La Grand Place – Bruxelles

Stud. Arh. Marchidan Remus-Cristian

An II – Semian B – 2012/2013

Celebra piaţă centrală a Bruxelles-ului (La Grand-Place, Grote Markt), înscrisă din 1998 pe lista patrimoniului mondial UNESCO, este o impresionantă piaţă medievală, una dintre cele mai frumoase din Europa, înconjurată de clădiri cu vechimea de 300 de ani, fiind cea mai importantă atracție turistică a orașului și principalul său reper.

De-a lungul secolelor, piaţa a fost martora turnirurilor, a arderilor pe rug a unor protestanţi, a decapitării altora, a adunărilor politice, a revoltelor, a suferit distrugeri prin bombardament, sau prin foc, dar de fiecare dată a supravieţuit, arătându-ni-se astăzi, la o vârstă venerabilă (nouă secole), mai frumoasă ca oricând.

Piaţa este de formă dreptunghiulară, cu laturile mari orientate aproximativ pe direcţia NV-SE. Din fiecare colţ porneşte câte o stradă: din colţul de nord, Rue au Beurre (Strada Untului), din colţul de vest, Rue de la Tête d'or (Strada Capului de Aur), din colţul de est, Rue de la Colline (Strada Colinei), iar din colţul de sud, Rue des Chapeliers (Strada Pălărierilor). Perpendicular pe latura mare dinspre sud-vest, pătrunde pe la jumătatea ei, Rue Charles Buls. Perpendicular pe latura mare dinspre nord-est, intră în Piaţa Mare două străzi, Rue Chair et Pain (Strada Carne şi Pâine), mai aproape de colţul din nord şi Rue des Harengs (Strada Heringilor), mai aproape de colţul din est.

Între Rue de la Tête d'Or şi Rue au Beurre (pe

latura nord-vestică) se găsesc şase clădiri, lipite

una de alta, concurându-se între ele pentru

frumuseţe:

1) Le Roi d'Espagne (regele Spaniei), casa breslei

brutarilor, construită în 1696 şi reconstruită între

1901-1902 are pe faţadă bustul sfântului Hubert şi al

lui Carol al II-lea, regele Spaniei.

2-3) La Brouette (Roaba), casa breslei vânzătorilor

de grăsimi, datînd din secolul al XV-lea, este

decorată cu statuia sfântului Gilles (patronul

breslei).

4) Le Sac (Sacul), casa breslei tâmplarilor, cu faţada

decorată cu unelte de tâmplărie, datează din secolul

al XV-lea.

5) La Louve (Lupoaica), casa jurământului arcaşilor,

construită în 1690, are pe faţadă un basorelief,

reprezentându-i pe Romulus şi Remus, alăptaţi de

lupoaică (legenda Romei).

6) Le Cornet (Cornetul), casa breslei marinarilor

fluviali, datează din secolul al XV-lea.

7) Le Renard (Vulpea), casa breslei postăvarilor

datează tot din secolul al XV-lea şi are în vîrf statuia

sfântului Nicolas, patronul postăvarilor.

Între Rue Charles Buls şi Rue des Chapeliers (aliniate cu Primăria) :

8) L'Étoile (Steaua), casa ammanului, şef de district în Ducatul Brabant.

9) Le Cygne (lebăda), casa breslei măcelarilor.

10) L'Arbre d'or (Arborele de aur), casa breslei berarilor, adăposteşte în prezent Musée de la Brasserie

(Muzeul berăriei). Datează din 1696. Pe acoperiş se află statuia ecvestră a lui Charles-Alexandre de

Lorraine.

11) La Rose (Trandafirul), este o casă particulară, de la începutul secolului al XVIII-lea.

12) Le Mont Thabor (muntele Thabor) este o casă particulară, din secolul al XVII-lea.

12a) Alsemberg, casă particulară, datând din 1699.

13-19) Maison des Ducs de Brabant (Casa Ducilor de Brabant), ansamblu de şapte case separate (La

Renommée, L'Ermitage, La Fortune, Le Moulin à vent - casa breslei morarilor, Le Pot d'étain - casa

breslei tâmplarilor şi caretaşilor, La Colline - casa breslei sculptorilor, zidarilor şi cioplitorilor în piatră, La

Bourse), având o faţadă comună. Pe faţadă se găsesc 19 busturi ale ducilor de Brabant.

Între Rue de la Colline şi Rue des Harengs (nord-est) :

20) Le Cerf volant (Zmeul), casă particulară.

21-22) Joseph et Anne, două case particulare cu o faţadă comună.

23) L'Ange (Îngerul), casă particulară.

24-25) La Chaloupe d'Or (Şalupa de aur), casa breslei croitorilor.

26-27) Le Pigeon (Porumbelul), datând din secolul al XV-lea; fostă casă a breslei pictorilor. Mai târziu,

aici a locuit Victor Hugo.

28) Le Marchand d'or (Negustorul de aur), casă paticulară.

Între Rue Chair et Pain şi Rue au Beurre:

34) Le Heaume (Casca de cavalerie), casa de cavalerie.

35) Le Paon (Păunul).

36-37) Le Samaritain, sau Le Petit Renard (Samariteanul, sau Mica Vulpe) şi Stejarul, două case datînd din

1696.

38) Sainte-Barbe, casă particulară, construită în 1696.

39) L'Ane, casă particulară.

Piața s-a dezvoltat foarte probabil într-o perioadă de dezvoltare comercială a Bruxelles. Un document din 1174 atestă o „piață de jos” nu departe de portul de pe Senne. Piața era bine așezată de-a lungul unei importante artere comerciale ce lega regiunile prospere din Rhineland de Comitatul Flandrei.

La începutul secolului al XIII-lea, se construiseră trei piețe acoperite la marginea nordică a Pieței Mari: o piață de carne, o piață de pâine și o piață de țesături. Aceste clădiri, care îi aparțineau ducelui de Brabant, permiteau expunerea mărfii și pe vreme rea, dar permiteau ducilor și să țină evidența stocurilor și vânzărilor, pentru a colecta taxe. Alte clădiri, din lemn sau piatră, închideau Piața Mare.

Începând cu secolul al XIV-lea, s-au adus îmbunătățiri Pieței Mari, concomitent cu creșterea importanței negustorilor locali în raport cu nobilimea. Din lipsă de bani, ducele a transferat controlul morilor și comerțului către autoritățile locale. Orașul Bruxelles, ca și orașele învecinate Mechelen și Leuven au construit o mare piață de țesături, acoperită, la sud de Piața Mare. În acest moment, aceasta din urmă era încă haotic organizată, clădirile de pe margine având un amestec pestriț de grădini și acareturi neregulate. Primăria a expropriat și a demolat mai multe clădiri care încurcau Piața Mare și a definit formal perimetrul acesteia.

Primăria din Bruxelles a fost construită în partea de sud a pieței în mai multe etape între 1401 și 1455, și a făcut din Grand Place sediul puterii orășenești. Ea are 96 m înălțime și are deasupra o statuie de 3 metri a Arhanghelului Mihail ucigând un demon.

Clădirea este asimetrică, turnul nefiind plasat la mijlocul acesteia şi, în plus, cele două părţi nu sunt identice. O legendă spune că arhitectul clădirii s-a aruncat din vârful turnului, dându-şi seama de greşeala comisă. În realitate, asimetria este datorată faptului că cele două părţi au fost construite separat.

Pentru a contrabalansa acest simbol al puterii autorităților locale, între 1504 și 1536 ducele de Brabant a construit o mare clădire vis-a-vis de primărie, ca simbol al puterii ducale. Ea a fost construită pe locul primelor piețe de țesături și de pâine, care nu mai erau folosite, și a primit numele de Casa Regală, deși niciun rege nu a locuit vreodată acolo. Actualmente, ea este denumită astfel doar în franceză (Maison du roi), în neerlandeză fiind în continuare denumită Broodhuis (Casa Pâinii), după piața care se afla anterior pe locul ei. Negustorii bogați și din ce în ce mai puternicele bresle din Bruxelles și-au construit case de-a lungul muchiilor pieței.

La 13 august 1695, o armată franceză de 70.000 de oameni în frunte cu mareșalul François de Neufville, duce de Villeroi a lansat un bombardament masiv asupra centrului nefortificat al orașului, cu tunuri și mortiere, arzându-l și dărâmând majoritatea clădirilor din zona Pieței Mari. Doar ruinele de piatră ale primăriei și câteva fragmente din celelalte clădiri au mai rămas. Este o ironie că tocmai primăria a scăpat cel mai puțin distrusă, întrucât ea era principala țintă a tirului de artilerie.

Piața a fost reconstruită de-a lungul următorilor patru ani de către breslele orașului. Eforturile lor au fost coordonate și reglementate de consilierii municipali și de guvernatorul Bruxelles-ului, care a impus că planurile lor să fie transmise pentru aprobare autorităților. Astfel, a rezultat o dispunere remarcabil de armonioasă a Pieței Mari reconstruite.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, revoluționarii au jefuit Piața Mare, distrugând statuile nobilimii și simbolurile creștinismului. Casele breslelor au fost confiscate de stat și vândute. Clădirile au fost neglijate și au rămas în stare proastă, fațadele lor vopsite fiind deteriorate de poluare. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, primarul Charles Buls a readus Piața Mare la fosta ei frumusețe, clădirile fiind reconstruite sau restaurate.

Piața Mare a continuat să servească drept târg până la 19 noiembrie 1959, fiind numită în continuare în neerlandeză Grote Markt. Străzile învecinate încă mai reflectă originea zonei, fiind denumite după negustorii de unt, brânză, pește, cărbune și așa mai departe.

O dată la doi ani, în luna august, se face un enorm „covor de flori” în

Piața Mare. Un milion de begonii colorate sunt întinse în diverse

forme, iar expoziția acoperă o suprafață de 1.800 m², 24x77 m.

Primul covor de flori a fost făcut în 1971, și datorită popularității,

tradiția a continuat, covorul de flori atrăgând numeroși turiști.

Bibliografie

Smith , T. Roger – „Architecture Gothic and Renaissance”, Ed.

Poynter, Edward J., 1880

http://www.wikipedia.com

http://www.ilotsacre.be

http://amfostacolo.ro