există manuale de specialitate. Am fost la Colegiul Tehnic”Mihai Bravu” din București și am discutat cu profesorul de „instalații tehnico-sanitare și electrice” și am întrebat dacă există un manual după care învață elevii și mi-a răspuns că se predă după manualele vechi de 25-30 de ani și după internet. Cum credeți că se poate învăța o meserie fără niciun ghid în pregătire, fără niciun ajutor, fără un manual? Am întrebat un elev de la același Colegiu - clasa de prelucrări mecanice- dacă știe ceva despre această meserie? Nu știa nimic și nici nu-l interesează pentru că el la terminarea școlii va pleca în Anglia... ca hamal.De curînd Ministerul Educației Naționale a lansat în dezbatere publică includerea materiei Istoria în manualul ”Științele Societății”! Această atitudine a ministerului reprezintă o mutilare a istoriei acestui neam, ei vor ca istoria să fie redusă la cîteva date, ne vor roboți, oamenii să nu știe în favoarea cui muncesc, ce muncesc, să fie simpli executanți, să nu știm de unde venim și ce au făcut înaintașii noștri. Să nu lăsăm istoria să o batjocorească acești ”democrați, liberali și tehnocrați”, pe ei nu-i interesează decît profitul și îmbogățirea fără limite, nu Istoria Românilor. Mulțumesc d-nului prof.univ.dr.Ioan Scurtu pentru atitudinea luată împotriva celor care doresc eliminarea istoriei din învățământul românesc, merită tot respectul nostru. România plutește în derivă în aceste vremuri tulburi și niște iresponsabili vor să minimalizeze rolul istoriei românilor. Istoria trebuie să rămînă un manual de sine stătător, un manual scris de oameni competenți, fără ură și părtinire sau răzbunare.Institutul Național de Statistică a comunicat că abandonul școlar este de 300.000 de copii iar 17,5% au părăsit timpuriu școala. În (judeţul) Dolj 1700 de copii au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate fiind lipsiți de educația în familie, de cei ”7 ani de-acasă”.Procentul de promovabilitate la bacalaureat este de sub 50% iar la un număr de 67 de licee, procentul de promovabilitate este zero. În aceste condiții un număr însemnat de copii au luat calea drogurilor- acest flagel al omenirii, al pornografiei și prostituției, manifestînd un dezinteres total față de școală. Un ”liberal turmentat”

propunea, în Parlament, ca învățămîntul liceal să fie obligatoriu! Va fi un învățământ degeaba, să urmeze liceul cine dorește să urmeze o facultate, s-au mai multe, ceilalți să învețe o meserie, chiar dacă nu se garantează de nimeni că vei avea un loc de muncă și nu ai învățat degeaba. În epoca socialistă școala profesională îți asigura gratuit îmbrăcăminte și încălțăminte, mâncare gratuită, cămin gratuit, manuale gratuite, un loc de muncă la terminarea școlii. Atunci în procesul de educație erau aplicate trei principii de bază: ”Nu știi, te învățăm! Nu poți, te ajutăm! Nu vrei, te obligăm!” Acum, în capitalism, dacă nu știi nu te învață nimeni meserie pentru că cel care ar putea să te învețe meserie îi este frică să nu îi ocupi tu locul lui de muncă. Deci, dacă veri să înveți o meserie nu ai decît soluția,”să furi meseria, nu să o înveți” fiindcă nu are cine să te învețe. Dacă nu vrei să mai înveți nu te mai obligă nimeni fiindcă ei, clasa politică de tip liberal-capitalist, au nevoie de cît mai mulți analfabeți, ușor de manipulat, ușor de îndobitocit. Un fost președinte al României postdecembriste, iresponsabil și de tristă amintire, căruia nu-i spun numele fiindcă nu merită, a spus că: „școala românească scoate tîmpiți”, de parcă el era președintele

Zambiei nu al României, el nu răspundea de calitatea învățământului din țara pe care, chiar dacă vremelnic, o

conducea! Cîtă ipocrizie la acest om...! Șomajul în rîndurile tinerilor este de peste 25%, foarte mulți dintre ei, în lipsa unei ocupații, a unui loc de muncă, au luat calea

drogurilor, al alcoolului, hoției, prostituției. Mulți dintre ei au plătit cu viața consumul de droguri sau etnobotanice.Tinerii reprezintă viitorul Țării! Care va fi viitorul României cu acești tineri mutilați de droguri, de societatea capitalistă în

care trăim? Va fi DRAMATIC! Trebuie să punem capăt distrugerii morale și psihice a acestor tineri. Capitalismul oferă pentru educația acestor tineri șomaj, droguri, etnobotanice, alcool, prostituție, cluburi de noapte, pornografie pe internet, televiziune, ziare și cărți.Toate aceste fenomene nocive pentru tineri nu au existat în România socialistă. Tinerii erau educați în spiritul muncii (primeau repartiție de stat pentru un loc de muncă garantat). În spiritul respectului față de societatea în care trăiau tinerii erau conștientizați că ei erau viitorul sigur al României socialiste.O mare problemă a învățămîntului de azi o constituie calitatea învățătorilor și profesorilor, care la unii dintre ei lasă mult de dorit și de aceea este nevoie de un proces de ”educare a educatorilor”. Ei trebuie să fie responsabili de calitatea învățământului românesc.În România Socialistă învățământul era un învățământ de calitate, un învățămînt exigent, bine organizat, bine condus, recunoscut și peste hotarele țării.Am prezentat numai o parte din HAOSUL din învățămîntul românesc, care reprezintă o dramă pentru generațiile de după lovitura de stat din decembrie 1989.

Voicu Coman

Coman Voicu


,,Scânteia AS'' Nr.2 (49) Februarie 2016 pagina 11

În memoria țăranilor uciși în timpul reprimării Marii Răscoale Țărănești din anul 1907 de către regimul burghezo-mosieresc al regelui Carol I prin Guvernul liberal, Asociația Scânteia a organizat împreună cu Partidul Comunitar din România, o manifestare de comemorare la Monumentul Țăranului Român din Parcul Florilor aflat pe Soseaua Pantelimon nr.285 bis.Manifestarea de comemorare a avut loc Duminică, 6 martie 2015, și constat în depunerea unei coroane de flori precum și evocarea semnificației evenimentului comemorat. În cuvîntul său tovarășul Petre Ignatencu a apreciat că în societatea post -decembristă se face o mare nedreptate memoriei miilor de țărani uciși în timpul reprimării Marii Răscoale Țărănești din anul 1907 (dar și din alte răscoale, precum cea din 1888) de către regimul monarhic al Regelui Carol I și al guvernului liberal nefiind menționată în Istoria care se mai învață în școală dar și în mass-media, fiind vorba de o adevărată ”crimă împotriva umanității, un adevărat genocid”, în schimb se face caz de faptul că într-o închisoare din timpul regimului comunist ar fi murit 12 deținuți din cauza unor ”rele tratamente” iar șeful din acea perioadă, a acestei închisori, a fost condamnat pentru „crime împotriva umanității” la ani grei de închisoare.”Păi se compară cele două situații?! ”a concluzionat acesta.

Din activitățiile Asociației Scânteia în Martie 2016

Sîmbătă, 19 martie 2016, a fost comemorat Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducător al Partidului Comunist Român și al Partidului Muncitoresc Român în perioada 1945-1965, cu prilejul împlinirii a 51 de ani dela moartea acestuia. Ceremonia de comemorare a avut loc la mormîntul acestuia de la Cimitirul Bellu militar din București și a fost organizată de PCR-Comitetul de Reorganizare și Asociația Scânteia. Au participat membrii ai PCR, ai Asociației Scânteia și simpatizanți ai celui comemorat.

Veșnică să-i fie amintirea!

B. 51 de ani de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

La comemorarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Stimați participanți la această comemorare, stimați tovarăși:Comemorăm astăzi, 19 martie 2016, 51 de ani de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Prim-secretar al Comitetului Central al PCR și apoi al Partidului

Muncitoresc Român, 1945-1965.Gheorghe Gheorghiu-Dej a suferit în temnițele capitaliste timp de 11 ani, între anii 1933-1944 la: Jilava, Văcărești, Aiud, Ocnele Mari, Doftana, Caransebeș și Lagărul de la Tîrgu-Jiu de unde evadează în august 1944.


(continuare în pag. 8)

A.109 ani de la Marea Răscoală Țărănească din anul 1907


Singura acuzație pentru care a fost întemnițat a fost aceea de COMUNIST, c-așa-i în democrația capitalistă. Are meritul de a fi condus cu fermitate procesul de reconstrucție a țării, distrusă de război și începerea construcției unei societăți noi, socialiste, în România după cea capitalistă care era pînă atunci. A construit socialismul în continuarea capitalismului, nedrept, adăugînd și nu cum s-a întîmplat după lovitura de stat din decembrie 1989 cînd a început restaurarea capitalismului prin jefuirea realizărilor din socialism. Construirea socialismului în România a început după cucerirea deplină a puterii politice de către partidul Clasei muncitoare, Partidul Muncitoresc Român(Partidul Comunist) după dispariția monarhiei ca urmare a abdicării regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, și proclamarea Republicii în România la aceiași dată. Un alt moment important al construirii Socialismului a fost 11 iunie 1948 cînd s-a înfăptuit ”naționalizarea principalelor mijloace de producție”, un act de mare curaj politic, imperios necesar pentru CROIREA unei Economii Naționale puternice, planificate, bine organizată și bine condusă.comunist. A urmat apoi organizarea pe baze noi a Agriculturii(în mare parte înapoiată și fărămițată) prin înființarea Gospodăriilor Agricole de Stat(GAS-uri) pe terenurile naționalizate, ale coroanei regale și ale statului

Și Cooperativelor Agricole de Producție(CAP-uri) constituite din asocierea deținătorilor de terenuri mici și a

gospodarilor particulari în zonele unde prin aceste asocieri se puteau constitui exploatații cu suprafețe mari de teren. Acest proces de

”cooperativizare a agriculturii” s-a încheiat oficial în anul 1962 și a fost marcat printr-o

mare Adunare solemnă la care au participat 11 000 de țărani în memoria celor 11 000 de înaintași ai acestora uciși în timpul Răscoalei din anul 1907 la ordinul Regelui Carol I și a guvernului liberal. Tot în această perioadă începe și

construcția de fabrici, uzine, hidrocentrale, locuințe gratuite pentru oamenii muncii, facultăți, școli, grădinițe și spitale, începe electrificarea țării.Din păcate tot acest efort uriaș al Statului Socialist a fost în mare parte anulat după decembrie 1989 de Statul pro-capitalist instaurat atunci prin trădare. Au fost falimentate, distruse, vîndute la fier vechi în cei peste 26 de ani de”democrație și economie de piață”! România nu mai aparține românilor, ea aparține companiilor străine!Noi, astăzi, avem datoria, în ceasul al 12-lea, să OPRIM JEFUIREA în continuare, ”democratică, liberală și tehnocrată” a țării, pînă nu este prea tîrziu.

Vă mulțumesc pentru atenție Coman Voicu

Să nu ne pierdem simțul umorului cu Mariana Pleşa

ÎNȚELEGEREA

Din momentul în care primăria a anunțat că toate femeile bătute și schingiuite de soți vor fi recompensate cu cîte șase mii de lei, în comună s-a creat o forfotă și-o atmosferă de război inimaginabilă... Bărbații se antrenau pe saci de box în vederea desfigurării consoartelor iar femeile încercau tot felul de alifii care să le învinețească ochii și să pară ieșiți din orbite, cât mai galbeni și mai umflați... că doar ce nu face omul pentru bani? Cu o zi înainte, de marele cadou, bărbații, pînă atunci timizi și inofensivi, s-au făcut criță la cîrciuma din sat și-au sosit acasă puși pe harță, cu sângele în fierbere, gata de atac. Așa că a doua zi, bietele muieri victime sigure ale violenței domestice, s-au prezentat în fața primarului, aduse cu roaba, de către vecini, iar altele mai înstărite în căruț cu rotile. Primarul privea consternat toată această procesiune și nu-i venea să creadă...

Să fi văzut gemete de durere, suspine, miorlăieli și smiorcăieli, de ziceai că-s toate în timpul travaliului, gata de naștere...dar toate stăteau cu ochii proptiți,

pe sacoșa cu bani de pe masă. Tănțica, expert contabil, răcni cu putere: Mă bătea, nenorocitul, numai în cap...dar mi-a fost rușine să vă spun... Florica, femeia de serviciu, de asemenea, se jelui primarului...

Bre, mă frăgezea jigodia, de cum intra pe ușă! Fără motiv. Cu făcălețu! Primarul uluit din cale-afară, deoarece îi cunoștea pe bărbații acestor sărmane și-i știa ca niște biete momâi, o întrebă și pe Marghioala centralista cine-a bătut-o, că doar ea era văduvă.... Strigoiul de Fănică, se plânse aceasta, tumefiată și vânătă toată... bărbatu-meu! Am uitat să vă spun, că vine nenorocitu, noapte de noapte, mă violează, mă scutură cu patul, se preface în șobolan și mă mușcă de încheieturi... se preface în șarpe și-n cârtiță...



Am uitat să vă spun, că vine nenorocitu, noapte de noapte, mă violează, mă scutură cu patul, se preface în șobolan și mă mușcă de încheieturi... se preface în șarpe și-n cârtiță...Primarul își făcu cruce...apoi întrebă asistenta, cum s-o treacă pe Marghiolița la bani, că nu știe cum e cu duhurile astea....Pe cine să scrie pe listă, c-a bătut-o?În acest timp Safta, văcăreasa satului, tocmai sosea de la islaz cu vaca și zărind-o pe Marghioala se înfipse în adunarea acestor nefericite și-ncepu să urle:Oameni buni, am prins-o pe Marghioala în grajd cu omul meu și-am pritocit-o bine, nu se vede? E o panaramă! Strică toate căsniciile!Primarul se lumină la față. Bine că era cineva din specia umană.. scăpase de fantome..și scrise;Doamna Marghioala a fost mutilată de țața Safta, din gelozie...în grajdul de vite.

Țața Safta, vicleană din fire și profitoare, cu intuiție, mirosind că e vorba de bani, și că Marghiolița ia bani de pe urma ei, c-a frăgezit-o, îi spune acesteia la ureche:

Auzi, fă? Dacă nu eram eu, mai luai tu banii ăștia? Așa că îi facem pe din două, ai înțeles? Că mi-a plăcut rău să te bat, că ședeai ca vaca!.. Ai văzut c-am luat bătaia asupra mea, am fost doamnă, e?

Marghioala se-nvoi imediat și plecară amîndouă de gât, ca două vechi prietene, fericite cum nu mai fuseseră.La despărțire se sărutară cu foc și Safta îi spuse râzând:

Când o mai fi ceva, să vii la ciomăgeală!



Cu serviciile la raport (1)

12 (doisprezece)

0 (zero)

Din nefericire SRI este, pentru moment, cîştigătorul ingratului trofeu al ,,neseriozităţi'' dar nu în urma desfăşurării vreunui meci de tenis sau oină, acest scor reprezintă numărul de cadre militare active trimise în judecată de către D.N.A pentru fapte de corupţie/abuz în serviciu. De reţinut este faptul că, din aceste 12 cadre militare active, 4 au fost chiar reţinute de către D.N.A, iar toate aceste lucruri s-au întîmplat în perioada anilor 2005-2015, Conform raspunsului primit de mine de la forurile competente cărora le-am cerut lămuriri. În cea ce priveşte S.I.E în perioada 2005-2015 numărul cadrelor militare active trimise în judecată de către D.N.A a fost 0 ZERO, felicitări S.I.E !!! Nu trebuie să uităm că prepusi răspund pentru faptele comitențiilor. Este îngrijorător faptul că personalul din cadrul serviciilor secrete au ajuns să se preteze la fapte penale aşa cum a fost şi cazul întîmplat în cadrul DGIPI (DIPI) unde ofiţeri de informaţii vindeau informaţiile secrete obţinute pe linie de serviciu. Sîntem în măsură să ne întrebăm, legitim, dacă averiile cadrelor militare active din interiorul serviciilor secrete sînt conforme cu declaraţia de avere ale acestora, este o întrebare bună nu ? Oare o fi posibilă o astfel de verificare avînd în vedere că unori ofiţeri

activi din serviciile secrete le este conspirată identitatea şi se folosesc criptonime pentru identificarea acestora? oare aceşti ofiţeri sub perdeaua anonimatului pot agonisi averi ilicite prin vînzarea Informaţiilor ? Dar oare cum s-or vinde informaţiile? Sper că ofiţerul activ NU îşi pune o tarabă pe care aşează informaţiile iar după aceea începe să strige ''ia informaţia neamule, ia informaţia neamule, trei la zece lei trei la zece lei''.

Întreb acest lucru deoarece cifrele îmi spun că unii chiar au ce vinde.

În anul 1990 România avea o industrie cu care şi-a achitat toate datoriile şi chiar mai avea de recuperat aproximativ 10 miliarde de dolari. Oare de ce acea industrie extrem, dar extrem, de performantă nu a mai fost roditoare? Industrie care producea armament şi tehnică militară de ultimă generaţie (tehnică extrem de performantă), oare unde s-au dus secretele acelei industri? Cumva pe vreo tarabă? Oare şi lipsa acelor secrete este de vină pentru datoria publică de aproximativ 90 de miliarde de euro a României de azi? Nu mai spunem de faptul că acum cu aproximativ 300 de salarii minime pe economie îţi poţi cumpără o locuinţă construită tot în SOCIALISM (față de 33 atunci). Va urma.

Tiron Octavian Iulian

construite în anii ’80, au păstrat o arhitectură elegantă

şi erau destul de spaţioase.

Combinatul se întindea pe o suprafaţă de aproximativ

5.000 de hectare,pe malul drept al Oltului, însemnând

laboratoare uzinale, fabrică de mobilă, ateliere de

prelucrare, hale de depozitare, dar şi un turn de apă.

Producția acestei unități economice era de înaltă

calitate și era destinată, în mare parte, exportului.

Ciprian Pop

Foto Gavrila Cires


Ce a mai ramas din „Combinatul de Prelucrarea Lemnului” din Râmnicu Vâlcea

Un labirint de beton și ochiuri

de lumină ce pătrund prin

spărturi...Cu tristețe constat că

doar atît a mai rămas din ceea

ce era cîndva “Combinatul de

Prelucrarea Lemnului-CPL” de

la Ramnicu Valcea. A fost

înființat în 1948, în locul unei

mici fabrici de mobilă, care a

funcționat pînă la naţionalizarea

din iunie 1948. În acei ani, CPL,

cum era cunoscut, se afla la

marginea oraşului şi a fost de

fapt prima fabrică de amploare

din oraş, numărul angajaţilor,

mic la început, a crescut în timp şi a depăşit în anii ’80 cifra de

1.000, care lucrau în cîte două schimburi.De numele CPL se

leagă de fapt primele blocuri din Râmnicu Vâlcea, nişte blocuri

cochete cu un etaj care iniţial fuseseră planificate pentru a fi

cămine muncitoreşti,dar acestea, spre deosebire de cele

În mesajul său adresat, la 25 martie, Adunarii Generale a ONU, Secretarul General Ban Ki -moon , a reamintit lumii suferința oamenilor în urma separării de familiile și țările lor de origine, acest fapt reprezentînd un atac asupra vieții și demnității umane, înregistrat secole de-a rîndul, prin exodul forțat al africanilor către alte zone ale planetei. Organizația Națiunilor Unite a stabilit ca ziua de 25 martie să devină „Ziua internațională a comemorării victimelor sclaviei și comerțului cu sclavi”, fenomen care timp de secole a rupt de la casele lor milioane de africani, lăsînd o rană, și astăzi, deschisă.

În amintirea sacrificiilor sclavilor africani

Potrivit Secretarului General al ONU, această zi este , de asemenea, utilă pentru a atrage atenția asupra prejudecăților și a formelor de rasism încă prezente pe planeta noastra. Nu trebuie, așadar, să uităm că, timp de peste patru secole, cel puțin, 15 de milioane de oameni au fost smulși din casele lor din Africa și transportați cu forța în America, o treime dintre ei fiind femei.

A început campania , neoficială, pentru organele administrației locale ale Municipiului București și ale celor 6 sectoare ale sale. Printre aceștia se remarcă, în mod evident, primarul sectorului 3, Robert Negoiță, pînă de curînd, nederanjat de DNA dar se pare că nu mai durează mult pînă cînd o să fie luat și el la întrebări „diverse”.

Un primar care nu iubește Limba română Robert Negoiță

(continuare in pag. 11)


Dar nu despre asta doresc să vorbesc aici, nici de calitățile de bun gospodar a sectorului 3, ci de calitatea de „bun român”. Este vorba de prezentarea dragostei domnului primar față de sectorul pe care îl păstorește dar și sugestia pe care o face locuitorilor din sector să-l iubească și anume, musai în altă limbă, engleza americană, și nu în limba română, limba oficială a statului, cum ar fi normal. Așa cum se vede și în fotografii, în loc să folosească expresia „Te iubesc sectorul 3” dumnealui folosește „I love you sectorul 3”. Se întîlnește această expresie începînd cu

(continuare din pag. 10)panourile care se află la intrarea în Sectorul 3 , pe utilajele și echipamentul lucrătorilor de la „spații verzi”, pe tomberoanele de resturi menajere sau de selectare a materialelor refolosibile și terminînd cu ziarul Sectorului 3 care chiar se și numește așa „I love you sectorul 3” și unde primarul Negoiță își prezintă realizările.În concluzie domnul Primar Robert Negoiță dorește să impună în conștiința cetățenilor din sectorului 3 ideea că ei nu sînt români, în primul rănd, ci europeni și că trebuie să-l iubescă „americănește” și nu românește, așa este mai „cool”.

P.I

FIDEL și FRATELE OBAMA Regii Spaniei ni i-au adus peconchistadorii și stăpînii de sclavi ale căror amprente au rămas în dîmburile rotunde de pămînt ale căutătorilor de aur în nisipurile rîurilor, o formă abuzivă și rușinoasă de exploatare a cărei vestigii se pot distinge de sus în multe locuri din țară. Turismul de azi, în mare parte, constă în a arăta deliciile peisajelor și a degusta delicatesele alimentare ale mărilor noastre, și întotdeauna împărțit cu capitalul privat al marilor corporații străine, ale căror cîștiguri dacă nu ajung la miliarde de dolari nu sînt demne de nici o atenție. Dacă tot m-am văzut obligat să menționez subiectul, trebuie să adaug,mai ales pentru cei tineri, că puține persoane își dau seama de importanța unei asemenea condiții în acest moment singular din istoria umană. Nu voi spune că timpul s-a pierdut, dar nu ezit să afirm că nu sîntem suficient de informați, nici dumneavoastră și nici noi, nici nu avem cunoștințele și conștiința pe care ar trebui să le avem pentru a face față realităților care ne provoacă. Primul lucru de luat în seamă este că viețile noastre sînt o fracțiune istorică dintr-o secundă în care mai trebuie și să acoperi necesitățile vitale ale oricărei ființe umane. Una dintre caracteristicile acesteia este tendința de a-și supraestima rolul, ceea ce contrastează pe de altă parte cu numărul extraordinar de mare de persoane care întruchipează visele cele mai înalte. Totuși, nimeni nu este bun sau rău de la sine. Nimeni dintre noi nu este proiectat pentru rolul pe care trebuie să și-l asume în societatea revoluționară. În parte, noi cubanezii am avut privilegiul de a avea exemplul lui Jose Marti, chiar mă întreb dacă trebuia sau nu să cadă în luptă la Dos Rios cînd a spus ”pentru mine a venit clipa” și s-a aruncat contra forțelor spaniole din tranșeele unei linii de foc solide. Nu voia să se întoarcă în Statele Unite și nu exista nimeni care să-l facă să se întoarcă. Cineva a smuls cîteva file din jurnalul lui. Cine să se fi împovărat cu această vină perfidă, să fi fost fapta vreunui intrigant fără scrupule? Se cunosc diferende între Șefi, dar niciodată indisciplinele. ”Cine va încerca să pună

stăpînire pe Cuba se va alege cu praful din țărîna înnecată în sînge,

dacă nu va pieri în luptă”, spunea gloriosul lider negru Antonio Maceo. Este recunoscut la fel și Maximo Gomez, șeful militar cel mai disciplinat și discret din istoria noastră. Privind din alt unghi, cum să nu admiri indignarea lui Bonifacio Bryne cînd, la îndepărtata ambarcațiune care-l aducea înapoi în Cuba, văzînd alt steag împreună cu cel al stelei solitare, a declarat: ”Drapelul meu este acela care nu a fost niciodată mercenar...”, ca să adauge imediat una din cele mai frumoase fraze pe care le-am auzit vreodată: ”Chiar dacă într-o zi drapelul meu ar ajunge bucățele...morții noștri înălțînd brațele vor

mai ști să-l apere!...” Și nici nu voi uita cuvintele aprinse ale lui Camilo Cienfuegos din acea noapte, cînd la câțiva metri erau arme bazuca și mitraliere de proveniență

nordamericană, în mîna contrarevoluționarilor, și ținteau spre terasa unde stăteam noi. Obama s-a născut în august 1961, cum a spus el însuși. Peste o jumătate de secol a trecut de la acel moment. Să vedem totuși cum gîndește astăzi ilustrul nostru musafir: ”Am venit aici pentru a lăsa în trecut ultimele vestigii ale războiului rece în Americi. Am venit aici întinzînd mîna prieteniei către poporul cubanez”. Imediat un potop de concepte, cu totul noi pentru majoritatea celor ca noi: ”Amîndoi trăim într-o lume nouă colonizată de europeni”. A continuat Președintele american. ”Cuba, ca și Statele Unite, a fost construită de sclavii aduși din Africa; la fel ca Statele Unite, poporul cubanez are o moștenire de la sclavi și sclavagiști”. Populațiile native nu există deloc în mintea lui Obama. Nici nu spune că discriminarea rasială a fost măturată de Revoluție; că pensia și salariul tuturor cubanezilor au fost legiferate aici înainte ca domnul Barack Obama să împlinească vîrsta de 10 ani. Odiosul obicei burghez de a contracta zbiri pentru ca cetățenii negri să fie expulzați din centrele de recreere a fost măturat de Revoluția Cubaneză. Acesta a trecut în istorie odată cu bătălia pe care a dus-o în Angola contra apartheidului, punînd capăt prezenței armelor nucleare pe continentul (continuare în pag. 12)


(continuare din pag. 11)cu peste un miliard de locuitori. Nu acesta era scopul solidarității noastre, ci acela de a ajuta popoarele din Angola, Mozambic, Guineea Bissau și altele să iasă din dominația colonială fascistă a Portugaliei. În 1961, la abia un an și trei luni după Victoria Revoluției, o forță mercenară cu tunuri și infanterie blindată, echipată cu avioane, antrenată și însoțită de nave de război și port-avioane ale Statelor Unite, a atacat prin surprindere țara noastră. Nimic nu va putea justifica acel atac nemernic care a costat țara noastră sute de morți și răniți. Din brigada de asalt pro-yanchee nu reiese de nicăieri că s-ar fi evacuat vreun mercenar. Avioanele de luptă yanchee au fost prezentate la Națiunile Unite ca echipaje cubaneze răsculate. Este cu prisosință cunoscută experiența militară și puterea acestei țări. În Africa au crezut tot așa, că Cuba revoluționară va fi ușor scoasă din luptă. Atacul prin Sudul Angolei din partea brigăzilor motorizate ale Africii de Sud rasiste i-a dus pînă în apropierea Luandei, capitala acestei țări. Acolo a început o luptă care s-a prelungit cu mai puțin de 15 ani. N-aș vorbi nici măcar de asta, dacă n-aș avea datoria elementară de a răspunde discursului rostit de Obama la Teatrul Mare ”Alicia Alonso” din Havana. Nici nu voi încerca să dau detalii, vreau numai să subliniez că acolo s-a scris o pagină de onoare a luptei pentru libertatea ființei umane. Într-un anume fel eu doream ca Obama să aibă o conduită corectă. Originea sa umilă și inteligența naturală erau evidente. Mandela era deținut pe viață și devenise un gigant al luptei pentru demnitatea umană. Într-o zi mi-a căzut în mână o copie a cărții în care se narează parte din viața lui Mandela și, oh, surpriză!”: era prefațată de Barack Obama. Am răsfoit-o rapid. Era incredibil de mic scrisul lui Mandela care preciza tot felul de date. Merită să fi cunoscut oameni ca el! Referitor la episodul din Africa de Sud trebuie să semnalez altă experiență. Eram într-adevăr interesat să cunosc mai multe detalii despre forma prin care sud-africanii achiziționaseră armele nucleare. Aveam numai informația foarte precisă că nu aveau mai mult de 10 sau 12 bombe. O sursă sigură ar fi fost profesorul și cercetătorul Piero Gleijeses, care redactase textul ”Misiuni în conflict: Havana, Washington și Africa 1959-1976”; o lucrare excelentă. Eu știam că el era sursa cea mai sigură a celor întîmplate și așa i-am și comunicat; mi-a răspuns că el nu mai vorbise de afacere, pentru că în

text răspunsese la întrebările lui Jorge Risquet, care fusese ambasador sau colaborator cubanez în Angola, un foarte bun prieten de-al său. L-am găsit pe Risquet; deja avea alte ocupații și termina un curs din care mai avea de făcut cîteva săptămîni. În acel timp se anunța o călătorie destul de apropiată a lui Piero la noi în țară; l-am avertizat că Risquet avea o vîrstă și sănătatea nu–i era prea bună. La puține zile s-a întîmplat ceea ce mă temeam că va fi. Starea lui Risquet s-a înrăutățit și a murit. Cînd a sosit Piero nu mai era nimic de făcut decâtpromisiuni, dar deja reușise să obțină informația referitoare la arma nucleară și ajutorul pe care Africa de Sud rasistă îl primise de la Reagan și Israel. Nu știu ce-ar putea spune acum Obama despre istoria asta. Nu știu dacă știa sau nu, deși este îndoielnic să nu

fi aflat absolut nimic. Modesta mea sugestie este să reflecteze și să nu încerce acum să elaboreze teorii despre politica cubaneză.

Mai este o chestiune importantă: Obama a rostit un discurs în care folosește cuvintele cele mai însiropate pentru a exprima: ”Este momentul să uităm de

trecut, să lăsăm trecutul, să privim spre viitor, să-l privim împreună, un viitor al speranței. Și nu va fi ușor, vor exista provocări, și la acestea trebuie să le acordăm timpul necesar; dar șederea mea aici îmi dă și mai multă speranță pentru ceea ce putem face împreună ca prieteni, ca familie, ca vecini, împreună”.Se presupune că oricare dintre noi risca un infarct auzind aceste cuvinte rostite de un Președinte al Statelor Unite. După o blocadă nemiloasă care a durat aproape 60 de ani ? După atîția morți și răniți în atacuri mercenare contra ambarcațiunilor și porturilor cubaneze? După explozia în plin zbor a unui avion de linie plin cu pasageri, invazii mercenare, numeroase acte de violență și de forță? Să nu-și facă nimeni iluzii că poporul acestei țări nobile și pline de abnegație va renunța la gloria și drepturile lui și la bogăția spirituală pe care le-a dobîndit o odată cu dezvoltarea educației, științei și culturii. De asemenea, avertizez că sîntem capabili să producem alimentele și bogățiile materiale de care avem nevoie cu efortul și inteligența poporului nostru. Nu avem nevoie ca imperiul să ne facă ceva cadou. Eforturile noastre vor fi legale și pașnice, pentru că este angajarea noastră în procesul de pace și fraternitate cu toate ființele umane care trăim pe această planetă. Fidel Castro Ruz 27 martie 2016 (Articol publicat în GRANMA la 28 martie 2016)

Interviu cu Vasile Mandache prim-vicepreședinte al Partidului Comunitar Din România și președinte al Asociației Scânteia, sucursala Pantelimon.Reporter:- Domnule prim-vicepreședinte al Partidului Comunitar Din România, ce ne puteți spune, în cîteva cuvinte, despre partid? Vasile Mandache: - Partidul Comunitar Din România este un partid progresist, un partid pus în slujba cetățeanului.R- Ce ne puteți spune despre dumneavoastră?V.M- Despre mine nu pot spune eu, las ca cetățeanul să-mi descopere calitățile, dar și defectele mele.R-Vin alegerile locale, candidați la vreo funcție?V.M- Mă gîndesc serios să candidez la funcția de primar al orasului Pantelimon după ce actualul primar a refuzat să ne aprobe o manifestație.R: Este vorba de manifestația de susținere a petiției pentru reintroducerea RTAB-ului în oraș?MV: - Da despre ea e vorba. Am depus o petiție care privește direct cetățeanul din Pantelimon, cu două puncte esentiale, spun eu, Și anume:În primul punct solicităm reintroducerea RATB-ului în asigurarea transportului direct dintre Orașul Pantelimon și București, așa cum a fost odinioară, și în al doilea punct cerem transperență din partea primariei si a consiliului local, ne referim la angajări, acordări de terenuri, contracte, etc., să vedem si noi, cetățenii orasului Pantelimon, cum s-au făcut angajări, cum s-au dat terenuri, licitațiile privind anumite contracte, etc.R: - De unde această idee de reintroduere a RATB-ului în oraș?V.M.: -Ideea nu este a mea, este a cetățenilor din Pantelimon, cei care au depus de nenumarate ori petiții pe această temă, nesolutionate pînă acum de Consiliul local Pantelimon. Acest lucru m-a determinat să depun, în numele AS.Scanteia petiția despre care vorbim, urmată de o cerere de manifestație pentru susținere a acesteia pentru începutul lunii Aprilie, dar care ne-a fost refuzată fiindcă

Partidul Comunitar din România

-TRĂIM! -MUNCIM! -BENEFICIEM!

Nr.2 Martie 2016 Publicaţie de atitudine comunitaristă Apare periodic

ÎMPREUNĂ ÎMPREUNĂ O NOUĂ GÎNDIRE! O NOUĂ ATITUDINE! UN NOU ÎNCEPUT!

Exemplar gratuit

Supliment al ziarului

am cerut într-un loc public central. Vreau să menționez că o familie din Pantelimon formată din 4 persoane cheltuie în jur de 400-500 lei lunar numai pe transport, asta datorită

faptului că Primaria si Consiliul Local din Pantelimon nu i-a dat

dreptul cetățeanului de a alege cu ce fel de transport să se deplaseze

ci a impus doar transportul cu microbuze private.

R: - Veniți cu ceva nou în Campania Electorală ce se apropie? V.M: Discursul meu , ca și al partidului de altfel, nu se va axa pe

probleme care sînt stipulate în acte normative sau fișa postului de primar sau consilier. De exemplu, la

funcția de primar nu pot promite că asfaltez străzi, că dau ajutor social, etc., aceste lucruri ești obligat să le faci conform legilor existente, intră în fișa postului de primar, ca să spun așa. Permiteți-mi să vă ofer cuvîntarea pe care am pregătit-o pentru mitingul refuzat nouă de primărie pentru ca cititorii ziarului pe care îl reprezentați să tragă o concluzie despre discursul nostru electoral. ”Sînt Vasile Mandache, candidat la funcția de primar al Orașului Pantelimon. Anul acesta vorbim despre schimbare și iata, în sfîrșit, schimbarea a început. În România s-a dat startul schimbării și este datoria noastră să luptăm și să o ducem pînă la capăt. Sîntem aici să-i spunem si domnului primar că 8 ani sunt destui pentru el! 8 ani apăsători, nu pentru el, ci pentru oamenii onești din Pantelimon! E destul! Gata! Mulțumim, la revedere si drum bun! Sîntem aici să garantăm că schimbarea a început și la nivelul Orasului Pantelimon. În următoarele săptămîni va trebui să muncim împreună zi de zi și să vorbim cu fiecare om de pe scara blocului, cu fiecare vecin de casă, cu fiecare locuitor, să le explicăm cu inima și sufletul ce-i bine pentru ei. Nu orice contracandidat își poate susține promisiunile. Ce să mai promiți dupa ce ai promis deja de-atîtea ori? Ce să promiți tu, ca independent, fără să ai susținerea unui

Interviu cu Vasile Mandache prim-vicepreședinte al Partidului Comunitar Din România și președinte al Asociației Scânteia, sucursala Pantelimon.

Vasile Mandache



Nr.2 Martie 2016 ÎMPREUNĂ Supliment al ziarului ScânteiaAS pag.2

consiliu? Iar să o luăm de la capăt? Haideți să nu mai facem experimente pe nervii noștri, pe sănătatea noastră, pe banii noștri. Vom continua si vom duce la bun sfîrșit toate proiectele începute, doar că o vom face mult mai repede, mai bine și mai ieftin. Victoria aparține unității dintre membrii comunității din orașul Pantelimon, victoria aparține celor care luptă, victoria va fi a noastra si o vom dedica tuturor oamenilor din Orașul Pantelimon, chinuiți si umiliți de 8 ani! Din respect pentru aceștia, nu uitați că avem un singur vot, să-l folosim așa cum trebuie, fără ezitare și cu inteligență.

Împreună trăim, așa ne este dat!Împreună trebuie să muncim ca să ne fie bine! Împreună trebuie să și beneficiem după munca noastră!

Așa să ne ajute Dumnezeu! ”

R: -Am înțeles că una din problemele importante care frămîntă locuitorii orașului Pantelimon este ajutorul social. Ce ne puteți spune?V.M: - Nu pot vorbi acum în mod concret despre acest subiect, deoarece nu avem date concrete, dar o să

solicităm Primariei Pantelimon lista tuturor cetățenilor care primesc ajutor social, să vedem care au dreptul si care nu să primeasca ajutor.Zvonuri in legatura cu asta sînt multe, precum că oameni înstăriți iau ajutor social. După părerea noastră, cei care iau ajutor social trebuie să și muncească în folosul comunității. Asociația Scânteia nu lansează zvonuri, noi facem public cetățenilor din Pantelimon numai cazuri concrete, în baza unor documente.De aceea fac apel la cei care dețin documente sau cazuri concrete, să ni le transmită, pentru că Asociația Scanteia oferă și consultanță gratuită cetățenilor în probleme juridice, civile sau administrative.Personal, am adus această asociație în oraș pentru a fi alături de cetățean acolo unde acesta nu are putere de a rezolva o problema. Asociatța încearcă să îl ajute

R: - Care este mesajul final pentru cetațenii orașului Pantelimon?V.M: – Să fie optimiști, acum au o alternativă pe plan politic, au un partid al lor, partid care se numește Partidul Comunitar Din România. R: – Mulțumesc pentru acest interviu și succes în alegeri.

Asociația„Scânteia” luptă pentru reintroducerea liniilor R.A.T.B în Orașul Pantelimon.

Vasile Mandache Prim-Vicepresedinte al PCDR

Reintroducerea liniilor R.A.T.B în Orașul Pantelimon.

În urma petiției depuse în cadrul Primăriei Pantelimon de către AS.Scânteia sucursala Pantelimon, prin președintele său, Vasile Mandache, petiție în care se solicita transparentizarea tuturor activităților primăriei (angajări, acordări de terenuri, contracte, etc.) și reintroducerea transportului public tip R.A.T.B, dintre Municipiul București şi Orașul Pantelimon întrucît acest transport tradițional asigură un transport sigur şi favorabil cetățenilor Orașului Pantelimon, din punct de vedere al siguranței și a costurilor. Pentru susţinerea acestei petiții, AS Scânteia a solicitat (pe 08.03.2016) aprobarea unei manifestaţii publice. Răspunsul Primăriei a fost ridicat de la comisia care trebuia să se pronunțe asupra ei personal de președintele Vasile Mandache iar acesta a fost negativ.Primăria și Consiliul Local Pantelimon i-a impus cetățeanului din Pantelimon doar un singur mijloc de transport -vedem că mai toți candidații la funcția de primar, de ani de zile, vin cu această promisiune,- promisiune pe care o uită în secunda următoare după ce au fost aleși.AS.Scânteia nu a avut nici o susținere politică în această acțiune, vrem dreptul cetățeanului de a alege cu ce mijloc de transport dorește să circule, maxi-taxi sau RATB. AS.Scânteia a fost determinată să depună această petiție și să lupte pentru

dreptul cetățeanului de a avea un transport ieftin, datorită costurilor mari pe care elevul, pensionarul, cetăţeanul în general, le au acum cu transportul privat. Un elev dus-intors cheltuie 150 lei lunar, cînd poate să plătească un abonament RATB 25 lei lunar, ținînd cont de faptul că șoferii de pe maxi-taxi, după ora 18:00, nu prea mai iau în masină elevii de la capătul tranvaiului 14 (magazinul Cora); de pensionari, ce sa mai spunem, cu o pensie mică, cheltuie în jur de 200 lei lunar când pe un abonament RATB cheltuia în jur de 35 de lei.

În răspunsul Primăriei la solicitarea privind transparentizarea activităților sale se susține că au o activitate în totalitate transparentă și ne roagă să venim cu cazuri concrete de

nerespectare a acesteia.

Ne-am uitat pe site-ul Primariei să vedem ce angajări s-au făcut

și pe ce baza s+au făcut. NU am găsit nimic.

Ne-am uitat să vedem ce firmă asfaltează străzile din Pantelimon și cu ce costuri, cine a facut

recepția. NU am găsit nimic. Ne-am uitat să vedem

declarațiile de avere a Consilierilor Locali din ani precedenți să putem face o




Nr.2 Martie 2016 ÎMPREUNĂ Supliment al ziarului ScânteiaAS pag.3

comparație cu anul 2015, declaraţii ce trebuie să fie vizibile pe site-ul Primăriei. NU am găsit nimic. Ne-am uitat să vedem lista tuturor persoanelor fizice si juridice care au contracte, de orice natură, în derulare pentru perioada 2016 și deasemenea să vedem și cuantumul valorilor individuale ale acestor contracte, NU am găsit nimic. Ne-am uitat să vedem cîţi bani se duc la Clubul Sportiv Pantelimon, care sînt costurile, care sînt salariile angajaților de acolo, cum au fost “selecţionaţi”, etc. NU am găsit nimic. Ne-am uitat să vedem lista persoanelor fizice şi juridice pentru care Primăria a efectuat plăți din bugetul său. NU am gasit nimic. Asta înseamnă trasparență totală, transparenţa pe care o susţine Primăria şi Consiliul Local Pantelimon? Noi nu credemA consemnat Tiron Octavian Iulian.

Avem cîțiva candidați la fotoliul de primar care promit transportul public gratuit elevilor, pensionarilor și studenților. Este cea mai mare minciună pe care am auzit-o.Chiar au impresia că cetățeanul din Pantelimon mai crede în aceste promisiuni? Primăria Pantelimon ar trebui să subvenționeze acest transport public gratuit din taxele și impozitele noastre. Asociația Scânteia- sucursala Pantelimon se luptă să introducă transportul public în Orașul Pantelimon, dar nu gratuit ci pe bază de bilete/abonament subvenționat parțial. Este simplu pentru cetățean să înțeleagă acest lucru, cu transportul gratuit stăm doua luni, deoarece după nu mai are Primăria bani de subvenționat integral transportul public.

Toți candidații la primăria Pantelimon de la 1990 încoace au promis doar ce intră în atribuțiile, obligatiile, funcției de primar: asfaltarea, canalizarea, apa potabila, iluminatul public, etc. Candidatii ar trebui să ne promită ceva ce nu intră direct în obligatiile lor. AS.Scânteia- sucursala Pantelimon, prin președintele său, Vasile Mandache, duce o luptă bazată pe fapte reale și concrete, nu promisiuni pe care le uităm dupa data de 5 iunie. Tot în acest timp un candidat

Asociația Scânteia propune dezbatere publică pe tema Transportului în Orașul Pantelimon

„Cei tari se îngrădiră Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi” Mihai Eminescu

Pe 5 iunie 2016 sînt programate alegerile locale în care se vor alege autoritățile locale care vor conduce treburile localităților țării, a județelor și ale Municipiului București. Aceste alegeri sînt reglementate de legi elaborate și aprobatede actuala clasă politică denumită generic „clasa politică postdecembristă” și pe care opinia publică, prin vocea participanților la ultimele mari manifestații publice, o vrea schimbată.

IPOCRIȚII Dar oare ea se vrea plecată? Sigur nu, nici nu-i pasă, vorba populară:„cîinii latră caravana trece mai departe”! Și asta se vede în legile și celelalte acte normative pe care le-a elaborat și aprobat tot această ”clasă politică postdecembristă”, legi din care reiese clar că nu au niciun gînd de plecare sau măcar să fie dispuși la o„luptă” dreaptă și pe picior de egalitate cu cei care ar fi putut să reprezinte alternativa de schimbare, partidele noi,înființate în ultimul timp. Egalitatea este prevăzută în legile electorale respectiv Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali: art.2 „ Cetăţenii români exercită, (continuare în pag. 4)


la primaria Pantelimon ne mai promite, domnul Mihai Culeafa, înființarea unei societăți de transport subordonată Consiliului Local Pantelimon. Ceea ce am expus mai sus este valabil și pentru dînsul, tot Primăria va subvenționa și această societate, societate care la rîndul ei trebuie să plătească la stat taxele, salariile angajaților(soferi, mecanici, etc.), motorina/benzina, etc, costuri pe care Primăria Pantelimon nu le poate sustine financiar...într-un cuvînt: JALE Soluția pe care o propunem noi este: parteneriatul cu Primăria Capitalei.

AS.Scânteia propune o dezbatere publică pe tema „raportul primarului” așa cum dorește actualul primar, așa cum se vede pe afișul publicitar al acestuia postat prin localitate, o adunare cetățenească care să aibă loc în sala de sport a școlii, asta în cazul în care cererea depusă la Primăria orașului Pantelimon, în acest sens, va fi aprobată. Dezbaterea este propusă și va fi condusă de AS.Scânteia, invitați fiind Primarul și Consilierii Locali, alături de cetățenii interesați. Vasile Mandache

Președinte al Sucursalei Pantelimon a AS. Scânteia


Nr.2 Martie 2016 ÎMPREUNĂ Supliment al ziarului ScânteiaAS pag.4 în mod egal, drepturile electorale, fără privilegii şi fără discriminări” dar la art. 26 alin. (14)se prevede:” În termen de 48 de ore de la constituirea birourilor electorale de circumscripţie, partidele politice și organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului trebuie să comunice, în scris, birourilor electorale de circumscripţie, numele şi prenumele reprezentanţilor lor care fac parte din acestea”…sau art.30 (4) „Birourile electorale ale secţiilor de votare se completează în prima etapă cu reprezentanţii partidelor politice ori ai organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au grup parlamentar propriu în cel puţin una din Camerele Parlamentului care participă în alegeri, iar, în cea de-a doua etapă, cu reprezentanţii partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale neparlamentare care participă la alegeri în circumscripţia respective”… deci partidele parlamentare au prioritate să trimită membri în birourile electorale și acesta este doar un singur exemplu dar așa se întîmplă și în ceeace privește distribuirea timpilor de antenă la radio și TV deci e vorba de discriminare evidentă a partidelor neparlamentare, constituite recent în cea mai mare parte, precum spune o vorbă din popor „legea este pentru dulăi nu pentru căței”! Pentru a îngreuna cît mai mult partidele noi, partidele parlamentare postdecembriste au inventat condiții de înscriere a candidaturilor în cursa electorală în așa fel încît cei care nu au resurse financiare sau încă nu s-au întărit din punct de vedere organizatoric să le fie greu sau împosibil să le îndeplinească și astfel să participe efectiv la alegeri. Practic, pentru candidați, depunerea candidaturilor reprezintă o veritabilă afacere, în care trebuie să investești sume substanțiale ca să participi și să izbîndești ori logica ne conduce la principiul afacerilor economice în care orice investiție trebuie recuperată și obținut și un profit. În această situație cei care au privilegiul să fie aleși cum pot recupera investiția și obține și un profit? Firește prin corupție și hoție. Deci, întregul sistem legislativ care reglementează procesul de alegere a autorităților locale, dar si a celor centrale, este croit în capitalismul românesc, dar nu numai, în toate „democrațile capitaliste” este la fel, ca o afacere, ”investești ca să cîștigi”. Ori, scopul alegerilor este de a alege pe cei mai capabili și onorabili membri ai comunității în funcții de administrare și conducere a instituțiilor din cadrul acestora: primării, consilii locale, parlament sau preșidenție dar cetățenul alegător constată că este obligat să aleagă, în cea mai mare parte, candidați afaceriști pentru că cei onorabili și altruiși, dispuși să se sacrifice pentru binele public, nu pot ajunge pe buletinele de vot fiincă nu au bani să treacă de diversele condiții, veritabile bariere, impuse de legile făcute de cei care ar trebui să plece. O astfel de barieră este și prevederea de la Art. 49. Din legea menționată mai sus– (1) Partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale sau organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri pot propune câte o listă de candidaţi în fiecare circumscripţie

electorală pentru consiliul local, pentru consiliul judeţean şi câte un candidat pentru funcţia de primar. (2) Pentru fiecare candidat la funcţia de primar şi listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I. Aparent această prevedere este acceptabilă și de înțeles pentru alegători, ea ar reprezenta necesitatea ca

acei candidați care vor să fie aleși să aibă o oarecare susținere prealabilă de la alegători. Ori ,în realitate, ea supune partidele și candidații la un efort

financiar substanțial în procesul de strîngere de semnături de susținere.

Practic în procesul de strîngere de semnături alegătorul potențial este obligat să se desconspire în ceeace privește intenția de vot, este puțin probabil ca cineva care votează cu un partid să dea semnătură pentru alt

partid. Aceste liste nu sînt documente destul de securizate ca să nu ajungă la dispoziția opiniei publice dînd în vileag intențiile de vot ale semnatarilor putînd crea acestora complicații deosebite, de aici și reținerea foarte multor posibili votanți de a semna aceste liste. Din proprie experiență am constatat că din cetățenii care au fost întrebați dacă ar fi dispuși să semneze într-o asemenea listă, unul din zece au răspuns afirmativ, ceilalți motivînd că nu sînt dispuși să dezvăluie cu cine ar vota. Mergînd pe această logică am putea spune că doar 1% dintre alegători ar semna într-o asemenea listă iar acest 1% se împarte la toate partidele și candidații independenți care intră în cursă. Și atunci se pune întrebarea, - de unde 1% de semnături din numărul de cetățeni cu drept de vot prevăzut de lege pentru fiecare candidatură? Dacă mai ținem seama de numărul mic de participanți la vot la ultimele alegeri, dar și milioanele de cetățeni români, cu drept de vot, plecați la muncă în străinătate dar trecuți pe listele electorale din localitățile de domiciliu din țară, atunci de unde se vor strînge semnăturile? Pentru oamenii cinstiți întrebarea nu are răspuns, te blocheză pur și simplu, dar în mod sigur pentru partidele parlamentare un răspuns există, că doar ei au votat legea. „Este o afacere și cine gîndește în acest mod se va descurca, cine nu.....va visa în continuare la schimbare”! Aud că, în ultimul moment, parlamentarii au hotărît să suspende, pe perioada alegerilor, valabilitatea prevederii legale care stabilește , ca o condiție pentru a fi admise candidaturile, că cei care depun candidaturi, persoane sau partide parlamentare, nu trebuie să fie datori către autoritățile publice. Și asta, probabil, în numele democrației!!! Petre Ignatencu Un candidat la Primăria Capitalei


La moartea ”Marii Doamne” a sportului românesceste o stea de primă mărime. Faţă de uriaşa...

Documents

Transcript of La moartea ”Marii Doamne” a sportului românesceste o stea de primă mărime. Faţă de uriaşa...